O luna de diversificare

Bilant dupa o luna de diversificare:

- alimente introduse: mar, morcov, para, dovlecel, cirese
- mese: 2, una de fructe si una de legume
- orar mese: Alex are in continuare 6 mese de lapte ziua si "fara numar" noaptea, eu banuiesc 3 mai consistente. Mesele de zi sunt la 3 ore una de alta. In acele pauze de 3 ore, cam la jumatate, sau cu o ora inainte de urmatoarea masa de lapte, o data primeste fructele si o data legumele. Chiar si asa, papa lapte ca inainte, fara sa aiba tendinta sa isi mai amane urmatoarea masa de lapte datorita solidelor. Deocamdata ma bucur de lucrul asta, dupa cat citisem ca e de important sa nu isi scada cantitatea de lapte. Totusi, un dezavantaj e faptul ca daca pana acum puteam iesi de acasa in acele pauze dintre supturi, acum nu se poate deloc...
- cantitate mancata: pana saptamana trecuta reusea sa inghita poate cam o lingurita de-a lui la fiecare masa. Acum mi se pare ca fructe mananca putin mai mult de o lingurita, dar legume cred ca inghite vreo 2-3.
- greutate: de la 8.62kg acu' o luna, la 9.19kg azi, pe stomacul gol, deci 570 de grame.

Azi a fost a cincea zi de cirese, deci puteam adauga un aliment nou, dar ploaia continua de atata vreme de afara m-a zapacit de cap si nu am reusit sa ma mobilizez.

Ieri saracutul a plans cand l-am adormit dupa-masa. Isi lingea dintii de jos si plangea si se vedea ca ii e foarte somn. I-am dat o Camilia desi fiind deja mancat m-am gandit ca nu-si va face efectul asa de repede. Plangea saracutul cu colturile buzelor in jos, se smiorcaia asa, ca si copiii mici, nu ca si bebelusii. Mi s-a rupt sufletul, imi venea si mie sa plang. Cat suferim noi, parintii, ca nu le putem lua durerea! E ceva ingrozitor de dureros. Asa cum fericirea de a fi mama e cea mai mare fericire ce am simtit-o vreodata, clar departe cu mult de orice alt sentiment, asa si durerea de a fi neajutorat in a-ti ajuta copilul e o durere groaznica! Am tot incercat sa ma incurajez, ca nu stiu copiii din astea. Si eu cand eram mica am mai fost bolnava dar nu ma gandeam niciodata "de ce nu ma ajuta mama sa imi treaca?". O luam ca atare, sunt bolnava si imi va trece. Si atunci de ce ma durea asa de tare cand se uita Alex la mine cu ochii aia cerand ajutor? La astia micii e si mai greu ca nu le putem explica nimic din ce li se intampla...

Dupa ce l-am adormit am incercat de doua ori sa-l pun in pat, dar se trezea si apoi cand il luam in brate adormea la loc, deci se vedea ca e obosit si vrea sa doarma. Asa ca a dormit pe mine, eu am stat cuminte pe fotoliu, in amintirea primelor 4 luni cand asa isi dormea fiecare somn! Saracutul pui, ce bine a dormit el pe mine! Scumpicul mic!

Si tot ca sa-mi spuna el cat de rau ii este, toata ziua m-a strigat "mama" asa, ca si cum m-ar certa! Si asta si mai tare ma termina de mila. Sau aseara, m-am topit toata cand stateam jos cu el, el statea in picioare, si s-a intors la mine, si-a intins mainile inspre fata mea, a zambit angelic si a zis limpede si frumos si incarcat de dragoste "MAMA" si a venit la mine in brate sa se cuibareasca!!! :x :x :x

Din nou se joaca cu intrerupatoarele, aprinde becuri si se uita si el apoi in camera ce s-a aprins, ce s-a stins!

Si inca ceva interesant de ieri. El saracutul e si constipat in ultima vreme. Eu tot timpul cand face el kk, ii spuneam "caca? faci caca, puiu'", ca sa invete cuvantul. Ieri l-am pus pe olita, in speranta ca pozitia il va ajuta sa faca. Imbracat, desigur. Si a stat, a inceput sa se joace, nici poveste de kk. Apoi l-am intrebat: "kk? Nu faci kk, puiule?". El a zambit. Si am inceput sa ii arat cum sa se screama, am inceput sa scot sunete "de scremut" :D. Si el m-a imitat!!! Si tot imitandu-ma, a reusit saracutul sa faca un kk!

Asa e de scump, chiar daca il doare acolo la gingiuta (nu inteleg ce, din moment ce au iesit amandoi, dar parca mai tare il dor de cand au iesit decat inainte) si e marait si isi tot tine limba acolo, chiar si asa un pic daca ne jucam cu el rade in hohote! E super simpatic! Cand ma gandesc la vremurile cu plansul ala isteric pe care nu i-l putea opri nimeni... nu-mi vine sa cred! Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca am ajuns aici si ca am un pui sanatos in brate! Acu doi ani nu as fi indraznit sa visez la asa ceva, anul trecut imi faceam ceva sperante, dar tot nu eram convinsa... si acum am o minune, traiesc cea mai frumoasa perioada a vietii mele de pana acum!

Al doilea dintisor!

Ma uitam la titlurile postarilor, ca dupa primul dinte a urmat primul 1 iunie, acum dupa al doilea dinte urmeaza oare al doilea 1 iunie? :D

Asadar ta-daaaaaammmmmm!!!! Avem si al doilea dintisor de jos, perechea primului! Raportam legat de el un chin de vreo 3 zile (sau poate si inainte de primul dintisor il durea si asta, nu stim exact cand au inceput...), cu stare subfebrila, maraieli, gemete, nesomn...

Si azi toata ziua a fost marait si se vedea pe el cat il doare, nu stiu sigur daca cel care a iesit azi sau altul. Dar gemea ca un om mare, si cand ii puneam ceva rece, cam un minut gemea de placere, apoi iar se smiorcaia si isi punea degetul acolo. Dar nu ma lasa sa vad ce are in gurita, intorcea capul saracutul. La amiaza n-am mai putut de mila si i-am dat iar o doza de Camilia (Dumnezeu sa-i dea sanatate dragei mele canadience care mi l-a trimis :) si familiei ei). Si s-a linistit foarte repede. Asa de dulce statea el cu gura deschisa sa ii dau picaturile!

Seara deja de o vreme adoarme foarte foarte greu, se tot intoarce si dupa ce il punem in pat adormit. Si se tot trezeste si geme. Si mai vrea sa suga putin, sa suzeteze de fapt, si apoi iar adoarme. Si azi-noapte de la 12:20 la 1:30 a stat numai cu tzitzi in gura, fara sa suga. Cum o scoteam afara, cum se trezea si maraia. Suzeta nu mai accepta din luna ianuarie, se stramba si ii vine sa vomite de la ea. Deja intepenisem asa intr-o pozitie fixa cu tzitzi in gura lui. Tot speram sa adoarma profund si nu reusea.

Acuma seara iar, chiar daca ii era somn, adormitul lui leganat in brate a durat mai mult de doua ore. Pe rand eu si Relu. Eu sunt terminata de durere de picioare si de maini, sunt la capatul puterilor, si Relu e obosit de la servici si il mai doare si capul. Alex tot atipeste si se trezeste iar la noi in brate sau dupa ce il punem in pat adormit. Se vede clar ca il deranjeaza ceva.

Cina mi-am luat-o in 4 episoade, pana acum, la 22:45...

Asa ca nu voi reusi acuma seara sa ma tin de promisiune, stiu ca am zis ca voi adresa acuma seara problema protectiei solare. Nu am putere nici sa-mi tin ochii deschisi la cat am shshhh-it ca deja imi era mie somn :D.

Azi a mancat mai bine saracutul, desi se vedea ca nu are el chef de mancarica, el voia lingura sa o roada. Si mami lui il tot fraierea si ii umplea lingura, si in gurita lui o intorcea :D.

Azi a fost la noi cea mai buna prietena a mea :) si s-a jucat cu Alex si cu ocazia asta a fost si el cuminte, a mai uitat probabil de dureri. Oricum, vorba lui mami, la cat de mult se vede ca il doare, e tare cuminte si tare de treaba cum reactioneaza puiutul scump!

Primul 1 iunie!!!

Primul 1 iunie!

Stiu, el va spune peste cativa ani "da ce ti-ai gasit tu mami sa imi serbezi primul 1 iunie, in loc sa notezi undeva primul 1 mai la o petrecere cu mici si bere? :D".

Nuuuu, va spune "mami, nu e adevarat, nu mai tii minte cum am sarbatorit primul 1 iunie anul trecut IMPREUNA?"

1 iunie 2009:



Alex avea 20 de saptamani si 6 zile :D (putin mai mult decat jumatatea sarcinii). Am zis atunci ca e singura data cand il serbez si pe el, ca e puiul meu, fara sa-i pot da un pupic macar, dar si pe mine. Ca mami atunci cand am implinit 18 ani a zis ca ea ne spune in continuare la multi ani de 1 iunie pana cand vom avea noi copii. Ca nu poate fi copil cu copil :D. Azi m-am tot foit si nu stiam cum sa-i spun sa-mi zica totusi la multi ani :D, parca nu ma vedeam vorbind metaforic de faptul ca sunt un copil in sufletul meu :)). Asa ca i-am zis ca trebuie sa-mi spuna la multi ani pentru ca atata vreme cat ne traiesc parintii suntem copii, suntem copiii cuiva :). Si ne-a zis La multi ani la toti 3 (eu, fratello si Alex) si eu am fost tare fericita, de parca tocmai mi-as fi recapatat copilaria inapoi (cu toata inocenta si lipsa de griji cu tot :D). Oricum mi se pare ca noi, parintii (hihi ce tare suna :D) suntem asa fericiti si incantati tocmai pentru ca ne putem retrai copilaria cu ajutorul copiilor nostri, ne bucuram pentru orice nimic si ne jucam si citim povesti, si savuram natura si lucrurile simple... Si apoi vom face acelasi lucru alaturi de nepoti, deci as putea trage concluzia ca eu mai batrana de 28 de ani, cat am avut cand l-am nascut pe Alex, nu voi mai fi, am reluat acum de la zero :)) si traiesc din nou anii copilariei alaturi de el. Sper sa-mi dea nepotei inainte sa aiba 28 de ani, sa nu trec de varsta asta :)).

Asa ca azi a primit cadou de la bunici:



ceva joc cu piesele magnetice, foarte tare!



Si 4 carti mari, cu pagini cartonate mari, cu poze multe si frumoase, superbe!



Si apoi mami si tati i-au dat cadoul cumparat ieri impreuna cu el :))



Acum se joaca asa cu el, pe jos (si se tot ridica in genunchi si masinuta tot o ia la fuga :)) )



Dar imediat il va folosi asa:



Tot azi i-am coborat nivelul la patut, sa nu cumva sa coboare singur de pe unde se ridica:



Si da, i-am dat sosetele jos pentru ca ii adoram piciorusele :x :x :x





Prima poza, cea din 1 iunie 2009, mi-a amintit faptul ca azi as fi vrut sa fac o poza asemanantoare in gradina. Dar chiar daca s-ar fi oprit ploaia, m-as fi adancit in noroi. Ploua deja de nu stiu cate saptamani. Daca si bunica mea, care are 89 de ani si jumatate :D a zis ca nu a mai fost niciodata o primavara asa ploioasa, sa nu poata pana la 1 iunie sa planteze in gradina!!! Incredibil!

Azi puiul nu a papat tare bine. E drept ca masa de legume nu am facut-o bine, a iesit o cantitate mica si blenderul nu a putut s-o toace marunt, asa ca au ramas bucatele de vreo 2-3 mm si s-a inecat cu ele. Apoi nu a mai vrut. Isi tot ducea lingurita la gura, dadea cu degetul jos din ea mancarea :)) si apoi o baga in gura sa o roada. Il si dor rau ceva dintisori. Dar pare ca l-ar deranja mai in spate, nu incisivul asta de jos care sta sa iasa langa fratele lui :D. Poate ii doare de fapt cu mult inainte de a iesi la suprafata...

Si daca tot vorbim de dinti, la cererea bunicilor de la Cluj care nu mai pot de dorul lui, punem o poza de ieri cu dintisorul:



Daca in weekend ne-am minunat de el cand umbla tinut de manute ca isi ridica picioarele la scarile mai mici de inaltime si reuseste sa urce scarile, azi m-a surprins fugind asa, dus de manute! Mergeam cu el prin casa, ca altfel nu l-am putut opri din marait (era foarte obosit, sarise peste un somn) si cand a vazut scarile a inceput sa fuga inspre ele, de m-a socat si era sa nu tin pasul cu el :)).

Se ridica pe mobila, pe orice etajere si problema e ca noi avem parchet, asa ca pantalonii ii aluneca in spate, si tot stau eu sa-l tin, sa nu dea cu nasul de parchet... A inceput sa busileze in 4 labe direct cu o viteza incredibila. Exact cu viteza cu care fug eu dupa el :)). Noroc ca l-am si strigat, si asa s-a oprit sa se uite la mine, altfel ajungea la scari inaintea mea...

Ahh, si a trecut si primul 1 iunie, ce fain a fost :D pentru noi parintii care ne copilarim. De abia le asteptam pe urmatoarele! (imi vin in minte desene cu creta pe asfalt :)) )

Primul dinte!!!

- Avem un dintisor-zimtisor!!! Iupiiiiiiiiii!!!!!!! Scumpicul mic!

- Acum de-abia pot sa scriu, ca sta in brate la Relu si se uita la mine fix, fara sa clipeasca, isi ridica sprancenele a mirare, mai zambeste, in functie de ce fac eu :))

- Tot in domeniul "privire": dimineata il las pe Alex la ai mei si ma mai culc o ora; cand il aduce maica-mea inapoi se uita la mine cu niste ochi maaaarrriiii si e curios, chiar putin speriat! Si pana cand imi deschid bine bine ochii si-i zambesc e tot speriat. Si chiar daca il pune mami pe masa de infasat, el se intinde sa ma vada cum sunt :D.

- Ieri dimineata in timp ce se catara pe noi l-am strigat "Aleeex" si el a zis "Aleee" :D

- Azi dimineata mami se juca cu el cucu-nene (varianta autohtona pentru cucu-bau), si la un moment dat zice mami "cucu", si Alex: "nene" :)

- De ieri dimineata dupa ce se indreapta spre capul patului nostru, trece peste perna mea si se aseaza in genunchi, se ridica in picioare tinandu-se de tablie.

- De fapt in ultima vreme se ridica in picioare sprijinindu-se de orice, foarte periculos. De multe ori cade la loc, uneori chiar pe spate, si sta asa si rade, ca stie cat imi place de el cand sta pe spate. Am si eu o manie, poate pentru ca nu a stat niciodata ca bebelus pe spate nicaieri, cum il vad pe spate cum imi vine sa-l mananc. Asa ca acum, cand pica pe spate incepe sa rada si se uita la mine, stie ca vin sa-l pup pe burta :D.

- Ziua Alex doarme in patutul lui pentru ca am observat ca porneste in expeditie cum se trezeste, nu scoate nici un sunet, asa ca patul nostru ar fi fost periculos. Si cum oricum il adorm in brate, nu stie el unde doarme. Pana acum ne astepta la trezire pe burta, cu fata catre usa, apasand aparatorile de la pat in jos sa ne vada cand deschidem usa. Acum ne asteapta ori stand in fund, ori in picioare. Azi la amiaza el era in camera, eu credeam ca doarme. Si aud o lovitura puternica! Vaaaaiiii inima mea! Mi-am amintit ca noi n-am coborat nivelul de la patut si el se ridica asa in picioare si poate cadea jos. Fug repede inspre camera cu ganduri negre in cap, si speriata rau ca nici nu-l aud plangand. El era in patut in picioare, lovind dulapiorul care e lipit de patutul lui!

- Ieri au fost ai mei la tara. Cand au venit, mami l-a luat in brate. Eu am intrebat-o de barfe de pe acolo si ea a inceput sa mi le spuna vorbind incet, sa nu ne auda barbatii ca barfim, ca nu le place :P. Alex a inceput sa o studieze atent, se intorcea in brate sa o priveasca fix, se uita la gura ei :)). Am zis cu mami ca noi n-o sa mai putem barfi mult, ca imediat o sa ne parasca :D.

- Ieri era la mine in brate si a tras un partz maaaarrreee si s-a intors repede in spatele lui sa vada cine a facut zgomot :)). I-am zis ca nu ma pacaleste, stiu ca el a fost, nu merge tehnica asta :)).

- Azi tati lui Alex a vrut neaparat sa mearga in deplasare cu tati meu. Lui Alex i-a fost foarte dor de el (sau ca sa zic asa s-a saturat de mine si de mami meu :D). Cand a sosit Relu acasa Alex trebuia sa manance dar s-a uitat inspre usa si a plans pana l-am dus la el. Abia dupa 4 ore si jumatate de la masa anterioara a inceput sa il "manance" pe Relu. Deci nici macar atunci, dupa atata timp de distractie cu tati lui, nu se gandea sa se intinda la mine. Si alta data, daca vreau sa ii aman masa doar 5 minute peste 3 ore, face scandal...

- Azi nu i-am adaugat pana la urma nici un aliment nou. M-am tot codit daca sa-i bag ceva din gradina proprie dar care se cam dau dupa 8 luni (cirese, spanac) sau alimente mai chimicalizate care sunt permise de la 6 luni (cartofi dulci, avocado, banane). Si cum nu m-am putut hotari, mesele au ramas aceleasi: mar+para si morcov+dovlecel. Masa de legume este preferata lui, le mananca pana cand am impresia ca o sa i se faca rau :D.

- Se pare ca a tinut minte ca de obicei de la inceputul scarilor de la parter ma prefaceam ca fug cu el in brate si Relu se prefacea ca fuge dupa noi sa il prinda. Cand ajung cu el acolo, daca mai e cineva pe hol el crede ca se joaca toata lumea cu el "te prind!" :D si incepe sa fuga la mine in brate, ca si cum ar alerga pe scari in sus si rade in hohote :D

- Ce am citit azi interesant: Despre biscuiti. Dana, mamica de Maia, sa stii ca asta e eterna enigma si pentru mine, chiar e peste puterile mele de intelegere, si tot astept sa imi explice cineva :D.

Suc de morcov + aiureli de tiroida

Nu mai stiu cum sa numar zilele de diversificare, din moment ce am avut doua zile pauza :D.

Oricum, avem o saptamana jumatate sa zic asa, de mar, si azi am incercat suc de morcovi. A papat in total vreo doua lingurite de ale lui, pitice. Nu s-a strambat ca la mar, dar s-a si plictisit mai repede, nu a intins la fel gurita dupa suculet. A inghitit mai bine decat la sucul de mar, poate pentru ca atunci era ceva nou sa inghita fara tzitzi in gurita. A ragait de doua ori in timp ce manca, si inca de vreo 3 ori dupa. A si regurgitat putin la 5 minute, putin lapte papat de 2 ore, dar cu tenta morcovie... Regurgitase si inainte de masa, asa ca nu trag concluzii. Apoi i s-a pornit un sughit foarte foarte puternic, altfel decat cum sughite el. A, i-am dat si un morcovel sa-l roada, ca Bugs Bunny si a fost foarte incantat!

Toata dupa-masa a fost foarte marait si aproape plange, tipa, urla, chiar daca ne jucam cu el, si daca il luam in brate... Mai uita pentru cateva secunde ca il deranjeaza ceva, daca il punem sa umble in picioare, umbla foarte tzantzosh si uita. Dar apoi repede incepe iar maraiala. Ma bate gandul sa nu-i dau maine morcov, chiar daca as fi vrut 4 zile de test. Asta pentru ca morcovul crud e laxativ, si el a facut intr-adevar de 3 ori azi kk. Deci nu stiu daca maraiala e de la morcov, oricum e mult mai marait decat de obicei. Sau ar putea fi de la dintele ala care nu mai avanseaza, vad coltul prin gingie, dar nu a spart inca. I-am dat o doza de Camilia si parca s-a mai calmat. Inainte de asta ma rodea in continuu chiar daca nu-i era foame, si voia numai la mine in brate. Desi cand il luam, iar incepea maraiala. Dar la altii urla si se intindea inspre mine, strigand mama...

Am revenit acum dupa ce l-am culcat si am citit aiureala de mai sus, nici o noima. Dau vina pe tiroida in continuare, sau pe depresia cauzata de drumul la Cluj? Tot tiroida e si aia :)).

Deci un update: pe Camilia scrie ca daca dupa 15 minute e tot iritat, sa-i mai dai o doza, pana la maxim 12 pe zi. La noi dupa 10 minute a devenit iar razacios si vesel si jucaus! Super! Deci am gasit cauza! Era durere de dintisori, de gingii. Dumnezeu sa-i dea sanatate canadiencei mele dragi care mi-a trimis-o, printesei ei frumoase si la toata familia ei. Si daca nu citesti pe aici, sunt sigura ca energiile pozitive trimise de atatea ori de la mine inspre voi, au ceva efect!

Asa ca ma gandesc pana maine daca sa incerc totusi cu morcov maine, din moment ce am ajuns la concluzia ca au fost dintisorii.

Urmeaza partea plictisitoare cu ce am mai citit de tiroida.

Tocmai mi-am dat seama ca eu nu prea studiasem hipotiroidismul, ca il aveam subclinic. Eu ma luptam doar cu anticorpii mei tiroidieni ca sa nu imi provoace ei hipotiroidism. Mi s-a parut foarte logic, si medicina alopata nu abordeaza calea asta, de multe ori mi s-a spus ca stam si asteptam sa fac hipo ca sa imi recomande ceva.

Am mai citit ca hipo asta nu e doar cu ingrasatul, cazutul parului, oboseala cronica, senzatia de frig, dificultati de concentrare, dificultatea de a citi, dificultatea de a vorbi, de a se exprima, cicluri dureroase, infertilitate, dureri si crampe musculare, piele uscata, infectii frecvente, migrene, constipatie, si depresie. Zice ca hormonii tiroidieni sunt cei mai importanti din corp, ca daca astia stimuleaza productia energiei la nivel celular, inseamna ca atunci cand ei nu sunt la nivel optim, productia tuturor celorlalti hormoni e afectata. Deci absolut orice aspect al sanatatii e afectat de un nivel scazut al hormonilor tiroidieni.

Pierderile de sarcina, chisturile ovariene, endometrioza, si sindromul premenstrual sunt cauzate sau agravate de hipotiroidism, mai ales daca e cuplat cu o dominanta estrogena , o boala hormonala in care nivelul progesteronului scade. (Da, recunosc ca eram estrogen-dominanta, estrogenul crescand, scadea progesteronul, de asta femeile cu Sindrom Ovarian Polichistic nu reusesc sa ramana gravide si sa duca sarcina, din lipsa de progesteron; si tot de la excesul de estrogen, corpul secreta prea mult testosteron, de acolo acneea, hirsutismul, etc.) Se pare ca estrogenul inhiba secretia tiroidei, pe cand progesteronul o stimuleaza. Acuma care a fost prima dereglare in corpul meu, "oul sau gaina"? Asta nu vom stii niciodata...

Na, cica mai provoaca si tumori benigne la san. Si e legat si de scleroza multipla, de parca nu era destul de inspaimantator...

Si da, am citit in multe locuri ca hipotiroidismul "favorizeaza cancerul" prin doua cai. Cresterea de estrogen si scaderea productiei de pregnenolon, progesteron si DHEA e o cauza pe de o parte. Pe de alta parte promoveaza cresterea tumorilor, ceva explicatii la nivel celular pe care nu le prea pricep...

Se poate ajunge pana la coma daca e nediagnosticat sau netratat mult timp. In plus, hipo creste riscul atacurilor cardiace cu 70%!

Asa, ca si cauze ale hipotiroidismului, ma cam incadrez la toate, de la radiatia Cernobalului pana la fluorul din pasta de dinti si din apa. Cu Cernobalul asta imi amintesc ca atunci cand i-am spus doctoritei mele de familie ca am probleme de fertilitate, a zis ca majoritatea pacientelor ei din generatia mea au probleme.

Apoi pesticidele creeaza dereglari ale estrogenului, asa ca din moment ce nu mananc bio, si mananc multe legume si fructe...

Problema e ca am citit multe rele despre levotiroxina asta sintetica. Corpul o considera o substanta straina si va dezvolta rezistenta la ea (mai stii, poate deja s-a intamplat asta). Isi va pierde efectul. Dozele vor trebui sa fie din ce in ce mai mari (exact asta a spus si doamna doctor). In plus, toate astea trebuie metabolizate cu greu de ficat (si al meu nu e tare sanatos, saracul).

O alternativa mai sigura ar fi un hormon tiroidian luat de la purcelusi :(. Stiu, nu prea mi se potriveste. Nu ma refer fizic ca nu ne-am potrivi, ci sufleteste, faptul ca trebuie sa-l omor sa-i iau eu tiroida. Se pare ca asta e recunoscut de corp, si tratat ca hormon tiroidian, si in plus nici nu se bazeaza pe capacitatea corpului de a transforma T4 in T3 (ca multe organisme nu pot asta si levotiroxina e doar T4), pentru ca acest produs porcin contine si T4 si T3. Daca m-as hotari ca asa ceva imi trebuie, as ajunge sa-l cumpar cumva din strainatate, desi nu stiu daca se da fara reteta. Si apoi iar, nu stiu ce doza ar trebui sa iau. E clar ca as avea nevoie de un doctor care sa aiba experienta cu asa ceva...

Nu mi-am gasit inca fucus de vanzare, desi eram sigura ca voi gasi in amaratul de oras, ca la cat m-am plimbat eu prin farmacii naturiste si nenaturiste, deja stiam si cum arata cutia de fucus, si daca n-am luat niciodata. O stiam pe cea de la aboca (alga bruna de la aboca). Si uite ca acum nu am gasit. Kelp se poate lua dintr-o singura sursa de pe net, si are un continut mult mai mare de iod, trebuie precautie mare, asa ca de asta as fi ales fucus intai.

Dar ce ma nedumereste pe mine: din moment ce asta e o crestere cauzata de nastere, de starea post-partum, nu ar fi mai normal sa lasam organismul sa isi revina de la sine? Cum probabil patesc multe femei si apoi isi revin? Poate eu am de fapt "ghinion" ca imi monitorizez tiroida. Si iar spun, daca tratez acum hipotiroidismul asta care poate e pe moment, tiroida se invata cu inlocuitori, cum a zis si doamna doctor, si nu va mai lucra. Se ajunge chiar si de la hiper la hipo datorita nasterii, de asta imi pun intrebarea daca trebuie tratata medicamentos sau nu? Na, ca am tema pentru maine sa studiez post-partum thyroiditis...

Bibliografii de azi:


http://www.naturalnews.com/026853_thyroid_hypothyroidism_disease.html
http://www.naturalnews.com/025108_thyroid_disease_heart_attack.html
http://www.naturalnews.com/024388_thyroid_hair_loss_hypothyroidism.html

ziua 9: tot semi-autodiversificare

Papi

Din nou s-a plictisit rapid de lingurita, nu stiu daca am apucat sa i-o dau de doua ori. Oricum, nu avea deloc chef de ea. A inceput sa se uite in jos pe lateralele scaunului. Eram gata sa abandonez, apoi a vazut bolul. Repede s-a intins inspre el, l-a luat in gura ca si cum ar bea din el si a incercat sa ajunga cu manutele la marul dinauntru. L-am lasat si scotea cu mana pumni intregi de mar si isi indesa in gurita!!! De vreo 3 ori si-a bagat atata mar in gurita incat m-am speriat si tot ma asteptam sa se inece sa-l sa-l scuipe/vomite afara! Dar nu s-a intamplat asta! Distractie maxima pe el, incantare, era super fericit sa ia cu degetul, sa isi bage in gura si sa mestece si sa inghita! Deci azi a papat cel mai mult de pana acum. Nu as putea spune o cantitate, mi-e frica sa nu exagerez, dar mie imi da impresia de vreo 3 lingurite de adult! Dar era plin de mar si unde nu-mi imaginam cum ar fi putut ajunge! Nu mai vorbesc de el (ca am uitat sa-l imbrac cu babetica cu maneci de la Ikea), scaunul era vraiste, pana jos, pe jos la fel... Poate editez mai tarziu postarea sa pun si poze...

Progrese

Azi dimineata l-am pus in fund in patutul lui sa se joace cat timp eu aranjez pe acolo. S-a pus in genunchi, s-a prins de marginile patului si (chiar daca nu ii erau de mare ajutor pentru ca nu am coborat nivelul la patut, deci e cam joasa marginea aia) s-a ridicat singur in picioare!!! Iupiii! Deja de saptamana trecuta l-a testat mami meu ca daca ii dai mainile cand sta in fund se ridica si singur, sprijinindu-se in mainile noastre. Eu nu observasem, ca eu daca nu-l ridic direct de sub-brat, si ii dau mainile mele, il ridic eu asa, imi trag eu mainile in sus, si automat se ridica si el. Dar mami isi tinea mainile fixe intr-un loc si el se apasa de ele si se ridica.

Toata dupa-masa maraia daca il luam in brate, voia sa stea jos in fund, dar maraia iar. Asta pana cand ma puneam langa el, ca voia sa exerseze ridicatul in picioare! :)) De pe fund se roteste pe genunchi si dintr-o miscare se apasa pe picioarele mele si se ridica in picioare! A facut asta azi de zeci de ori! Tot voia s-o repete!

In plus, dupa o lunga pauza in care el voia doar sa stea fix in picioare sau doar sa sara, fara sa mai paseasca, azi a luat-o la fuga :)) tinut de manute. Dar de manute, partea cu palma, nu de brate. Umbla foarte hotarat! Cred ca ne-a auzit ca nimic nu mai merge in tara asta si s-a simtit prost, a crezut ca vorbim despre el! :))

Gingii dureroase

Ieri se simtea ca incisivul de dreapta jos e mai umflat. Azi se vede si se simte un punct alb acolo. Speram sa iasa repede si fara dureri si complicatii. E el marait si azi (nu geme chiar ca si ieri), dar poate fi si de la vreme. Am observat ca seamana cu mine si e meteo-sensibil. La schimbari asa aiurea de vreme (acuma ploua si imediat e soare si apoi vine furtuna) ma doare capul, ma dor muschii, oasele, mi-e somn tot timpul,... Si am vazut ca si el e tare marait atunci, asa ca poate are si el ceva dureri saracutul, ca ei sunt si mai sensibili decat noi... Sa speram ca nu ne va chinui tare mult...



Am facut bagajele, liste peste liste, pregatirile de mers la Cluj maine dimineata. Ramane sa vedem daca mergem :D, ca Relu va ajunge cred pe la vreo 2 de la Bucuresti, obosit de condus dus-intors...

ziua 8: semi-autodiversificare

Papi

Da... nu stiu cum a trecut vremea, nu am fost atenta la ceas, si am ajuns sa-i dau marucul lui cam cu 20 de minute inainte de ora de tzitzi si de somn (macar acum am aflat cum ar fi mesele daca i le-as da chiar inainte de lapte). Era deja marait, nervos, somnoros. Lua lingurita sa se joace cu ea, dar nu isi baga buzica acolo in ea sa ia si marucul. Asa ca nu am avut succes. Tot voia ceasca in care aveam marucul, si nu ajungea la el, mai rodea din masa, asa ca i-am pus piureul de mar pe masa! De asta am numit-o semi-autodiversificare, pentru ca totusi nu era marul intreg. A inceput sa se joace intr-un mare fel! Deci cred ca as recomanda autodiversificarea sau macar varianta semi celor care se plang de copii mofturosi la masa. Al meu n-ar fi inghitit nimic azi. Dar asa, de pe degetele lui era asa de bun marucul, de pe marginea mesei sa linga ca un catel era iarasi super! A mancat mai putin decat ieri, poate cam o lingurita de bebelus. Daca as fi avut mai mult piure, sa aiba pe masa peste tot, sigur ar fi mancat mai mult, dar asa l-a imprastiat pe tot si nu a mai fost :)). A avut pe toata salopeta, pe cap, pe dupa urechi, in pliurile de la gat, scaunul era tot tot tot cu mar si in locuri unde nu mi-am imaginat cum a putut ajunge! Si pana azi trebuia spalat si scaunul dupa fiecare masa, si el pe manute si pe toata fata! Dar azi a fost ceva!!! Nu stiu cum se descurca fetele cu autodiversificarea, ca io am pierdut mult timp cu curatarea, schimbatul copilului, etc :D. Dar a fost distractiv!

"Mami, cred ca am facut o prostie :P"



"Hai tu mami, ca stiu ca nu te superi!":



"Ups, m-ai prins ca mi-am pus si sub brat pentru mai tarziu..."



"Marul asta de aici e mai bun decat ce imi dai tu, mami!"



"No, bun, da altceva nu mai este in meniu azi?"



"Ah, era sa pierd o bucata de aici dintre degete!"



"Mami, nu eu am facut toata mizeria asta, jur"



"Ce-ai zis? Ca nu-mi mai dai laptic daca nu ma sterg la gura???"



"Bine atunci, treci incoace sa ma sterg!"




Somn

Da, la 1 noaptea s-a trezit perfect treaz, cu pofta de joaca. Si dupa multe plimbari, am reusit sa-l adorm. Apoi dimineata, ritualul frumos care ne pune zambetul pe fata oricat de somnorosi am fi: mangaiat Relu prima data, intors cu spatele la el sa il tina in brate, apoi se intoarce la mine, se lipeste de mine si incepe si rade si zice "mama". :x :x :x ma topesc!

Azi a dormit mai putin decat de obicei... si automat a fost mai marait. Si-a si scos din schema un somn si a fost si mai marait...

Gingii dureroase

Noi am mai avut o data problema gingiilor dureroase in regiunea premolarilor, culmea, pe la vreo 4 luni oare? Si o prietena draga din afara mi-a trimis atunci o solutie homeopata pentru dureri de gingii. Dar nu am mai avut nevoie atunci. Acum saracutul iar sufera. Geme tare, ca si cum ar urla, la fiecare supt, in plus, strange gingiile pe tzitzi, e agitat, roade bretelele de la sutien, etc. Roade tot, sta cu 3 degete in gura, nu ma mai lasa sa ii vad gingia, pana acum statea la scarpinat gingiutele, acum se vede ca-l doare daca il ating. A salivat el pana acum, dar acum are rauri rauri... Si trezirile astea de noaptea, cand e treaz treaz si nu vrea tzitzi, sunt un semn. Si a ajuns si din somnul de zi sa se trezeasca direct plangand cu lacrimi. Mi-a venit si mie sa plang cand l-am vazut... Sper sa nu ne chinuie mult.

Mi-am amintit acum, la faza asta ca s-a trezit plangand, cat e de simpatic in general cand se trezeste. De o vreme ziua il culc in patutul lui, nu in patul nostru. Pentru ca ajunsese sa se trezeasca si sa nu ne dea de stire, sa porneasca in expeditie prin pat, chiar ajungea pe marginea patului, oricate bariere puneam. L-am mai culcat in pat acu vreo 2 saptamani, cand a fost racit, pentru ca il puneam ridicat pe o perna, in speranta ca va putea respira putin si va putea dormi. Dar in rest, din moment ce oricum il adorm in brate plimbandu-l, el nu-si da seama unde il pun, asa ca ziua il pun in patut sa nu am grija lui ca va cadea din patul mare. Noaptea imi e mult mai usor cu el langa mine in pat. Ei si ziua, se trezeste el foarte silentios, si se intoarce cu capul in locul picioarelor, pentru ca asa sta cu fata catre usa. Isi pune manutele pe aparatorile de la pat, sa vada usa, si abia apoi incepe sa scoata sunete. Deci de fiecare data cand intru in camera ma asteapta fata lui zambitoare, uneori speriata daca nu l-am auzit repede, printre zabrele. E minunat! De asta am resimtit si eu alaturi de el azi trezirea mai zbuciumata, parca mi-a lipsit surpriza obisnuita...

Alaptat

In continuare din cauza durerilor de orice fel, ca or fi de burtica sau de gingii, ma loveste pe sani, isi face toarte din sanii mei si le roteste :D, deja am urme impregnate de la degetelele lui :)). Apoi din cand in cand imi da manuta la gura mea sa i-o pup :). Si simt asa o mare mare dragoste si fericire ca imi permite sa-l iubesc! Nu as fi crezut niciodata! Eu tot timpul credeam in reciprocitate in dragoste, nu le intelegeam pe femeile care iubeau chiar daca erau batjocorite. Ei bine, fata de Alex simt asa o iubire incredibila! Sunt recunoscatoare si pentru ca il pot privi, il pot atinge, il pot pupa :x :x :x. Daca in plus, imi mai arata cate un semn ca nu-i sunt indiferenta, daca mai zambeste, ma mai admira, rade cand il iau in brate, ma mangaie, ma striga "mama", sunt absolut cucerita total!

Altele

Am stat si azi doar in scutecel afara. Nu am facut nudism total ca am mai stat si in carucior si nu am vrut sa avem accidente...

De azi am si cartea Copilul vegetarian. N-am apucat sa vad decat ca e vorba de vegetarian in sensul romanesc al cuvantului, vegetarian strict, fara oua si lactate. Are si parte teoretica si o gramada mare de retete.

A, mi-am amintit o chestie faina ce l-a invatat bunica pe Alex. Era intr-o zi saptamana trecuta caloriferul fierbinte si Alex a pus mana din greseala, apoi a retras-o repede. Si a incercat bunica (adica mami mea) sa-l imite, i-a aratat ca duce mana la calorifer si a spus "ai!". El a retinut!!! Si de atunci de cate ori e la bunica lui in brate langa calorifer, isi apropie mana, dar nu-l atinge, si se uita la ea. Mami spune "ai!" si el si-o retrage si nu mai incearca! Mi se pare super ce memorie are!