O zi memorabila

Este vorba de ziua de ieri, 21 ianuarie.

Trecem peste faptul ca dimineata m-am trezit nervoasa ca am dormit prea putin :D.

Ieri m-am intalnit cu Ina! E atat de calda si de dulce!!! Exact cum o stiam de pe internet si de la telefon! Cred ca orice stres si orice suparare daca ar avea cineva, atunci cand se intalneste cu ea sigur se insenineaza si se linisteste! Si cat de frumos vorbea cu Alex!!! Dar ... recunosc ca nu am putut fi foarte atenta la Ina, pentru ca Anais m-a captivat! Si cand ii vedeam pozele pe blog eram cucerita de ea, dar in realitate e... greu de descris in cuvinte! E fericita, e tot timpul cu zambetul pe buze, e iubitoare si pupacioasa, e atat de frumoasaaaaa!!! E incredibila!

S-a intins la Alex sa-l iubeasca. Asta micu’ al meu s-a intimidat si s-a ascuns in geam. Dar cand a auzit ca vrea sa-l pupe, s-a intors catre ea si s-a intins la ea, au fost atat de dulci! ♥♥♥

(Relu, care se plimba pe afara pana am povestit noi in masina, a fost atat de impresionat de Anais si Alex, cat de dulci au fost, incat a vrut sa-i surprinda cu telefonul. Momentul Kodak trecuse, dar tot sunt scumpici :D.)


Ca sa mentin traditia totusi de a vorbi putin de locurile din Baia Mare si din jur, unde se poate iesi cu piticii, voi spune cateva fraze si despre Cavnic. Stiti ca am zis ca la Suior e foarte fain sus la Cota 1000. Urmeaza sa povestesc si despre Mogosa, unde am fost la plimbare in 1 si 2 ianuarie, e superb. Ei bine, la Cavnic, poate ca e fain daca esti schior, nu stiu. Dar daca nu esti, mie personal mi-a crescut tensiunea cu gasirea unui loc de parcare intre miile de masini parcate pe marginea soselei pe kilometri intregi. Emotii mari ca ne vom zgaria masina de celelalte. Aglomeratie multa si in afara de schiat nu prea am vazut sa se faca ceva interesant.

DAR recunosc ca e prima data cand merg la Cavnic si poate nu am stiut unde sa caut atractii pentru ne-schiori. La Mogosa merg de cand eram mica, asa ca ma descurc pe acolo. Si nici nu am avut timp sa ma plimb, pentru ca am stat mai mult in masina cu Ina si apoi am tot mers cu ei la hotel, la Danesti.

La Danesti la hotel venit si Mara (Diana), colega si prietena mea, cu sotul ei si cu Iza. Iza, ca de obicei, super tupeista si plina de energie (motiv pentru care lui Alex in general ii e teama de ea :)) ). Anais dormea angelic in bratele Inei, fara s-o intereseze galagia din jur. Doar era la mama ei in brate, nu? Unde s-ar fi simtit mai in siguranta?

Am comandat mancare si Alex a zis foarte hotarat ca vrea mamaliga si a mai repetat de multe, multe ori, pentru ca mamaliga lui tot intarzia :)). A si mancat bine de tot, desi dupa cate am inteles de la cei de la masa, mancarea la hotelul asta nu e tare buna :D. Si nu stiu daca lumea ma crede cand ma plang ca juniorul meu nu e mancacios, pentru ca la restaurante se pare ca i se face pofta :)).

Dupa mancare, s-a jucat cu Iza! Mare, mare mirare! Iza, cum e obisnuita sa se joace cu copii mai mari, credea ca il poate trage si impinge dupa ea in fuga, cum vrea. La inceput am stat pe langa ei, si eu, si Mara, sa-i prindem in cazul unei dezechilibrari. Dar apoi, desi se speria cand era tras si impins si ciupit si strans in brate, Alex al meu a inceput sa ne impinga la o parte, sa-l lasam in pace, si sa fuga razand in hohote prin tot restaurantul cu Iza :)). O mare, mare dragoste. De cate ori o prindea cu spatele, mergea timid catre ea s-o mangaie ♥. Cand nu era atenta Iza, el o mangaia pe par. Daca Iza dansa, dansa si el. Fugeau razand in hohote amandoi. Au fost atat de minunati!!! Eu ii tot propuneam Marei sa mi-o dea pe Iza acasa :)))). Ah, si cand au dansat, l-am atentionat pe sotul Marei ca asa vor dansa si la nunta si i-a cam cazut fatza :))). E tatic de fata, era si normal :)))).

Si taticul Izei se distra de copiii astia doi crescuti sanatos, ca la frigiderul de sucuri se uitau fascinati aratand sticlele de apa :))). “Apa! Apa!” :))) fara sa isi dea seama ce or fi celelalte sticle colorate. Doar Iza a zis “rosu” uitandu-se la sticlele de coca-cola :))).

(da, sotii nostri ne pozau amandoi, deci Iza cu Alex fugeau liberi singuri pe holul hotelului :)) )


Am totusi un mare regret pentru ziua de ieri :D. Eu, cum stiam ca mergem la sanius, la zapada, nu l-am imbracat pe pitic elegant. Pe sub salopeta de zapada i-am dat un overall de bumbac, o pijama din aceea intreaga, sa-i fie cald. Asa ca in restaurant sigur ar fi fost mai cool cu niste pantaloni de catifea si un tricou, decat intr-o pijama bej simpla si banala. Si ar fi iesit niste poze mai faine. Bunica lui Alex a fost destul de afectata ca am dus asa copilul la o intalnire asa importanta, mai ales ca s-a lasat cu poze :D.

Dar sa nu credeti ca e fidel baiatul mamei :D. La plecare, cand tot spunea “pa” catre Ina si Anais, s-a intins sa o pupe pe Anais, a prins-o de manute si a pupat-o pe obrajori!!! Un moment sublim, erau atat de inocenti si te induiosa sa-i vezi asa fericiti pe amandoi ca s-au pupat :).

Cand am ajuns acasa, baiatul meu care nu vrea niciodata sa iasa afara, care imi spune zilnic ca nu vrea sa iesim pentru ca ii e frig la nas, care nu suporta zapada, mi-a spus din masina ca el vrea afara la zapada. Asa ca l-am imbracat la loc cu salopeta de zapada si pe intuneric am stat in curte. El de fapt avea un mare stres, sa dam zapada cu lopata, sa nu se culce fara sa curete zapada din curte! Chiar am observat ca asta e singurul mod in care il pot lamuri cateodata sa iesim la aer: ii spun ca avem ceva de lucru sau de rezolvat! Ce sa fac, e baiat :)). Probabil, ca oricarui barbat, i se pare plictisitor sa se plimbe fara nici un scop :)).

In casa, seara, puiul meu mi-a mai facut o surpriza! Pentru prima data in viata lui mi-a spus:

“te iubesc, mama!” ♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

M-am topit! Mai ales ca prima data n-am inteles ce-a zis (“te ‘besc, mama!”), si mi-a mai repetat de nu stiu cate ori, de fiecare data cu un zambet cuceritor pe fata :).

Apoi, dupa cateva minute, m-a pupat pe obraz, si a zis:

“te-am pupat, mama!”

Alta topire... Alex e tot timpul iubitor si pupacios si dragastos, dar in cuvinte nu prea spunea, ci doar ma imbratisa, ma mangaia, si spunea “mmmmmm” ca atunci cand mananci ceva bun :)).

Peste cateva minute, momentul de topire numarul 3. M-a mangaiat pe piept si apoi a zis:

“mangai tzitzi, mama!” :)).

Sunt sigura ca am uitat sa scriu multe detalii de ieri, si de la intalnirea cu Ina si Anais, si de la distractia cu Iza, si de la vorbele lui minunate de acuma seara! Dar am vrut totusi sa imi notez cate putin, sa stiu ca 21 ianuarie 2012 a fost o zi frumoasa!


Linkuri:
Am ajuns si pe blogul Izei.
Si nu m-am putut rabda sa nu urc toate pozele celor doi mostenitori Kiddy Shop facute de taticul Izei :D (v-am zis, raman cu un regret ca nu l-am imbracat si eu mai cool :D)

P.S. In momentul asta tocmai i-a zis lui Relu "te 'besc, tata! te 'besc tata pentru ca esti frumos!" :))))


Am selectat si eu aici cateva poze facute de taticul Izei (le vedeti pe toate in linkul de mai sus):

Intalnire cu Dana

Azi ne-am intalnit cu Dana din Franta, de langa Paris, mai precis din Versailles! (a.k.a. DanaK, DanuKa)

Povestea "noastra" e lunga... Ne-am cunoscut pe un forum de diete :D (nu inteleg de ce umblam noi pe acolo :)) ). Ne-am placut mult. Am aflat ca ea e din zona Negresti Oas, deci foarte aproape de mine. In 2008 a venit acasa si m-a sunat sa ne intalnim. A fost o chimie intre noi incredibila! Ne-am inteles super! Am descoperit incredibil de multe coincidente si asemanari. Mai ca ne venea sa credem ca unul din tati ar putea fi comun :)).

Apoi eu am cam rarit-o cu forumul acela. Am abandonat total. Dar tineam legatura cu Dana. De Pasti in 2009 am primit un mesaj din care mi-am dat seama ca e graviduta (ea mai are un baiat mare, Alex!). Am intrat pe acel forum sa o caut si i-am vazut semnatura! Aveam aceeasi Data Probabila a Nasterii! M-am emotionat teribil!

In octombrie la inceput m-a anuntat ca desi ea ar fi vrut nastere naturala, doctorii din Franta insista pe cezariana pentru ca prima cezariana a fost facuta vertical si era un risc mult prea mare pentru o nastere naturala. A fost programata in 16 octombrie! Si ma distram eu cand ma gandeam ca uite, totusi, soarta nu ne mai da si asemanarea/coincidenta asta!

In 15 seara era prea tarziu cand mi-am amintit sa-i trimit un sms. Am zis ca ii trimit in 16 dimineata. :)) La 4 dimineata au inceput contractiile. La 6:40 Alex se nastea. Dupa ce mi-am tras sufletul, i-am trimis un mesaj in care i-am spus ca am vrut neaparat sa nastem in aceeasi zi (si in aceeasi zi si cu Dana clujeanca mea draga :x!) si i-am urat de bine pentru operatie.

Ea era chiar in drum spre sala de operatie. Cand a auzit sunetul de mesaj s-a enervat ca cineva tot o bate la cap daca a intrat sau nu la operatie. Cand i-a citit sotul ei mesajul, s-a emotionat pana la lacrimi.

Acum au venit in tara la parinti. Azi ne-am intalnit. Incerc sa evit sa spun cat de neserioasa sunt eu ca nu raspund la telefoane, nu am venit eu cu initiativa sa-i vizitam la Negresti daca tot au venit asa de departe, etc. Mai sunt multe alte neseriositati de-ale mele... :">

Dar ei sunt asa de simpatici! Si asa de fain ne-am inteles! Alex a fost tacut :)) daca cineva isi poate inchipui asta. Si cuminte :)). Izabella cum ne-a vazut cum a inceput sa rada :x :x :x. E o scumpa! Si a sarit sa-l mangaie pe Alex si l-a tras inspre ea! A fost tupeista! Alex facea pe inabordabilul. Ba chiar a uitat la un moment dat ca e barbat si a inceput sa planga. Se speriase cum tipa Izabella, oricat am incercat sa-i explic ca asa sunt cantecele din Oas :). Iza era cam obosita si tot voia la sanul mamei. Era asa de dulce! Si cum se entuziasma cand vedea vrabiutele! E superba!

Am povestit o gramada de lucruri, a fost ca si cum am fi fost niste prieteni ce nu s-au vazut de ieri.

Deci am avut o zi minunata!

S-a oprit ploaia

Dupa postarea ploioasa de azi dupa-masa, am avut noroc ca s-a oprit ploaia!

1. Scutecele imi plac la capitolul pishu. Super. La kk inca nu le-am incercat. Singura data cand l-a scapat kk i-am dat scutecul jos si asa a facut primul kk la olita!!! Iupiii!

Voi avea emotii la kk pentru ca la el kk coloreaza foarte tare. Si cand era alaptat, daca isi murdarea hainele de kk, oricat le frecam cu sapun, le puneam la inmuiat in detergent, le spalam la masina cu detergentii mei bio, la masina alor mei cu detergenti de-ai lor si vanish, tot ramaneau patate. Am inteles ca sunt bebei cu kk care nu iese la spalat si bebei care nu au problema asta. De asta va fi destul de greu cand va face kk. Eu as prefera sa reusesc tot timpul sa ghicesc cand vrea sa faca.

El de multa vreme imi semnalizeaza cand vrea sa faca kk. Pentru ca nu prea poate face decat tinut ca intr-o pozitie de stat pe olita, sau chiar pe olita. De obicei il pun pe olita imbracat si face asa kk. De ce imbracat? Pentru ca asta se intampla de obicei dupa ce suge vreo 3 minute. Si nu l-as dezbraca pe degeaba, daca e o alarma falsa, ca apoi sa trebuiasca sa-l pun pe spate sa-l imbrac. Ar fi risc mare de a voma ce a mancat pana atunci. Si in plus, imi era tare lene ca pe langa el, sa trebuiasca sa spal si olita.

Dar acuma, pentru ca ii pusesem un scutec din asta refolosibil, in momentul in care m-a impins si a vrut jos, l-am dezbracat si l-am pus pe olita. Si ta-na-na!! Primul kk! Ooo, uitasem ca acu doua zile, cand s-a impins asa in mine sa-l las jos, a zis "ca"!

Deci inainte sa comand mai multe scutece, va trebui sa testam daca nu ii apar ceva iritatii de la ele, apoi sa testam noaptea cum rezista, si apoi sa vedem cum reactioneaza la kk si cat de greu imi e mie sa le depozitez si sa le curat. Oricum, deja am "economisit" 2 scutece din astea normale, de hartie, si a intrat microbul in mine, ca acuma am impresia ca stric bani cand ii pun din astea pe el :)).

2. Azi am cunoscut-o pe Iza! O frumusete de fata! E fetita prietenei mele, Diutza. Noi amandoua aveam probleme de fertilitate, si amandoua am nascut in 2009. Iza azi a implinit 1 an si nu stiu cum s-a intamplat, dar noi doar acum am cunoscut-o. La inceput nu am deranjat, pentru ca se nascuse prematur, iar apoi a venit Alex :D. Ne-am plimbat pe aleile din parc si ne-am minunat de miracolul ce ni s-a intamplat. Acu 2 ani povesteam amandoua cate proceduri urmeaza sa facem ca sa putem avea copii. Si nu voiam sa incepem calvarul, tot mai incercam natural. Si acum, acum sa vedem ca amandoua am fost Binecuvantate! Incredibil!

Iza e superba! Are niste ochi albastri cum nu am mai vazut! Si rade muuulltt, e foarte vesela! Si face draga-draga lovind cu palma peste cap :)))). Si spune ta-ta foarte des :x. Si se uita aproape numai la mine, si imi zambea. Si am luat-o in brate si si-a lipit capul de mine! E minunata! Si ochii! Uau uau uau!

La multi ani, Iza! Multumim tare tare mult ca ne-ai dat onoarea sa iti serbezi aniversarea impreuna cu noi in parc! Sa fii sanatoasa si fericita!

Weekendul mai pe larg

Hmmmm acuma cand am rostit cuvantul weekend mi-am dat seama ca parca ieri am scris despre weekendul trecut, cel cu nunta. Incredibil ce zboara timpul!!!

Sa vad cata energie am ca sa scriu, ca azi a fost dificil puiul mamei. Nu stiu daca drumul de ieri l-a afectat asa tare (trebuie sa iesim mai des!) sau ecplisele astea de luni si sori, dar nu a dormit! A sarit peste doua somnuri de-ale lui, si asta nu s-a mai intamplat niciodata. Tot timpul dupa un somn sarit, la celalalt adormea dus dus repede! Acum nu. Si acuma seara, cand sa-l culc (nu mai dormise de la amiaza) de-abia am reusit. Toata ziua, la fiecare incercare, si a mea si a lui Relu, cum ii picau ochii, cum se scutura tot ("stai! cum sa dorm eu?"), si incepea sa maraie, si incepea sa rada. Vorba lui Relu: "oare nu au fost tuica deja merele alea de i le-ai dat?". S-a comportat ca un drogat! Eu am avut aseara o pofta de dulce si mi-am implinit-o (ceea ce fac foarte rar, o data la cateva luni/ani). Sa il fi afectat chiar asa zaharul din tzitzi?

Na, sa revin la weekend.

Vineri dupa-masa ma tot conversam cu Miha prin sms-uri si apoi prin apel direct. Pana atunci nu am stiut sigur daca ne intalnim, ca puiucul ei mic a fost tot racit, si eu am fost super speriata, ca de bombe, de o alta raceala. Eu am ramas traumatizata dupa prima aia raceala a lui Alex, cand i s-a oprit respiratia. Asa ca vineri a fost Miha si la doc, si apoi mi-a tot zis cum i-a spus doc ca mai e puiul racit, dar ea zice ca nu mai pare. Na, trebuia eu sa iau decizia daca as considera riscant sa ne intalnim. Dar cum era sa ratez asa o sansa? Mai ales ca Miha era asa de entuziasmata si abia astepta sa vina! Eu chiar credeam ca ea nu stie cat de lung e drumul pana la Cluj si cat de greu e pe autobuzele tarii noastre. Asa ca am hotarat sa ne vedem sambata la amiaza.

Am trimis mailuri si mesaje private celorlalte doua clujence cu dovlecei (Kiki si Cecilia) si celor doua mamici din Alba Iulia (Anco si Meli). Fetele din Alba Iulia mi-au raspuns repede ca luate asa pe nepregatite nu pot. Anco era chiar de asteptat, cu doi pui, iar Meli nu avea cand face rost de o masina. Apoi sambata pe drum le-am sms-uit pe clujence, ca eram sigura ca nu au fost pe langa calc. Adevarat, erau plecate din Cluj. Iar, cu mare parere de rau si din partea lor, si a noastra, ca nu am planificat mai din timp intalnirea.

Pe drumul de Cluj, normal, puiul nu a papat. Am ajuns la mall, locul intalnirii. Si l-am mai pus o data la tzitzi, sa vedem. Depasise deja cu aproape o ora ora mesei lui. Si de obicei daca trec 5 minute ma "cearta" de numa! In masina, pe bancheta din spate, daca incercam sa-l inclin la tzitzi incepea sa urle si sa se agate de mine ca sa se ridice sus, zici ca il inclinam peste o oala de apa in clocot. Cel putin asa arata fata lui in momentele de "chin"!

Chiar am niste probleme cu alaptatul si nu stiu cum sa le rezolv!!!
1. nu suge daca eu stau jos (nici acasa)
2. nu suge daca plecam undeva de acasa (am incercat in picioare in mall-uri, deci nu era indeplinita si nr. 1 de mai sus)
3. nu suge daca nu-i e somn (pana acum doar inainte de a dormi un somn bun; dar de vreo saptamana l-am prins la inghesuiala ca suge si exact in momentul cand se trezeste din somn, dar numai pana cand isi revine)

Dau premiu cui imi rezolva problemele. Nr. 2 mi se pare cea mai grava, ca ne impiedica sa mergem in tot felul de drumetii.

Intr-un final, dupa vreo 6-7 ore de nesupt, mananca daca incerc in camera la socrii mei, dupa vreo 20 de minute in care il plimb sa cunoasca toate amanuntele camerei. Dar asa mi-e de frica pe caldurile astea de deshidratare! Nici nu mananca solide, nici nu bea apa. Sunt 6-7 ore in care eu sunt terminata de griji. Daca il pun la tzitzi iese scandal. Nici nu-mi vine sa plec la drum... Cu fiecare drum de Cluj slabeste in medie 250 grame. De deshidratare. Si noi ne facem planuri sa mergem in Grecia prin august. CUM?

Sa revenim. Dupa incercarea ratata de la mall de a-l alapta, am intrat in mall si am sunat-o pe Miha. Si ea era in taxi, venea spre noi. Ce sincronizare! Ne-am intalnit in fata mall-ului, Relu iesise primul pe usa, si Miha a inceput sa faca semne inspre el! Chiar m-a distrat ca l-a recunoscut. Bine, Relu era la "volanul" caruciorului Alexutului :)). Miha era cu Joshulinul scump intr-un carrier, impingand de caruciorul unde avea toate cele trebuincioase. Cand l-am vazut pe Josh, pe care il cunosteam asa de bine, parca ii cunoasteam de ani de zile (:D) fiecare trasatura, a fost ca si cum nu ne-am fi vazut cateva zile doar! In rest, totul a decurs asa firesc si cu Miha si cu Josh, de parca ne-am vedea zilnic :)). De parca ne-am cunoaste de nu stiu cata vreme. Ceea ce e, in parte, adevarat!

Miha ne-a zis ca ii e foame, asa ca am urcat la locul de masa. Nici nu mai stiu ce si cate am povestit. A, ba da, mi-am amintit ca se mira cate poate manca un vegetarian aici in tara, ca acolo e dezastru, trebuie sa alegi carnea din mancarea facuta pe carne...

Oricum, Joshulinul era un scump!!! Ma uitam din cand in cand la Relu si il surprindeam cu un zambet asa fain cand se uita la micul samurai :x! Era incantator! Cred ca asta e cuvantul cel mai potrivit!

Puiul scump face bravo si bate din palme si rade!!! Are un ras de iti vine sa dai averi cand il vezi, te cucereste pe loc! Apoi ne-a aratat Miha ca daca ea face din gura asa ca un tzucat, cu zgomot, Josh se prapadeste de ras si o si imita! :)))

Eu ii cam faceam pofta samuraiului mic cu salata mea bulgareasca. Dar era nervos rau la fiecare imbucatura de a mea :)).

Iar apoi, cand l-a pus in picioare pe scaun si pe jos, a fost foarte fericit. Si fericirea lui trecea in cea mai mare revolta daca Mihaela incerca sa-l ia in brate sau sa-l puna in carucior :)).

Freza lui era "aranjata" de vant, asa ca Miha a tot cautat o crema sa i-o aranjeze!

De Alexu meu ce sa zic? Era deja nervos de foame de pe drum :D. Se uita curios la micul samurai (care parca nu era asa de curios de Alex :)), deh, el e mai mare :)) ). Se intindea fascinat la freza lui. Il studia. Daca Josh radea, radea si Alex. Si tot povestea el acolo ceva, la fiecare "cuvant" mai adauga si un "ha", asa ca si cum ar zice "aha!". Daca Josh maraia, maraia si el. Reciproca nu era valabila :)). Ca al meu s-a pus pe marait la un moment dat, de a trebuit Relu sa-l ia sa-l plimbe pe acolo pe terasa mare (mare noroc cu terasa mare), si cu caruciorul, si in brate, si pe gat... Chiar i-am spus Mihaelei cat ma enervau pe mine inainte parintii astia cu copii maraiti care deranjeaza lumea... ei acuma am ajuns si eu asa :)).

Nu a vrut nici solide, nici apa. Si am incercat si in masina, si pe terasa. Macar asa am mai fi putut prelungi intalnirea, ca nu i-ar fi fost foame...

Na, o fost foarte fain. Nici nu mai stiu cate am povestit. Mihaela e asa de simpatica, si asa de vorbareata, nici nu am apucat o secunda sa ma gandesc "oare ce sa povestesc". Nici vorba, totul a decurs, cum am zis, ca si cum ne-am fi intalnit zilnic.

Dar s-a si terminat brusc, fara sa ne programam "mai stam 10 minute", deci fara sa apucam sa ne terminam povestile si sa ne luam la revedere cum trebuie. Pentru ca nu te mai puteai intelege cu Alex. Sau sa fi zis "nu te mai puteai intelege DE Alex" :D. Ca el a inceput sa-si cante, cu voce tareeeeeee. El isi canta cand ii e somn :D. A trebuit sa plecam rapid, cu feelingul foarte puternic ca pe langa ca Miha a facut asa mare efort sa vina sa ne vada, am mai si fost super nesimtiti si am lasat-o singura in mall in Cluj, cand mai avea de stat cam o ora pana sa mearga la autogara...

Pe drum spre apartamentul socrilor Relu a zis ca o sa se intoarca dupa ea, macar s-o duca el la autogara, sa o ajute, sa nu se streseze cu taxi-uri. Dar planurile ne-au fost dejucate tot de Alex. Pentru ca in momentul in care am intrat la socri, s-a pus bichonul lor pe un latrat din ala cum numai cateii mici se pricep. Si nesomnul, cumulat cu foamea, si cu sperietura ca dintr-o data a intrat undeva cu 4 persoane noi care vorbeau tare in jurul lui, si catelul mic latrand cu foc, l-au facut pe Alex sa se puna pe un plans de neconsolat! Da un plans rau rau, cu lacrimi, cu urlete, cu suspine, cu buzica de jos rasfranta, na, tot tacamul, ca iti venea sa plangi doar vazandu-l. Plansul a continuat pentru ca socrii si cumnaticile strigau unii la altii sa potoleasca latratul catelului. Relu mi l-a pasat si mi-a zis sa fug repede cu el intr-o camera si sa stau singura cu el sa-l consolez. S-a linistit puiul mic intr-un final. Dar uite ca asa nu am mai sunat-o pe Miha sa-i propun sa se intoarca Relu dupa ea.

Am reusit intr-un final sa-l alaptez. Dar nu si sa-l adorm, chiar daca ii era somn. Adormea in bratele mele si apoi imediat se trezea. Asa ca am iesit din camera si i-am lasat pe socri si pe cumnatici sa se desfasoare cu dragostea pe Alex :D.

L-am prelungit pe amaratu mic cat am putut de mult, ca sa se bucure si bunicii de la Cluj de el. Cand am vazut ca nu se mai poate cu nesomnul lui, am pornit inapoi spre casa. Show-ul de plans de pe masina a fost scurt, pentru ca a adormit saracutul. S-a trezit si apoi pana la Baia Mare a trebuit sa fac entertainment ca sa nu maraie (de foame din nou, oricat am incercat sa-i dau piureul de legume...).

Cand am ajuns acasa, a fost fericirea de pe lume! I-a vazut pe catei, a inceput sa se bucure si cu chipul si cu vorba! Nu mai contenea cu zambetele si rasetele! Apoi in casa cand am intrat si pana cand am ajuns la noi in camera, tot o vorba a tinut-o, si tot oftand a placere! In camera noastra s-a pus direct sa suga! Am stiut ca nu va adormi, dar deja era alt copil, super incantat ca e in universul lui. Apoi seara au venit ai mei de la tara, si el a reinceput seria de manifestari de bucurie, ca si cum ar zice "no, acuma totul e in regula"!

Eu aseara m-am pus pe dulciuri, pentru ca asa mi se intampla cand imi scade glicemia in ultimul hal. Deja toata tremuram. De la Cluj am pornit flamanda, asa ca pe cand am ajuns acasa fructele ce la pap de obicei la cina nu au fost suficiente. No, ce sa facem, m-oi invata minte. Vorba lu' mami, inainte sa apara Alex tot timpul ma gandeam la aspectul asta si imi puneam cu mine un fruct, ceva, de luat cand imi scade glicemia. Acum ma gandesc doar la scutece si jucarii :)). Si am crezut ca imi voi lua de la o alimentara din Cluj, dar ne-am pus rapid pe masina si nu am mai putut opri de Alex...

Azi dimineata s-a trezit foarte devreme. Si toata ziua i-a fost dereglat somnul. De fapt, de cateva zile pot spune ca il adormim foarte greu. Si spun la plural pentru ca dupa ce incerc eu o ora, vine si Relu si-l ia la plimbat. Si dupa ce adoarme, nu mai doarme profund, asa ca pe cand il punem in patut se trezeste! Dupa ce incercam asta de vreo 3-4 ori renuntam, ca e foarte chinuitor. Azi dupa cateva incercari m-am asezat cu el adormit in brate pe fotoliu, nu am mai avut curaj sa-l pun in patut. Si m-am bucurat ca nu s-a trezit chiar si asa, ca mi s-a mai intamplat o data saptamana asta. Nu stiu ce o fi cu somnul asta... ca era oricum greu si inainte, dar acum dintr-o data e mai greu. Si cu alaptatul, inainte ajunsesem la performanta ca daca isi inchide ochii si e adormit putin, ma lasa sa ma asez pe un colt de pat cu el la san. Acum nuuuu, si daca eu cred ca doarme profund la tzitzi, daca ma asez si nu ma mai plimb, e scandal! Nu stiu ce o fi de doarme asa de superficial.

Puteam azi sa introduc un aliment nou, ca am facut 4 zile de caise. (Bine, oricum nu a papat nimic solid tot weekendul...) Dar nu am avut chef, mai ales ca a venit peste noi o furtuna cum nu a mai vazut orasul Baia Mare (eu am mai trait una de cosmar, dar la tara). Si oricum, parca ziua nu par asa urate ca noaptea... A fost oricum, o furtuna mare mare, vant mare, tunete si fulgere, grindina, apa multa, si a tinut si mult pentru o ploaie de vara, cam o ora. Aleea de langa noi e distrusa, era o vale acum in locul ei care dizloca bucatile de asfalt si le ducea la vale! A intrat apa in case pe la termopane, asta n-am mai inteles-o...

Ce sa mai scriu? (Ca oricum am scris prea mult) Dar nu stiu, as umple pagini intregi daca as scrie zilnic cat ne minunam (si eu cu Relu, si eu cu mami) cat e de frumos Alex, cat e de minunat, cat e de scump, etc. Il sorbim din priviri toata ziua si ne miram de ce minune a aparut in viata noastra! Doamne ajuta la toata lumea sa aiba copii, si sa fie sanatosi!

Intalnire la Cluj!

Daaaaa o intalnire intre doi dovlecei! Alex si Josh! A fost super, Mihaela e minunata, Josh e superb! Si au venit amandoi pe autobuz de la Sibiu pana la Cluj, un drum de 7 ore in total dus intors, ca sa stea cu noi o ora si jumatate in Cluj la o terasa. Asta spune multe, nu?

Mai multe povesti despre drumul de azi de la Cluj spun maine ca sunt franta. Las numai un link de poze:

http://picasaweb.google.com/raluk16/Cluj10Iulie?authkey=Gv1sRgCOrOsvzAzMnjrQE#

Oricum, Josh e mult mai minunat decat arata pozele! Mai ales cand rade si face bravo batand din palme!