Se afișează postările cu eticheta dinti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dinti. Afișați toate postările

luni, 1 iulie 2013

Primul dintisor

Ieri un mugurel, azi o liniuta.

Azi-noapte am trecut de la 4 ore de somn (1:00 - 5:00 cu vreo 5-15 plimbari pentru ca plange, se straduieste sa se ridice din pat si nu vrea sa suga), la 3 (1:00 - 4:00 cu plimbari multiple in acest interval). Nu m-as fi gandit ca dupa ce m-am acomodat cu 4 mi se pot parea grele 3 :)). Brrr am fost cam ametita azi. Pentru ca daca un bebelus caruia ii ies dintii este dificil si plange oricum incerci sa-l inveselesti, mai e si copilul mai mare care vrea mereu sa se joace cu mama. Nu m-am gandit cand trecea Alex prin aceleasi chinuri ca imi e cat de cat usor ca am doar sarcina sa-l alin pe el.

In rest... 12.100 kg. Inca nu merge de-a busilea. Alexu mergea deja si pe scari in sus in patru labe la varsta asta. David incearca mult zilnic si se enerveaza si se oboseste, dar nu se lasa. Si face si multe genoflexiuni, sau poate o fi observat ca nu am bicepsi destul de dezvoltati. A inceput sa fie incredibil de expresiv, isi modeleaza vocea fix ca si cum ar raspunde cu cuvinte. Il striga pe Alex "Aaaaaa" nervos. Si, la fel ca Alex, dupa "mam" (si la el si dupa "Aaa") urmeaza domnul nostru labrador Lucky: "laaa", foaaarte incantat de aratarea din fata lui.

Cum e grasut, daca ii dai un maieu si ii pui margelutele pentru dinti arata ca un mic bisnitar :D.

Diversificarea este on-hold, chiar daca e pofticios, pentru ca orice am incercat sa-i ofer, ori se constipa, ori are diaree, in plus ajungeam la somn de 1-2 ore pe noapte (!), deci vreo 4 ore din 24 in total, din cauza durerilor de burta. Deci alaptat exclusiv la aproape 8 luni. Mai are mult pana cand il ajunge pe frate-sau. Citeam in ceva scheme de diversificare ca as putea sa-i dau fasole verde sau conopida, mi-a venit sa rad. Pentru a contrazice orice lege de bun simt care spune ca nu au cum sa ajunga aerul din boabe in lapte, David s-a hotarat sa urle de durere cateva ore daca eu consum varzoase sau pastaioase. Si nu e "nocebo", am mancat mazare fara sa-mi dau seama si am aflat doar cand ma intrebam de ce urla copilul. Asa ca ar fi culmea sa i le dau direct lui :)).

Il iubim si il mancam in fiecare zi :D.

Alexutu stiti deja ca e minunat si perfect si destept si frumos si intelegator :D. Scoate zilnic perle, e foarte distractiv, un mic omulet mare simpatic.


miercuri, 27 februarie 2013

Din 23 februarie...

... avem un nou crestin in familie:


(am ales o poza in care sa fim toti 4 :D)

P.S. Azi sau ieri David chiar a implinit un an de existenta :). Mi se pare atat de emotionant! Si acum sforaie pe pieptul meu grasunelul...

P.P.S. De vreo doua saptamani au inceput durerile de dinti! Pfff uitasem de ele, uitasem ca de acum pana se termina toti pe la 2-3 ani va fi asa greu si vom masura timpul in perioade dentare si inter-dentare. Si cum David e mult mai sensibil la durere in general... :D. Noi sa fim sanatosi, ca in rest am observat ca toate asa-zisele greutati le iau mult mai usor la David, poate chiar nostalgic, cand stiu ca (poate) e ultima data cand trec prin ele.

duminică, 22 iulie 2012

Despre irigatorul oral Dental Spa



Pe Anca si pe Raul ii cunosc din liceu, mi-au fost colegi de clasa si am vazut treptat cum devin highschool sweethearts :). Idila lor s-a transformat intr-o dragoste puternica si frumoasa, asa incat acum sunt una dintre cele mai faine familii pe care le cunosc. El inginer priceput plin de umor, ea psiholoaga feminina si calda. Mereu am vazut-o ca fiind sotia ideala, iar de cativa ani mi se pare mama ideala :D.

Au doi copii, iar baiatul cel mare e cu o luna mai mic decat Alex. Tin minte cum in primele luni ale lui Alex am vorbit la telefon cu ea, eu ma plangeam cum copilul meu nu sta jos deloc, plange mereu daca incerc sa-l pun in carucior sau in patut (si eu, influentata de mainstream si de mamicile ce le cunosteam, eram perseverenta in prostia mea si tot incercam, in loc sa-i dau cu drag puiului de om ceea ce cere; ajungeam sa-l tin mereu in brate, cum isi dorea el, dar cu resentimente, si nu o data m-am gandit de atunci daca nu cumva plansul lui isteric atatea luni nu a fost cauzat numai de reflux, ci si pentru ca ma simtea nemultumita). Si ea, senina si vesela si fericita, imi raspunde “a, pai noi nici nu ne-am cumparat carucior!”. Il purta pe pui in sling toata ziua, si erau amandoi fericiti, ea putea sa se ocupe de treburile casnice, sa iasa in oras oricand. Eu eram stresata de iesirile in oras. Intr-adevar, destul de repede am privit wrapul ca fiind salvator, numai cu el ieseam, numai cu el reuseam ziua prin casa sa beau apa atunci cand mi-era sete, sa merg la baie cand imi trebuia. Dar eram setata ca „nu e bine, maica, sa-l tii atata in brate“, asa ca incercam sa nu-l folosesc toata ziua. Mi-e mila in general de primii copii, cate invatam pe pielea lor, si cat noroc au cu ei copiii nr. 2+ :)). Al doilea poate sta daca vrea si 24 de ore din 24 in wrap, voi fi cu atat mai fericita :)).

Ei, dar uite ca Anca a avut aceasta intelepciune de la primul copil, sunt cam invidioasa :D. Incerc sa-mi gasesc scuze, sa spun ca nu prea gandeam limpede atunci din cauza ca Alex plangea isteric cu invinetiri cam 90% din timpul in care nu dormea (si dormea putin :D), chiar daca era mereu tinut in brate si alinat. Si intr-adevar, o cam iei razna si incerci mereu sa cauti solutii pe fond sonor de cosmar, mai ales la primul copil. Ai face orice sa il faci sa se opreasca ACUM! Sa nu mai planga nici macar un minut. Mai ales cand vezi ca sanul nu-l alina, din contra, incepe sa urle in momentul in care il inclini sa-i dai lapte. Te frustreaza lucrurile astea si nu mai poti fi calm. Dar cine stie, poate daca as fi avut alte asteptari, as fi putut sa-l ajut pe Alex mai bine, mai repede, sa-l accept asa cum este.

Acum, ca mamica de doi copii, pe care ii alapteaza, ii poarta, si ii creste cu dragoste, empatie si respect, o vad in continuare mai relaxata decat mine :)).

Am simtit nevoia sa scriu mai personal despre ei, sper sa nu se supere, dar nu pot vorbi despre ceva fara sa va fac o imagine de ansamblu, am vrut sa vedeti si voi ce familie minunata sunt.

In primavara aceasta au venit intr-o zi in vizita cu copiii, s-au jucat cu Alex, Alex a ajuns la concluzia ca vrea si el un bebe mic :D, deci mi-au usurat pregatirea terenului. Si mi-au povestit cum au ajuns ei sa aduca in tara niste irigatoare orale foarte bune. Medicul stomatolog le recomandase irigatoare orale, si tot ce gasisera pe piata erau niste aparate mari, scumpe, incomode (in care tu trebuie sa pui apa). Detaliile acestea nu imi erau cunoscute, eu nu stiam de existenta unui asemenea device, dar intre timp am aflat de la alti prieteni ca intr-adevar, daca ajungi sa cauti un asemenea aparat la noi in tara, aveai la dispozitie doar aparate scumpe si mari, care ocupau loc si se manevrau greu.

Cand au gasit in afara Romaniei minunea de Dental Spa, s-au gandit sa-l aduca in tara, ca sa le usureze cautarea altora care ar fi fost in situatia lor. Mi l-au prezentat si mie si mi s-a parut fain si usor de montat si folosit. Relu nu era acasa si mi-a fost teama ca nu voi tine minte :)), dar chiar am retinut, si eu am o memorie foarte slaba :D.

Se ia jos surubul acela de la robinet, se monteaza baza de la irigator, care va ramane permanent pusa acolo la robinet. Nu va incurca deloc, garantez :D. Pun o poza sa vedeti, va rog sa nu cercetati mizeria de la chiuveta noastra, pentru ca nu ne-am revenit inca de dupa concediu :D.



Deci asa ramane cand nu e folosit irigatorul. Cand vreti sa-l folositi, puneti pur si simplu furtunul in inelul albastru. Cand nu il mai folositi, apasati pe inel si luati furtunul jos. La folosire, maneta aceea care aici e in jos pentru a permite apei sa iasa prin robinet, o rotiti usor in sus. Zic usor pentru ca poate nu aveti nevoie de tot fluxul de apa, reglati din maneta, iar surplusul va curge in continuare in jos prin robinet. Deci de fapt e o valva ce ca permite sa trimiteti apa prin furtunas, si cand nu e folosit irigatorul permite apei sa tot iasa prin robinet ca si cum chestia asta alba nici nu ar exista in baia dumneavoastra.

La furtun aveti 5 capete, ca sa il puteti folosi toata familia in mod igienic. Eu tin furtunul intr-un sertar, cu tot cu capete, dar in pachet aveti si un suport util, cu suruburi si cu banda adeziva, sa il puteti monta cum doriti pe peretele de langa chiuveta, aici se vede putin suportul.

La prima utilizare m-a gadilat, am citit ca e ceva normal, gingiile si buzele nu sunt obisnuite, si poate si fluxul era prea puternic. La a doua utilizare deja a fost super. Eu nu-mi dadeam seama daca e pentru gingii sau pentru curatarea spatiului dintre dinti, dar banuiesc ca e pentru ambele. Concluzia mea a fost ca e ca si cum as folosi ata dentara, insa mult mai simplu, mai putin dureros, si fara sangerari. Adica mi-a masat gingiile si mi-a curatat excelent intre dinti si pe sub gingii (si eu ii am suprapusi, deci si cu ata dentara ma chinui). Cred ca e un aparat tocmai bun pentru mine, ma bucur ca a dat el de mine, chiar daca eu n-am avut ideea sa-l caut. Asta pentru ca aveam sangerari la periat (si din cauza suprapunerii dintilor, afectiune care predispune la paradontoza, si din cauza sarcinii), dar mai aveam o problema: tartrul. Nu stiu daca asta e denumirea, nu ma refer la depozite maro, ci la piatra alba. Inainte de Alex trebuia sa merg la detartraj o data la cativa ani, nu simteam nevoia mai des. Acum, la o luna de la detartraj deja sunt plina de piatra alba pe masele si in spatele dintilor, nu stiu ce s-a schimbat in ph-ul din gura mea. Ei, irigatorul oral mi se pare un mod foarte usurel de a indeparta piatra de pe dinti, sau macar de a nu o lasa sa se depuna.

Si, cum am zis si mai sus, am aflat de la cunostinte care se chinuie cu irigatoarele orale ce se gasesc pe piata la noi, care sunt la curent sau la baterii, cu rezervoare de apa, nu se pot lua peste tot cu tine unde mergi, scumpe tare. Asadar, daca aveti nevoie de asa ceva, sau daca va sangereaza gingiile, sau aveti depuneri de tartru, stiti unde sa cautati: http://www.aqua-dent.ro/. Au si pagina de facebook: https://www.facebook.com/Irigator.oral.aqua.dent. Afacere de familie, de familie frumoasa :).


miercuri, 31 august 2011

Al patrulea canin

Pfff nu sunt superstitioasa, si nu de asta ma grabesc sa scriu inainte de miezul noptii, sa nu raman la luna august cu 13 postari :D. Nu, doar vreau sa se consemneze ca saptamana trecuta i-a iesit al patrulea canin, si sa ramana in luna august notita aceasta.

Nu a plans, nu a fost dificil in sensul in care era la ceilalti dinti. DAR trecem printr-o perioada mai dificila, pe care o voi dezvolta in alta postare. O anxietate referitoare la toti membrii familiei. De fapt de separarea de ei :D.

Pe langa petele negre ce le are pe dintisori de la fier, i-a aparut la un incisiv de jos un punct negru. Sper sa nu fie carie. Stam si studiem. Intre timp am citit multe articole referitoare la Weston A. Price si sanatatea dintilor. Chestiuni pe care voi incerca sa le dezvolt in alta postare. Sunt multi oameni care isi refac dintii, isi repara cariile, doar din dieta. Chiar daca in general se merge pe produse animale, se poate face o dieta sanatoasa care sa urmeze liniile WAP si vegetariana. Dar si referitor la dilemele acestea ale mele vreau sa mai scriu o alta postare. Sa vedem cum stam cu timpul in luna septembrie :D. Si cu dispozitia, ca eu toamna intru intr-o mica Seasonal Affective Disorder...

marți, 26 iulie 2011

Al treilea canin

Postare scrisa in 22 iulie dar de atunci nu prea am mai mers cu laptopul la net.

Azi ne-a aratat ca i-a iesit in sfarsit al treilea canin (si-a tot bagat degetelul in gurita). Cand s-a umflat sub gingie a avut (acasa, acu’ vreo 2 saptamani) putina temperatura si scaune mai moi si mai dese. Acum cand chiar a iesit nu a fost nimic iesit din comun. Nici nu a fost el mai dificil si nici nu a plans in somn.

Cu ocazia asta mi-am amintit ca nu am scris pe blog despre o pigmentatie pe care o are el de cateva luni pe dinti. Dintii lui arata cam ca si poza de pe fundal de aici http://www.dentistryforbabies.com/pigmentations.html , care se poate vedea si in penultimul rand, e prima de acolo.

Din cate am studiat atunci pigmentatia apare intr-o dieta bogata (sau imbogatita) in fier si calciu, impreuna cu o bacterie deja prezenta in gura. Nu-mi dau seama daca lui i-a aparut dupa ce am inceput incercarile (neregulate) de a-i da fier ionic, sau o avea deja in stadiu incipient.

Referitor la moduri de inlaturare, nu prea sunt, decat periaj profesional, facut de medicul dentist, sub anestezie totala. Si dupa cateva luni, petele apar din nou. Normal ca nici nu ma gandesc la asta. Si trec de tot pana spre varsta de 9 ani.

E drept ca se vede foarte tare, mai ales ca piticul nostru rade mult, dar acum ca e mic nu poate fi complexat de asta. Recunosc ca m-am gandit de multe ori ca lumea care il vede crede ca sunt carii si se gandeste ca ii dau toata ziua bomboane :D, dar nu prea ma intereseaza. Ba chiar m-a intrebat cineva de cand poarta aparat dentar fix, ca nu stia ca se poate purta de copii asa mici :D.

Partea buna e ca am citit ca acesti copii care au asemenea pigmentatii nu prea fac apoi carii dentare. Nu se stie exact de ce, daca bacteria respectiva e responsabila de protectie, sau daca faptul ca au o dieta bogata (sau imbogatita) in minerale le face dintii sanatosi. Doamne ajuta!

Cu ocazia asta mi-am amintit ca si eu am avut asemenea probleme, dar nu de dimensiunea celor de pe dintii lui Alex. Si eu aveam pete negre pe dintii de lapte. Si abia acum dupa ce am nascut am motive sa umblu la dentist :D. Deci intr-adevar am avut tot timpul dintii mai sanatosi decat ai colegilor mei de generatie. Acuma sa vedem daca Alex va confirma regula.

vineri, 20 mai 2011

Al doilea canin + un foarte scurt update

Ne-a iesit prin gingie al doilea canin. Cu suptul non-stop aferent si nemultumirea constanta :D.

Update-ul foarte rapid...

As vrea sa notez undeva ca de vreo luna, daca se trezeste noaptea de tot, il pot lamuri sa se culce la loc fara sa trebuiasca readormit plimbat prin camera. Deci suntem pe drumul cel bun. :) Mie mi s-a parut ceva "huge" :)).

As vrea sa mai notez faptul ca din copilul care se speria de copii s-a schimbat dintr-o data si merge la toti si-i imbratiseaza, prin magazine si pe strada :)))). Am ramas paf!

De cateva saptamani a inceput sa vrea sa manance singur si de multe ori numai asa ne lasa, chiar daca asta inseamna ca nu mananca 5 lingurite, ci... 5 picaturi :)), restul ajung pe jos. Dar e ambitios si numai asa vrea, deci il las, in speranta ca dupa ce va invata sa manance singur, totul va fi bine si va manca mai mult.

Si apa el numai din pahar sau din sticla direct o bea, de la inceput. Dar mai nou vrea numai el singur si culmea e ca ii reuseste. Bine, dupa ce se satura incepe sa o toarne pe jos, asta e alta poveste.

Deci creste puiul mamei! :x :x :x

In ultima vreme are o manie super simpatica, face cucu bau toata ziua, dar cand zice baaaauuuu iti striga in fata, sare catre tine sa te sperie. Ne prapadim de ras toata ziua cu el.

Incearca sa spuna cuvinte dar nu prea ii reusesc. E tare mandru cand imi dau seama ca vrea sa spuna "cal" :). In rest, pe limba lui se cearta toata ziua si explica si cu mainile :)).

E incredibil de fain cand il imita pe bunicul si isi pune mainile incrucisate in piept :))).

In rest, au ramas la fel somnul putin (seara la 12 adoarme foarte greu), fragmentat, mancarea putina, suptul des, el super iubitor, super super iubitor...

In diversificare nu voi mai tine pasul pe blog, pentru ca am inceput sa-i dau din mancarea mea. Asta inseamna ca a primit si lactate de vaca, dar numai fierte in ciorbe (din lapte crud, nu din pasteurizat), a primit multe legume si frunze, nu le mai tin numaratoarea, oricum nu prea mananca, de asta am zis ca imi permit. Nu ii dau zahar, nu ii dau alimente procesate cumparate (nici macar paine cumparata din magazin, nici pufuleti, nici nimic cumparat), nu ii dau prajit, nu ii dau soia, nu ii dau carne. Nu mai stiu ce sa spun ca nu ii dau. Oricum, branza si iaurtul nu ii plac deloc. Cand mai mananca lapte de capra, accepta doar dulce, cu fulgi de ovaz. Mancarea mea oricum e super dietetica, deci nu e absolut nici un stres.

Si inca ceva. Mai avem un finut frumos tare tare! Alexandru, bine ai venit! Sa fii sanatos si sa ii faci fericiti pe parintii tai! Sa nu ai colici, sa nu te deranjeze nimic, sa papi bine laptic de la mami, sa nu te doara nici dintisorii cand ies!

Noi suntem de filme cu Stan si Bran. Am mers sambata la Cluj sa o mangai si eu pe finuta mea pe burtica, ca n-am vazut-o toata sarcina, spre rusinea mea, si ea a nascut exact sambata dimineata! Felicitari, dragi parinti! Acum incepe cea mai faina perioada a vietii voastre. Veti ajunge sa spuneti: uau, pentru asta am trait! Ce minunat!!! Va imbratisez cu mult drag si sunt sigura ca ma iertati pentru lipsa de inspiratie la ora asta :)). Pupici pe fund la pitic!

Eu am lipsit de pe blog si pentru ca nu am mai avut creativitate, si pentru ca am lucrat la ceva impreuna cu o prietena draga. Va spun maine :D. De fapt azi, ca e trecut de 1 noaptea :).

vineri, 6 mai 2011

Primul canin al vorbaretului

Am apasat repede "Postare noua" sa prind data de azi (6 mai) la blogger, chiar daca eu voi reusi sa scriu postarea mai incolo... sper sa reusesc, ca puiul trece prin chinuri mari cu caninii...

Asa ca voi fi foarte rapida si voi scrie doar pe scurt, sa nu ramana uitat.

Azi s-a implinit un an de cand mi-a spus prima data MAMA! Si inca ma emotioneaza mult mult, ma topesc toata, cand imi spune "mama"! ♥♥♥

De aceasta aniversare mi-a amintit mama mea, pentru ca isi notase in agenda ziua minunata!

Azi a reusit sa-i sparga gingia primul canin! Cel de dreapta sus. Se vedeau deja de cateva zile amandoi caninii de sus, atunci cand radea, ca si cum ar fi afara, albi si coborati. Dar daca il studiai mai bine vedeai ca de fapt sunt inca sub o pielita, sub gingie. De cateva nopti plange saracutul in somn si doarme foarte putin si ziua si noaptea (da, se pare ca se poate si mai putin decat cat dormea inainte! :D). Dar azi-noapte a fost apogeul (adica sper ca nu va fi mai rau in noaptea aceasta)! L-am culcat la 12 si de pe la 1:30 a inceput sa planga in somn aproape continuu. Nu avea pauze mai lungi de 5 secunde intre tipete, plans si gemete! Nici nu apucam sa imi inchid ochii! Nu mai stiam cum sa-l mangai, cum sa-i dau tzitzi, sa-l invelesc, sa-l dezvelesc... M-a topit toata cand la un moment dat am pus pana peste el si el s-a cuibarit in bratele mele, fara sa caute tzitzi, pur si simplu s-a bagat in mine sa-l strang in brate! Si atunci a avut cea mai lunga pauza intre tipetele de plans. A fost un moment extraordinar!

Pe la 4 nu am mai putut de oboseala si am riscat sa-l trezesc pentru o doza de Camilia. De ce nu i-am dat mai devreme? Pentru ca trebuie sa-l trezesc de tot si plange din cauza asta si mai rau, si nu vrea sa-i bag in gura nimic si se enerveaza. Dar Camilia o mai accepta cat de cat. Nu a avut nici un efect. Asa ca pe la 5 l-am trezit sa-i dau ibuprofen. A fost un mare chin, oricat am incercat sa-l pacalim, sa-i spunem ca bea si tata si e bun, sa-i explic ca ii face bine si n-o sa-l mai doara. Nimic nu a functionat, plangea suparat cand vroiam sa-i bag seringa aceea in gurita. Asa ca i-am dat capul pe spate, mi-am bagat degetele in maxilarele lui ca la catei si i-am desclestat gura. In urletele lui disperate i-am dat ibuprofenul in 3 doze si i-am apasat pe gat (iar, ca la catei) ca sa il fortez sa inghita, sa nu mi-l scuipe afara. A plans rau si m-a impins apoi suparat si dezamagit de mine.

Ma repet cand spun cat ma enerveaza astia cu ibuprofenul lor. I-am dat 3 ml desi la varsta lui scrie pe prospect sa-i dau 5. Si 3 ml inseamna ca de 3 ori i-am umplut pur si simplu gura, nu mai aveam loc unde sa injectez substanta super scarboasa. De ce nu fac o cantitate mica, de genul unei pastile, si sa poti sa pui doua picaturi? Amare, fara excipienti, fara atatea prostii ca ibuprofenul asta pentru copii, si sa nu-i chinuim atat? De ce? Imi vine sa rup bucati tablete de ibuprofen si sa calculez cat vine la un sugar, sa amestec cu putina apa si sa-i dau. Ar fi mult mai usor...

A trebuit sa-l adorm la loc. L-a calmat ibuprofenul timp de vreo 7 minute, eram deja plutind de liniste si relaxare, cand a inceput iar plansul. Apoi, la 5:29, a adormit de tot si m-am culcat si eu pentru prima data in aceasta noapte. (Acum ar trebui sa fug la culcare sa prind vreo 15 minute de somn si inainte de ora 1, cand se pare ca il apuca durerile alea mari)

La 6:30 a inceput iar si a tinut-o asa pana cand s-a trezit de tot, intr-un plans si un tipat. L-am dus jos la mami sa mai dorm putin...

De ce am scris in titlu "vorbaret"? Nu numai pentru aniversarea cu "mama". Ci si pentru ca de vreo saptamana povesteste in continuu! Pe limba lui, nimeni nu-l intelege. Dar foloseste tonalitati, de cearta, de explicatii, e super simpatic! Cu greu ne abtinem sa nu radem in fata lui, sa nu-l inhibam. Dar e absolut minunat! Si are mimica, si se vede pe fata lui pasiunea! Toata ziua o tine tot intr-o poveste!

Ca si cuvinte clare atat ca mai face cate un "cucu" si un "bau" foarte foarte dulci. Of, ce minunat e cum vorbeste! :))

Edit: tot netul e plin de chestii de Mother's Day, asa ca la fix e aniversarea asta cu "mama". Cica e a doua duminica din mai. Deci anul asta in 8 mai. HAPPY MOTHER'S DAY! :)

Si Peaceful Parenting da o poezie faina:


I am large in my skin
I make no apology
This belly grew a baby
Why should it be flat?
It curves with the memory of the womb.
These breasts fed a baby
Why should they be pert?
They swell with the memory of milk.
These hips carried a child
Why should they be slim?
They are full with the memory of life.
My bones are secret under flesh
My skin plump and white and fine
Mine is the face of Botticelli
Mine is the water of the Nile
Mine is the shape of things forbidden
Daughter of Gaia, grown beautiful and wild.

~ Lorri Barrier

marți, 26 aprilie 2011

Hristos a inviat!

Hristos a inviat!

Am avut niste zile asa frumoase! Nici nu stiu care a fost motivul, vremea superba de vara sau faptul ca am fost toti acasa in familie? Dar a fost minunat!

Duminica dimineata ne-am trezit, am luat Paste si Alex a mancat ou rosu. Apoi l-am imbracat si l-am trimis cu bunica la Biserica. Acolo a stat cuminte, fascinat de o fetita de langa el. Cand am ajuns si eu la Biserica sa-l iau acasa sa il culc, deja a inceput sa ma intrebe una alta prin jur si sa maraie :D. Deci numai cu mine face asa, e clar :)).

Dar nu a fost semn de somn, asa ca ne-am jucat pe afara si ne-am bucurat de vremea minunata. Apoi, dupa somn, iar afara, am mers in parc si ne-am intalnit cu Alexandra mica si parintii ei. A venit vara! Am mai zis asta? :))

A vrut sa suga in parc si m-am retras pe o buturuga la umbra, vantul adia asa frumos, a fost mirific! Am avut parte zilele astea de multe momente absolut minunate, in care doar stai si admiri natura si te bucuri de soare, de vant, de verdele copacilor, de cantecul pasarilor, de copilul de la san care rade cand te mangaie pe fata si cand incearca sa-si bage degetele in gura ta :)). Am impresia ca in momente din astea ne dam seama pentru ce traim. Nu in cele in care suntem grabiti zi de zi. In cele in care savuram viata si lumea asta. Ne-am plimbat prin oras doar pe alei ocolite care acum erau pustii si linistite si tacute si puteai sa admiri natura, cu verdele crud si cu florile parfumate ale pomilor si cu ciripitul mierlelor. Trageam adanc aer in piept si incercam sa inspir tot binele si frumosul ce il vedeam in jur. Cumva voiam sa-mi ajunga si pentru cand voi fi prea obosita si stresata sa il pot observa, sau pentru primavara viitoare care poate nu imi va mai oferi atat de mult timp petrecut impreuna cu Alex.

Si ieri dimineata am stat vreo 5 minute pe fotoliu la soare in timp ce Alex se juca in masina cu Relu. A fost prima data de dupa nastere cand am putut sa stau "la soare". Mi-am amintit cum stateam cu burtica alexiana la soare si cat de usoara era viata atunci :))). Dar nu era asa frumoasa! De atunci nu mi s-a mai oferit ocazia, pentru ca si asta vara stateam in picioare dupa el pe plaja si cand dormea stateam in picioare langa el sa pot sari la el cand se trezeste, pentru ca daca nu ma vedea imediat se speria tare si plangea. Dar creste puiul mamei si mi se pare ca e din ce in ce mai usor si mai frumos.

Ieri a mangaiat cainii si mioriticul meu e fascinat de Alex. Si azi Nero a stat numai pe langa noi si s-a tot asezat in fata lui Alex si astepta sa fie mangaiat :)). Si Lucky il adora pe Alex, dar nu ii permite seful lui blanos sa stea prea mult pe langa noi...

A, am uitat sa mentionez ca in noptile astea de Paste Alex a "nascut" a patra maseluta! :D

Deci ce poate fi mai frumos decat sa te calareasca puiul si din cand in cand sa se aplece peste tine ca sa te stranga in brate si sa te pupe? Si sa-i auzi inimioara cum bate in urechea ta si sa te gandesti ca nu demult ai vazut acea inimioara la ecograf?

Sper ca si voi savurati primavara-vara aceasta si stati afara toata ziua ca noi si va bucurati de viata in natura!

















































marți, 19 aprilie 2011

Si altele din ultimele zile

Sambata Alex a implinit un an si jumatate! Iupiiii! La multi ani pui scump!

Duminica au venit bunicii de la Cluj in vizita si ne-au adus niste jucarii tare frumoase de la Boribon.

Alex trece printr-o perioada mai grea (si noi impreuna cu el :)) ). Maseluta care ii iesise pe ascuns a mai dat un colt afara din gingie. Cealalta masea de sus e umflata. Caninii de sus sunt umflati. El e caldut. Nu mai vrea solide. Suge toata ziua si toata noaptea. Si ce e diferit fata de dintii anteriori e aparitia tantrumurilor. Nervi, crize, lovituri, batai, urlete, lacrimi, plans nervos si isteric... din orice. Ma ia de mana sa mergem intr-un loc si acolo incepe sa urle ca si cum l-as fi dus eu cu forta sau n-as fi vrut sa facem cum vrea el. Nu mai vorbesc ce se intampla cand intr-adevar trebuie sa-mi impun parerea in anumite circumstante (cum ar fi ca nu-l las sa mearga pe strada la masini)... Azi intr-o pauza de nervi l-am intrebat ce il supara si si-a dus manuta la gura, apoi mi-a luat mana mea si mi-a bagat un deget in gurita lui. I-am dat camilia si peste 3 minute era un alt copil. Bland, care cerea frumos orice dorea, cu care m-am jucat apoi frumos... Asa ca speram sa trecem cu bine peste perioada asta.

Saptamana asta se vopsesc ouale! Am gasit aici in limba romana mai multe idei. Am scris si un comentariu la articol. Inca e sub moderatie, asa ca o sa-l scriu si aici:

La noi se fierb ouale direct in apa cu cojile de ceapa (si optional sfecla rosie ca sa iasa mai rosii). Intai se fierbe apa cu cojile de ceapa si apoi se pun ouale. Se fierb la foc mic sa nu se sparga si se tin acolo pana cand suntem multumiti de nuanta. Si da, si la noi se pun in ciorapi cu frunze :).

Alte idei:

http://www.rd.com/slideshows/11-ways-to-dye-easter-eggs-naturally/ (pe paginile urmatoare sunt culorile)

si

http://www.drmomma.org/2010/04/natural-egg-dye.html


Edit: inca un link: http://www.care2.com/greenliving/homemade-natural-easter-egg-dyes.html#

vineri, 15 aprilie 2011

Stiri pe scurt

Ii urez bun venit in lume finutului si nepotelului nostru Matei! Felicitari parintilor!

Matei, sa fii sanatos si fericit! Si sa le aduci numai bucurii parintilor tai care te-au asteptat cu atata dragoste! Si pe care abia astept sa ii vad in noua formula! Ce mare bucurie! Matei, scumpule, sa nu o chinui pe mami, sa nu ai colici, sa papi bine tzitzi :D, sa dormi bine si sa-i zambesti des!

Azi dimineata am primit mesajul nasterii lui Matei si mi-a zburat tot somnul :). Inca nu am detalii de la eveniment pentru ca nu am vrut sa deranjez mamica, dar abia astept sa vorbesc cu ea.

Si voi mai avea un finut in luna mai! Iuhuuu!!!

A doua veste rapida este ca mai avem o maseluta! Nr. 3! L-am simtit mai cald decat de obicei si m-am uitat in gurita lui, sus, in dreapta, si am vazut ca maseluta e aproape iesita, si caninul e umflat si alb. Ma uit in stanga sus si vad o ditamai maseaua, iesita dupa cum arata de vreo 4-5 zile :))). Eu nu prea ii cercetez maselele decat cand banuiesc ceva, ca altfel nu ma lasa, mai ales sus unde nu se vad cand rade :))).

Nu a fost asa de greu ca la maselele de jos (la care am avut o saptamana de febra, nesomn, diaree, plans ziua noaptea si la care dormea numai plimbat, plus alaptare exclusiva mai mult de o saptamana). Dormea, nu adormea :)), adica tot somnul lui trebuia sa prestez plimbare, altfel daca il asezam sau ma asezam plangea. Acum e putin mai cald, nu are diaree, are tantrumuri multe si nervi si aruncat de obiecte pe jos, mananca solide ca pana acum, plange de nervi si de vreo saptamana a inceput iar sa mai planga si noaptea dar il calmez usor. Chiar ma obisnuisem deja cu binele, ca am avut cateva saptamani de somn bun noaptea, si semi-trezit de vreo 2 ori pe noapte pentru tzitzi.

Doamne ajuta sa fie din ce in ce mai usor cu maselutele astea! :)

Weekend frumos tuturor!

joi, 17 februarie 2011

Update pe sectiuni: Somnul si dintii

De doua saptamani avem maselutele de jos!!! Iupiii! De fapt doar doi coltisori la ambele maselute, deci va mai dura putin pana cand vor iesi de tot.

Inca nu sunt umflate cele de sus. Se poate sa-l doara rau oare cand ies de tot astea de jos? Intreb asta pentru ca de cateva zile Alex e foarte dificil. Desi, dupa ce i-au iesit coltisorii astia acu vreo doua saptamani, a fost dintr-o data mult, mult mai bine si mai calm si mai comunicativ.

Pana saptamana asta a fost foarte bine cu somnul. Mai avea din cand in cand cate o noapte in care de pe la ora 1:30 - 2:00 incepea sa planga si o tinea asa pana dimineata pe la 6. Dar mai avea si nopti minunate in care se trezea doar de doua ori, o data pe la 12:30 (cand eu eram inca treaza) si inca o data candva noaptea, nici nu-mi dadeam seama cand, pentru ca sugea si adormeam amandoi la loc fara sa ne trezim de tot. Tineam minte doar ca prin vis totul.

Si in afara de exceptiile astea bune si rele, chiar era frumos, pentru ca se trezea doar de vreo 4 ori toata noaptea, si la fel sugea putin si nici nu apucam sa ma uit la ceas, nici nu-mi deschideam ochii, mergeam inapoi amandoi in lumea viselor foarte repede. Deci chiar la capitolul somn de noapte eram bine de tot!

Asta pana acum, noaptea de 15/16, in care s-a trezit de doua ori de tot de tot. Nu plangea, dar nu mai avea somn... Si azi noapte, cand a plans toata noaptea prin somn, si daca am incercat de doua ori sa-l rostogolesc catre mine sa suga ca sa adoarma la loc (cum fac de obicei), a inceput sa urle rau rau, s-a dus in patru labe departe de mine, in mijlocul camerei, plangea si daca incercam sa pun mana pe el, ma lovea si urla si mai tare... Normal ca s-a trezit de tot de fiecare data si dupa ce s-a calmat a trebuit sa il adorm la loc. Si cand adormea incepea iar sa planga in somn, dar de frica sa nu-l trezesc iar speriat si sa urle, il mangaiam doar, nu-l mai rostogoleam catre mine sa il pun la san... Si asa am avut o noapte grea. Nu pot spune "alba" pentru ca mai adormeam 10 secunde intre plansetele lui...

In ultimele saptamani, la somnul de zi, chiar daca ma chinuiam putin sa-l adorm leganat, deja aveam o rutina formata si mi se parea simplu. Stiam ca dimineata pe la 9:30-10 incepe sa ii fie somn si incercam sa-l adorm. Uneori reuseam la 10-10:30, alteori dupa 11. Dar orarul era aproape fix deja. Si mai avea un somn dupa-masa pe la 16:30-17, sau poate chiar la 18.

Nu ma invidiati pentru doua somnuri pe zi pentru ca totalul orelor de somn din 24 de ore stiti ca la noi erau cam la jumatate decat cum ar fi trebuit pentru varsta lui.

Si deja aveam asa o rutina si cu mancarea solida, de la haosul de dinainte, cand ii ofeream de toate toata ziua ajunsesem sa imi dau seama cand ii place sa manance fructele, legumele, cerealele cu lapte de nuci, etc.

Totul era asa de bine! :D Dar orice minune tine doar cateva zile, nu?

De cateva zile ma chinui rau rau sa-l adorm. Deja somnul de dimineata il facea dupa ce ma chinuiam 2-3 ore sa-l adorm. Stiu ca ar fi trebuit sa nu ma chinui, sa nu-l adorm si gata, daca ii e somn ar dormi. Dar se pare ca la noi nu e asa, pentru ca nu mai putea de somn, isi inchidea ochii in timp ce ma ducea de manuta prin casa, maraia si plangea din orice.

Se vedea clar ca doua somnuri ii sunt prea multe, dar unul singur e prea putin.

Si recunosc ca imi pierd rabdarea cand are un anumit comportament, la asta nu stiu cum sa reactionez. De exemplu: se cere in brate disperat. Apoi incepe sa planga si se curbeaza si se zbate in bratele mele sa il las pe jos. Il las pe jos si incepe sa urle infiorator de tare, ca si cum l-as abandona, de ce l-am lasat jos. Acest ritual, repetat de 10 ori in 10 minute garantez ca face pe oricine sa isi piarda rabdarea, mai ales daca vine dupa ce tu nu mai poti de oboseala de cand incerci sa-l legeni sa-l adormi...

Si nu, nu am cum sa-l las cu altcineva pe Alex si sa ma mai odihnesc putin, pentru ca atunci cand ii e somn (deci de pe la ora 9:30-10 dimineata) si pana cand il adorm, numai cu mine vrea sa stea, plange rau rau dupa mine. Pentru ca doar eu il pot adormi, asa ca numai eu ma chinui orele alea sa-l adorm cumva...

Acelasi comportament se extrapoleaza la orice cand e rupt de oboseala. Vrea sa ii pornesc o locomotiva ce se misca si face zgomot. O pornesc, plange din cauza zgomotului puternic. O opresc, plange de ce i-am oprit-o. Concluzia? In loc s-o arunc pe geam (ca asta mi-a venit), am ascuns-o. Apoi a plans ca nu si-a gasit-o...

Am crezut ca atunci cand trec de la doua somnuri la un singur somn se intampla unul din urmatoarele lucruri cu minutele de somn de la motaiala abandonata:
- se adauga somnului de dimineata, deci copilul se trezeste mai tarziu
- se adauga somnului de zi ramas, deci copilul doarme mai mult la unicul somn
- se adauga somnului de noapte, deci copilul merge la culcare seara mai devreme.

Ok, azi e a treia zi cu un singur somn pe zi si inca nu s-a intamplat nici unul din lucrurile de mai sus. Somnul abandonat e scos din program si gata! Minutele alea nu s-au dus nicaieri! La cat de putine ore dormea el oricum pe zi... Sunt putin ingrijorata pentru beneficiile unui somn bun asupra organismului unui copilas, de care el n-o sa aiba parte. Si mai sunt ingrijorata de extenuarea ce ma loveste de cateva zile... Pentru ca aveam nevoie, mare nevoie, de cele doua pauze pe care le aveam zilnic. Nu credeam ca in cresterea copiilor lucrurile devin din ce in ce mai grele. Cand va fi mai usor? Ce ma voi face cand nu va mai avea nici un somn ziua? Eu cand eram copil stiu sigur ca de pe la 2-3 ani nu am mai dormit deloc ziua. Dar nu eram asa plina de energie ca Alex, nu ii extenuam pe ai mei :D. Cred...

Alaltaieri imi venea sa iau un calmant de durere pentru ca ma dureau ingrozitor tendoanele si ligamentele de la maini si de la picioare, de la atata scuturat in brate si plimbat sa adoarma. Deci chiar mi s-a parut ca asa obosita nu am fost toata viata mea.

Ieri a fost ziua mea :D (si Alex a implinit un an si 4 luni, deci 16 luni!). Dar nu am putut raspunde la telefoane pentru ca de pe la 10 dimineata pana la 13 eu il leganam pe Alex prin casa, mai aveam scandaluri cum am zis mai sus, ca se cere jos si in brate, si iar jos si iar in brate... La plimbare dupa masa iar la fel, jos-brate tot timpul. Nu a vrut sa stea nici in ergo, nici in carucior. Asa ca imi cer scuze inca o data oamenilor dragi care m-au sunat, dar nu am reusit nicicum sa-mi fac nici 5 minute libere, pentru mine. Nu mai vorbesc sa reusesc 5 minute * 20 de oameni sau cate apeluri pierdute am avut. Imi pare rau! Poate dupa ce se va insura voi avea timp sa vorbesc la telefon cu lumea :D. Am crezut ca voi face poze frumoase, dar nu am reusit.

La un moment dat a venit mami afara sa stea putin cu Alex ca sa o sun pe mama lui Relu, sa nu se supere ca nu i-am raspuns, ca aveam vreo 7 apeluri pierdute de la ea. Dar nu am avut cum sa sun pe restul lumii, imi pare rau!

Mai am multe regrete legate de somnul lui Alex de zi, faptul ca nu mai are doua. In primul rand azi toata ziua m-am gandit ca iar au trecut 3 ore de incercari de adormire in care nu i-am oferit nimic de mancare. Pentru ca atunci cand ii e somn plange ingrozitor daca ma vede cu mancare pe langa el. Deci ni se deregleaza programul de mancare solida, cand in sfarsit il nimerisem pe Alex ce si cand ii place sa manance. Apoi mai e faptul ca el in ultima vreme cere san foarte rar in timpul zilei. Asa ca recuperam cu lapticul cand il adormeam, la cele doua somnuri de zi si la cel de seara. Avea zile multe in care nu cerea in afara astora. Asa ca isi va pierde portia mare de lapte de la somnul de dupa-masa. Si se pare ca nu si-o inlocuieste cu solide, ceea ce ma ingrijoreaza...

Si apropo de asta, tot saptamana asta, de cand are probleme cu somnul si cu maraielile zilnice, nu mai vrea sa manance solide, tocmai pe cand ma bucuram ca mananca asa de bine! ("Bine" inseamna vreo 80 de ml de mancare solida pe zi. Nu la fiecare masa, totalul intr-o zi.) Acum iar a revenit la faza in care ciuguleste foarte foarte putin si ma ingrijoreaza tare. Ma bazam mult pe nutrientii pe care aveam de gand sa si-i ia din mancare si faptul ca nu mananca ma face sa intru in panica si sper sa nu ajung sa-i dau tot felul de siropele de vitamine si minerale. Sper sa fie o faza trecatoare si sa inceapa iar sa manance. Probabil e legat de maraielile din ultima vreme, poate totusi maselutele alea dor si dupa ce ies coltisorii. Cum am zis, sper sa fie ceva trecator, ca eu deja sunt ingrijorata.

Si nu in ultimul rand, zilele astea cu un singur somn pe zi ma ingrijoreaza pentru ca nu voi mai apuca sa fac ce imi place zilnic. De parca pana acum faceam tot ce voiam :)). Acum voi putea si mai putine: si mai putin citit din carti, si mai putin citit pe net, si mai putin scris pe blog, si mai putina socializare pe internet cu prietenele mele, si mai putina odihna cu fundul intr-un fotoliu. Sper sa ma adaptez usor. Deocamdata ultimele 3 zile mi s-au parut infiorator de grele, fizic ma durea tot corpul de oboseala si trebuia sa continui sa incerc sa-l adorm pentru ca el era rupt rupt de somn...

Mamei mele nu-i place sa ma plang pe blog. Nu consider ca am facut-o. Sper ca nu l-am hulit cumva pe Alex in postarea asta. Dar pe langa ca simteam nevoia sa scriu undeva asta, stiam si ca vreau sa documentez momentul in care Alex trece la un singur somn pe zi. Si parca daca imi exprim ingrijorarile, ma descatusez de ele, le dau drumul, si ma simt mult mai bine. Si asta e pentru binele lui Alex, pana la urma, nu?

Edit: noroc ca tastez repede, s-a trezit dupa numai o ora. Deci o ora de somn de zi, singurul somn, si maxim 7 ore de somn de noapte...

luni, 31 ianuarie 2011

Probleme cu somnul din cauza maselutelor

Sau cel putin asta banuiesc eu ca e cauza.

Dinti si somn

Cele doua maselute de jos erau pana acum doar umflate, din septembrie! Umflate rau rau, cam o jumatate de centimetru si in sus si in laterale. Acum nu mai sunt umflate "rotund", ci au capatat umflaturile forma si textura de masele. Deci daca imi bag degetul in gurita lui le simt ca si cum ar fi maselele afara de tot, la marimea lor finala, crescute gata! Cu coltii aferenti, si cu taria specifica dintilor. Se simt toate denivelarile maselutei, exact ca si cum ar fi crescuta de tot! Si daca ma uit in gurita, vad ca maselutele sunt inca total acoperite de pielea roz a gingiei, dar au in dreptul coltisorilor puncte albe.

Eu ma asteptam sa se intample ca la dintisori, sa iasa intai un coltisor si apoi sa creasca asa mare. Imi da impresia ca are gingia mult prea tare si nu reuseste sa sparga si de aceea a crescut asa in inaltime maseluta, intinzand de gingie. Oare cat ne va mai chinui? Il vad ca e terminat de durere, musca orice, cand sta la mine in brate imi molfaie cataramele de la sutien, geme cand face asta.

Stau si ma intreb de unde diferentele astea intre copilasi? Nu, nu ma apuc iar sa compar copilasii, ma intreb din punct de vedere anatomic, as vrea o explicatie. De ce unora nici nu li se umfla gingia, ci doar se trezesc ca au coltisori? De ce unora le ies mai repede, de ce unora le ies mai dureros? Tine de gingie? Tine de dantura? De calciu, de fosfor? Ca nu e numai de pragul diferit de tolerare a durerii aici. Pentru ca unora le ies un-doi, fara umflatura, fara nimic... Si as vrea sa fiu impacata ca am facut tot ce trebuie, adica nu as vrea sa aflu ca faptul ca ies mai incet indica o lipsa in organism care trebuie corectata si eu nu fac nimic...

Asa, sa revin la somn. De joi seara a inceput sa adoarma foarte greu. De joi seara pana azi l-am scuturat si l-am leganat si l-am alaptat si l-am plimbat si i-am cantat ca sa doarma mai mult decat oricand. Dureaza intre 2 si 6 ore ca sa-l adorm! Da, ma pornesc uneori sa-l adorm pentru un somn si ajung cu incercarile pana ajungem la celalalt somn. Si asta nu inseamna ca lui nu-i este somn, pentru ca pica de pe picioare de somn, plange cu sanul in gura si ochii inchisi de somn. Este marait si dificil si plangacios de somn. Si totusi nu-l pot adormi!

Ieri nu a dormit toata ziua. La un moment dat nu am mai putut si l-am trimis de acasa cu Relu la plimbare, dar sa-l tina in brate sau in carucior, sa nu imi adoarma pe acolo, ca apoi stiam ca va dormi putin si isi va zburataci tot somnul. I-a adormit in brate, in timp ce statea pe loc, nu se plimba, nu se chinuia ca mine. L-a adus repede in casa, trecusera vreo 5 minute. L-am dezbracat, nu s-a trezit, si m-am asezat linistita pe fotoliu. Dupa alte 5 minute s-a trezit! Vesel! Gata cu somnul!

Am iesit apoi in oras la plimbare, ca am zis ca eu m-am chinuit suficient, daca va fi sa adoarma, va adormi in orice conditii. Eu tot insistam cu chinul cu adormitul pentru ca altfel nicicum nu ne putem intelege cu el, e incredibil de marait si plangacios. In oras un ger ingrozitor, vreo -15 grade. Am inghetat toti 3, dar am profitat din plin ca Relu a propus sa iesim toti. Asa ca ne-am plimbat cam o ora. Dar abia am asteptat sa se ceara in brate din carucior, ca sa stiu ca se mai incalzeste de la mine in ergo. Nu, nu a adormit la plimbare nici in carucior, nici in ergo.

Seara tot pe la 12 noaptea reusesc sa-l adorm. Ii e somn de pe la 9 jumate, dar nicicum nu intra in faza de somn. Suge la san, isi inchide ochii, dar apoi repede si-i deschide si se cere pe jos.

Sper din tot sufletul sa ii iasa o data maselutele si sa revenim cu somnul cum am fost, ca era tare bine :)).

Aseara m-a mai speriat cu ceva. Dar incerc sa nu ma gandesc, sa zic ca a fost o intamplare. Nu ma apuc de cercetat despre asta pana cand vad ca intr-adevar avem o problema.

Era adormit de vreo jumatate de ora cand a inceput sa urle. Am mers la el si plangea in hohote. Ca o paranteza, el pana pe la 8 luni poate, nu mai stiu exact, cand se trezea noaptea pentru tzitzi facea doar niste zgomote fine, in care cauta tzitzi prin pat :D. De atunci, cand se trezeste noaptea plange tot timpul. Am cautat de multe ori pe internet sa vad daca asta inseamna pavor nocturn (night terrors). Si m-am linistit atunci cand am vazut ca bebelusii si copiii care au aceasta problema se trezesc plangand si urland doar in prima jumatate a noptii, tremura si sunt speriati, de cele mai multe ori cu ochii deschisi, desi ei de fapt dorm. Se pare ca ar fi cauze psihologice, unele schimbari in viata de zi cu zi, unele lucruri ce ii sperie si le provoaca nelinisti. Stiu ca atunci m-am linistit, pentru ca era clar ca Alex nu are asa ceva. Alex plangea asa toata noaptea, dar mai ales inspre dimineata. Si era cu ochii inchisi. Si nu plangea speriat, mai degraba urla ca si cum l-ar durea ceva foarte tare. Stiu ca de cate ori se trezeste asa plangand imi sageteaza un fulger prin inima si prin stomac cat de rau ma speriu si ma doare pe mine ce l-o fi deranjand pe el de tipa asa.

Ei dar acum, am mers la el, hotarata sa-i bag tzitzi in gurita, cum fac de obicei cand se trezeste plangand. Acum insa el nici nu ma simtea ca sunt acolo si plangea in continuare. Rau rau. Statea pe o parte, cu coloana curbata in forma literei C si cu mainile la gurita. Am vazut ca nu ma baga in seama cu tzitzi, asa ca l-am luat in brate. Era teapan, nu am reusit sa-l "alungesc", statea in continuare sub forma literei C si plangea ingrozitor, tremura tot tot, ca si cum s-ar fi speriat de ceva foarte tare. L-am tinut asa, cum am putut, si l-am mangaiat pe spate si pe cap, shsshhhh-ind si spunandu-i "shhhh puiu, aici e mami" si incercand sa-l linistesc. Am mai incercat o data sa-l aplec la san in ideea ca se va linisti, si am provocat inca o criza de plans, probabil faptul ca l-am miscat l-a speriat ca il las din brate. Pana la urma a adormit la loc tinut asa in brate, s-a linistit fara sa suga. De fapt mi-a dat impresia ca el nu s-a trezit deloc deloc. De aia nu trebuia adormit. Nu si-a deschis ochii deloc. Doar ca la un moment dat i s-a relaxat musculatura si s-a lasat pe mine si a intrat iarasi intr-o faza mai calma de somn.

Peste inca o jumatate de ora a plans cum plange el cand vrea laptic si am mers, i-am bagat tzitzi in gura, si apoi a dormit dus cateva ore.

Sper sa nu ni se mai intample asa ceva. Cum am zis, nici nu ma apuc acum de cercetat, ca mi-e frica de ce voi gasi. Stiu ca atunci cand am cautat data trecuta citisem ca le trece abia pe la varsta scolara. Sper ca a fost doar ceva intamplator, din cauza faptului ca nu a dormit ieri si din cauza maselutelor care il chinuie asa tare.

Diversificare

Mananca in continuare tare bine, cel putin asa mi se pare mie in comparatie cu el de dinainte. Sunt sigura ca fata de alti copilasi de varsta lui mananca inca foarte putin, dar nu asta e important. Important e ca fata de nimicul ce-l manca pana acum mi se pare ca stam excelent si a fost un salt destul de brusc! Inca ma bucur mult pentru saltul asta si nu am alte pretentii deocamdata! :D

A papat puiul pentru prima data lapte de caju. Ii place mult. Il amestec cu cereale. Si mai nou am pus in el si stafide bio inmuiate in apa. Pentru ca tot incercam sa-i dau cumva fructe uscate si nu reuseam, nici simple inmuiate sa-i dau in gura, nici intr-un smoothie de fructe. Vad ca deocamdata mi le accepta asa.

Prietena mea draga Dana mi-a dat adresa unui blog tare frumos, http://totmai.ro/. Este plin de retete raw, unele chiar bune pentru diversificarea copilasilor. Chiar am acasa niste seminte de Chia, asa ca ma voi pune pe treaba cat de repede!

Am mai gasit o reteta faina cu Chia (din care m-am gandit sa elimin condimentele de barbeque) http://www.rawmazing.com/recipes/bbq-brown-rice-crackers/. Chia e extraordinar de sanatoasa, abia astept sa i-o bag in meniu. Nu stiu de ce n-am facut-o pana acum :D.

A, si mai avem o veste buna. El de prin septembrie nu a prea mai crescut cateva luni. Avea atunci 10.3 kg. Pana in decembrie a stagnat. Apoi in decembrie, cand a inceput sa manance legumele, a crescut brusc la 10.6 kg. Apoi a stagnat. Acum cand a inceput sa manance si fructe, a crescut brusc la 11 kg! Ieee, am schimbat in sfarsit cifra! Un kilogram in vreo 6-7 luni...

Ce mai face Alex

Merge cu spatele de cateva zile si eu stau cu emotii ca nu se uita pe unde merge :D.

Intr-o seara a lipsit Relu putin. De obicei seara eu stau pe fotoliu si Relu pe un puf, fotoliu para. Si Alex tot timpul merge la el si se iubesc ei doi, si il pupa, si alte dragalasenii. Ei bine, daca Relu lipsea de acasa, m-a luat pe mine de mana de pe fotoliu si m-a dus la puf. Mi l-a aratat si m-a impins sa ma asez :D. M-am pus pe puf si el a venit la mine razand, m-a calarit si m-a pupat exact cum face cu Relu :)).

De cateva zile are o pasiune cu linguritele. Si afara lucreaza cu ele in zapada, chiar daca ii dau si ustensile de nisip (grebla si lopata). E mai distractiv cu lingurita :D. Tot cu lingurita sapa in pamantul florilor bunicii prin casa. Si ia pamant de la o floare si il duce la alta floare. Doar ca pe drum varsa tot pamantul pe jos :D. Ii dau lingurita in timp ce-i dau sa manance. Am observat ca asa e incantat de noul joc si nu observa cand ii bag in gurita mancare. Si el amesteca acolo in mancare, si chiar scoate afara, arunca pe jos. Dar nu, nu si-o duce niciodata la gura. In schimb intr-o seara nu am scapat de el si a trebuit sa-i dau bolul cu resturile de fructe, cum curatasem portocale, mere, pere,... Dupa ce a amestecat bine in el (da, are o manie extraordinara sa amestece in orice cu orice :D) a inceput sa-si duca la gurita lingurita plina de cotoare de mere :))).

Deja de multa vreme cand da de un pix si o hartie "scrie" si in timp ce mazgaleste incepe sa lalaie, exact cum face cand se preface ca "citeste" de undeva. Iar noi ii spunem ca acolo in ziar scrie "Aaaaalex eeeeeste cumiiiiinte" si el e foarte incantat! :D

De vreo doua saptamani fuge! Si fuge foarte comic, cu mainile fluturand prin aer. Si la curbe isi ridica o mana sus pentru echilibru si se duce asa intr-o parte, cum vedeam eu pe vremuri la desenele animate ca iau curba in viteza :)).

Nu stiu daca am mai scris asta, dar deja de vreo doua luni cand aude un zgomot isi pune mainile la urechi ca si cum ar spune "aaa, ce zgomot mare, ce ma doare capul!". Si trebuie neaparat sa-i spui si tu "daaa, e zgomot mare, se aude tare, au cazut ceva oale pe jos". Altfel maraie pana ii explici ce a auzit.

Latra! Da, cand il aude pe Nero incepe si el sa latre, si se si scutura tot cand latra. Si culmea e ca am ajuns sa ma rog sa nu latre Nero cand eu incerc sa-l adorm pe Alex, pentru ca incepe Alex sa latre cu sanul in gura :)) si imi arata cu degetul afara catre Nero!

Mai are un moment in care arata cu degetul catre geam. Cand se loveste rau rau el plange tare. Pe vremuri ca sa-i distragem atentia, sa se calmeze mai repede, oriunde eram il duceam la geam sa-i vada pe catei, ca stiam ca asta ii aduce zambetul pe buze si uita durerea. Ei bine mai nou nici nu apuc sa-l iau bine in brate cand incepe sa planga si el imi arata deja cu degetul sa-l duc la geam sa-i vada pe catei! :D Chiar m-am gandit ce ne vom face cand se va lovi si nu va fi acasa!

Se preface ca bea apa din orice arata a recipient. Imi aminteste de mine cand eram mai mare ca el si ma jucam cu alte fetite ca bem ceai imaginar :D.

Se aseaza in fund :D. Urca pe scari, o treapta, doua, se intoarce apoi cu spatele la scari, si se arunca direct in fund, si sta asa frumos ca intr-un scaunel! A mai gasit o data o perna de scaun, a aruncat-o pe jos si apoi s-a trantit si el direct pe ea in fund. Deci nu e ca si pana acum cand se punea jos sa se joace cu ceva. Se vede ca intentionat se arunca direct in fund special pentru a adopta pozitia asta! :))

E tare ascultator cand il trimitem dupa ceva. Relu il tot trimite dupa telefoanele lui, dupa telecomanda. Sau il trimite sa-mi aduca mie telecomanda, sau sa ii duca lui ceva de la mine. Sau aseara l-a trimis la mine sa-l pup. El a venit si mi-a intins direct fruntea. Apoi l-a chemat la el si i-a intins si lui fruntea. E tare simpatic puiul mic cand e asa ascultator!

Babyshower

Sambata dupa-masa mi-am facut de cap! Am fost la babyshower-ul prietenei mele dragi gravidute! Am fost acolo cateva fete una si una. Ne-am distrat incredibil. Au fost jocuri specifice, camera a fost decorata ca-n filme, graviduta surprinsa si fericita (ea nu stia de petrecere, fusese chemata in vizita doar de organizatoarea noastra!). Cadouri frumoase, gustari delicioase, rasete si voie buna! Glume si povesti despre copilasi si despre nastere! A fost incredibil de frumos!

Eu eram stresata pentru ca stiam ca Alex adoarme numai cu mine. Deci am intarziat la party ca sa-l adorm. Dar apoi mai stiam ca el pe la jumatatea somnului se trezeste si vrea sa suga ca sa mai doarma o tura. Si mai stiam ca ultima data cand s-a intamplat sa nu fiu eu langa el cand se trezeste a fost mare tragedie. Dar mami m-a linistit spunandu-mi ca pot fi sigura ca ma suna daca are probleme. Imi place mult ca pot avea incredere 100% in ea. Nu numai ca face orice sa-i fie lui Alex bine, dar face tot posibilul sa fiu eu impacata! Cand aud de la alte mamici povesti despre bunici care le dau pe ascuns la copii de mancare chestii interzise, despre bunici care ii lasa sa planga pe copilasi, despre bunici care comenteaza si se baga peste mama la orice, de la alaptat, la diversificare, somn, etc.... nu-mi vine sa cred! Mami chiar daca nu e de acord cu mine in multe privinte legate de cresterea lui Alex, imi respecta alegerile. Asa cum face si referitor la alegerile pentru mine! Te pup, mami, ca stiu ca citesti si te emotionezi ca te amintesc aici! :)

Si puiul scump a dormit un somn complet, fara trezirea la jumatate. Si nu a fost trist ca la trezire o gaseste pe buni. Doar ca ceva i se parea lui in neregula ca lipsea atata lume (si Relu avea treburi cu masinile). Asa ca s-a tinut dupa mami peste tot, nu cumva s-o piarda. Cand am venit s-a bucurat tare de tot!

Asa ca per total, seara de sambata a fost una minunata!

Linkuri

O lista de bloguri mai cunoscute despre Attachment Parenting, Natural Parenting, Peaceful Parenting: http://www.mastersinhealthcare.com/blog/2011/50-best-blogs-to-learn-about-attachment-parenting/

Aici http://kristensraw.blogspot.com/2011/01/how-i-live-raw-lifestyle-why.html Kristen explica modul in care a ales ea sa-si cheltuiasca banii pe hrana sanatoasa si de ce ea crede ca e mai important asta decat orice altceva! Si culmea e ca e asa de logic!

Mi-am comandat in weekend niste scutece de la greenbaby.ro, dupa ce am vazut acest anunt pe blogul lor: http://wrapmama.blogspot.com/2011/01/cumperi-3-primesti-4.html. Eu tot wonderoos le aveam cele 3, primele 3 cumparate. Si sunt excelente! Am tot stat sa ma gandesc daca sa cumpar minky sau cele clasice, dar am facut economie si am ramas cu cele clasice, pentru ca mi se par superbe si acelea. Poate daca ar fi fost urate :D. Apoi tarziu in noapte am citit despre econobum cat sunt de ieftine, dar lasam pe alta data. Chiar ultima postare de pe cojocarii.ro m-a facut sa ma gandesc sa scriu si eu despre scutecele textile, experienta noastra de pana acum.

duminică, 5 decembrie 2010

Update

Ieri: vizita la Cluj

Ieri am fost in vizita la Cluj si ne-am intalnit cu o printesa, Isabela! Aici dovada! Las pozele sa vorbeasca de la sine, ne-am simtit foarte bine si speram sa repetam experienta.

Azi-noapte nesomn

Pe la 5:40 am reusit si eu sa pun capul pe perna. Pana atunci nu apucam, pentru ca el tot la 10-15 secunde plangea. Cu ochii inchisi. Pe la 1 l-am trezit cu greu si a plans rau rau. I-am dat camilia. Nici un efect. Am tot sperat sa-si faca efectul si de aceea nu i-am dat imediat si ibuprofen, mi se parea criminal sa-l trezesc inca o data, plange infiorator cand il trezesc. Dar pe la 5 l-am trezit sa-i dau ibuprofen si sa-l dau pe gingii cu ceva. Nu a vrut ibuprofenul (o singura data i-am mai dat si nici atunci nu l-a vrut, nu-i place deloc, eu cred ca e prea dulce si lipicios si aromat artificial, mai repede l-ar lua daca ar fi medicamentul simplu). Dupa cateva incercari, i-am fixat capul in bratele mele si i l-am bagat pe gat. Nu mai stiam ce sa fac. A plans si mai tare, a tot avut spasme sa-l vomite, dar nu l-a vomat. Dupa 40 de minute si-a facut efectul si am adormit amandoi...

Premolarii astia il chinuie deja de vreo doua luni, gingiile ii sunt umflate si rosii.

Update diversificare

Ce am mai adaugat in mancarica lui:
- spirulina (raw deshidratata bio),
- portocala (nu-i place, doar a lins-o o data si gata),
- mandarine (la fel ca la portocale),
- lapte de alune de padure (asa si asa, nu i-a placut asa mult ca laptele de migdale),
- zmeura si afine (sub forma de rondele de la organix glazurate cu suc bio de zmeura si afine),
- clementine (la fel ca la portocale),
- cartofi (asa si asa, nu au fost un asa mare succes cum ne asteptam),
- ulei de masline,
- pomelo (asta ii place mult)
- porumb (sub forma de cereale instant de la Holle cu 3 cereale: orez, mei si porumb).

Cat a fost racit iar a avut aproape doua saptamani cu alaptare exclusiva, nu a acceptat nimic. Dar acum nu vreau sa cobesc, spun asa in soapta, nu stiu ce s-a intamplat, dar a inceput sa manance mai bine! Adica nu ia o lingurita de supa si apoi sa refuze sa mai deschida gura, nu pune doar limba pe un aliment si sa nu mai accepte. A inceput sa pape dintr-o supica de la congelator ce mi-a mai refuzat-o de multe ori. Si in loc de o lingurita, a mancat vreo 20! Am ramas masca si imi era teama sa nu cumva sa verse. Azi e deja a cincea zi in care ii dau supica (fug dupa el in timp ce se joaca, normal :D) si papa multe lingurite. Am dat lovitura si cu dovleacul la cuptor, ii place mult. Si apoi si pomelo, tot deschide gurita ca un pui de pasare sa-i mai bag in gurita niste celule din alea de pomelo. Azi n-am mai avut dovleac de copt, asa ca am ales un gust asemanator, cartoful dulce. Si ca sa fie piureul mai tare, sa semene la consistenta cu dovleacul, am pus cerealele de la Holle. A iesit asa dulce si bun ca imi venea sa i-l mananc eu :D. Dar si el a mancat cam 20 ml. Ceea ce la noi e un record!

Incepe sa-si revina la cantar, pentru ca raceala aceasta acompaniata de diaree (cred ca de la vitamina C) l-a slabit putin.

Dulceeeeee - ce mai face Alex de ma da gata

Aplauda! Dar e un scump si un simpatic cum aplauda si cat e de fericit in momentul ala! Are un zambet pentru care as face orice!!!

Si momentele in care aplauda! In orice stare as fi, atunci cand il vad imi trece. La un moment dat incercam sa-l adorm de multa vreme, eram putin nervoasa. Si la colinda ce canta in fundal s-au auzit la sfarsit aplauze, si el fericit a inceput sa aplaude la mine in brate! :))) M-a dat gata!

La tv daca aude sau vede aplauze, incepe si el! De 1 decembrie televizorul mergea pe Dansez pentru tine si atunci cand era muzica, el dansa. Iar cand se termina dansul aplauda! :))) A facut un adevarat spectacol: Dansez pentru mama! :x :x :x

Apoi a inceput o melodie care-mi place mult, Once upon a December, si l-am luat la vals! Problema e ca el asociaza dansul cu altceva, asa ca dupa cativa pasi s-a coborat la tzitzi :)).

Mai aplauda cand pune discurile la turnul Montessori. E asa scump, ca el pune discul si incepe sa aplaude, indiferent daca a reusit sau nu. De multe ori il pune in graba pe langa, dar el aplauda fericit!

Relu a fost plecat cateva zile de acasa, asa ca s-au produs niste schimbari, a venit bunica sa doarma aproape de noi. Asta a cauzat schimbarea locatiei combinei muzicale. Nu mai ajungeam la butoane, dar puteam sa-i dau comenzi prin telecomanda, daca ma aplecam sa ajunga semnalul printre fotoliu si perete :D. Deci doua zile, cand voiam sa incep sa-l adorm, ma aplecam cu telecomanda la fotolii sa dau drumul la muzica. Ei bine, m-a terminat pur si simplu apoi cand am vazut ca a ajuns pe mana lui telecomanda de la combina si a inceput sa se aplece si sa o butoneze. El nu-si dadea seama ca eu faceam asta doar la fotolii, asa ca tot umbla prin toata casa cu telecomanda in mana, se punea ciump si o butona, intinzandu-si mana, ca si cum chiar ar indrepta-o spre o combina :)).

A inceput sa bea apa. Ii pun intr-un bol si si-l duce singur la gura. Si chiar inghite! Dar dupa ce nu mai vrea apa el tot face manevra asta si apoi scuipa de se uda tot. Si eu i-am spus intr-o seara "te-ai udat tătătăt" (spus asa ardeleneste pentru a exprima tot-tot-tot :D). A inceput si el "tăt", si "tătătăt" si asa a tinut-o toata seara :)). Si de atunci de cate ori ii spun "te pap tătătăt", el ma imita :)).

Tot de la plecarea lui Relu de acasa s-a mai modificat ceva. Cum el a lipsit, nu puteam sa dorm in pat, fiindca imi lipsea marginea lui si era prea periculos, putea Alex sa cada. Bunica a zis ca ne va incurca daca va veni cu noi in pat, asa ca am dormit pe jos, pe o plapuma. In acea noapte am dormit amandoi mai bine. Si am inceput sa-l pun pe jos si la somnurile din timpul zilei (pana acum dormea ziua in patut). A inceput sa doarma mai mult, doarme cam o ora la fiecare somn. Ceea ce e o minune, e dublu decat inainte! Am stat si m-am gandit daca nu cumva fac un rau ca il invat sa doarma pe o suprafata asa mare, si ca nu voi mai putea niciodata sa-l intorc in patut sau in patul mare cu noi. Dar am zis ca nu e momentul sa ma gandesc la viitor, un viitor oricum imprevizibil, trebuie sa profit de prezent si sa fac cum e mai bine pentru amandoi. Probabil in patut se trezea pentru ca se lovea de margini, probabil ii plac asternuturile ca miros a "noi", probabil in patul mare se lovea noaptea de noi. Cine stie? Important e ca doarme mai bine si noaptea, si ziua. Si eu dorm mai bine noaptea, pentru ca inainte dormeam foarte stresata si saream in sus la fiecare miscare a lui, nu de putine ori l-am prins de picior cand se indrepta spre picioarele patului sa coboare... Plus ca dormeam pe vreo 15-20 de centimetri, si tot timpul eram stresata ca ma voi rostogoli jos :)). Asa ca acum nu mai am nici un stres. In afara de noaptea trecuta, dormim excelent. (Sau poate el doarme la fel de rau, si din moment ce eu dorm bine nu-l mai aud :)) glumeeessscc!)

Cat a fost racit a trebuit sa-i punem apa de mare in nas. In primele doua zile m-a lasat, surprinzator, foarte pasnic. Apoi a inceput sa refuze violent. Nicicum nu reuseam. Pana cand a inceput Relu sa se joace cu el, sa se prefaca doar ca-i pune picaturi si sarea in sus bucuros (Relu :D). Si isi punea si lui si tot asa. Intre timp, din cand in cand chiar ii dadea si cu spray-ul in nas. A ajuns sa-i placa asa de mult jocul asta lui Alex, incat plangea cand il ridicam de pe masa de infasat, ca mai vroia sa se joace Relu cu el cu apa de mare :)). Mai mult, a ajuns sa isi ia orice gaseste de forma spray-ului prin casa si sa-si puna la nas si sa vina sa ne puna si noua in nas :)).

Cand jucam fotbal (adica de multe ori pe zi :)) ) noi tot ziceam "shut si goool" si el acum cand loveste, uneori spune "ciuuuuut" :)), alteori "goooo", nu stiu care o fi diferenta la el, ca nici noi nu l-am invatat bine regulile jocului :)).

Am mai zis eu ca rade cateodata fortat, atunci cand vede pe cineva razand. E un ras asa comic, de parca n-ar vrea sa creada lumea ca el nu a priceput gluma :)))). Azi a fost Relu in targul auto cu el si a fost mare mare veselie acolo, ca incepusera ei barbatii sa spuna bancuri si sa rada, iar apoi nu se mai puteau opri din ras din cauza rasului lui Alex :)))))).

Am inceput sa incerc sa-l adorm si stand jos si imi reuseste in vreo 20% din cazuri! Culmea e ca a fost chiar usor, de multe ori am impresia ca plimbat e atras de ce vede, dar daca stam jos pe fotoliu se poate linisti si poate adormi. Sunt si cazuri cand nu reusesc, si-l termin de adormit plimbat (80% statistic vorbind :D), dar oricum am ramas surprinsa ca se poate si asa. Eu am mai incercat o data prin iulie si a fost o zi chinuitoare pentru amandoi.

Dar de departe cel mai minunat e in ultima vreme cand se trezeste de la primul somn al zilei. Pentru ca dormim pe jos, el se trezeste, nu scoate nici un zgomot (pana acum plangea, cand se trezea dupa o jumatate de ora) si vine lipa lipa la mine in camera astalalta. De fiecare data cand face asta ma inunda o stare de fericire si de dragoste incredibila! Dar prima data am fost de-a dreptul pierduta! Am auzit ceva pasi usori si m-am uitat la usa dinspre scari, sa vad daca apare mami de acolo. Si eram foarte derutata ca se auzeau asa niste pasi de fini :x :x :x. Si apoi l-am vazut pe el in fata mea, zambind, si scarpinandu-se dupa cap :x :x :x. M-a dat gata!!! De atunci tot asa se trezeste. Ba vineri s-a trezit asa si dimineata, noroc ca Relu inchisese usa de la camera, ca eu nu l-am auzit cand s-a ridicat de langa mine (v-am zis ca dorm mai dusa de cand dorm pe jos) si m-am trezit din zgomotul clantei ca el incerca sa deschida usa!

Si putin despre mine

Saptamana asta am avut cateva zile un sindrom premenstrual puternic, cu dureri de muschi, dureri de ovare, oboseala cumplita. Si acum mi-a trecut :)), fara sa se materializeze cumva. Daca mai asteapta pana imediat dupa Revelion, voi implini doi ani de "liniste" :)).

In seara asta vine Moshu! :)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...