Legenda Sfantului Nicolae - 24 de povesti in asteptarea Craciunului - editura Curtea Veche

Am aceasta carte in Wishlist de cateva luni in multe librarii online. Mi se pare de vis sa ai o poveste speciala pentru fiecare zi din luna decembrie pana la Craciun. Ma si vedeam cuibarindu-ma cu Alex si citind povesti magice care sa ne ajute sa simtim apropierea sarbatorilor de iarna.

Cand in sfarsit am gasit cartea pe librarie.net, am comandat-o. Nu a ajuns pana in 1 decembrie, asa ca am pus-o in ghete de Mos Nicolae, cu gandul ca vom recupera in timp si povestile din primele 5 zile. Azi dimineata am luat-o din ghete si am fost atat de incantata ca exista in ea o legenda a Sfantului Nicolae! Mi se parea prea sec sa ii citesc o poveste de pe laptop, desi gasisem una draguta aici. Legenda originala, religioasa, a Sfantului Nicolae avea in plus fata de cea de pe itsybitsy si faptul ca tatal voia sa-si vanda marite fetele din cauza saraciei. Mi s-a parut ca asta l-ar putea speria pe copilul meu. Poate vom trece candva prin perioade de saracie, nu as vrea sa se teama ca urmeaza sa-l vindem. De aceea povestea de pe istybitsy mi se parea mai potrivita: Sfantul Nicolae ii rasplateste pe cei care fac bine, Sfantul Nicolae ii ajuta pe cei saraci.

Ei, dar acum aveam povestea mea pe hartie lucioasa intr-o carte frumoasa, nu? Mda... Niciodata nu m-am mai inecat asa la citit, m-am blocat pur si simplu. Nu i-am citit copilului meu fragmentul dur, dar finalul m-a enervat de-a dreptul!

Cartea este aceasta:

Povesti celebre istorisite de Anne Lanoe.
Legenda Sfantului Nicolae e dupa o poveste din folclorul din nord-estul Frantei.

Fragmentul care m-a blocat:

 

Ultimul aliniat, care m-a enervat:

 

De ce m-a enervat mai tare decat primul?

• pentru ca povesti nepotrivite, sadice, care sperie copiii, mai exista, dar doar aici am vazut amenintarea micului cititor ca va fi si el macelarit daca nu e obedient. 
• pentru ca cei trei copii nu facusera nimic "rau", au fost trimisi de mama lor sa munceasca pe camp, deci morala de la final nu se potriveste deloc cu firul epic al povestii.
• pentru ca dintr-un macelar cu care poate s-ar fi asteptat sa nu se intalneasca vreodata (daca povestea s-ar fi terminat fara acest ultim aliniat), acesta a ajuns sa fie Mos Nicolae cel rau, care te omoara daca nu esti cuminte. Asta cand Sfantul Nicolae era protectorul copiilor, al saracilor si al celor nedreptatiti. Nu, Sfantul Nicolae nu e protectorul copiilor "cuminti", e protectorul tuturor copiilor.
• pentru ca oricum obedienta asta impusa copiilor pentru cadouri (respectiv in cazul nostru, pentru favoarea de a nu fi omorat) ma deranjeaza. Din motive de Alfie, desigur.

Ce putem face ca astfel de povesti sa nu mai ajunga la copii? Cei de la editura stiu ce au tiparit? Exista un CNA al cartilor? Macar sa fie trecuta pe carte o avertizare de continut violent, nerecomandat copiilor.

Dr. Dan Siegel in Romania - sau cum puteti sa va dati seama de unde apar impulsurile violente in relatia cu copiii vostri

Am mai scris despre Dr. Dan Siegel si cursurile pentru psihologi pe care le va face in Romania, in mod special in Baia Mare, insa recunosc ca nu am scris cat as fi vrut pe aceasta tema. Dupa cum se poate observa, nu reusesc nicicum sa mai fiu la fel de prezenta pe blog, nu pentru ca nu as avea ceva de spus, ci pentru ca pur si simplu nu gasesc timp.

Iar a scrie despre Siegel ar necesita timp la fel cum necesita a-l citi. Dovada ca orice alta carte o pot citi printre picaturi, cat timp copiii se joaca in nisip cu un buldozer, insa pe Siegel tot incerc sa-l termin de la inceputul verii...

Si din cauza ca l-am citit atat de greu, din cauza ca am simtit ca trebuie sa citesc un paragraf de mai multe ori ca sa-l inteleg, recunosc ca am ramas muta de admiratie cata lume din lista mea de prieteni de pe Facebook l-a citit, l-a inteles si a emis comentarii pertinente despre opera lui. [Deci dintr-o data m-am simtit cea mai putin inteligenta dintr-un grup de oameni, o senzatie extraordinara, mi-am dat seama ce binecuvantare este sa am o lista de prieteni atat de elevata, de la care am ce invata mereu!]

Postarea mea vine intr-un moment oportun sper, intre lansarea cartilor lui Siegel, din 17 septembrie, si conferintele (atelierele pentru parinti) din 27 septembrie din Bucuresti. Conferinte la care m-as duce cu entuziasm si curiozitate, in speranta ca m-ar ajuta si mai mult sa imi inteleg reactiile si trecutul.

In postarea de azi as vrea sa scriu despre cartea lui Dr. Siegel, Parentaj sensibil si inteligent. Ca sa putem trece repede la lucrurile bune, as vrea sa mentionez la inceput ce NU mi-a placut la aceasta carte.

1. As fi vrut sa fie mai usor de citit. Adica eu credeam ca detin vocabularul necesar ca sa inteleg o carte de parenting, chiar si o carte de neurobiologie sau de psihologie pentru parinti (nu ma refer la cele scrise pentru profesionisti). Iar daca eu am citit-o greu, atunci e posibil sa mai existe parinti ca mine. Eu i-as propune domnului Siegel sa faca o carte dedicata specialistilor si una cu exemple mai multe si cu exprimare mai usoara pentru parinti. Doar faptul ca speram ca intrebarile din carte sa ma ajute sa imi amintesc intamplari reprimate m-a facut sa trec (cu greu) peste o mare parte din carte, mai ales capitolele referitoare la memorie si la neurobiologie. Stiu insa sigur ca informatiile sunt de valoare, insa daca ar fi fost expuse mai colocvial as fi reusit sa tin minte tipurile de memorie si momentele in care fiecare apare. Sa nu mai vorbesc de cat ar fi de important ca orice om de rand sa afle ca modul in care ne purtam cu copiii nostri de la nastere (chiar daca ne bazam pe faptul ca "nu vor tine minte") ii modeleaza la nivel fizic, le structureaza pur si simplu creierul. ATAT e de important comportamentul nostru. Insa recunosc ca acum, la o luna de la citirea cartii, am in minte doar exemplele si modul in care m-am regasit in ele. Cat de usor putem interpreta un comportament al copiilor nostri (care apare ca reactie tocmai la lipsa noastra de prezenta) ca fiind rau. Cat de mult ii doare pe copii indiferenta noastra si lipsa noastra de conectare. Exemplele au fost dureros de citit, m-am regasit ca parinte in mult prea multe. As vrea mult ca Dr. Siegel sa scrie chiar si o brosura mica, un ghid scurt pentru parinti cu idei de reactie conjugata in diverse situatii, ca sa nu trebuiasca mereu sa rasfoiesc cartea pentru a gasi o situatie posibil asemanatoare cu cea pe care o doresc solutionata. Ii pot spune ca am inteles ideile ce stau la baza recomandarilor lui, nu trebuie sa-mi mai explice asta, ci strict practic exemple de raspunsuri bune sau raspunsuri rele si efectele nocive pe care le pot experimenta cei mici atunci cand le primesc de la noi. Caci vai cat de usor ii putem "strica", la un nivel atat de fin, incat nici noi, nici ei nu ne dam seama. Chiar si cu o simpla intrebare curioasa cand se intorc de la scoala, care lor le amplifica inhibarea, de exemplu. Deci chestiuni foarte fine, dincolo de abuzuri. Recitesc acum unele si imi dau seama ca am gresit in continuare, si dupa ce le-am citit si constientizat. Asa ca brosura-ghid, daca ar aparea, as citi-o de zeci de ori, pana cand as fi suficient de constienta de rezultatele actiunilor mele.

2. Spre surprinderea mea, nu am fost de acord doar cu doua-trei exemple din carte. Este vorba de exemplul medicului care e foarte stresat de plansul copilului lui si exemplul anxietatii de separare de copil (un exemplu la inceput si unul mai spre final, legat de lasarea copilului sa doarma in alta camera). Sunt de acord ca atunci cand reactiile sunt patologice, este vorba de ceva ascuns din copilaria noastra. Insa din exprimarea lui Siegel un parinte ar fi putut intelege ca oricand e stresat de plansul bebelusului sau de separarea de bebelus, acestea nu sunt reactii naturale si originale, ci sunt consecinte ale unor traume din copilarie. Nu sunt de acord cu aceasta insinuare. Animalic vorbind suntem creati sa reactionam cumva atunci cand puiul nostru plange sau atunci cand cineva sau ceva ne separa de copilul nostru. E normal si natural sa fii anxios. E normal si natural sa vrei sa dormi alaturi de bebelusul tau si sa te implineasca aceasta apropiere. De ce sa-ti refuzi si tie, si bebelusului aceata implinire, pentru ca apoi sa te analizezi de ce suferi? De ce ne complicam? Poate Dr. Siegel nu stie ca in Romania parintii nu sunt excesivi de protectivi, deci e posibil sa foloseasca aceste afirmatii ca niste scuze pentru ignorarea bebelusului ("daca si Siegel spune ca sunt stresat ca plange bebelusul din cauza ca am eu vreo trauma, inseamna ca nu trebuie sa reactionez la plansul lui").

3. Le-as propune celor de la editura sa lase locuri in carte pentru notite :D. Toata cartea mea e scrisa cu creionul, nu puteam sa imi iau si un caiet aproape pentru ca adeseori o citeam cand David dormea pe mine. La unele pagini am scris pe toate marginile si as fi avut nevoie de mai mult loc. Ideea e ca punandu-ti intrebarile din carte iti vin in minte niste amintiri cel putin interesante. Pe care daca nu le notezi, e posibil sa le pierzi acolo unde stateau si pana atunci.


Si acum sa trecem la cele bune.

Pe scurt, am aflat din aceasta carte doua notiuni de baza:

• faptul ca nu e atat de important ce ti s-a intamplat in copilarie, cat modul in care ai inteles ce ti s-a intamplat.
• ideea ca impulsurile noastre, reactiile greu de controlat, sunt o consecinta a modului in care am fost influentati de copilaria noastra. Stiu, daca va bateti copilul zilnic acum veti rasufla usurati ca nu e vina voastra, ci a parintilor vostri. Insa sta in puterea voastra sa rupeti cercul vicios si aceasta carte va da instrumentele necesare. Daca nu va "repara" de tot, puteti oricand sa cautati un psihoterapeut care sa stie aceste teorii si sa va ajute.

Momentul in care devii parinte te provoaca sa te repari. Nici nu m-as fi gandit cat de mult ma influenteaza ce mi s-a intamplat in copilarie, nici nu as fi avut intentia sa ma vindec, daca nu as fi fost nemultumita de modul in care ma comport cu copiii mei. Sa vezi la tine exact ce nu iti placea la parintii tai este dureros. 

Cand comunicam afectuos cu copiii nostri, acestia dezvolta un sentiment de siguranta. Copiii devin increzatori si probabilitatea ca ei sa reuseasca in orice domeniu al vietii lor (cariera, relatii, ...) este mult mai mare. Nu asta ne dorim toti? Orice parinte intrebi cum ar vrea sa fie copilul lui cand va fi mare, iti va spune ca vrea sa fie implinit si fericit. Capacitatea noastra de a comunica afectuos tine de modul in care am inteles propria noastra copilarie. Nu ne putem schimba copilaria, dar asta nu inseamna ca nu putem schimba ce credem noi despre evenimentele ce ne-au marcat.

Este momentul sa amintesc un studiu publicat chiar in 10 septembrie 2014, care afirma ca modul in care o mama raspunde la plansul bebelusului ei depinde de propria copilarie. Mamele care au avut o copilarie fericita SI mamele care au inteles si au integrat experientele negative din copilaria lor raspund prompt, cu sensibilitate la plansul bebelusului lor. Mamele care au avut experiente negative in copilarie pe care inca nu le-au inteles, sau chiar de care nu stiu, au avut tendinta sa se concentreze asupra lor, nu asupra copiilor. S-au comportat egoist, considerand ca nevoile bebelusului nu sunt o prioritate. S-au simtit deranjate personal de plansul lui si s-au gandit doar la cat de neconvenabil pentru ele este copilul. De asemenea, tot aceste mame considerau ca bebelusul vrea sa le manipuleze, nu sa comunice ceva. Citind acest studiu tinzi sa propui guvernului Romaniei, daca vrea sa nu ne auto-distrugem in cateva generatii, sa ofere din oficiu consiliere psihologica viitorilor parinti. Pentru ca, privind in jurul meu real sau virtual, aproximativ 90% dintre parinti considera ca bebelusul este un diavol santajist ce trebuie pus la punct si nu o fiinta umana cu nevoi foarte importante. Vitale.

Asadar daca ne intelegem viata nu ne ajutam doar pe noi, ci si pe copiii nostri si viitoarele generatii. Noi suntem in masura sa rupem acest ciclu. Altfel le vom transmite si lor aceleasi modele nocive pe care noi le-am preluat de la parintii nostri.

Am invatat din carte sa fiu mai CONSTIENTA atunci cand relationez cu copiii mei in diverse moduri. Da, la inceput e posibil sa fii constient doar dupa ce ai tipat la ei, dar cu exercitiu ajungi sa fii constient in momentul in care apare impulsul de a reactiona necugetat. Sa fii prezent si conectat la copiii tai. Pentru copii conteaza foarte mult ca atunci cand suntem cu ei sa fim chiar prezenti, fara alte griji si ganduri. Si sa actionam mereu avand in minte confortul lor emotional.

Am invatat ce inseamna flexibilitatea - opusul reactiei necontrolate. Este capacitatea de a alege reactia dorita in orice situatie. Am invatat ce inseamna mindsight, o aptitudine ce ne permite sa ne concentram asupra sentimentelor celorlati, pe langa sentimentele noastre. Sa ne gandim ce a determinat o anumita actiune. Sa empatizam.

Ce experiente din copilarie ne influenteaza de obicei? Unele care ne-au dat un sentiment de neputinta, de disperare, de groaza sau tradare. Observati ca nu conteaza experienta, ci ce credem noi despre ea. Eu citind intrebarile care te ajuta sa iti dai seama in momentele impulsive ce te determina sa reactionezi asa, mi-am amintit la un moment dat o faza in care tatal meu m-a certat foarte urat in legatura cu dezordinea din camera mea si cu faptul ca nu sunt destul de harnica. Deci nu vorbim aici doar de abuzuri. Orice mica cearta poate insemna pentru un copil ceva foarte traumatizant, care sa-l afecteze apoi toata viata si mai ales sa il afecteze si pe copilul sau. De aceea e important sa nu avem si noi astfel de reactii si sa dezvoltam un atasament sigur cu copiii nostri. Eu mi-am dat seama astfel de ce reactionez exagerat cand David vrea sa "piarda vremea" urcand si coborand scarile casei ore intregi. Eu uit ca pentru el e o experienta importanta si sunt stresata doar ca "nu lucrez nimic". Ca sunt o lenesa si uite cate sunt de facut. Macar daca as fi chiar lenesa, as reusi sa ma relaxez cu un ceai si o carte sau sa ma distrez alaturi de copilul meu. Insa eu din prima clipa in care vad ca ma asteapta o ora de "nemuncit" imi creste tensiunea. Tatal meu poate fi multumit ca nu am ajuns o lenesa, insa cu ce pret?

Dau si un citat care explica ideea aceasta:

"Deseori, incercam sa controlam sentimentele si comportamente copiilor nostri cand, de fapt, propriile noastre experiente launtrice sunt cele care declanseaza senzatia noastra de insatisfactie in fata comportamentului lor."


Sunt foarte importante capitolele despre atasament. Ce inseamna ATASAMENT? Si mai ales ce inseamna ATASAMENT SIGUR? A nu se confunda cu "attachment parenting".

Bebelusii au nevoie de un adult care sa aiba grija de ei in mod special, care sa raspunda cu atentie nevoilor lor. Senzatia de siguranta ce provine din aceasta ingrijire este ceea ce renumitul cercetator John Bowlby a numit "baza sigura". Este dovedit si deja acceptat de orice om de stiinta ca atasamentul sigur le permite copiilor sa se dezvolte optim in toate domeniile vietii lor (social, emotional, cognitiv,...). Influenteaza in adolescenta si la maturitate optimismul, starea de bine, gradul de succes, increderea in sine. Atasamentul sigur se regaseste la copiii care au parte de o comunicare conjugata cu parintii lor. Copiii se simt astfel conectati, intelesi, protejati.

Gasiti in carte si teorie si exemple despre teoria atasamentului, despre atasamentul sigur si despre atasamentele nesigure: cel evitant, cel ambivalent si cel dezorganizat. Cred ca Siegel vrea atat de mult sa se separe de notiunile attachment parentingului, incat la paragraful atasamentului sigur alege un exemplu cu un tata care ii ofera fetitei lui un biberon dupa ce o ia din patutul situat in alta camera. Pot sa inteleg intentia lui, insa tot nu pot trece peste ceea ce stiu, peste ideea ca e mai simplu, mai sanatos si mai natural sa le indeplinim nevoile primare decat sa nu le indeplinim si apoi sa ii ajutam sa treaca peste aceste lipsuri. Asa cum spuneam mai sus despre acel studiu, parintii care reactioneaza cum trebuie sunt cei care au avut o copilarie implinita sau cei care si-au inteles copilaria neimplinita. Dar, la urma urmei, Siegel vrea sa ne arate cum in orice conditii putem sa le oferim copiilor nostri un atasament sigur, si ca acesta nu depinde de experientele negative prin care ei trec, ci cum ii ajutam sa le perceapa.

Mary Ainsworth, un cercetator in domeniul psihologiei, a conceput un sistem de masurare a atasamentului, numit "situatia necunoscuta". Copilul in varsta de un an este lasat intr-o camera cu jucarii, alaturi de un strain. Apoi parintele se intoarce la copil. Apoi atat parintele, cat si strainul pleaca. In final parintele se intoarce. Se evalueaza modul in care copilul reactioneaza atunci cand parintele se intoarce, de fiecare data. Bebelusii cu atasament sigur sunt suparati cand sunt separati de parinte, dar la intoarcerea acestuia se linistesc repede si revin la joaca. Cei cu atasament evitant par a nu fi afectati de lipsa parintelui, si se comporta la fel si cand el e in camera, si cand e plecat. Am spus "par" pentru ca sunt amintite studii care au demonstrat ca nivelul de cortizol (hormon al stresului) este crescut, doar ca acesti copii au invatat singuri sa isi reprime sentimentele si actiunile. Sa nu planga dupa parinte. Bebelusii cu atasament ambivalent sufera cand parintele e plecat, dar nu se linistesc atunci cand acesta revine. Acestia nu sunt siguri ca parintele are capacitatea de a-i proteja.

Mary Ainsworth a demonstrat ca acei copii care au parinti atenti care le indeplinesc prompt nevoile dezvolta un atasament sigur. Parintii neatenti sau care isi resping copiii "creeaza" un atasament evitant la copil. Parintii care erau aleatoriu disponibili copilului, care aveau un comportament imprevizibil, aveau copii cu atasament ambivalent. Sa nu uitati ca atasamentul sigur este corelat cu succesul in viata, cu implinirea ca adult.

Cum credeti ca ar reactiona copilul vostru la varsta de un an? De ce atunci cand ducem un copil la cresa, sau cand il lasam cu cineva, consideram un semn de ratare faptul ca acesta plange dupa noi?

Urmatorul capitol trateaza viitorul unui copil, in functie de atasamentul ce il simte. Cum va deveni el ca adult. Aici a fost momentul in care am trecut de la lecturarea din punctul de vedere al parintelui la cea din punctul de vedere al fostului copil. Am incercat sa-mi dau seama ce fel de atasament am simtit eu fata de parintii mei. De aici a devenit foarte interesant, din sentimentul de vina ce ma inconjura ca parinte am trecut la un fel de auto-psihanaliza, am incercat sa-mi dau seama ce imi cauzeaza unele sentimente sau reactii. De aici cartea mea incepe sa aiba notite pe toate locurile goale ce le-am gasit. Intrebari ce imi veneau spontan, concluzii clare cand ma regaseam pe mine sau pe sotul meu in unele descrieri. Amintiri parca din alta viata,...

Va las s-o descoperiti. Fiti blanzi cu voi si aveti rabdare sa treceti peste partile mai dificil de citit. Poate reusiti sa rezolvati problemele fara a merge la psiholog. Sau poate va ajuta sa va dati seama ca trebuie sa mergeti la psiholog. Oricare ar fi situatia, e evident ca dupa ce veti citi aceasta carte, sau dupa ce veti participa la atelierele lui Siegel, veti fi un parinte mai atent. Si copiii vostri vor avea sanse mai mari sa ajunga niste adulti fericiti, parinti prezenti la randul lor.

Cartea ”Poveste de trezit copiii - Cum venim pe lume”

Am avut onoarea ca Jeanina să îmi scrie că vrea să îmi trimită cartea pentru ca eu să-mi spun părerea despre ea.  Este o carte foarte frumoasă și interesantă, care le explică celor mici anatomia corpului uman, modul în care se concep copiii, evoluția sarcinii, cum se nasc și altele.


E nevoie să vorbim cu copiii noștri despre părțile lor intime, despre sex și despre naștere? DA. De ce?


1. Pentru a preveni abuzurile. 

Faptul că cel mic știe denumirile oficiale ale părților lui intime îl determină pe un posibil abuzator să ezite pentru că demonstrează că cel mic e informat, nu e naiv și nu i-ar fi jenă să comunice părinților ce i s-a întâmplat. Faptul că cel mic știe ce înseamnă sexul îl face pe un posibil pedofil să își dea seama că nu ar putea să-l păcălească cum că sexul ar fi o joacă între adulți și copii.

În plus, astfel veți ști, dacă cel mic începe brusc să folosească denumiri puerile pentru părțile lui intime, că cineva strain i-a vorbit despre asta.

Faptul că poate discuta cu părinții despre ceva intim îl va face pe copil să știe că poate avea încredere în ei pentru a le spune ce i se întâmplă. Deci chiar dacă cel mic chiar a fost abuzat, nu va suferi în tăcere, va avea încredere să vă spună, nu va crede rușinat că nu e voie să vorbească despre asta.

Mai multe despre modul în care puteți preveni abuzurile citiți aici, aici, aici sau aici.


2. Pentru a preveni sarcinile adolescentelor.

Am auzit de multe tinere rămase însărcinate la primele contacte sexuale din cauza lipsei educației sexuale. Ele știau despre sex de la prietenii lor, dar despre concepție nu le povestise nimeni. Unele credeau ca bebelușii sunt puși în burtă de un îngeraș, altele insistau că nu și-au sărutat iubiții, au făcut doar sex, cu referire la faptul că părinții le spuseseră că prin sărut rămâi însărcinată.


3. Pentru a nu crede că au apărut pe lume în durerea și trauma mamei.

Chiar dacă am avut o naștere traumatizantă, nu e vina lor, din contră, și ei au suferit și vor suferi toată viața consecințele marcate în creierul lor limbic. E bine să știe că pruncii nu se nasc în chinuri, ci sunt motive de extaz. Dacă nașterea lor a fost altfel, e bine să le explicăm de ce s-a întâmplat așa. La fel și când e vorba de relațiile dintre frați, dacă vor crede că se taie burta mamei pentru a fi scos frățiorul mai mic, e posibil să-l urască pentru durerea provocată mamei.


4. Pentru a avea încredere că părinții lor le spun mereu adevărul. 

Altfel cum se vor simți când vor susține în fața amicilor lor că e imposibil să nu fie așa cum știu de la părinți, din moment ce părinții nu i-au mințit niciodată? Să îi mințim, să îi păcălim toată copilăria și apoi să avem pretenția ca ei să aibă încredere în noi când ne schimbăm brusc variantele? Nu știu cum sunteți voi, dar eu am cu Alex o relație de încredere, el chiar crede tot ce îi spun. M-aș simți foarte prost să îl văd naiv cum crede o minciună de-a mea. Dacă am ajunge apoi la vârsta de 7 ani (de exemplu) să îi spun că tot ce i-am spus până atunci a fost o minciună, m-ar mai crede în continuare?

Cum va veni să îi spună părintelui problemele la pubertate și în adolescență dacă simte că acestuia îi e rușine să vorbească despre intimități?


5. Pentru a avea o viață sexuală satisfăcătoare, fără frustrări, când vor fi mari. 

Faptul că le putem povesti despre plămâni și vezica urinară, dar despre organele genitale nu, le inoculează o stare de rușine și de teamă.


6. Pentru fete, pentru a avea încredere în propriul corp că poate naște singur și pentru ca să nu le fie teamă. Pentru băieți ca să poată fi alături de soțiile lor.

Și să nu se inhibe crezând că ei sunt la baza celei mai mari suferințe posibile pentru soțiile lor.



Când îi explicăm copilului nostru?

Cel târziu când ne întreabă. Nu e nevoie să îl asaltăm cu noțiuni dacă nu e curios, dar e mai bine să-l învățăm noi decât cineva străin. Și atunci când ne întreabă trebuie să fim pregătiți, nu să ne bâlbâim, să creadă că nu știm, să spunem o minciună. Iar dacă totuși ajunge la o vârstă la care merge de lângă mama și tata, când sunt momente în care este cu cineva străin, cu care poate ajunge chiar și la toaletă, fie că e vorba de bunici, unchi, prieteni sau educatoare, trebuie să inițiem noi discuția. În al treilea link de mai sus de la abuzuri este o idee de schemă pe vârste a explicațiilor.

Fiecare copil e diferit. E posibil să simțiți că e suficient în primă fază să îi spuneți denumirile organelor genitale și diferențele dintre fete și băieți. Apoi să îi explicați că acestea sunt intime și nimeni în afară de mama, tata și el singur nu are voie să le atingă. Sau un doctor doar de față cu mama sau tata. Abia când va fi mare vor avea voie cei pe care copilul îi iubește și le permite, într-o relație de dragoste și încredere. 

Denumirile oficiale ale tuturor părților aparatului genital nu sunt prea complicate pentru ei, nu trebuie schimbate. Credeți-mă că dacă știe denumirile dinozaurilor poate și să înțeleagă cuvântul cervix. Chiar i se va părea fascinant. 

(Dar cartea poate fi utilă pentru orice vârstă, nu numai pentru cei mici, dacă simțiți că aveți nevoie de material educațional pentru băiatul vostru aflat la pubertate.)


Experiența mea:

Eu am știut toată copilăria că bebelușii ies din burta când doctorul taie burta mamei. Chiar dacă eu și fratele meu și toți copiii din jurul meu fuseserăm născuți natural. Era mai bine ca toți să știm că un doctor a tăiat burta mamei ca să ne scoată, în urlete de filme de groază, că doar ce știam noi de anestezii, decât să aflăm că am ieșit afară prin vagin, ca toate mamiferele. Așa era jena acelor vremuri. O jenă care poate aduce multe rele în ceea ce privește încrederea în sine și satisfacția sexuală, care e de cele mai multe ori inhibată de un astfel de comportament, că doar "nu se cade", "nu-i voie nici să vorbești, nici să te gândești la așa ceva", "e rușinos". Auzi de femei că au născut rușinos, "pe jos", nimeni nu știe cum arată "acolo jos" și sexul se face pe întuneric. Femeilor le e rușine să se uite la un film documentar despre naștere și preferă să nu fie informate ce se întâmplă ”acolo jos”, pentru că oricum, medicul ”naște”, nu femeia. Medicul o poate abuza cum vrea, poate să-i încalce orice drepturi, poate să-i vorbească oricât de urât, ea e liniștită să ascundă tot abuzul pentru că e mai important ca ea să nu știe ce se întâmplă ”acolo jos”.  

Toată adolescența am urât faptul că sunt fată și că va urma să ajung la ghilotină, adică voi naște cândva. ”De ce ți-e frică cel mai mult pe lumea asta?” ”De naștere” - răspundeam toate fetele. Nu ne era teamă de dezastre naturale, nu ne era teamă de violuri sau războaie, ci de ceva ce urma toate să facem, ca un blestem. Mi-am dorit mereu să fiu băiat doar din cauza asta și dacă tot nu am putut schimba soarta, mi-am dorit să nasc doar băieți. (Știați că o posibilă cauză a cancerelor feminine este inadaptarea aceasta la statutul de femeie?) Eram încremenită de spaimă, deși eram copil, de câte ori mai aflam de o rudă care urmează să nască. Nu știam atunci că dacă ești speriată te crispezi, te inhibi și naști greu, iar dacă lași corpul să își facă treaba nu-l poți opri pe copil când alunecă afară. Nu, eram prea preocupată să zâmbesc amar când auzeam toate mamele din jurul meu cum le reproșau copiilor că i-au născut în dureri.


Experiența noastră:

La noi Alex știa că avem organe diferite pentru că venea cu mine la toaletă mereu. I-am explicat despre fete și băieți și că el seamănă cu tatăl lui. Nu m-a întrebat cum ajung copiii în burtă, dar pe tot parcursul sarcinii știa că David este în burtă și că și el a fost acolo. A, apropo, cât de devreme putem trebuie să spunem uter, nu burtă, altfel sunt derutați că am mâncat un bebeluș :D.

Alex știa pe unde se nasc copiii. M-a întrebat dacă doare. Știa că am avut epiziotomie și era curios dacă mă doare. I-am explicat de ce a fost nevoie de epiziotomie și am încercat să nu-i dau de înțeles ceva dureros sau traumatizant, pentru a nu-l urî pe David pentru că mi-ar fi cauzat durere.

Nu mai zic despre alăptare, că e evident că știe tot. Chiar mi s-a întâmplat ca eu să nu înțeleg mesajul transmis de David câteodată când era mârâit "fără motiv" și Alex să îmi spună că vrea țiți. Chiar așa era.

Alex era foarte derutat când îl întreba în 2012 toată lumea dacă vine barza. Nu înțelegea de ce ar trebui el să știe mersul păsărilor migratoare. I-am explicat și i-am spus să răspundă tuturor că David e adus de Pelican, nu de barză :D. Dar a fost ciudat, pentru un moment am avut impresia că el chiar crede că există un secret cu berzele, pe care nu i-l spunem.


Cartea


Cartea este foarte frumoasă. Hârtia e lucioasă, calitativă. Dimensiunea e chiar potrivită, și ca aspect, și ca număr de pagini. O puteți citi treptat dacă e prea lungă pentru copilul vostru și dacă simțiți că nu vrea acum copilul să afle despre sex și naștere, ci doar despre organele sexuale. Puteți sări peste pagini fără să pară povestea trunchiată, este foarte bine structurată cu pagini și poze diferite la fiecare informație. Puteți la 2 ani să-i arătați explicațiile despre organele genitale, la 3 ani despre sarcină, la 4 ani despre naștere, totul în funcție de întrebările copilului vostru.

Imaginile sunt minunate, le-am admirat îndelung pe toate. Recunosc că prima dată am citit-o pentru mine, e o carte excelentă chiar și pentru mame, nu atât pentru informațiile care se găsesc mai în abundență pe blogul Jeaninei, cât pentru că imaginile mi se par reparatoare. Nu știu, de când l-am născut pe Alex mi-am descoperit dragostea de frumos și pentru simplitate, înainte eram concentrată doar pe muncă, nu înțelegeam rolul artei. Alex mi-a deschis inima și sufletul și acum am viața mult mai frumoasă. Privitul cerului câteva minute mă vindecă mai bine decât o zi la spa. Atingerea pământului și a ierbii îmi resetează toate sistemele dereglate de munca la calculator. Spun toate acestea pentru a explica faptul că fără să mă fi așteptat la asta, am admirat minute întregi fiecare desen, pentru că fiecare îmi dădea un sentiment de liniște, de "așa e natural și drept", de armonie, de "acasă". Nu am explicație, dar nu cred că există explicații la modul în care ne face arta să ne simțim. Cunosc mame care în timpul travaliului se liniștesc și nasc ușor dacă privesc anumite statuete, anumite pietre vopsite, dacă ascultă o anumită muzică sau simt o aromă. Sunt sigură că și unei viitoare mame i-ar fi bună această carte pentru liniștea pe care ți-o dau imaginile.

Pentru copii iar sunt minunate pentru că explică pe înțelesul lor, fără a-i speria cumva așa cum ar putea-o face în primă fază o fotografie negândită.

Îmi place mult "normalizarea" pe care sper s-o aducă această carte. Adică cei mici cărora li se citește să ajungă să creadă în ei, că pot da naștere ușor, să ajungă să li se pară normal normalul. Mă refer inclusiv la alăptarea unui copil de 4 ani, indiferent dacă micul cititor este alăptat sau nu. Aud de mame care le acoperă ochii copiilor lor atunci când în jur o mamă își alăptează nou-născutul, într-o lume în care sânii femeilor din reclame, filme și reviste nu deranjează. Vrem să-i creștem să creadă că e rușinos să alăptezi? Să ajungă un soț care îi interzice soției lui să alăpteze pentru că e rușinos, sau pentru că sânii sunt proprietatea bărbaților? Să ajungă o mamă care stă închisă în casă toată ziua pentru că e rușinos să alăptezi? Sau care nu alăptează ca să nu-și supere soțul oferindu-și sânii altcuiva? Multă lume s-a oripilat de păpușa ce trebuia alăptată, însă nimeni nu se oripilează de faptul că nu există păpuși fără suzetă și biberon. Fetele cresc mari crezând că un copil nu se poate crește fără suzetă și fără biberon, și deci acestea sunt primele cumpărături când află că sunt însărcinate. Sunt sigure încă din sarcină că nu vor putea alăpta. Poate că nu credeți că e importantă această "normalizare", așa cum multă lume crede că marketingul laptelui praf nu are importanță. Însă toate acestea sunt importante, ni se imprimă adânc în minte și devenim roboței care doar cumpără și execută, fără să avem încredere în noi și în drepturile proprii. Dacă vrem ca ultra-medicalizarea sarcinilor, nașterile provocate, cezarienele și laptele formula să ajungă doar excepții salvatoare de vieți, doar atunci când e cazul, trebuie să îi învățăm pe copiii noștri care e normalul speciei noastre. Nu suntem stricați, ne-a schimbat doar ideea indusă de alții că nu putem.  

(M-a distrat poza aceasta, este poziția preferată de supt a lui David acum la un an și jumătate)

Cum spune și autoarea pe blogul ei,

" am dat, într-o librărie din Santa Cruz de Tenerife, de o enciclopedie sexuală explicată pentru copii mai mari de 3 ani. Și m-a întristat văzând cum autorii tratează nașterea și alăptarea, cum le explică copiilor că doctorul o ajută pe mama să nască, cum imaginea cu venirea copilului pe lume ilustra o sală de operații plină cu asistene, doctori și aparatură medicală și cum, pe următoarea pagină erau desenate biberoanele cu lapte și spunea că laptele formulă pentru bebeluși e la fel de bun ca laptele matern.

Sistemul în care trăim practică manipularea și dezinformarea fără rușine. Începe cu cei mai mici, că ei sunt consumatorii de mâine, ei trebuie crescuți în spiritul supunerii față de autoritate (în cazul de față, cea a doctorului-zeu), al fricii față de corpul propriu și al consumului de produse: medicale, de creștere a copilului, de alimentare a nou-născutului, că doar laptele matern este gratuit și nicio multinațională nu poate face nicio lețcaie din el."


Chiar dacă ați născut prin cezariană și copiii voștri nu au fost alăptați, dacă vreți să crească cu ideea că POT face orice își doresc, citiți-le această carte. La fel de logic cum vi s-ar părea să le citiți o carte despre sarcina și nașterea pisicilor în general, să știe cum nasc mamiferele, chiar dacă o pisica de-a voastră a avut cândva probleme și nu a putut naște, la fel de logic e să-i învățăm pe copii cum naște mamiferul om. 

Dar cu atât mai mult dacă mama naște natural și alăptează și își poartă copilul, acești copii au nevoie să vadă în cărți și stilul lor de a crește (100% natural pentru specia umană, însă nu un stil "normal", pentru că nu sunt norma, sunt excepțiile). Când am rămas însărcinată cu David am simțit nevoia unei cărți care să-l pregătească pe Alex frumos, cu o poveste, pentru noua viață. M-a ajutat mult postarea aceasta de pe Hobo Mama care descrie diferite cărți despre viitorul frățior. Atunci am văzut cât e de important pentru fratele mai mare să regăsească în carte chiar ce li se întâmplă. Dacă găseam o carte în care noul bebeluș era pus într-o altă cameră, Alex ar fi fost speriat (da, s-a speriat când a aflat că nu toți copiii dorm cu părinții lor). Deci dacă aș fi avut în 2012 cartea Jeaninei, ar fi fost minunat, ar fi înțeles și mai bine decât prin explicațiile mele că așa trebuie să se nască David și că e ceva normal și netraumatizant. 

[ Căutând linkul lui Hobo Mama mi-am amintit cum m-am folosit și eu în 2012 de informațiile primite dintr-un astfel de articol, care reunește filme cu și despre nașteri, pentru a-l pregăti pe fratele mai mare / sora mai mare pentru naștere. Sunt pe categorii, doar imagini artistice, apoi imagini de nașteri, apoi filmare pe muzică și la final nașteri cu tot cu sunete. Păi copiii cărora li se arată aceste filme sunt mai informați decât eram eu în 2009, gravidă în luna a 9-a. ]

De ce e importantă o naștere în care mama și copilul sunt respectați? De ce "lasă dragă, de ce ești afectată, important e doar că cel mic e sănătos?" este calea cea mai scurtă spre o depresie postnatală ascunsă și neînțeleasă? Ce legătură are modul în care expunem acum nașterea cu faptul că învățăm fetele să se lase abuzate fără să aibă curajul să riposteze? Într-o postare viitoare, aceasta a devenit prea lungă.  

Sunt sigură că această carte e un început pentru ca viitoarea generație să fie mai încrezătoare, mai împlinită, mai sănătoasă, să se iubească mai mult, să nască ușor și frumos și să nu aibă depresii și frustrări.

Dacă doriți să participați la lansare, aceasta este miercuri, 16 iulie, la ora 16.30, în curtea interioară a Muzeului Brukenthal din Piața Mare, Sibiu. Dacă doriți să comandați cartea, aveți detalii aici.

 

Oradea – noiembrie 2013

In 2 noiembrie scriam ca s-a implinit 1 an de cand am mers la Oradea sa-l nasc pe David. Si mi-am cam scris acolo emotiile ce ma iau de cate ori imi amintesc acele zile. Desi dupa excursia de la Budapesta din octombrie si dupa inca vreo 3 zile la Napradea la inceputul lunii noiembrie eu nu mai aveam niciun chef de bagaje si deplasari cu masina cu doi copii, Relu a insistat sa mergem pana la Oradea in apropierea aniversarii lui David, macar acum in primul an. Si bine a facut, pentru ca ne-am creat noi amintiri, iar oboseala am uitat-o.

Asadar in 6 noiembrie am mers la Oradea.

Am mancat foarte bine si in local, si la pachet (e non-stop) la Casa Piratilor. Alex a fost incantat de decor. Intr-una din seri Relu a vrut sa-i arate lui Alex un restaurant cu decor din vestul salbatic (cowboy si pieile rosii), si ne-a dus pe Republicii la Restaurantul El-Dorado. Prea mult fum pentru gustul meu. Am scris si in postarea din noiembrie ca in Oradea nu exista un restaurant in care sa poti manca fara sa inghiti nori de fum, mi se pare ingrozitor. Nu cer un intreg restaurant pentru nefumatori, dar sa existe posibilitatea separarii. Sa intri intr-un restaurant de lux (ma refer la cele incercate in 2012, nu acum) si sa traiesti cu impresia vizuala si olfactiva ca esti intr-o carciuma nu e deloc placut. La Casa Piratilor sunt sigura ca e la fel, dar atunci cand am mancat acolo nu era o ora potrivita pentru multi clienti, am avut noroc sa fie putine mese ocupate.

Hotelul (Impero) a fost ales luand in considerare 3 aspecte: pretul rezonabil, posibilitatea sa dormim toti 4 intr-o camera / un apartament, si apropierea de punctele de atractie: gradina zoologica si centrul orasului. Ne-a placut mult hotelul. Ne place sa putem dormi cu copiii ori intr-un pat imens, ori in doua paturi duble nedespartite de un coridor. Apartamentul a fost la mansarda, foarte mare, cu mult spatiu de joaca pentru doi copii foarte energici.

Locatia ne-a emotionat. Sa-mi fie mai usor, am scris numere pe harta:

1 – hotelul unde am stat acum

2 – gradina zoologica pe care am fi vrut s-o vizitam anul trecut, dar era in renovare, si care ne-a fost in plan si anul acesta

3 – locul unde am locuit anul trecut mai mult de o saptamana, locul unde am trait ultimele zile paradisiace cu Alex, locul unde am dormit prima data toti 4. Am fost doar cu masina pe Strada Primariei, dormeau copiii, altfel am fi vrut sa facem poza cu casa. Am stat doar o zi intreaga de fapt in Oradea si am prins o vreme capricioasa cu vant rece si puternic. Dar chiar si cu masina doar strabatand strada pe care o bateam zilnic emotionata in urma cu un an a fost... greu de descris in cuvinte. Cum fugeam burtoasa impreuna cu Alex pe acolo, cum il duceam uneori in brate...

4 – strada pe care am mers la spital in urma cu  un an, dar si acum, in vizita

5 – piata unde Alex hranea si fugarea porumbeii

6 – locul de joaca inghetat, ud si infrigurat la care am mers de cateva ori in 2012 din marea dorinta a lui Alex. Si unde am vizitat o expozitie de animale in prima zi, cu Relu. Acum, in 2013, in seara in care am mancat la restaurantul el-dorado, eu cu David am iesit mai repede din cauza fumului si am pornit spre casa pe jos pe traseul pe care stiam ca va veni si Relu cu masina. Dar am reusit sa ajung la hotel si ei inca erau la restaurant.Insa mi-a parut bine. Am trecut noaptea, pe strazile pustii, doar eu cu David, pe langa locul acela plin de amintiri.

7 – aici erau magazinele alimentare de la care ne aprovizionam in 2012

8 – in 9 noiembrie ne plimbam eu cu mami si cu Alex prin centru. Ne-am decis sa intram aici la Biserica cu Luna, pentru prima data dupa o saptamana de stat in Oradea, sa ne rugam. Doamna care vindea a reusit sa intre in vorba cu noi si sa afle ca am venit la Oradea sa nasc. Era sigura ca prin cezariana, din moment ce naturala nu se stie cand e. Mi s-a parut atat de interesant ca la mai putin de 24 de ore il aveam pe David in brate!

9 – si aici e un parc cu loc de joaca in care Alex s-a jucat vesel

10 – pe aceasta strada ma stresam la telefon cu doua doamne doctor in legatura cu analizele de toxoplasmoza de la nastere. Nu reusesc sa-mi scot din minte zona acum...

11 – pe aici mergeam zilnic cu Alex la plimbare, la fuga, catre magazine, catre un loc in care sa mancam sau in care sa ne rasfatam cu un fresh si un ceai.

12 – strada pietonala Republicii pe care isi facea tura zilnica de maraton dar si alergare-viteza. Libraria din care i-am cumparat anul trecut niste carti acum nu mai era...

Am profitat de harta sa povestesc si chestiunile emotionante, explicand de ce aceasta mica zona a orasului are asa o semnificatie aparte pentru noi. Se vede cat sunt de emotionata de acele zile impreuna cu Alex, si cat de mult ma bucur ca am ajuns sa stau o saptamana acolo cu el inainte de nastere... Si puteam sa continui cu amintiri din alti ani: in stanga imaginii, foarte aproape de hotel, e scoala militara absolvita de Relu. La zoo noi am mai fost in 2008, fara griji si fara copii. Revelionul 2007/2008 l-am sarbatorit excelent la Hotel Continental, un pic in afara imaginii in partea dreapta.

Revenind la 6 noiembrie, seara am mers la Maternitatea Pelican pentru ca atunci stiam sigur ca putem intra (era un curs de alaptare pentru mamici). Ce emotii cand am ajuns in holul in care venisem in 10 noiembrie dimineata la ora 4, apoi in lift, apoi in sectia cu saloanele mamelor! Desi am petrecut acolo in salon doar vreo jumatate de ora de travaliu si o singura noapte apoi impreuna cu David, aveam niste emotii greu de imaginat, inima imi batea sa-mi sara din piept. Era salonul in care Alex si-a vazut prima data fratiorul! Am trecut pe langa locul unde sta personalul de garda, il aveam pe David la piept si nu mi-a venit sa cred ca a trecut aproape un an de cand le salutam la plecare, cu David in wrap! Asa cum nici atunci nu-mi venea sa cred ca il salut pe portar cu bebelusul in wrap, dupa ce ma vazuse cu o zi inainte cu burta in contractii. Erau acolo o doamna doctor si o doamna asistenta si ambele ne-au recunoscut, stiau ca David a fost primul baietel nascut la ei, a treia nastere, tineau minte tot, stiau ca urma sa avem prima aniversare!  Am fi vrut sa il salutam si pe domnul doctor ginecolog, dar a durat prea mult consultatia ce o avea si dupa vreo jumatate de ora copiii nu mai aveau rabdare sa stea acolo pe hol. Cate amintiri si din fata spitalului, cum era noapte deja cand am iesit! Tot pe intuneric venisem sa nasc, si treceam pe jos de la parcare inspre intrare pe langa niste masini de taxi, taximetristii se uitau la mine si eu ma gandeam ca sigur isi dau seama ce fac la ora 4 dimineata in fata unei maternitati :D

Nu doar eu am asa amintiri. Alex m-a intrebat acum intr-o zi

“mami, mai tii minte cand am pornit cu tata in cautarea hotilor cu lanterna in tramvaele din Oradea?”. (Alex nu avea chef sa iasa la plimbare, Relu atunci ajunsese de la Baia Mare si voia sa-l scoata, chiar daca era seara, ca sa imi ofere mie o ora libera)

Eu: “da, stiu, a fost chiar seara de dinaintea nasterii lui David”

Alex: “si stii ca ti-am zis ca nu am fost suparat dimineata ca nu ai fost langa mine?”

Eu: “da”

Alex: “sa stii ca am fost suparat“ (moment in care i-au dat lacrimile si s-a cuibarit in bratele mele, brate in care pana in noiembrie 2012 locuia.)

Eu, dupa cateva minute: “dar ai fost suparat si pentru ca s-a nascut David sau doar pentru ca nu eram langa tine?”

Alex: “doar pentru ca nu erai. Nasterea lui David doar m-a emotionat, nu m-a suparat. Eram foarte emotionat ca am un fratior”.

(eu nu cred ca eram in stare la 4 ani sa ma auto-analizez atat de bine)

In 7 noiembrie dimineata am vrut sa rezolvam gradina zoologica, stiind ca dupa-amiaza e posibil sa prindem intuneric. Insa a plouat, maternitatea o vizitasem, asa ca ne-a ramas o singura optiune: o baie in apa termala :)). Am mers in Baile Felix la Aqua Park President. Davidelul a vrut destul de repede la somn, dar noroc ca aveam la mine Boba Air (el era ud, era multa apa in jur, nu prea se preta marsupiul meu Boba 2G). Stiind ca nu e indicat sa stea copiii (mult timp) in apa termala, nu l-am tinut in apa cand a dormit. Desi daca ar fi fost la mare as fi putut :)). Dar nici nu am vrut sa stau undeva izolata cu el in brate pe un sezlong, sau mai rau, in masina, sau la vestiar. Asa ca am intrat in piscina copiilor, unde imi ajungea apa pana aproape de slip, si am facut ture asa prin apa, sa-mi mai dezmortesc muschii. Ce placere! Eu ador sportul in apa, cine ma cunoaste stie ca as inota toata ziua, m-as balaci cu orice ocazie. Insa acum cu doi copii nu voi mai avea posibilitatea sa merg la inot, cum am facut cu Alex cand a crescut.

Sunt diverse bazine, cu temperaturi variate, cu vartej sau apa sarata, cu tobogane mari interioare, cu cascada de apa sau ciuperca, sau hidromasaj pe margini. Baietii s-au distrat si ei mult cat timp eu am facut aqua-gym, au fost chiar si afara in frig la cele trei bazine ce erau deschise. Ne-am simtit excelent.

Dupa somnul lui Alex de pranz am mers la gradina zoologica. Arata bine, e curata, animalele par ingrijite. Au carucioare pentru transportul copiilor. David s-a speriat la primul caprior si dupa aceea nu i-am mai aratat niciun animal :D. Ce mi-a placut mai mult in 2008 a fost libertatea animalelor :)), adica erau rate si gaste si capre pe trotuare libere. 

Acum era un vant foarte rece, nu stiam cum sa-l acopar pe David. Unele animale sunt inauntru, in custi ce pot fi vazute de vizitatori prin niste tunele in forma de pesteri. Alex e foarte foarte pasionat de animale salbatice, am mai spus-o, asa ca a fost incantat sa le vada de aproape sa stie cat sunt de mari in raport cu el. Ne aminteste si acum de pantera neagra sau de leu. Sau de lemurianul din Madagascar. Dar cum sa nu aminteasca de leu, din moment ce ne-a speriat pe toti cu ragetul lui si cu o laba trasa in geamul de protectie! :)

El a vrut sa vada neaparat un ras, si dorinta i-a fost indeplinita. Eu am vrut sa mangai neaparat un magarus pentru ca am asa o poza din 2008, mangaind un magarus, si am vrut un re-make :)). A se observa ca Davidelul a capitulat, nu incetez sa ma intreb ce fac parintii care nu isi poarta copiii, cum isi traiesc viata mai departe impreuna cu copiii mai mari.

In 8 noiembrie, in drum spre casa, ne-am gandit sa mai profitam o data de apele termale, cine stie cand ne mai faceam drum altfel. Ne-am balacit mult, iar am profitat de Boba Air mai ales pentru alaptarile dese cerute direct in piscine. Nu stiu ce m-as fi facut fara Boba Air, dar asta e un subiect de blogul Kiddy.

In doua din aceste poze David suge. Sunt sigura ca n-ati fi observat daca nu as fi spus.

Dupa ce am ajuns acasa ne-am pregatit de prima petrecere a Davidelului, care a avut loc in 9 noiembrie, cu o zi inainte de ziua lui de nastere.

*****************

Din moment ce nu am pregatit nicio postare speciala azi pentru ziua lui Relu, aleg sa public azi aceasta postare despre excursia de la Oradea, se potriveste cu poza ce i-am trimis-o azi pe Facebook, pentru ca aceasta poza este din 8 noiembrie dimineata, din Oradea. La multi ani, tata de Alex si David! Sa ne fii vesel si sanatos!

iHerb

Noua mea pasiune :D. Nu si a lui Relu, din greseala am introdus datele de pe cardul lui prima data si acum tot ii mai fac cate o “surpriza” :D.

Gasesc pe site-ul iHerb aproape tot ce mi-as dori in materie de remedii naturale, suplimente nutritive, alimente-superfoods si chiar si produse cosmetice sau detergenti. La un pret cam 50-75% din pretul la care se vand ele pe internet la noi in tara. In farmaciile sau magazinele naturiste ale noastre sunt mult mai scumpe decat pe internet, deci nu se poate supara sotul meu pana la urma pentru ca fac o economie substantiala! :)

Transportul din SUA credeti ca e scump? Va inselati. E 4 dolari! (Atentie, trebuie sa alegeti aceasta optiune, pentru ca exista si optiuni mai scumpe, probabil mai rapide) Asta daca ma limitez in acea comanda la 1.8 kg si la o anumita suma pe care n-o stiu pentru ca nu am reusit s-o depasesc. La greutate sunt atenta mereu. Adica desi am gasit un unt de cocos foaaaarte ieftin si de calitate exceptionala, nu am putut sa iau 5 kilograme sa le transport cu 4 dolari in Romania :D.

Coletul nu trece prin vama, deci nu exista complicatii, vine la posta normala in vreo 2-3 saptamani de la plasarea comenzii.

Ce-mi mai place la ei?

• Cat de usor gasesc pe site orice, cat de bine e organizat.
• Cat de usor se face comanda.
• Existenta reducerilor substantiale de la pretul oricum mai mic decat la noi (in categoria de sus Specials)
• Existenta listei produselor preferate sau pe care vreau sa mi le iau candva, sa nu le tot caut mereu, se numeste Wish List.
• Faptul ca daca pot sa dau un click doar ca sa le spun sa ma anunte cand un produs revine in stoc.
• Faptul ca la orice comanda poti alege un produs gratuit din categoria Freebies. O data mi-am ales o carte, o data o cutie cu enzime digestive. O data un pen pentru iphone (ca sa pot tasta iarna fara sa-mi dau manusile jos :D, dar cred ca e util si pentru femeile cu unghii lungi). O data un termos –cana de baut din inox. Si de nenumarate ori balsamuri de buze 100% organice!
• Faptul ca, in plus, la orice comanda iti mai dau si ei un cadou. Un plic de ceai, o mostra de crema, un pix, o bucata de material de sters monitorul, un pen pentru iphone, etc.
• Musai sa mai scriu o data: preturile mici :D
• Faptul ca daca am comandat niste probiotice care in general se pastreaza la frigider (renumitele Jarro-Dophilus care la noi in tara sunt nule pentru ca nici importatorul, nici farmaciile nu le pastreaza la frigider cum scrie pe eticheta), am fost anuntata de lucrul acesta si au scris pe cutie "urgent", pentru a nu stagna undeva. Eu m-am bazat pe faptul ca e iarna si camioanele sau vapoarele nu sunt incalzite :).

Ce v-as putea recomanda de pe iHerb?

• Probiotice pentru adulti sau pentru copii. Din pacate nu se gasesc chiar cele mai bune, BioKult, dar sunt destule bune. Cand cautati probiotice, in stanga va apare posibilitatea de a alege unele stabilizate (care nu se deterioreaza la temperatura camerei) si altele nestabilizate (care trebuie tinute la frigider).
• Enzime digestive vegetariene.
• Extract de fructe de soc (elderberry), pentru imunitate. Este si fara alcool, pentru copii.
• System Well de la Nature’s Way pentru imunitate, la un pret foarte bun fata de Romania.
• First Defense de la Childlife pentru imunitate, iar mai ieftin decat la noi.
• Vitamina D3 de la Now.
• Zinc, Seleniu, Methylcobalamin-B12 de la Now.
• Gheara matei de la Now sau de la Nature’s Way, pentru imunitate (interzisa in sarcina, atentie).
• Immune Renew si Allibiotic CF de la Now, pentru imunitate sau raceli.
• Echinaceea & Goldenseal extract glicerinic (deci fara alcool) de la Now.
• Daca sunteti amatori de homeopate pluraliste, gasiti toate produsele Boiron (Camilia pentru dinti, Cocyntal pentru colici, etc.) si Hyland’s (o multime de blenduri pentru diverse raceli sau renumitele tablete pentru dinti). De ce ati plati dublul valorii lor luandu-le de pe okazii? Mai adaug faptul ca pretul curierului in Romania e mai mare decat transportul lor din SUA.
• Vitamina C pentru copii de la Hyland’s.
• Vitamina D cu K2 (pentru dinti) de la Thorne Reasearch.
• Fulgi de magneziu pentru a face ulei de magneziu.
• Produse naturale de aparare impotriva insectelor.
• Saruri Epsom despre care citesc peste tot si nu le-am gasit la noi.
• Miere Manuka mai ieftina decat la noi.
• Inlocuitori ai zaharului: stevia, zahar de cocos, rapadura, etc.
• Unt de cocos de la Now sau de la Nutiva.
• Renumitul supliment Floradix pentru fier.
• Alive, de la Nature’s Way, ca multivitamina din hrana naturala, nu din chimicale. Azi am vazut ca au inceput sa-i faca reclama la tv, nu de asta am scris-o, eu o folosesc sporadic din 2008 incoace.
• Uleiuri esentiale ce nu le-am gasit la noi: cuisoare sau lamaie.  
• Jucarii de material/teether/lovey din bumbac organic.
• Cosmetice organice de la Badger (inclusiv renumitele balsamuri pentru protectie solara, sau balsamul de dat pe piept la raceala)
• Balsamuri de buze 100% organice de la Sierra Bees, cu 0.85 dolari! Asta daca nu le alegeti ca produs gratuit.
• Cosmetice naturale, unele si organice (atentie la ingrediente, am vazut si cu parabeni, dar am vazut si rujuri sau deodorante stick sanatoase).

Cod pentru reduceri iHerb

Am si un cod pentru voi pe care l-am primit pentru a-l da mai departe. Daca il folositi la prima comanda, beneficiati de o reducere de 10 dolari (!) din totalul comenzii. Codul este: BPZ215.

Update 20 august 2014:


Din moment ce pe Facebook am mai abordat de vreo 3 ori chestiunea IHerb, va trebui sa notez aici ce a fost mai important in discutii, pentru ca multa lume imi cere linkurile la discutiile de pe Facebook si le cam pierd :D.


Pe Facebook povestim despre iHerb in doua situatii:

- cand iHerb anunta transport gratuit (da, chiar si catre Romania) si eu ma gandesc sa-mi anunt prietenii. Mai ales pentru cei la prima comanda, daca introduc codul pentru reduceri si au si 10 dolari reducere mi se pare extraordinar.
- cand iHerb da la 1 dolar niste produse foarte bune. Pentru ca acum nu mai exista categoria Freebies, nu mai da nimic gratis, dar la Specials si la Trials gasiti multe produse bune si ieftine. Puteti sa "traiti" doar din aceste sectiuni, daca vreti. Unde mai gasiti altundeva cu doi dolari 30 de pilule de ulei de somon de calitate? Chiar si pilulele de slabit cu green coffee sunt ieftine, imi vine sa iau doar de asta, chiar daca nu sunt de acord cu pilulele de slabit :))).

Exemple de produse ieftine:
- un sampon bio la 1 dolar Aubrey Organics  (mi-am luat si din celalalt model)
- sau balsam bio cu 1 dolar Aubrey Organics (mi-am luat si din celalalt model)
- crema de pus pe lovituri si vanatai. Nu e numai cu arnica, ci si cu miere de Manuka! Si e si bio!
- sapun de catina
- sapun cu unt de Shea
- sapun cu unt de Shea si lemon verbea  (eu mi le-am tot pus in cos astea la un dolar nu numai pentru ca sunt ieftine si naturale, dar si ca sa ajung la 1.8 kg, altfel nu ma simt eu bine daca nu profit din plin de greutatea pana la care transportul este de 4 dolari sau uneori gratuit :)) )
- sapun cu unt de Shea si lavanda
- sapun de Shea cu ceai verde
- spirulina (nu stiu cum e in general firma asta, am luat atunci doar pentru ca era de test, la 1 dolar cutia)
- am doua termosuri din inox de la ei, cu capac special de baut, in stilul capacelor paharelor de cafea la pachet
- am prins o data pasta de dinti Himalaya gratis, nu stiu inca cum e, erau altele la rand inainte :D. Important pentru mine a fost ca nu are fluor.
- am comandat gratuit o lupa cu lumina (led). N-am avut-o la indemana la evenimentul cu capusa lui David, mi-ar fi prins bine
- am prins la un dolar indulcitorul cu stevia de la Now. (sper ca stiti ca stevia praf alb din alimentarele noastre e o prostie. Ok sunt doar praful verde sau extractele glicerinice sau in alcool)
- m-am umplut de balsamuri de buze BIO luate cu 0 dolari la fiecare comanda. Acum vad ca sunt 0.5$. Mai ieftin si mai sanatos decat orice labello sau balsam de buze Nivea.



Ce mi-am mai luat de la iHerb de cand am scris postarea de mai sus?

- vitamina C de la Hyland's este rar in stoc, asa ca atunci cand a aparut mi-am luat vreo 8 cutii :)). Este mica, nu ma tem ca ar inghiti-o David si este singura pe care piticii o iau. Cea picaturi din farmaciile romanesti nu o suporta. Ma tenteaza acum, ca e la un pret special, cea naturala din Camu Camu si acerola de la Madre Labs.
- spray anti-insecte si anticapuse. Eu am si Organic Mosimix pe baza de ulei (pe iHerb este de la Badger pe baza de ulei) dar am vrut si unul pe baza de apa si/sau alcool pentru a spraya incaltamintea, perdelele de la hotel, patura de picnic, nisipul din jurul lui de pe plaja, etc. A, am uitat sa scriu pe blog ca in primavara pe David l-a muscat o capusa? :((
Mai sunt spray-uri bune impotriva tantarilor sau a altor insecte daca nu vreti sa va faceti singuri solutia: All Terrain, Lafe's, Buzz Away si Buzz Away Extreme.
- vitamina D de la Now lichida
- la un moment dat am gasit una si mai ieftina si totusi naturala
- iar pentru adulti am prins ieftina de tot una de 10.000 UI!
- mami nu suporta cremele de fata pe baza de unt/ulei, asa ca i-am luat o crema de protectie solara de la Aubrey Organics
- Alex a avut dureri de urechi la ultima raceala. M-am stresat mult sa gasesc retete de ulei cu usturoi si cand am mers in concediu mi-am dat seama ca daca i se intampla nu voi avea unde sa pregatesc uleiul, asa ca i-am cumparat unul de la Gaia Herbs.
- in loc de faimosul Debridat pe care si-l duce toata lumea in concediu am gasit un produs bun pentru digestie, impotriva greturilor, a raului de masina si a durerilor de burta. De la Herbs For Kids.
- tot pentru mami, care are tenul uscat si sensibil, am ales o crema hidratanta cu catina ce o gasisem la reducere. Si acum ii voi lua o crema ce de obicei e la 30 de dolari, acum redusa la 4.68.
- uleiul de cocos de la Now il iau aproape la fiecare comanda. Si asa la pret intreg mi se pare ieftin, d-apoi ca mi-am luat vreo 6 sub 9 dolari!
- copiilor le place mult vitamina C in forma de animale. Dar li se pare ca ii pisca un pic de limba zincul de la aceeasi firma. Desi as fi vrut, stiu ca zincul e foarte important pentru imunitate. Motiv pentru care si eu beau zinc la primele semne de raceala.
- m-am bucurat sa aflu ca untul de cacao de la Now, cel din sectiunea de cosmetice are de fapt calitate alimentara. Noi facem ciocolata cam de doua ori pe an si untul de cacao bio din tara era cam scump.
- pila nu-mi mai era buna. Decat sa ma stresez sa caut in oras cu doi copii dupa mine (mai ales ca uitam atunci cand ajungeam la cumparaturi), mi-a fost mai simplu sa pun comanda atunci cand mi-am amintit, chiar daca stiam ca va ajunge numai peste vreo 3 saptamani. Pretul e mai mic pe iherb chiar daca e vorba de set de manichiura, nu numai de pila.
- cel mai ieftin ulei de tea tree pe care l-am gasit in lumea asta :)). Eu il folosesc la spalarea scutecelor atunci cand e nevoie de dezinfectare, sau in raceli sau chiar si pentru spalarea peretilor cu mucegai cand a fost nevoie.
- mi-am cumparat produsul acesta de tiroida de la Now din cauza ca tot uit sa iau ashwaghanda si kelp prafuri, insa inca nu am avut curaj sa-l beau, ma enerveaza ca are iod.
- in farmacii vitamina C de 1000 nu prea gasesti sub 60 ron. Asa ca atunci cand am gasit la 6.5 dolari pe iHerb am luat mai multe :)). In primul rand imi displac cele de supt de la noi din cauza catitatii mici de vitamina C continuta, ar trebui sa iau vreo 20 pe zi probabil, iar in al doilea rand imi displace lista lor de ingrediente, nu are cum sa te ajute in raceala daca are zahar.
- amestecul acesta de uleiuri esentiale pentru desele perioade cand sunt raciti. Il pun pe o batista sau in apa cu care spal pe jos. Ma simt bine facand asta de cand am citit ca uleiurile esentiale nu au rol doar sa ne desfunde nasurile sau nu actioneaza doar pe piele, ci chiar purifica si aerul din camere, il dezinfecteaza.
- seminte de Chia mai ieftine decat in tara am luat de la Nutiva sau si mai ieftine de la Ruth's Hemp 
- cel mai bun raport calitate/pret la mierea de Manuka
- cand am avut impresia ca Alex si apoi David au un inceput de carie am comandat repede vitamina D cu K2, stiind ca sunt cazuri chiar de vindecare a cariilor cu vitamina A, D si K2.
- pentru repararea digestiei lui David aveam nevoie si de zinc. Am luat unul natural.
- pentru mineralizare pentru amandoi am cumparat, la sugestia cuiva la postarea mea despre digestie, trace minerals, minerale reale derivate din plante, in apa, nu in tot felul de siropuri. Inca nu l-am folosit, am asteptat sa folosim intai tot zincul si nu s-a terminat.
- am prins o data pentru mine o oferta buna la vitamina B12 methylcobalamin. Stiti ca cyanocobalamin, ce se gaseste in Romania in marile branduri de pilule e un fel de junk al vitaminelor B12 :))
- eu nu folosesc niciun deodorant, insa in incercarile mele de a-mi face sotul mai sanatos, i-am cumparat acest deodorant natural.
- cel mai apreciat balsam Badger, cel pentru raceli si pentru desfundarea nasului
- de fapt ma bucura enorm ca toate produsele Badger se gasesc pe iHerb, mamei mele i-am luat anul trecut o crema de soare de la ei.
- mi-am dat seama ca nu am mai mancat nuci de Brazilia de ani de zile, asa ca mi-am comandat Seleniu pentru tiroida mea.
- uleiurile esentiale Now sunt mai ieftine decat multe din tara. Imi lipsea unul de lamaie. Si mi-am luat de cuisoare pentru a amesteca cu unt de cocos pentru un remediu natural si sigur impotriva durerilor cauzate de eruptiile dentare.
- multi avem lipsa de magneziu si devenim stresati sau suferim de alte probleme. Cea mai naturala si sigura metoda de a lua magneziu este de a pune pe piele ulei de magneziu. Sunt de vanzare pe iHerb si uleiuri de magneziu. Dar puteti si mai ieftin sa va faceti singuri din fulgi de magneziu, care va ajung mult timp.

Mie un pic imi pare rau ca mi-am luat Motherlove de la noi, mi-a trebuit mereu urgent, insa nu numai ca produsele sunt mai ieftine pe iHerb, dar sunt si mai multe feluri, inclusiv blendul cu Goat's Rue, care se spune ca e foarte bun in cresterea lactatiei SI a tesutului glandular ce produce lapte! (Edit din nou: goat's rue nu se vinde in Europa nici măcar de pe iherb).