Narcisismul nesatisfacut la varste mici

Mi-am gasit ciorna asta din noiembrie din perioada alegerilor. M-am gandit s-o postez totusi, poate i se pare cuiva interesant, desi "conflictul" s-a racit.


 
Ma pregateam sa share-uiesc pe Facebook un articol, dar asa mult s-a prelungit textul meu atasat linkului, incat probabil e mai bine sa il trec aici. Mai ales ca noile valuri politice de pe Facebook ar face ca articolul sa treaca neobservat.

Banuiesc ca nu prea sunteti la curent cu cazul reporterului radio canadian Jian Ghomeshi. Pe scurt, in ultima vreme au iesit la iveala abuzurile sale fizice si emotionale, de cele mai multe ori de natura sexuala, asupra mai multor femei, unele chiar personalitati publice canadiene. Saptamana trecută am citit un articol foarte bun pe tema asta, scris de una din victimele lui, Reva Seth, avocată și autoare pe site-ul Huffington Post. Ce trebuie sa retinem din el este umilirea ce o simt victimele unei agresiuni atunci cand se gandesc sa isi denunte agresorul. Si cat e de greu cand e doar cuvantul victimei impotriva cuvantului agresorului.

Revin la primul articol mentionat. Autorul (Dr. Gabor Mate) spune ca problema e mai mare, e in "cultura violului", si sunt sigura ca o vedeti peste tot, de exemplu in reclamele in care femeile sunt dominate fortat. Autorul foloseste des expresia "furie masculina narcisista". Traduc in continuare un fragment:

"De unde izvoraste aceasta furie masculina narcisista?

Un narcisist vede si experimenteaza lumea in primul rand prin prisma propriilor lui nevoi. Totul este despre el; alti oameni doar ii indeplinesc nevoile sau il frustreaza refuzandu-i-le, fara sa aiba, din punctul lui de vedere, individualitate, demnitate sau nevoi proprii. 

Exista o perioada a vietii, in frageda copilarie, cand toti suntem narcisisti. In aceasta faza timpurie a dezvoltarii credem implicit ca lumea se invarte in jurul nostru, si pe buna dreptate: trebuie doar sa simtim o nevoie, si lumea se misca sa ne-o indeplineasca. Oamenii care raman blocati in narcisism (fie ca e vorba de narcisism de zi cu zi, exprimat ca un egoism obisnuit, fie ca e vorba de formele extreme pe care le catalogam ca fiind patologice) sunt aceia care nu s-au dezvoltat niciodata complet in acea faza timpurie. Absolvim o faza de dezvoltare doar cand nevoile de la acel stadiu au fost pe deplin satisfacute. Si in societatea noastra copiilor nu li se prea indeplinesc nevoile. 

Dezvoltarea unui ego sanatos depinde de interactiuni emotionale abundente, armonioase , cu parinti prezenti emotionali si disponibili. Parintii stresati, deprimati sau nervosi, sau cei care au fost la randul lor traumatizati, pot fi incapabili sa le ofere copiilor lor acest gen de interactiune. In cultura noastra din ce in ce mai instrainata, mai izolata si mai ultra-stresata, multi copii cresc in niste conditii caracterizate de psihologul si cercetatorul Alan Schore ca fiind o "separatie apropiata": parintii sunt prezenti fizic, dar adeseori sunt absenti emotional. In acest context dezvoltarea umana sanatoasa este defectuoasa. Asa ca narcisismul se raspandeste in cultura noastra. 

Furia impotriva femeilor are radacini in ceea ce Dorothy Dinnerstein a numit "monopolul feminin al ingrijirii timpurii a copilului", situatia in care o femeie izolata este vazuta de copil ca fiind unica sursa de hrana, de alinare fizica si de sprijin emotional. Intr-o societate mobila si instabila economic, se ajunge ca o singura femeie sa devina lumea intreaga pentru copil. Cand copilului de gen masculin nu ii sunt indeplinite nevoile, dezvolta furie. Asa cum a zis genialul psiholog canadian Gordon Neufeld, "frustrarea este motorul agresiunii".

Furia impotriva mamei se generalizeaza mai tarziu in furie impotriva femeilor. In cazuri patologice, ostilitatea este exprimata chiar in momentele de intimitate, cum ar fi actul sexual, pentru ca in primele momente de intimitate vulnerabila rana narcisista a fost sustinuta. Furia este o amintire implicita a separarii apropiate intense. In plus, multi baieti sunt martori la ostilitatile tatilor extenuati de munca si instrainati emotional, si absorb aceste atitudini, invinovatindu-si inconstient mama pentru ca nu i-a protejat."


Deci ce putem invata de aici? Sa le indeplinim copiilor nevoile, altfel vor creste in cel mai bun caz egoisti, narcisisti, daca nu chiar abuzatori. Multi considera ca indeplinirea nevoilor produce copii razgaiati, egoisti, narcisisti. Insa nu e asa, doar un copil caruia i se indeplinesc nevoile poate invata ce inseamna empatia si altruismul.

Cum o salvam pe Sophie?

 (sursa poza ziuanews.ro)

Azi am citit un articol infiorator pe ziuanews.ro: http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/salvati-o-pe-sophie-v-trimisa-inapoi-pe-mainile-pedofilului-94228 si de acolo am ajuns la celelalte articole. Le scriu aici in ordine cronologica:

Crima de la Erste Bank
Sentinta pro-pedofilie
Criminalul viziona filme cu pedofili alaturi de fetita
Salvati-o pe Sophie IV
Salvati-o pe Sophie V (linkul de mai sus)
Jurnalul Ruxandei referitor la abuzurile povestite de fetita ei, tradus din limba germana in romana aici.

Aici am mai aflat niste chestii interesante despre istoria lor de cuplu. Aici insa a comentat o prietena de-a ei, spunand ca cei doi s-au cunoscut in Linz, cand erau amandoi studenti. Inchei seria linkurilor cu insiruirea evenimentelor de aici, unde mi s-a parut locul cel mai plin de informatii legate de toate actiunile ce s-au petrecut inainte si dupa crima. Reporterul acesta spune ca a solicitat informatii de la Ministerul Afacerilor Externe si de la cele doua ambasade (romana la Viena si austriaca la Bucuresti), fara niciun raspuns. Asa ca... ce am mai putea noi face?

M-a terminat, m-a afectat toata ziua. Dar cred ca ceea ce simt eu e NIMIC pe langa ce simt acum fetita si bunica ei materna.

Ruxanda (nascuta Ruxanda Roanghesi, prietenii ii spuneau Luli), mama Sophiei, era baimareanca, directoare de leasing la Erste Bank pe Europa de Est. Din cate am gasit, tatal ei era/este profesor de matematica la un liceu prestigios din oras, si mama ei a lucrat timp de 20 de ani in cadrul Protectiei Copilului Baia Mare. Ea a terminat acelasi liceu pe care l-am urmat eu, cu 5 ani inaintea mea. Cristoph, sotul ei, se presupune ca fusese abuzat in copilarie de catre tatal lui. Acum Ruxanda credea ca isi abuza si el sexual fetita. De la 2 ani si 9 luni. Acum fetita are 6-7 ani. Daca aveti curaj sa cititi jurnalul, faceti-o, dar vi se va face rau, eu am fost prea lasa si nu am reusit.

Ruxanda a tinut acel jurnal ca sa il foloseasca in procesul de divort pentru a obtine custodia totala a fetitei, pentru ca aceasta sa nu mai fie obligata sa isi vada tatal. Jurnalul a fost facut public dupa moarte de avocatul ei, faimos pentru procesul acela cu pedofilul ce isi inchisese fata in subsol si facea copii cu ea. Cand sotul Ruxandei a aflat ce vrea ea sa faca a omorat-o, in noiembrie 2012. Declaratia lui referitoare la modul in care a omorat-o, cu fetita in casa, o gasiti in primul link. Nu a murit pe loc, asa ca imi pot imagina cat de terifiante i-au fost ultimele clipe, stiind nu doar ca va muri, ci si ca fiica ei ramane pe mainile sotului ei, fara aparare.

Initial fetita a fost plasata la bunicii paterni (?!), apoi autoritatile au aflat de abuzurile bunicului fetitei si la sfarsitul lunii aprilie aceasta a fost trimisa la Protectia Copilului. Dar bunicul patern are legaturi profesionale la judecatoria din acel orasel (unele chestiuni mi-s in ceata, crima a avut loc in Viena si totusi procesul e in Steyr; pe profilul lui Cristoph de pe Facebook apare ca e nascut in Steyr, deci acolo traiesc bunicii, mai mult ca sigur... ). Astfel se crede ca a manevrat schimbarea comisiei si noua psiholoaga a zis dupa 3 zile ca fetita poate sta cu bunicul patern pana cand tatal ei iese din inchisoare, tatal ei avand custodia! Asa ca acum fetita e la bunicii paterni. Articolele sunt excelent de bine documentate, se vede ca domnul Eduard Pascu e implicat trup si suflet, traduce din germana rapoarte, e alaturi de bunica materna. Si acum citindu-le a doua oara mi se pare atat de trist sa fiu cumva prezenta la aceasta decizie a judecatorului din Steyr, cand primul articol este scris cand inca nu se presupuneau abuzurile bunicului! Apoi s-a aflat, temporar, timp de cateva zile, fetita a fost la adapost, ca apoi sa fie returnata bunicilor...

Bunica materna se lupta din rasputeri sa o salveze pe fetita si nu reuseste. Eu nu inteleg cum poate un criminal sa aiba custodia, chiar daca am omite faptul ca si el, si tatal lui, ar putea fi abuzatori pedofili. Nu inteleg cum de nu am auzit de acest caz pana acum!

Pe profilul Ruxandei de pe Faceook prietenii ii spun din cand in cand cat le e de dor de ea, pun poze comune, sau scriu disperati dupa ajutor. Daca dupa citirea reportajelor m-am simtit disperata, acum dupa vizualizarea mesajelor prietenilor ei mi se frange inima...

Ce putem face? Sa manifestam in strada? Sa atragem atentia autoritatilor sa o ajute pe bunica materna sa obtina custodia? Sa popularizam cazul in speranta ca atentia ii va face pe cei in cauza sa ia decizia cinstita? Sa traducem in germana si engleza articolele din Ziua pentru a atrage atentia internationala? Cum se poate intampla asa ceva in Europa zilelor noastre?

Am contactat redactia Ziua pentru a vorbi cu Eduard Pascu, autorul articolelor. El se pare ca stie multe despre caz si lupta din toate puterile pentru fetita, poate are idei cum sa-l ajutam.

Am vorbit cu o prietena buna de-a Ruxandei si am aflat ceva trist. Austriecii nu accepta dubla cetatenie, asa ca atunci cand a obtinut cetatenie austriaca a renuntat la cea romana. Deci fetita are cetatenie austriaca, nu are niciun sens sa pichetam institutiile romane ca sa intervina cumva. Totusi ce putem face? Cine o poate ajuta cumva pe fetita??? Eu am ales sa mediatizez cazul aici, sa va cer aici ajutorul, cine stie, poate citeste chiar cineva care are o idee cum o putem ajuta. Blogul are in medie 650 vizitatori unici pe zi, cu peste 1000 pagini citite zilnic. Haideti, macar 1 din voi cei 650 de azi, cu o idee buna de a interveni! Si inca unul din cei 650 de maine! Va implor. Nu stiu ce simte bunica materna cand stie ca fiica i-a fost omorata in noiembrie si ca nepoata ei e acum in mainile unui presupus pedofil care poate o abuzeaza sexual, cat timp cel care probabil a abuzat-o constant pana acum, si care i-a omorat mama, e la inchisoare. Cand va iesi din inchisoare vor fi doi. Si ce simte ea cand vede ca nimeni nu o ajuta si nimeni nu se lupta alaturi de ea. Ce ar simti mama voastra intr-un astfel de caz? Nu fiti nepasatori, ar putea fi sora voastra, prietena voastra cea mai buna...

Mai rau decat Babywise? Michael si Debi Pearl, "Despre educatia copiilor"

Nu credeati ca e posibil, asa-i? Pentru cine a pierdut postarea despre Babywise, e aici.

Postare inspirata de aici: http://www.drmomma.org/2011/09/amazon-we-find-child-abuse-offensive.html (si inceputa in septembrie, deci de prea multa vreme). Va rog, cei care stiti limba engleza, sa o cititi, pentru ca nu am tradus aici decat o mica parte.

Cel mai mare magazin online de carti, Amazon, are o politica prin care nu vinde carti cu continut ofensiv, jignitor, socant. Dar are de vanzare carti care exemplifica abuzul asupra copilului, pentru ca (nu-i asa?), o lovitura asupra unui caine, a unei femei, a oricarui om adult, este o fapta penala, pe cand lovitul unui copil e “disciplina”. Culmea, ca la un copil mi se pare cel mai grav acest fapt, pentru ca el inca nu are formata personalitatea, el are incredere totala in parintele lui, si-l iubeste indiferent ce face cu el. Si aceasta bataie nu ii insufla un sentiment ca parintele e rau, ci ca el e nedemn de dragostea parintelui, si deci nu merita nimic bun in lumea asta.

Asadar pe Amazon exista o carte foarte bine vanduta, “To train up a child”. Autorii au si un site, nogreaterjoy.org. Cand au fost intrebati pe site-ul lor ce cred despre a lovi cu nuiaua un copil sub 12 luni, ei au raspuns:


Nu am folosit niciodata nuiaua ca sa pedepsim un copil mai mic de 12 luni. Ar trebui sa citesti No Greater Joy Volumele 1 si 2. Am discutat in aceste doua carti acest subiect de mai multe ori. Pentru copiii mici, in mod special pe parcursul primului an, nuiaua este folosita foarte usor ca o unealta de antrenament. Folosesti ceva mic si usor ca sa captezi atentia copilului si sa-ti fortifici autoritatea. Una sau doua atingeri pe picioarele sau mainile goale vor determina un copil sa se opreasca si sa tina cont de comenzile tale. O coarda de 30 cm merge de minune ca o nuia de inceput. Iti va incapea in poseta sau in buzunar.

Mai tarziu, un tub de instalatie de apa este o unealta buna de plesnit. O poti lua de la Wal-Mart sau de la orice alt magazin de unelte. Cere o teava de plastic, de ¼ inch. Vin in diferite marimi si mai multe culori; deci poti avea o nuia dupa gustul tau. Se vand pentru mai putin de $1.00. Un bebelus are nevoie sa fie dresat toata ziua, zi de zi. Ar trebui sa fie un dresaj vesel, directionat, nu un dresaj de corectie. Daca un copil de 10 luni se joaca cu pamantul dintr-un ghiveci de flori, o simpla lovitura peste mana, acompaniata de comanda “Nu”, spusa cu o voce vesela, dar autoritara, ar trebui sa fie suficienta.

Cand bebelusul de 6 luni ii apuca parul surorii lui, cat timp inca are mana in parul ei, loveste-i mana sau bratul si spune “nu, asta o doare pe sora ta”. Daca a dat drumul deja la par, atunci pune-i mana inapoi in parul ei, ca sa ii faci legatura in minte cu actiunea de dinainte, si apoi loveste-i mana si spune-i comanda. Daca ti-ai gasit bebelusul incercand sa bage ceva intr-un recipient electric, tine-i mana pe obiect si langa recipient in timp ce-i dai cateva lovituri pe dosul mainii care a gresit, si asta in timp ce il dojenesti “nu, nu atinge, nu, nu atinge”. De aceasta data, va avea nevoie sa planga si sa fie suparat.

Daca bebelusul de 10 luni isi expune o toana pentru ca vrea sa fie luat sus, atunci trebuie sa-ti intaresti autoritatea cu cateva lovituri usturatoare. Nu il pedepsesti; il faci sa asocieze comportamentul lui negativ cu consecinte negative. Niciodata sa nu recompensezi comportamentul gresit cu indiferenta. Spune-i bebelusului “nu” si da-i o lovitura. Daca raspunsul tau e nou, poate va fi ofensat si va striga mai tare. Dar continua-ti activitatile normale ca si cum nu ai fi afectat. Asteapta un minut, apoi spune-i copilului sa se opreasca din plans. Daca nu se opreste, loveste-l din nou pe picioarele goale. Nu trebuie sa il dezbraci, sa il intorci si sa faci mare circ din treaba asta. Loveste-l doar oriunde este expusa pielea lui. Continua sa te comporti ca si cum nu-i observi toanele. Asteapta doua minute si repeta. Continua pana cand bebelusul realizeaza ca lucrurile devin mai rele, nu mai bune. Majoritatea bebelusilor vor continua de 3-4 ori si apoi vor aluneca intr-o pozitie in sezut si vor suspina. Cand acest lucru se intampla, este un semnal de predare, asa ca da-i 2 minute sa isi recupereze controlul si apoi napusteste-te asupra lui ca si cum toana lui nu s-ar fi intamplat si da-i o imbratisare mare, dar nu-l tine in maniera pe care a cerut-o. Acum iesi din zona, pentru a-l scoate pe el din asocierea cu evenimentul petrecut.

Nu lovi niciodata un copil mic cu mana ta. Tu esti prea mare si bebelusul e prea mic. Suprafata pielii este locul cu localizarea celor mai multi nervi si unde este cel mai usor sa cauzezi durere fara alte stricaciuni asupra copilului. Greutatea mainii tale provoaca putina usturatura pe piele, dar poate cauza vanatai sau stricaciuni interne serioase. Bebelusii au nevoie de dresaj dar nu au nevoie sa fie pedepsiti. Niciodata sa nu reactionezi la nervi sau la frustrare. Daca iti pierzi cumpatul, recapata-ti controlul inainte sa incerci sa disciplinezi un copil.

Nu, nu am cuvinte. As fi vrut sa explic cat de mult rau face unui copil chiar si o practica “minora” de genul sa-i tii mana pe ce nu trebuia sa atinga, lovindu-l in timpul asta. As fi vrut sa explic cat de neomenesc (nu pot spune animalic, pentru ca animalele nu fac asa ceva puilor lor) mi se pare sa mergi intr-un magazin sa-ti alegi o teava cu un design frumos, sa ti se potriveasca in poseta, ca sa-ti lovesti propriul copil... Dar chiar nu am cuvinte...

O sa va rog sa intrati totusi pe linkul ce-l ofera cei de la drmomma.org, http://www.change.org/petitions/amazon-refuse-to-carry-books-which-advocate-the-physical-abuse-of-children unde se poate semna o petite pentru a-i ruga pe cei de la amazon sa nu mai vanda cartea. Vad ca inca nu s-au strans suficiente semnaturi.

In saptamanile de dupa ce am citit articolul de mai sus, am vazut pe Facebook un anunt interesant, chiar am dat share atunci. Administratorii paginii oficiale a cartilor sotilor Pearl anuntau ca vor inchide acea pagina, cu mesajul urmator:

“Due to a change of heart by the admin, this page will be deleted in 24 hours. I only leave it up that long for this message to be read. I encourage all who genuinely like this page to reconsider and think about your actions. This book is NOT biblical. The older my children get the more I realize that I have failed them by following even a few of the principles encouraged by this book.”


Apoi, ca o coincidenta, in aceeasi perioada am aflat stirea ca o fetita adoptata era dresata in ultimul hal in spiritul filozofiei sotilor Pearl si a murit:
http://www.king5.com/news/crime/New-details-in-starvationfreezing-death-of-adopted-girl-130887208.html
http://www.king5.com/news/crime/Skagit-County-couple-charged-in-death-of-adopted-child-130822743.html


Cand am dat linkul de mai sus pe Facebook, am aflat socata ca aceasta carte este tradusa si la noi!!! Se numeste "Despre educatia copiilor", autori Michael si Debi Pearl, Editura Lampadarul de Aur. Se vinde in librariile crestine. Cum a putut editura, traducatorul, sa citeasca ingrozitoarele descrieri de pedepse? Mi se pare ca un indrumar pentru viol, pentru crima, pentru orice fel de abuz! Cum poti sa mai dormi noaptea cand stii ca trimiti asa ceva pe piata, unor parinti poate nestiutori... Aici este linkul din care am aflat acest lucru... http://myeva.wordpress.com/2011/02/03/din-nou-despre-sadism/

Si imi amintesc ca in urma cu mai mult de un an (cred) era socata toata blogosfera mamiceasca de un blog al unor mamici care isi explicau tehnici de pedepse corporale si alte forme de abuz. Nu mai am linkul... Din moment ce imi amintesc ca femeile alea se dadeau mari crestine, as putea pune pariu ca s-au inspirat de la “crestinii” astialalti. Of, ca numai ganduri crestinesti nu-mi trec acum prin minte gandindu-ma la astfel de parinti... Dar cum poti sa te numesti crestin cand faci asa ceva? Cum poti sa fii atat de idiot si atat de rau in adancul sufletului? ....

Cum am putea sa interzicem macar cartea de la noi? Unde am putea sa ne adresam, sa spunem ca acea carte contine tehnici explicate de abuz?