Si de ieri

Si postarea de ieri, 18 mai, scrisa ieri intr-un document word:

Piure de morcov

Azi toata ziua mi-am batut capul cum vor fi mesele noastre pe viitor, ca sa fie echilibrate. Ajunsesem chiar in amanunt, la detalii de genul “cerealele cu lapte la micul dejun sau la cina?” :D. Apoi mi-am dat seama ca nu am cum stii eu acum preferintele lui, dupa cum vad, in fiecare zi ma mulez dupa el. Vom lua fiecare zi pe rand. Dar dilema mea mare venise de fapt dintr-o chestie care ma sacaie de cateva zile. Fructele sa le amestec cu altceva sau nu? De fapt ma gandisem sa amestec sucul de morcov in marul ras in speranta ca asa va papa morcovel. Nu am facut asta, dar oricum nu a prea mancat nici mar, deci tot atata era...

De cand citesc chestii de nutritie am ajuns la concluzia ca fructele fac mult mult rau amestecate cu orice alte alimente. De la fermentare la dereglari de insulina. Si atunci de ce sa-i cultiv eu de pe acum un obicei alimentar nesanatos? Doar pentru ca asta inseamna mancarica de bebelusi: fructe cu cereale, fructe cu iaurt? Nici nu mi-am pus problema pana acum. Cand ma gandeam la momentul introducerii cerealelor, care va fi clar inaintea lactatelor, ma tot gandeam ca le voi pune in piureul de legume sau in cel de fructe. Chiar am si afirmat asta la un moment dat, fara sa ma gandesc deloc. Abia ieri mi-am dat seama ca asa i-as crea niste obiceiuri de care am citit atata ca nu sunt sanatoase la adulti. Si daca nu sunt sanatoase la adulti de ce sa le dam copiilor?

Mi se pare ca de multe ori uitam lucrurile astea. Dar de foarte multe ori mi se intampla sa nu gandesc profund, sa iau de bun ceva pentru ca asa face toata lumea. Si daca eu, carcotasa sefa, fac asa, ce asteptari pot avea de la o femeie normala, care are alte griji in cap pe parcursul zilei... Chiar si atata lume care, atunci cand spun ca puiul papa mar, ma intreaba “aaa, mar cu biscuite, nu?”. Eu intreb inapoi “dar tu mananci biscuiti? Nu mananci, ca stii ca nu sunt sanatosi. Si atunci de ce sa-i dau lui?”. E doar o idee inoculata ca asta mancau bebelusii. Nu inteleg inca de ce, si tot astept o explicatie de la oricine. Nu ma bag la persoanele care nu stiu ca e rau. Dar persoanele care evita sa manance biscuiti pentru ca stiu ca nu aduc nici o farama de sanatate, ci doar rele, aceste persoane as vrea sa stiu ce motiv au sa dea bebelusului. Deci asta spuneam, mi se pare ca multe lucruri care noi stim ca nu sunt ok, le dam copiilor, ca asa face toata lumea. Am intrebat-o si pe mami de ce nu mi-a pus miez de paine in mar in loc de biscuiti, ca oricum si biscuitii ii sfarma, nu poti zice ca aveam satisfactia ca rontai ceva. A zis ca asa facea toata lumea, si biscuitii erau mai dulci (normal :P) si atunci copiii mancau :)).

Sa revenim deci la prima dilema. Daca nu vreau sa-i cultiv obiceiuri nesanatoase, inseamna ca fructele vor ramane singurele, eventual cu nuci si seminte, cand le voi introduce, ca gustare intre mese. Am mai citit eu ca regula asta nu ar fi valabila 100%, de exemplu sunt cruditarieni care mananca smoothie-uri de frunze verzi cu fructe. Cica atunci, fiind vorba de 100% alimente neprocesate, enzimele isi fac treaba ok. Dar intrebarea e, daca avocado e fruct, nu i-l voi da cu legume? Ca mie cu legume imi vine mai mult sa-l pap. Cred ca voi mai avea si eu exceptii de la regula asta, dar am vrut mai mult sa am niste linii in mare dupa care sa ma iau, sa nu-i dau puiului zilnic cereale cu fructe si cu lapte de exemplu.

Azi la prima masa i-am dat deci mar ras. Din ce in ce mai putin papa. Se ineaca in genul in care fac eu la lamaie, ca si cum i-ar intra acru pe caile respiratorii. Nu stie inghiti bine inca, poate ar trebui sa-l fac mai lichid. Deci putin putin de tot a papat, nici o jumatate de lingurita de-a lui in total. Bine ca papa lapte de numa, altfel mi-as pune intrebari.

Acum, la masa de la amiaza (adica intre mesele cu lapte) i-am facut piure de morcov. Am avut asa un feeling bizar, ca uite, a reusit puiul pana la 7 luni sa fie cruditarian, sa manance doar hrana vie, plina de nutrienti si enzime (adica mult lapte crud :)) ). Si acum eu ii dau morcovel fiert, parca dusa mai mult de un val "comercial", ca ce bine arata in toate pozele bebelusii care papa piure de morcov :D. Dar na, trebuia sa inceapa sa pape si mancare mai "moarta", mai lipsita de nutrienti, la un moment dat, asta e. Din moment ce era prea putin morcov pentru ditamai oala cu sita de fiert la abur, am folosit Philips Avent Steamer and Blender, pe care il vom numi de acum pe scurt babycook :D. Eu eram in dubii daca nu cumva au fost bani aruncati in vant pe aparatul asta. Noi l-am luat din strainatati ca sa fie la jumatate pret fata de Ro. Si l-am luat cu gandul la drumuri de Cluj, de mers la tara, de mers in concediu, sa ne descurcam oriunde. Fierbe la abur si blend-uieste apoi pasta, in acelasi recipient. E super. Ce m-a bucurat deci azi, ce m-a facut sa cred ca si-a meritat banii si ca imi este de mare ajutor, e faptul ca e micut, deci pot sa fac doar un morcovel, dar mai ales, mai ales, faptul ca i-am dat drumul, am pus cantitatea de apa necesara pentru morcovi, si am iesit afara cu puiul! Aparatul se opreste singur dupa ce isi fierbe apa! Am venit de afara, inca era fierbinte, am intors cana si l-am blenduit, am scos pe balcon sa se raceasca si am dat apoi puiului sa pape. Ce super! Altfel, cu oala, ar fi trebuit sa stau langa ea. Si fata de babycook-ul de la Beaba, imi place mult ca nu trebuie sa deschid pe acolo, sa scot legumele, etc. Pur si simplu intorc invers cana aia de blender, o pun in aceeasi pozitie pe aparat si blenduieste. Si e tot fara BPA ca si cel de la Beaba.

Morcovul a fost asa si asa. A mancat tot asa, inecandu-se. Oare trebuie sa le fac mai spuma? E drept ca vad in piure si bucatele mici mici. Sau sa incerc consistente mai lichide. Va trebui sa-l testez. Oricum, lingurita nu prea ii place, in asta nu vrea sa-si bage el degetele. Dar de pe degetul meu a luat. Nu daca i-l bag in gura intentionat, asa intoarce capul. Ci daca ii arat degetul cu putin morcov pe el, ma trage de deget si il baga in gurita. Deci nu as putea spune ca a papat o lingurita de-a lui. Dar a avut mai mare succes decat marul azi. Maine cred ca facem acelasi meniu, ca sa vedem urmarile. Urmarile pe moment sunt bucataria vraiste. Acum e dupa-amiaza cand scriu randurile astea, tocmai a venit Relu de la servici, astept sa se trezeasca puiul sa pot face galagie, il pasez la Relu si ma apuc de curatat in bucatarie. Dupa morcov nu am mai curatat nici scaunul lui de masa. Pentru ca tare rau plange daca nu-l tin in brate. Si bolul in care i-am dat sa pape l-am spalat cu mana dreapta in timp ce pe el il tineam in mana stanga.

Progrese

Azi a inceput sa busileasca serios. Adica sa se ridice pe genunchi cand face “pasii”. Pana acum se misca foarte foarte rapid ca soldatii in transee. Dar rapid rau. Am coborat pana jos ieri sa-mi iau o apa si l-am lasat in camera pe covor. Cand am revenit sus, dupa vreo 30 de secunde, facuse vreo 5 metri dupa mine, bine ca n-a ajuns la scari. No, incepe sa-i placa si in genunchi, dar nu pentru multa vreme. Inca una: stand in patut la el, s-a ridicat iar in picioare! E pentru a doua oara cand face asta in patut. Saptamana trecuta, miercuri, toata ziua s-a ridicat agatandu-se de noi si de orice. De atunci pana azi a facut pauza. Dar acum, dupa ce din fund s-a pus in genunchi (apropo, acum a invatat si manevra inversa, de pe burta se pune in genunchi si uneori reuseste sa ajunga iar in stat in fundulet!), apoi s-a ridicat in picioare sprijinit de marginea patului (pe care inca nu l-am coborat) si a inceput sa faca pasi in lateral tinandu-se de margine!!! Iupiiiii! Asta a fost foarte emotionant pentru mine!

Adaugari scrise azi:

Adaugare nr.1:

Daca tot am zis mai sus ca bine ca papa totusi lapte mult daca tot refuza solidele, mi-a facut-o ieri. La amiaza dormise mai mult decat de obicei. Apoi a papat farama de piure de morcov. Si pe cand sa vina ora mesei lui de lapte, el care daca depaseste cu 5 minute cele 3 ore de obicei e terminat de foame, nu a putut papa! Nu cred ca e de la morcov, ci de la faptul ca dupa somnul ala era plin de energie. Si no, ma simt nevoita sa repet de sute de ori: el nu poate sa manance, oricat ar fi de flamand, daca nu ajunge in starea aia de aproape adormit. De asta papa el de fapt la plimbare, ca il plimb si-l leagan pana cand e aproape adormit si abia apoi poate sa pape. In rest, plange de foame, ma roade toata, e nervos de numa, imi arata toate semnele ca e flamand, dar pe cand il pun la san plange si se ridica. Si cum dormise mult inainte, nu reuseam sa-l adorm iar, asa ca oricat l-am plimbat, a mancat la 4 ore jumate de masa anterioara! Serios ca nu stiu cum vom face noi pe viitor, nici nu ma gandesc, iau fiecare zi cate una, nu imi fac nici un plan. Dar noi nu vom avea cum sa bagam lapte in completare la masa, din moment ce el lapte papa doar adormit, dar pentru solide trebuie sa fie treaz cu chef de joaca...

Adaugare nr. 2:

Incep sa ma dezintegrez :D. Tot incerc sa-mi dau seama cum pot mamele sa faca inca un pui la 2 ani de la primul, ca si eu m-as fi gandit la varianta asta, dar cum ar putea organismul meu "pe duca" sa poarte acuma o noua sarcina, sa hraneasca un nou sufletel, sa care asa o greutate, sa mai reziste la o nastere cu anemia mea, si apoi la o noua tura de alaptat? Poate ca acele mame au noroc de un pui mai putin pretentios ca Alex si nu cred ca imi vine acuma nici una in minte care sa fi si alaptat. Poate ca daca Alex ar fi pe lapte praf nu as fi asa de slabita. Sau o fi ametita de tiroida, ca am si uitat de ea :)))(asta a fost o gluma buna, nu? :D). Capul ma doare teribil, mai mult decat in orice raceala, e ceva migrena. In plus, desi pana acum ma durea spatele in sensul de muschi, de ieri ma dor vertebrele ingrozitor, ingrozitor! Cele din partea de sus, pana la omoplati, si in plus una de la inceputul curburii. Da rau rau rau! Si cand nu sunt cu puiul in brate, dar mai ales cand il port sa-l adorm, ca atunci ma dau eu cumva pe spate chiar daca ma plimb cu el, sa stea asa, adormit, usor inclinat pe mine. Pfuai, dureri teribile! Trebuie sa merg la ceva bai de pensionari :)). Si masaje, ceva... In plus, de cateva saptamani am niste vanatai asa cat niste banuti. Sunt plina pe picioare, chiar daca nu ma lovesc de nimic. O fi ceva cu coagularea sangelui, dar oare ce? Daca are cineva experienta cu asa ceva, bagati o idee.

Eu cred ca toate astea sunt de la ploaia asta care de nici nu mai stiu cand, de sambata cred, nu se opreste nici un minut macar. Si umezeala asta friguroasa, un frig teribil de noiembrie... Sigur de la asta e, nu de la Alex :P.