Agitatie si nesomn

Stiu, stiu, chiar azi-dimineata i-am spus mamei mele ca nu voi mai scrie inca o postare negativa despre Alex, si ca din moment ce vreau sa ma descarc undeva, o voi face pe un forum :D.

Asa ca voi incerca sa tin detaliile la minim. Sa nu para ca m-as plange :D. Pentru ca de fapt altul e scopul postarii de azi. Vreau sa incerc ceva ca sa vad daca se schimba Alex in bine si voiam sa scriu asta.

Timp de o saptamana si 5 nopti, Alex a plans in somn aproape continuu. Pana spre ora 3:30-4:00-5:00. Eu pana atunci nici macar nu inchideam ochii. Si el la 6:00-7:00 era in picioare. Intre orele astea mai plangea in somn, dar asa la 10-15 minute, deci puteam sa adorm asa intrerupt.

Ma repet, nu stiu daca sunt maselutele. Gingia e umflata in toate cele 4 locuri ale premolarilor, si umflata in sus, si in lateral... Si el e putin caldut. Dar si burta l-a deranjat in mod evident. Si iar nu stiu daca burta din cauza premolarilor sau din cauza ca e el mai sensibil cu digestia... De multe ori dupa o ora de plans si agitatie reusea sa scoata niste gaze si adormea la loc. Duminica dimineata de la 5 la 6 a plans de numa, in somn. Si apoi, la 6, a facut kk tot asa in somn. Imediat dupa ce a facut, a adormit instantaneu, dus. Normal ca dupa noaptea agitata ce o avusesem, m-am hotarat sa-l las asa murdar sa dormim amandoi. Peste o ora eram fresh amandoi. Dar ora aia am dormit bine si adanc, amandoi!

Joi spre vineri mi-a facut o surpriza! Prima trezire a lui a fost la ora 5:30. Deci de la 23 la 5:30 nici un scancit, nici o trezire, nici un supt, nimic. Deci a vrut sa-mi arate ca se poate si asa. Tot m-am gandit daca am facut ceva diferit vineri si nimic nu a fost diferit. Chiar si alimentatia mea e banal de monotona, nimic nu schimb in ea, ca asa imi place mie :D.

Ieri a fost durere cu somnul. Pe la 10 dimineata observ ca da semne de somnolenta, dar asa calme, parca era mai moale pe mine si ii mai cadeau ochii. Ii spun fericita mamei ca merg sa il culc, sigura ca totul va fi rapid si usor pentru ca i-am vazut la timp semnele.

Ca o paranteza, la noi nu prea functioneaza treaba asta, pentru ca de fapt el nu vrea sa doarma niciodata. Nici asta cu semnele, si nici partea cu ritualurile inainte de culcare. Cum ocheste ca o anumita activitate ar insemna ca urmeaza sa doarma, cum se zbate si devine nervos. De asta nu-l mai pot adormi in camera lui, cum vedea ca intru in camera cum incepea sa planga, de asta nu-i mai pot canta eu, etc. Tot timpul, daca se invata ca un anumit ritual inseamna ca urmeaza sa se culce, trebuie sa-l schimb, si mereu trebuie sa-l pacalesc de fapt atunci cand il culc. Fara sa-si dea seama, trebuie sa pice de somn si sa adoarma la mine in brate...

Dupa mai mult de o ora de incercari de a-l adormi, leganat, dansat, alaptat dansat, scuturat, etc., pe la 11:30 a adormit. La 11:55 a fost sus, plangacios si marait.

La amiaza am mers cu mami si cu Alex in mall. Inca nu s-a implinit o saptamana de cand s-a deschis si la noi mall si noi am fost deja de 4 ori, eu si Alex :)). Ma asteptam sa ii placa acolo, sa fie ca la plimbare prin parc, doar acoperit. Dar nu, il agita foarte mult si nu rezista mai mult de o jumatate de ora, si aceea cu mari eforturi din partea mea sa-l distrez.

Pe la 14 si ceva mi s-a parut ca ii e somn si foame, asa ca l-am alaptat, in speranta ca daca ii e foarte somn, va adormi. Daca nu, va adormi pe drum spre casa, leganat in sling. Daca nu, va adormi acasa.

Eu am mai alaptat in public, dar in general din mers in ergo sau sling. In mall m-am asezat sub scarile rulante, este un podium cu niste scari. M-am pus pe acele scari deci lumea trebuia sa treaca foarte aproape de mine ca sa ma vada. Desi sfarcul nu era vizibil, din san mi se vedea mai putin decat la o rochie decoltata. Deci nu era ceva rusinos. Stiu ca e important sa alaptam in public din doua motive: unu, pentru ca lui Alex ii era foarte foame, si era plictisit si agitat si nu aveam cum sa-l calmez altfel. Si mamele cu biberoane isi calmeaza copiii cu ele. Si doi, tocmai pentru ca daca ar alapta mai multe femei in public, ar incepe sa intre in normalitate un astfel de act, nu ni s-ar mai parea ceva iesit din comun sa auzim de o femeie ca alapteaza.

Dar totusi ma simteam usor stingherita pentru ca era prima data cand in public chiar aveam pozitia de alaptat, deci era foarte clar ce fac. Normal ca a trecut pe langa noi o pitzi adolescenta care a inceput cu gasca ei de pitzi sa rada in hohote uitandu-se la mine! Normal ca Alex s-a speriat si s-a ridicat. Asa ca am mers inspre casa...

Asta mi-a amintit de un articol citit azi, Breastfeeding - what makes women give-up. Unde spune despre "yuk-factor", ca femeile intre 18 si 24 de ani sunt cele mai scarbite de alaptatul in public, pentru ca lor li s-a inoculat faptul ca sanii sunt doar pentru sex. Normal ca astfel de femei sunt si cele mai putin dispuse sa alapteze.

Dar acuma, pe langa varsta, si incultura a facut-o pe aceasta pitzi sa rada de noi. Vorba lui mami, probabil in viziunea ei, in sistemul ei gresit de valori, doar tigancile isi alapteaza copiii pentru ca nu au bani de lapte praf.

Am venit acasa si am incercat sa il adorm. Am trecut prin toate etapele pe care deja i le cunosc, cand nu mai poate de oboseala si de somn, si maraie si e vai de el, si tot nu vrea sa doarma:

- in prima faza plange ca vrea in brate. Eu incep sa-l leagan, sa-l dansez, sa-l alaptez, si el maraie si se impinge in mine, ca vrea pe jos. Il pun pe jos si incepe sa planga in hohote ca si cum l-as fi abandonat... si astea se tot repeta
- in a doua faza nu se mai cere pe jos, dar nici nu adoarme. Si trece vreo jumatate de ora in care eu dansez un Alex adormit, cu ochii la jumatate, dar nu vrea nicicum sa si-i inchida. Incep sa ma doara toti muschii, oasele, spatele, si ma rog in sinea mea sa adoarma o data. Daca ma asez jos cu el, incepe sa planga teribil.
- in a treia faza reusesc sa-l adorm, pare ca doarme dus, ii poti misca orice maini si picioare si nu face nici un semn. Si daca ma asez jos cu el asa adormit, sau daca il pun in pat, tresare si se trezeste plangand.
- dupa vreo 3 incercari de genul celei de mai sus, cu readormit la loc cu tot, reusesc sa-l pun in pat fara sa se trezeasca imediat. Dar dupa cam 1 minut, incepe sa planga in somn si apoi se trezeste de tot...

Toate astea dureaza vreo 3 ore mai nou, si da, reusesc sa ajung la capatul puterilor si fizice si psihice. Ieri dupa masa, desi ii era somn de pe la 14, abia dupa 18 a reusit sa-l adoarma Relu, ca eu nu mai puteam. Normal ca a plans la Relu, si a plans dupa mine. Dar simteam ca nici nu-i fac bine, ca pe langa ca eram franta, nu mai aveam nici rabdare cu el. Si normal ca apoi toata seara nu a mai vrut decat in brate la mine, de frica sa nu cumva sa-l mai dau la cineva.

Si iar normal ca seara nu am mai putut sa-l adormim nicicum, desi am trecut iar prin toate fazele anterioare. Pana la urma, franti de somn, ne-am pus in pat cu el, si tot am incercat sa-i dau tzitzi, sa-l mangaiem, sa-i cantam, etc. Era rupt, rupt, ochii inchisi, si tot se ridica in fund. Plangea de ce nu il mai plimb, dar eu nu mai puteam, pur si simplu. A adormit cu greu, IN PAT!, pe la 23:40. Eu ii dadeam tzitzi si Relu il mangaia si ii canta.

Dar sa revenim, ca am zis ca n-o sa-l hulesc (mult :D). Azi dimineata cand imi luam micul dejun si am avut o mica pauza sa ma dau si pe net, m-a surprins ca in 3 locuri total diferite m-am lovit de o teorie cunoscuta mie. Aceea ca sunt multi copii agitati din cauza unor intolerante alimentare. Nu alergie, intoleranta. La gluten, sau la produse lactate, sau la unii aditivi.

M-am mai intalnit cu teoria asta in primele luni, cand cautam pe net motivele pentru care Alex plange aproape continuu si mai ales, plange la san. Bun, avea reflux, dar de ce? Si atunci am citit ca multi copii au colici sau reflux de la o intoleranta la o proteina din laptele de vaca. Nu o manca el direct, ci i-o dadeam eu prin laptele meu. De cateva ori am vrut sa renunt la lactate, dar nu prea imi mai ramanea mare lucru. Mai ales pentru micul dejun. La inceput la noi au fost valabile majoritatea miturilor conform carora bebeii au dureri de la anumite alimente din meniul mamei. Nu am putut manca fasolifere, varzoase (de fapt si acum le mananc rar, ca se vede pe el ca devine si mai plangacios), ceapa am introdus-o tarziu si am vazut de fiecare data cand mananc efecte si asupra lui. Si multe alte alimente de care acum nu-mi mai amintesc. Deci daca as fi renuntat si la lactate imi mai ramaneau cred cartofii si painea :)). Apoi am citit intr-un articol ca intoleranta la lactate la bebei da si stagnare in greutate, asa ca m-am agatat de informatia asta ca sa spun ca de fapt Alex nu are asa ceva si nu are rost sa renunt la lactate.

Acum imi pare rau ca nu am putut o saptamana macar sa ma abtin. Ca sa pot observa daca e vreo diferenta. Dar acum m-am gandit ca nu e prea tarziu. Pentru ca inca nu i-am introdus lui lactate, asa ca e momentul cel mai bun. El poate in continuare sa-si ia lapte de la mine, dar eu sa renunt o perioada (scurta :D) la lactate. Pentru ca dupa ce i-as introduce in meniu lactate si ar suge mai putin de la mine, mi s-ar parea foarte greu sa-i schimb regimul alimentar si sa exclud lactatele.

Dar si daca o sa vad o imbunatatire in comportamentul lui, e vai si amar de mine, ca va trebui sa mananc vegan de tot :)). Si ma voi simti extrem de prost ca l-am chinuit atata vreme si nu am incercat cand a fost bebe.

De fapt, daca tot imi e mai greu cu lactatele, voi incerca intai sa exclud glutenul din alimentatia mea, ca asta imi e mult mai usor. Mananc doar niste cereale integrale la micul dejun, voi manca o perioada doar fulgi de porumb fara zahar. Bine, asta imi aminteste ca exista si intoleranta la porumb, mai ales la asta modificat genetic ce se gaseste in toata lumea, dar daca ma voi plictisi ( :)) ) probabil ca le voi lua pe rand. Mai ales ca el nu e bine inca nici cu burtica, e asa de sensibil, la 1 an! Daca mananca ceva solid spre seara, dupa ora 17-18, plange si se chirceste toata noaptea. Daca nu, e mai bine putin.

Apropo de asta, si cu solidele stam prost. Alaltaieri a inceput iar sa manance putin. A avut doua saptamani in care a refuzat total legumele. Fructele i-au placut sa le ia in mana si sa muste, dar a scuipat afara tot ce a muscat. A mancat doar putine rondele de orez. Dar a avut cateva zile saptamana trecuta de alaptat exclusiv... Sa fie premolarii?

Sa revin la intolerante, am gasit doar 2 din articolele citite azi, nu stiu unde l-am pierdut pe al treilea: http://www.drmomma.org/2010/11/q-high-needs-child.html (de citit comentariile!) si http://mothering.com/parenting/mood-food .

Normal ca postarea asta nu am reusit s-o scriu intr-un somn de-al lui, ca dupa ce ne chinuim atata sa-l adormim, se trezeste dupa o jumatate de ora maxim, marait si plangacios si foarte somnoros (?!). Da, nu ma insel, e foarte somnoros, se comporta ca si cum l-as fi trezit eu. Sta ca o leguma moale in bratele mele si plange infiorator daca stau jos asa cu el. E cu ochii aproape inchisi si ar vrea sa-l plimb iar sa-l adorm. Dar eu nu prea mai am putere... Se trezeste dimineata asa devreme, adoarme asa tarziu, si in timpul zilei are doua somnuri de maxim o jumatate de ora... Vreau si eu sa stiu pana la ce varsta trebuie sa iasa toti dintii... sa stiu cand vom avea o perioada mai light...

Sa nu uit: ieri a papat prima data sfecla rosie si i-a placut in combinatie cu cartoful dulce. Asa ca mai avem o leguma in meniu.

Editez sa adaug inca o informatie. Povestind pe mess cu o prietena buna tocmai mi-am dat seama ca de ieri la noi ploua in continuu. Si el tot timpul, in 100% din cazuri, fara exceptie, cand ploua, de abia te poti intelege cu el. E un mare marait si un somnoros care nu poate dormi. Si eu sunt la fel cand ploua, ma doare capul, imi e somn in continuu. Nu stiu daca ma mosteneste cu asta, sau ma mosteneste cu bolile de tiroida care dau aceste manifestari, sau pur si simplu il influentez eu cu indispozitia mea. Bun, oricum, eu ma simt mai bine cand gasesc niste puncte comune si vad niste similitudini si trag niste concluzii. Apoi voi vedea cum voi aborda situatia...

patrunjel, lamaie, nesomn, plans, etc

Ce titlu aiurea. Dar am vrut neaparat sa pun in titlu si patrunjelul ala, ca eu cand ma apuc de revizuit ce alimente i-am bagat in ultima vreme ma uit doar la titlurile de pe blog :">.

Asa deci ce am mai facut... am fost nasi la o nunta care stiti ca ma stresa. Ma stresa ca era nunta de noapte departe de Baia Mare.

Nunta

Alexucul a fost ok la nunta, toata lumea se mira cat e de prietenos . Noi la 14:30 trebuia sa fim la mire si el (Alexul, nu mirele!) imediat ar fi trebuit sa doarma. Dadea semne de somn, se cerea la mine in brate. Dar pentru ca era atata lume si atatea lucruri si locuri noi, nu a plans. A fost fascinat si interesat sa se uite in jur, pana cand a capitulat. Eu voiam sa imi doarma la san in drum spre mireasa, ca era o jumatate de ora fix de mers cu masina. Si cand am vazut ca se intarzie lucrurile la mire si nu pornim am intrat in panica, m-am gandit ca va incepe Alex cu crizele de oboseala.

Dar a adormit acolo la mire, in brate la mami, trecea taragotistul, saxofonistul si acordeonistul pe langa el si el atunci isi inchidea ochii . Eu m-am temut ca se va speria. Dar astia cred ca erau mici copii pe langa lady gaga, preferata lui :D.

Nunta era la tara, ceea ce inseamna staroste, lautari, etc. In masina l-am luat eu in brate si inainte sa ajungem la mireasa s-a trezit putin si s-a pus la san. Are faze cand nu vrea sa lase tzitzi din gura si atunci nu pot nicicum sa-l desprind, nici daca imi bag degetul in gura lui. Si chiar ma gandeam ca daca si acum e asa, atunci va astepta tot alaiul langa masina mea, si eu voi sta pana va binevoi domnul sa lase sanul din gura. Dar cand s-a oprit masina s-a desprins, si s-a ridicat, curios sa vada unde am ajuns.

Mi-a fost frica si sa nu raceasca, era foarte frig, si in fata starii civile, si peste tot acolo la tara. Si primarul nu a inteles bine ora, si a intarziat o ora. Din astea ca la o nunta ce nu are un om principal cu organizarea. Ca nimeni nici nu avea telefonul lui sa-l cheme mai repede . Am stat in masina si apoi am mers rapid sa-i cazez la o pensiune pe Alex si pe mami. Ca Biserica era de la 19, deci noapte si frig, si afara si in Biserica. Si sigur s-ar fi plictisit o ora. Si asa s-a plictisit acolo la pensiune jucandu-se cu mami, si ma tot cauta la toate usile, si de la camera, si de la baie, tot "mamamama" :D.

Apoi a inceput cheful, am vrut sa-l intreb daca vrea tzitzi, dar a fost ca si cum l-as fi injurat. Cu atata lume in jur care sa-l admire, cum sa stea el sa piarda vremea. Totusi pe la 22 nu mai putea de somn si voia doar la mine in brate. Si eu nu puteam merge sa-l culc, ca inca nu pornise dansul, cu dansul mirilor si apoi cu nasii. Dupa dans (terminat cu el in brate intre noi doi :x) m-am dus cu el la pensiune, l-am adormit, si l-am lasat cu mami, hotarata sa vin peste o ora la refill.

Peste 40 de minute ma suna mami, plangea in fundal juniorul. Maraise in somn, cauta tzitzi. Si doar toata lumea stie deja ca e mare tragedie daca nu-s acolo cand ma cauta, am vazut si acasa ca e bai si daca sunt la baie si il ia Relu. Si cum a vrut mami sa-l ia in brate, el i-a simtit mana si a crezut ca e tzitzi, si a vrut sa-si bage degetul ei in gura. Atunci si-a dat seama ca nu e tzitzi, si deci nu e mami lui, si a inceput show-ul. Am ajuns si noi in vreo 7-8 minute. Si l-am linistit.

Apoi peste inca o ora am mai mers o data, si am stat o ora cu el, si a mers si mami la nunta. Am mai stat o ora la nunta si ne-am tirat pe la vreo 3. Cu scuzele de rigoare, ca doar nasii trebuie sa stea pana la sfarsit. Eu as mai fi stat, recunosc, dar pe Relu il durea capul, si tati o astepta pe dadaca bunica si pentru el ora 1 noaptea era maximul de rezistenta pana acum.

Relu nu a vrut sa stam sa dormim la pensinea aia, asa ca am mers spre Baia Mare. Cand am ajuns acasa s-a trezit printul si o ora, pana la 4 jumate l-am dansat pe muzica sa adoarma, si el se tot uita in jur super treaz. Asa mult m-a obosit dansul ala de la 4 dimineata, ca si spatele m-a terminat, si imi era somn, si ...

Duminica am fost la pamant. Normal ca Alex s-a trezit devreme, ca in fiecare dimineata. Am baut doua cani mari de cafea. Cred ca e a doua oara cand beau cafea de cand am ramas gravida. A, si am fost iar in satul miresei duminica la pranzul miresei, desigur.

Plans si nesomn

Lunea trecuta, 25 octombrie, seara, au fost la noi niste prieteni de-ai lui Relu. Si tipa nu voia sa-l lase pe Alex din brate, si il tot admira. Dupa ce au plecat a fost asa de rau Alex, ceva incredibil. Relu s-a gandit imediat la deochi, mie nu mi-a zis nimic. Noaptea a plans continuu in somn, eu doar de pe la 4 mi-am inchis ochii, dar tot in pauze de cateva minute. Mami mi-a zis si ea in ziua urmatoare de deochi, ca banuia si ea. Asa ca marti seara dupa un gugalit bun, am facut procedurile anti-deochi :D. Mai ales ca observasem ca el se comporta asa ingrozitor doar in camera in care ii primisem pe musafiri! Dupa ce am facut ritualul s-a linistit si l-am tot adormit.

Dar plansul de noapte din somn tot nu a incetat, asa ca asta ori nu e de la deochi, ori gugalul mi-a dat gresit ritualul :)).

Am intors-o pe toate partile, daca e de la ceva aliment nou, daca e de la dinti, daca e de la stomacel (cand mananca fructe seara am vazut ca il doare burtica noaptea si plange si are gaze).

Pentru ca ii introdusesem ceva nou.

Patrunjel

Da, patrunjel frunze. O aroma minunata. Si chiar l-am lamurit sa pape putin piure de legume cu frunze de patrunjel crude plutind pe acolo. Le-a scos intregi pe cealalta parte :D.

Nu am reusit sa fac 4 zile de patrunjel. Am oprit din cauza plansului nocturn, n-am stiut daca nu cumva il doare burta.

Lamaie

Cred ca am mai spus o data ca imi fura lamaile de pe masa si le rontaie. Eu nu i-as fi dat inca citrice. Si nici nu am apucat sa fac 4 zile de lamaie niciodata. Asa ca atunci cand au inceput noptile nedormite, am ascuns toate lamaile, mai ales ca se incaleca peste cele 4 zile de patrunjel. Nu-mi place cand imi incalc regulile :D.

Premolari

Umflate gingiile in toate cele 4 locuri de premolari. Putina stare subfebrila. Ros toata ziua si bagat lucruri adanc in gura. Salivat la greu. Plans noaptea, scaune moi si diareice. E clar... Oricum, acum e mai greu decat la alti dinti. Mai mult de 4 nopti nedormite nu aveam la ceilalti, pe cand acum fac saptamana :D si inca nu se vede afara nici unul.

Tantrumuri

Toata ziua. Mai ales cand e obosit. Si e un scump cand incepe sa planga, imi vine sa-l pup si sa-l imbratisez cand incepe :x :x :x.

Luminatie, picnic si imbracat

Am fost sambata la pomenirea mortilor la tara la bunici. Imi place mult ca e un moment in care te intalnesti cu zeci de oameni cunoscuti pe care nu i-ai mai vazut demult. Alex era imbracat cu o bluza de trening mai groasa si o sepcuta din material subtire, ca de tricou. Cand am ajuns acolo erau 7 grade. Apoi au crescut pana spre 12 cred. Ceilalti copii, chiar si cei mari mari, erau cu geci de iarna si caciuli de lana sau imblanite. Am stat si m-am gandit cum ii vor imbraca la iarna, la -15 grade? Da, stiu raspunsul, de pe la 5 grade in jos nu vor mai iesi afara...

Eu il imbrac cum ma imbrac si eu, iar eu sambata eram cu bluza de trening peste tricou. La fel si el. Ieri, duminica, am fost la un picnic la verisoara/finuta mea Anca. S-a mirat foarte tare ca puiul era doar in tricou, deci un singur strat de haine (era soare), fara sapca. Seara i-am dat o bluza de trening peste tricou. L-am lasat sa se joace cu puiul lor de catel de la tara, nevaccinat. Si l-am lasat sa umble peste tot, cu toate lemnele, pietrele, capacele de masini, orice ce aveau in curte. Si desigur ca Alex nu a vrut sa stea pe jos pe patura ce i-a adus-o, ci direct pe pamant... Doamne ajuta sa fim sanatosi in continuare ca eu stiu ca face scandal daca il opresc de la orice demers din asta de a cunoaste el lumea...

Diaree si cauze de nesomn

Saptamana trecuta a avut o singura noapte in care nu a plans asa mult in somn. In acea zi nu a avut scaun. In rest a avut in fiecare dimineata un scaun moale. Deci nu imi dau seama daca el noaptea plange de dureri de dinti sau de dureri de burta. Si daca e a doua varianta, oare e tot din cauza dintilor? Azi a avut pana la amiaza trei scaune diareice. Deja intrasem in panica. Imi era teama sa nu ajungem la perfuzii la spital, stiindu-l ca nu vrea sa bea lichide.

I-am dat terci/mamaliga de orez. Adica aveam faina de orez si mi s-a parut mai simplu decat sa blenduiesc orezul fiert. Am preferat asta in locul cerealelor de orez tocmai pentru a incorpora si apa aceea in care fierbe de fapt. Ca cerealele sunt gata fierte, cu apa pierduta...

Morcov n-am avut chef sa-i dau, recunosc, ca trebuia sa gatesc si a fost asa de marait si dificil azi, incat nu mi-am putut face timp de asa ceva...

Dar pe langa terci i-am dat si biscuiti de orez expandati. I-au placut mult. Chiar a mancat azi mai bine decat de obicei. Eu nu sunt cu diareile, cred ca o data in viata am avut, candva :D. Dar mami e mai "experimentata" si zicea ca daca i-a venit pofta de mancare inseamna ca a trecut boala si e spre bine. A mancat un sfert de banana azi, ceea ce la noi e enorm! Nu stiu daca lua mai mult de 5 milimetri dintr-o banana pana acum, in zilele cele mai bune. Banana i-am dat nu numai pentru constipare, dar si pentru ca am tot citit ca e plina de minerale special pentru situatii din astea (cam mineralele continute si in solutiile alea de electroliti).

Si am incercat sa-i dau ceai de menta, cu lingurita. Ca daca ii pun ceasca la gura ii place sa faca bule si sa scuipe. Cu cana cu cioc se joaca maxim pana ii vine ceva in gura, apoi o arunca scarbit. Cred ca a baut totusi o lingurita de ceai azi.

Tzitzi a supt insa toata ziua. Am fost si pana la Real si nici nu am incercat sa-l pun in scaunul de masina, pentru ca stiam ca daca il tin in brate in masina papa tzitzi la greu. Asa ca intentionat l-am tinut, fara sa vad daca nu cumva ar sta in scaun, ca sa fiu sigura ca e hidratat bine. S-a distrat azi si maica-mea si bunica-mea de el, ca ii place mult sa stea in fund cu fata la mine, se mai joaca cu un pix cu tzitzi, ma scrie pe tzitzi, ma impunge, si din cand in cand se apleaca la robinet.

Asa ca speram ca am scapat de diaree. Nu stiu daca e de la dinti, sau de la ceva fructe de ieri, poate nu au fost bine spalate...

Homeopate ii tot dau pentru dinti. Cand nu functioneaza camilia deloc, vad ca functioneaza Ashton&Parsons (primite de la Uka :-*). Cand nu functioneaza astea, parca are efect Camilia. Si tot asa...

Ibuprofen mi-a fost teama sa incerc tocmai pentru ca nu mi-am dat seama daca e sigur de la dinti plansul sau de la burtica. Daca e de la burta, gaze, crampe si diaree, nu-i fac deloc bine cu siropuri.

Fuga si fotbal

Merge foarte bine mai nou. De ieri a inceput sa fuga prin casa singur. Si tot de ieri joaca fotbal cu Relu. Tot fuge la minge sa dea cu piciorul in ea si sa mearga el mai departe cu ea, incearca sa il dribleze pe Relu, sa-i fure mingea. E un tablou minunat! Si pana acum ii placea sa dea cu piciorul in minge si sa mearga iar la minge sa dea in ea, dar pana acum facea asta tinut de o manuta. Acum sa-l vad asa pe picioarele lui e incredibil! Am incercat sa-l filmez azi pentru ca am realizat ca nu avem nici un filmulet cu mersul lui comic de acum de la inceput, dar cand a vazut camera a tot venit la mine :D.

Imitatie si alte jocuri

Ii place la nebunie sa ne imite. Orice il vedem ca face prin casa ne dam seama ca ne studiaza tot timpul sa ne imite. Ba chiar ne mai si cearta ca nu lucram destul. Cand scoate de prin dulapuri lucruri bombane continuu nervos, ca si cum ne-ar spune ca noi nu am facut treaba buna :)). Nu mai vorbesc de cuvinte, cat e de comic cum incearca sa ne imite. A primit o omida Leap Frog de la vara-mea/fina-mea si acolo spune omida "numbers" si el "amba", omida zice "bye-bye", iar el "baaiiii". Telefonul lui fisher price spune "pa pa" si el zambind, uitandu-se la mine emotionat sa vada daca spune bine, isi aseaza buzele si zice "paaaa" :x :x :x. Telefonul mai spune "te iubesc" si eu ii tot zic sa spuna "te iubesc mami" dar nu zice nimic :)).

Dar de departe cel mai comic e cand incearca sa ne imite rasul. Rade el si natural mult de tot toata ziua. Dar cand ne vede razand, incepe si el sa ne imite :)))). E fenomenal! Acuma seara ma tineam deja de burta, nu mai puteam de ras, ca nici el nu se oprea. Parca vrea sa spuna ca a priceput si el gluma, sa nu-l credem prost :D. Iar mai apoi o tine tot asa dar putin nervos ca nu mai terminam o data :))). E ceva incredibil!

Ii mai place mult sa bage jucarii sub dulapuri si apoi se uita la mine si imi face semn sa i le scot. Daca e singur, se pune el pe burta si le cauta (facea asta si in Grecia :)) ). Dar cand i le scot eu e distractie mare, mai ales daca merg cu mana prin lateral, si ii trimit de sub dulap mingea fara sa-mi vada mana :)).

Hai ca oricum postarea asta e un amestec aiurea de mai multe amintiri. Nu are rost sa o mai prelungesc cu alte chestiuni, cu cat imi e de drag si cat il iubesc :x :x :x. Dar voiam neaparat sa ajung cumva la zi, sa mai spun ce facem. Si mi-a fost asa de greu cu noptile astea nedormite si ziua doarme foarte putin, doua somnuri de o jumatate de ora... Asa ca inchei aici :).

Raspunsuri la postarea precedenta

Fetelor, multumesc din tot sufletul. Nici nu va puteti imagina cat apreciez ca v-ati luat din timpul vostru ca sa va ganditi la o solutie pentru mine. Mai ales ca pentru orice mama timpul e foarte pretios.

Roxana, am incercat intr-o zi sa nu-l culc dupa-masa si a inceput sa planga ingrozitor pe la 7 seara. Dar infiorator, orice faceam. Il luam in brate, urla, il puneam jos urla, orice faceam era groaznic. L-am amanat asa chinuindu-l pana pe la 8, ca sa fiu sigura ca doarme de tot pe seara (el inainte se culca pe la 10, 11, 12 noaptea). La 9 jumate s-a trezit, eu am crezut ca pentru refill de lapte, ca de obicei, dar nu, s-a trezit de tot, si am petrecut miezul noptii in mari maraieli, ca nimic nu-i era pe plac, era super somnoros dar nu putea dormi...

Dana, posibil sa fi fost extenuarea si de la raceala si vremea intunecata. Spun asta pentru ca de doua zile a revenit soarele (chiar daca e tot frig) si parca vad altfel viata :D. Adica el e tot marait si plangacios, dar am eu mai multa rabdare.

Ca sa va puteti imagina cum e el cand e marait, e exact ca orice copil obosit. Asta e raspunsul! Mi-am dat seama aseara, e foarte obosit mult timp. Se vede ca ar avea nevoie de mai multe somnuri, dar nu vrea. Sau de mai mult somn, nu un somn de o jumatate de ora. Cred ca ii voi da si niste spirulina, sa fiu sigura ca nu e o lipsa de minerale oboseala asta.

Deci daca al vostru copil doarme de obicei pe la 9, imaginati-va cum s-ar comporta el asa pe la ora 11 seara daca ati fi undeva departe de patul lui, unde i-ar fi imposibil sa doarma. Cam asa e Alex de pe la 7 seara, si cam asa e si in rest in timpul zilei, de multe ori, de aia incerc eu sa-l adorm. Ca nu pot discuta nimic cu el, plange continuu.

In plus, dorinta asta a lui de a sta treaz se incaleca cu dorinta de a umbla si cu atasamentul lui incredibil fata de mine. Nu pot iesi din camera fara sa urle infiorator. Se vede ca el o vede ca o tragedie mare. Asa ca ma intorc la el si-l iau cu mine la baie, la facut ordine, la rezolvat una alta. Toata ziua sunt cu el in brate sau cu el de manuta. Asa ca toate astea adunate ma obosesc pe mine. Ca daca ar fi fost in perioade separate nu mi s-ar fi parut asa greu ca el vrea numai la mine, dar corolat cu maraitul continuu si cu plansul lui de seara, ma cam termina.

Si cand iesim la plimbare cu caruciorul, eu speram ca daca a ajuns si el sa doarma o data in carucior ne va fi foarte bine. Dar se pare ca s-a incalecat peste dorinta asta a lui cu mersul, si mai mult de un minut nu sta in carucior. Apoi vrea jos si nu pe trotuar cum am crezut eu. Eu imi imaginam ca atunci cand va umbla ne vom plimba pe trotuar de manuta. Nu, el vrea pe strada si desigur ca urla isteric daca eu il iau de acolo. Are tantrumuri toata ziua, dupa ce o perioada de vreo luna ma lasase cu ele. Foarte interesant.

Gabi, mi-a placut cum ai zis ca speri sa nu se intample nici una din variante :)

Delia, pe mine ma extenueaza deci nu stiu ce ar trebui sa fac sa-l obosesc pe el mai tare. De multe ori il intreb ce mananca de are asa energie. Se catara toata ziua (saptamana asta s-a urcat singur pe o scara din aceea de casa!), ma plimba de manuta, nu sta intr-un loc. Nu l-am mai vazut de cateva luni sa stea undeva in fund sa se joace cu ceva. Mai busileaza cateodata desi se vede ca nu mai vrea, umbla de manuta, urca si coboara scarile din casa si ma plimba ca un copil mare care chiar are un joc imaginar in minte, duce si aduce tot felul de lucruri peste tot. Nu stiu ce as mai putea face sa-l obosesc... Si tocmai ca de multe ori mi se pare ca mersul asta il oboseste tare si de asta e asa de rau, chiar daca nu vrea sa doarma.

Aseara mi-am amintit cu mami de cand era mic ca si atunci plangea rau rau dupa ce ne jucam ceva nou cu el. Nu stiu, il obosea si atunci orice noua invatatura. Tin minte ca ii certam pe ai mei de ce au povestit cu el, ca atunci asta micu sigur a fost mai atent, s-a strofocat cumva sa invete sa priveasca, sa zambeasca, etc. Si apoi mie imi urma cam o ora de plans continuu. Cand era mic i-am facut analizele, si chiar mi-a fost frica cu oboseala asta a lui la invatatul lucrurilor noi, ca eu ma temeam de o anemie. Dar nu a fost cazul.

Deci e posibil sa fie asta si acum, cum invata sa umble, sa fie obosit psihic pe langa fizic, de efortul asta. Plus ce am mai citit prin carti, ca sunt ei rupti in doua intre dorinta de independenta si frica de a pleca de langa mama.

Cu iesitul afara, iesim, da, si pe frig si pe ploaie. Dar ma termina si atunci :D, ca el nu vrea doar in brate sau doar plimbat de manuta. Afara vrea sa busileasca si sa se aseze in fund si iar sa busileasca. Aveti idei de ceva pantaloni de fash sau cum sa fac? Mainile oricum ii sunt gheata cand il iau de jos. Saptamana trecuta aveam 6-9 grade aici, si ploi, deci pe jos era extrem de rece si ud, si pe beton, si pe iarba plina de noroi. Cum sa fac? Chiar m-am gandit ca ideal e sa nasti copilul prin iunie, sa stii ca pe cand vine frigul el stie umbla. Asa al meu busileaza pe betonul ud si rece, pantalonii ii sunt uzi si reci, si tare mi-e frica sa-l las asa. Cand il ridic eu sa umble in picioare, plange isteric, are iar tantrum, ca nu-l las cum vrea el. Asa ca intru nervoasa in casa, sa-l las sa busileze pe jos prin casa. Acolo in schimb vrea de manuta :)).

Cu greu am ajuns saptamana asta intr-un loc de joaca minuscul de cartier. Pentru ca el voia de manuta sa mearga in strada la masini, asa ca plangand isteric l-am dus in brate (ca in carucior se intorcea la fel de isteric...). Acolo am dat peste o fetita mai mare care voia sa-l loveasca cu o lopatica si striga la el. Sunt constienta ca va trebui incet incet sa se obisnuiasca cu copiii rai. Dar nu acum cand avem alti nervi pe cap amandoi... In plus, la noi e foarte necivilizata lumea si pe beton si pe spatiul verde e plin de "treburi" de animale si de oameni (!), de flegme si muci, etc. De cate ori Alex vrea sa busileasca pe langa niste muci pe trotuar sau langa un kk de caine in iarba il iau de acolo si ma gandesc de ce nu am stat acasa unde stiu ce e pe jos prin curte...

Mi-a placut fraza lui Dr. Phil :))

Cu cry it out nici nu ma gandesc macar. Am citit pe ceva TheBump.com, babycenter, nu stiu, site-uri din astea de copii, cum povestesc mamicile intre ele dupa cate nopti de plans infiorator au reusit. Si nici una nu spune ca a suferit sa-si auda copilul, doar descrie noptile alea de cry it out. Am inceput sa plang, imaginandu-mi prin ce au trecut saracii pui si cat au ramas de traumatizati. Ce gandeau ei in momentele alea ca mama i-a parasit pentru totdeauna si ca mama nu-i ajuta cand lor le e greu... :(((( Am plans rau rau, nu stiu cine ar face asa ceva puiului. Si eu daca as fi extenuata, si nu as mai putea, am ajunge sa plangem poate amandoi impreuna, nu sa-l las singur in camera... Asa m-am simtit citind acele randuri, ca si cand vedeam stiri la tv cu abuzuri asupra animalelor fara aparare. Asa erau si acei copii, fara aparare si fara sa inteleaga ce li se intampla.

Zoozie, al meu nu pica de somn :)). Intr-o seara n-am mai putut sa-l plimb, la Relu plangea, asa ca ne-am asezat toti in pat si a trecut de ora doispe. Cand incepe sa fie extenuat de tot, plange si urla incredibil. Dar el nu stie adormi singur, nu stie adormi nici cu ajutorul meu in pat! El poate in momentele alea chiar crede ca eu nu vreau sa-l culc, chiar daca il pun in pat la san, il mangai, ii cant, ii povestesc. Pentru el alea nu-s nimic daca eu nu-l plimb. Nu stiu ce s-ar intampla mai departe, ca dupa vreo 10 minute de urlat si plans continuu imi mai gasesc niste puteri si-l mai plimb. Deci sa doarma Alex de extenuare inca nu am patit. Ba ajung sa-mi para rau ca nu l-am culcat mai devreme, sa nu il chinui pe el, ca ajunge intr-o faza de oboseala de de-abia il mai pot culca. Poate pierd momentul potrivit, nu vad primele semne de somn.

Si poate ai dreptate cu gatul. Si noi inca mai avem o mica durere in gat si daca ne-a trecut raceala. Deci poate fi asta si la el. Mai ales ca isi baga degetele in gura si le roade. Am crezut ca-i ies ceva premolari, dar nu. Apoi a zis mami ca poate il doare in gat si acolo vrea sa ajunga. Asta pentru ca el nu prea si-a bagat degetele sa le roada la dureri de dinti, baga mai mult obiecte.

Cred ca il stresez cu mancatul, ai dreptate. Adica daca reusesc sa ia un varf de lingurita, apoi mi se pare ca trebuie sa tot incerc sa mai ia si il vad ca se enerveaza si gata masa...

Alex mai sta in ergo in spate. Dar in casa nu sta purtat in nimic mai mult de 5-10 minute, ca se enerveaza, vrea si el sa puna mana pe una alta, sa busileasca, sa umble de manuta. Iar in afara casei, chiar daca ergo zice ca dupa 6 luni sa-l pun in spate, nu pot, pentru ca in spate nu am tzitzi :D.

Si ai dreptate cu alunecatul in depresie, incredibil. Oricum, voi m-ati ajutat enorm sa nu cad. ENORM. Acum privind in urma vad ca eram zilele trecute pe marginea prapastiei. Stii cand sunt eu aproape de depresie? Cand incerc sa-l compar cu alti copii, cu alti copii cuminti si linistiti. Si cand incep sa ma intreb "de ce mi se intampla mie?". Intrebarea asta e ingrozitoare, pentru ca duce la invidii si la nerecunostinta pentru ceea ce ai. Mami citeste acuma o carte super si povesteam o data ca budistii nu isi pun intrebari de genul asta. Dar am mare noroc ca am avut probleme de fertilitate. MARE noroc! Altfel as fi fost o mama rea si frustrata. Dar asa in secunda urmatoare de la intrebarea de mai sus imi aduc aminte cat sunt de binecuvantata ca il am pe Alex si cat e de minunata viata cu el. Si imi aduc aminte atatea lucruri pentru care trebuie sa multumesc. Uite, si pentru voi, ca va pasa de mine si veniti cu sfaturi minunate!

Azi a fost mai bine ca i s-a facut somn mai devreme dimineata (a adormit la 10), ca in rest dupa 12 isi dormea primul somn. Nu-i pot face eu nici un program, dar nu stiu cum as influenta soarta sa i se faca somn asa mai devreme.

Hmmmm m-ai prins fara raspuns la intrebarea ce fac sa ma detasez de scutece... Din ce in ce mai putine. Chiar si pe net stau si caut pentru el...

Dana mami de Iza, ai mare dreptate ca pierdem multe. Asa zic si eu. Si asa a fost mereu. Cand toti bebelusii stau pe burta si pe spate si incearca sa se rostogoleasca, al meu exersa doua trei minute si apoi plangea de numa o ora. Nu stiu daca din cauza refluxului, de efort, de nervi ca nu poate mai mult? Ca tot timpul a fost nervos si frustrat ca voia si mai mult. Si atunci ma gandeam "uite, tot o data la 3 ore, el una o doarme, una sta treaz, si una o plange de rupe...". Si asta a fost in vremurile bune, ca apoi spre 5 luni a venit vremea cand 90% din timpul in care era treaz plangea isteric, cu pierderea respiratiei.

M-am gandit ce ma relaxeaza si mi-am dat seama ca iesitul afara ma face sa ma simt mai bine si decat netul, la plimbare in oras. Dar teroristul mic nu mai vrea nici asta acuma :D.

Ai dreptate ca daca le trece momentul de somn, apoi sunt foarte rai...

Zoozie, al meu nu suporta sa ma asez undeva, nici cand e treaz, nici cand incerc sa-l adorm. Si daca pare adormit, se ridica imediat. Cu cantece si din astea merge, dar nu cu aceleasi, ca sa nu-si dea seama ca urmeaza sa doarma. De cateva zile doar asa il pot adormi, pun pe ceva muzica si dansam impreuna, ori in brate pe verticala, ori se coboara la san. Relu rade de numa de mine. Ca mie imi place la nebunie sa dansez, si lui nu. Si acuma tot imi spune "na, ti-a trebuit dans!" :)). Sa vedem cat va tine tactica asta :D.

Lili, pe vremuri puteam sa dispar si mami/tati/Relu sa reuseasca sa-i capteze atentia cu ceva ca sa nu planga. Probabil de aia acum ma surprinde si nu-mi vine sa-l las, pentru ca stiu ca s-a putut fara plans. Ma gandesc ca poate chiar vrea disperat la mine si e o etapa ce va trece... Al meu nu papa nici la altii, am incercat si daca am disparut. Mi-e ciuda ca inca nu-l cunosc. Are zile in care mananca vreo 10 ml de solide (ceea ce pentru noi e enorm) si zile in care nu deschide gura, chiar si cu acelasi tip de mancare. Nu reusesc sa inteleg ce mai influenteaza, sa vad un model.

Stiu ca trebuie sa invete asta cu plecatul si poate mai mult rau fac ca aman si se obisnuieste si mai tare cu mine... Tin pumnii la caninii aia, cred ca is groaznice durerile. La noi nu se vede nimic acum, dar au mai fost zile cand se vedea ca-l dor dintii si nu se zareau, poate cand sparg in interior ii doare, cine stie?

Gabi, sper ca nu te-am speriat :D. Uite ca de multe ori ma gandesc sa nu scriu partile grele din mai multe motive: se bucura dusmanii ( :)) asta era o gluma :P), vor ramane scrise aici si imi va parea rau peste ani, si nu in ultimul rand faptul ca nu este o reclama buna pentru stilul de parenting pe care il consider ok. Adica poate multe mame ar zice: "aaa, asa de greu e daca alaptezi, atunci nu voi alapta", sau "mai bine aplicam cry it out, ca uite ce santajist e ala micu daca il rasfata atat". Ma bucur ca ai luat partile bune din postarile mele si sper ca la voi sa fie mai usor! Iti multumesc ca mi-ai scris!

Cecilia, va pup cu drag! Da, depinde, sunt si de care nu scapi, uite-ne pe noi cum ne-am mutat inapoi la parinti sa ne ajute cu Alex :)))))). Oricum, deja stiu clar ca-l voi lasa in tabere scolare ca sa pot avea si eu cateva zile libere :)).

Mimi, da, de obicei e greu sa ma mobilizez si eu sa ies, dar am vazut ca tot timpul mi-a facut bine si mie, asa ca trebuie! Mi-ai scris foarte foarte interesant despre plans! Intr-adevar, si noi astia marii mai plangem, uneori chiar si de frustrare, ca Alex. Si tot timpul ne simtim mai bine dupa aceea, si ne simtim tensionati daca nu avem ocazia sa plangem sa ne descarcam. Multumesc mult ca mi-ai deschis ochii! Ma gandesc ca atunci cand el tipa de frustrat, eu sa-i fiu doar aproape, nu sa incerc ca pana acum sa ii distrag atentia de la ceea ce nu i-am dat voie poate. Sa ii fiu aproape in momentul in care invata ce se poate si ce nu se poate, si se acomodeaza cu ideea. Te rog sa nu-ti ceri scuze! Ai scris asa mult ca sa ma ajuti! Ti-ai rupt din timpul tau pentru mine! E incredibil ce ai scris! Minunat! Mi s-au deschis parca ochii si privesc intr-adevar altfel plansul lui Alex! Incerc sa-l inteleg pentru ca de multe ori tipa pentru ca vrea sa spuna ceva si nu-l inteleg. Si incerc sa-i fiu aproape. Cata dreptate ai cu atata tensiune acumulata!

Adresa mea e raluk16 [at] yahoo [dot] com

Mely, te pup si te imbratisez si eu! Si te admir mult! Pentru ca eu inainte sa-l am pe Alex am avut multe idei si nu intelegeam multe decizii ale unor mamici. Asa ca daca as fi avut doi copii asa cuminti ca si Alex si Razvi ai tai, nu as fi putut sa fiu asa empatica! Jos palaria! Multumesc mult!

Miha, sper sa nu te superi ca iti copiez aici mesajul de pe mail. Dar e plin de sfaturi bune, si poate mai beneficiaza cineva de ele. Miha e fosta mea colega de facultate, acum in SUA, mamica mandra de Edi de doi anisori.

"Nu pot sa comentez pe blog-ul lu' matale ...

... asa ca ma COPY-PASTE aici ca na, daca tot am scris ditamai romanul, sa-l folosim cumva (imi zice ca SERVICE UNAVAILABLE). Sper sa nu ma trezesc maine ca am postat 10 comentarii (ca de cam atatea ori am incercat ).

Ca si rezumat a ceea ce vine mai jos ... AI GRIJA SI DE TINE !!! Stiu cat de devotata esti tu si cat de multa fericire iti aduce faptul ca poti sa-i fi alaturi lui Alex ... dar AI GRIJA DE TINE !!! Parca vad ca nu-mi dai dreptate in multe din chestiile de mai jos, dar daca ai avea grija si de tine ti-ar fi mult mai usor. (nu zic ca tre' sa fii pe primul plan, el este seful oricum, dar macar fa o prioritate si din persoana ta ... ca in ritmul asta te-apuca depresia de picior si in loc sa te bucuri de toate clipele acestea minunate o sa fii tot in ceata si tot pe alta planeta decat cea pe care ar trebui sa fii ).

Na si acum comentariul ce nu l-am putut plasa (e kilometric pentru un comentariu, stiu ... da' na, nu m-am putut abtine):

Oooof Rozi ca citesc aici si mi-e asa mila de voi de nici nu-ti inchipui. De ce sa mint, noi n-am avut nici a suta parte din problemele pe care le aveti voi ... si deci nu pot sa-ti dau sfatul pe care-l astepti (gen "da, e asta si o sa treaca"). In schimb pot sa-ti spun ce am facut si poate unele din "actiunile" noastre ar putea schimba si situatia voastra:

- Solide de la sase luni ... acum nu mai e cald sa-ti fie frica de deshidratare, asa ca nu-i mai pune titi in gura de fiecare data cand are el chef. Da-i o bucata de banana sau un morcov fiert sa molfaie cand are chef de papica (si stii ca oricum e satul, de la un supt normal). Eddie a inceput sa doarma din ce in ce mai bine dupa ce am mai terminat cu lichidele (e drept ca noi am fost formula-ticii de pe la 6 luni, dar oricum). Poate refuza cu vehementa linguritza tocmai pentru ca e tot timpul plin de laptic si n-are de ce sa incerce ceva nou.

- Eu am inceput serviciul super devreme. Asa ca shtrumfu' a invatat sa stea si cu altii (gen bunica, tati, etc). Poate ajuta daca-l lasi o ora DOAR cu parintii tai sau DOAR cu Relu cand vine acasa si dispari complet din raza de viziune a puiului (gen faci o baie relaxanta, papi normal, dormi, stai online whatever). Cu timpul o sa inteleaga ca si ceilalti il iubesc la fel de tare si mami REVINE intodeauna. Da' of course ca daca vrei sa aplici planul asta, iesi din camera lui si dusa esti. Ca daca te intorci de indata ce ala micu' face scandal ... ii dai numai apa la moara. Sunt niste shantajisti si niste JMecherii picii astia de n-ai idee. Si NU NU sunt de acord cu "cry it out" method (atata timp cat un alt adult responsabil e cu el, pana la urma o sa se joace si cu el, nu doar cu MAMI MAMI MAMI).

- Nu renunta la somnul de amiaza. Stiu ca alte postari spun ca majoritatea copiilor nu mai dorm ziua la un an ... eu of course, am unul care si la doi ani doarme 2-3 ore (Doamne-ti multzam :):):)

- Daca eu zic ceva gen "ma duc la baie" si el zice NOOO ... ii spun "mami ti-a spus ce face ca sa stii, nu ca sa-ti ceara voie". Incerc sa-l fac sa inteleaga ca nu EL ii controleaza pe parintii lui (desi de multe ori asa este:):):). La faza de cascatorii rasului pe care ai descris-o mai sus eu nu cred ca aveam rabdarea sa fac ce ai facut tu. Probabil pe cel mai serios ton de care as fi in stare i-as zice "mami papa ... tu joaca-te cu XYZ" (de obicei un vas de plastic sau ceva ce nu e chiar jucarie, dar il intereseaza destul de mult cat sa te lase sa rasufli cinci minute)

- Cand mergem in excursii il adormim de amiaza in masina. Ati incercat sa-l lasati SINGUR in spate si sa conduceti cu el? Stiu ca de obicei e "nightmare" pe masina ... da' daca nu e nimeni chiar langa el si-i vorbiti din fata ca sa stie ca nu l-ati "parasit" de tot, poate se schimba situatia. Good luck with this one!

Cam atat. Va tin pumnii si capul sus, numa' maine nu-i poimaine si te trezesti ca ai fecior de insurat :)

Pupici,
Miha "

Miha, in primul rand iti multumesc din suflet ca te-ai gandit la mine si mi-ai scris atatea sfaturi bune! Faptul ca atata lume a fost ingrijorata pentru mine recunosc ca ma face sa ma simt minunat! Si sunt sigura ca asta a contribuit la iesirea mea din faza in care am fost cand am scris postarea trecuta. Apoi, tu a trebuit sa te intorci la servici asa repede si deci sa termini cu alaptatul, si el sa inceapa un ritual mai strict cu bunicii. Sa stii ca toate mamicile ce le-am intalnit in situatia ta nu le intereseaza deloc ce se intampla la mamicile astea ce stau mai mult acasa. Poate de invidie, poate pentru ca nu stiu ce sfat sa dea, nu stiu. Oricum, faptul ca tu incerci tot timpul sa te pui in locul meu si sa incerci sa vezi remedii ale situatiei, arata ce om minunat esti. Altele ar gandi "ei, mie mi-a fost mai greu, a trebuit sa ma intorc la lucru, etc". Dar nu, tu te-ai gandit strict pe situatia mea ce m-ar ajuta. Pentru mine asta e un efort incredibil. Iti multumesc mult! Sfaturile tale sunt minunate, si le voi studia cu atentie. Mai ales ca Alex nu plange in masina cand merge doar cu Relu, si deci e singur in spate ;). Te pup cu drag!

Azi am vorbit pe mess cu Adi, mamica din Australia :) careia eu oricum ii datoram mult, de la sfaturile de alaptat, la cele de parenting. Chiar daca azi puiul ei a implinit un an, si el si sora lui mai mare sunt raciti, si era 12 noaptea la ei, ea a stat cu mine pe mess sa imi trimita tot felul de linkuri super utile si sa ma sfatuiasca si sa ma incurajeze. Incep sa cred ca am cei mai minunati prieteni de pe pamant si tare mi-e teama ca nu-i merit. Ca un sfat pe tema, un link de la ea: http://www.mothering.com/parenting/tantrums-or-crying

Fetelor, mai sunteti care mi-ati scris pe messenger, sau pe forum. Va multumesc din tot sufletul la toate! Sunteti minunate! Ma simt binecuvantata intr-adevar ca v-am cunoscut! M-ati ajutat toate incredibil! Daca nu va aveam pe voi sigur intram in depresie.

Raman datoare!