10 lucruri care ma fac fericita

Aceasta e o postare dificila. Ma simt ca atunci cand intri la examen dupa studentii cei buni :D. Am primit leapsa de la Alexandra, careia ii multumesc pentru onoare. Postarea ei e minunata. Si continui sa ma minunez cat de apropiata o simt pe Alexandra, chiar daca ne cunoastem de asa putina vreme si suntem atat de diferite, mai ales din punct de vedere al alimentatiei :))!

Am mai citit in ultima vreme pe alte bloguri postari pe subiectul asta si mi se pare ca toate au asa o personalitate faina! Simt ca nu ma pot ridica la nivelul ala. Mi-ar placea sa ma caracterizeze un parfum, o crema, o rochita anume. Mi se pare asa artistic, asa boem, asa cool...

Sper sa reusesc sa postez inainte de Moni si Zoozie, altfel sigur o sa ma complexeze si prin personalitatile lor minunate, si prin invartitul magic al cuvintelor :).

In plus, postarea mi se mai pare dificila pentru ca sunt genul care se ataseaza de orice obiect. Bine, asta si inseamna ca am mare grija de ele, fie ca e vorba de aparate, fie ca e vorba de haine.

De exemplu:

- cand au vrut cei din familie sa vanda masina pe care eu o conduceam de cativa ani (un Cielo, fosta masina a tatalui meu), am plans in hohote, am mers unde era deja dusa in afara orasului sa o mangai si sa-i vorbesc. Si nu am vrut alta masina timp de un an de zile (cand nu am mai suportat drumurile la consultatii medicale la Cluj cu microbuzele pline de mirosuri).

- cand Relu imi cumpara un lucru nou, eu intai il cert, apoi ma supar, apoi obiectul ramane uitat o perioada pentru ca eu nu ma pot desparti de cel vechi, apoi le folosesc in paralel pana cand imi dau seama ca parca tehnologia e mai buna la cel nou :D. Si asta se aplica la telefoane (de multe ori imi lua un model inainte sa apara la noi, si eu il tineam in sertar :D), la epilatoare, la mixere, la laptopuri etc.

- inca am jucariile de plus din adolescenta (in garaj, nu in camera :D), si lacrimez de cate ori imi amintesc de ele, sau mai rau, de cele din copilarie pe care le-am dat mai departe la alti copii din familie

- chiar si cursurile din facultate si caietele din liceu le am in cutii in garaj. Tot timpul am sperat sa am timp sa le frunzaresc, nu pentru continutul stiintific, ci pentru notitele si desenele ce le treceam pe margini :D.

- pastrez toate maruntisurile din toate excursiile, bilete sau pliante, orice. Si culmea e ca de fiecare data cand incerc sa le arunc, le privesc si stiu imediat de unde sunt, imi trece prin fata ochilor toata istoria acelui obiect, si il pun inapoi in cutie.

- maruntisuri am de fapt nu numai din excursii, ci si din copilarie. Inclusiv bucatele de hartie pe care mi-am notat candva ceva ganduri. Mi se pare ca mi-as arunca viata mea daca le-as arunca.

- haine si incaltaminte. Hainele le port pana nu se mai poate. Chiar daca nu imi stau bine sau nu imi mai plac, si am kilograme de alte haine, mai bine le port prin casa decat sa le arunc, pentru ca fiecare are o istorie in spate si ma face sa oftez. Am reusit sa arunc din incaltaminte, dar la fiecare pereche dusa la gunoi le-am facut poze, sa le am aproape daca vreau sa le privesc :D. Nu as putea denumi un anumit obiect de imbracaminte pentru care sa am o pasiune mai mare :D. In fiecare perioada a vietii mele am anumite manii vestimentare, dar se cam schimba de la an la an :D.

- Am perna mea preferata care e aproape fara pene, pentru ca imi place sa dorm aproape orizontal, dar nu sunt asa maniaca sa o port cu mine peste tot, deci nu intra in top. Imi place mult sa dorm pe lenjerie de bumbac creponata facuta doar de fostul Maratex, restul mi se par carpe sintetice si aspre :)). Dar iar ar parea bizar sa trec asa ceva in top :D.

- nu am o carte preferata si reprezentativa pentru mine, dar recunosc ca am citit de sute de ori povestile nemuritoare, am si acum cartea copilariei mele, Izvorul frumusetii, de Luigi Capuana, am citit de zeci de ori "Elevul Dima dintr-a saptea", iar acum mai nou, imi place mult "Mananca, Roaga-te, Iubeste" de Elizabeth Gilbert. Orice dilema am in legatura cu sanatatea copiilor imi place sa rasfoiesc "Evie's Kitchen" de Shazzie.

- piesa preferata de transportat obiecte e ghiozdanul, dar nu-l pot trece in top pentru ca nu a fost numai unul, mi-l schimb o data la vreo doi ani. Dar il port zilnic, nu imi place sa port posete sau genti pe un umar. Si ma enerveaza cand in hipermarketuri sunt rugata sa-l pun la bagaje sau sa mi-l sigileze. Ii explic omului ca aceea e poseta mea si ca daca as vrea sa fur ceva mai repede as baga intr-o poseta sub brat decat in spate in ghiozdan. Si acolo imi tin banii si telefonul si actele, nu il pot lasa la bagaje si astea sa mi le iau in mana :)).


Buuun, daca nu ati sunat inca la un psiholog pentru mine, sau la un depozit din acela cum au in State :D, continuam cu incercarea unui top al lucrurilor dragi tare.


1. Sunt dependenta de soare.



Si nu ma refer numai la vitamina D :)). Cand eram mica si mergeam cu masina Dacia fara aer conditionat catre mare o zi intreaga, aveam marele ghinion sa ma bata soarele pe mine, si numai pe mine. Tot timpul. Ca sa ma faca sa imi treaca nervii, mami mi-a zis la un moment dat ca soarele ma iubeste, si de asta vine tot timpul la mine :). De atunci, am fost gata. Cand simteam razele lui calduroase pe mine aveam impresia ca ma imbratiseaza (oi fi citit prea des Luceafarul :)) ). Ce e clar e ca de atunci ador soarele in orice circumstante, nu ma deranjeaza niciodata. Si pana atunci stateam toata ziua afara la soare si nu ma ardeam, nu aveam probleme, dar tot mai aveam situatii in care nu-l suportam :D. Mai tarziu, cu tiroida mea care imi dadea frigul continuu, m-am transformat in soparla. Chiar si la 40 de grade, daca nu stateam in soare direct, eu eram rece si imi era frig :)). Iar acum, daca am candva ocazia sa stau putin la soare, ma relaxez imediat si uit de orice problema.


2. Ador apa.



Sa ma balacesc, sa plutesc, sa o imbratisez, sa ma mangaie, sa inot, sa o sarut... De fiecare data cand merg la mare si simt aerul sarat, imi trece prin fata ochilor o imagine cu niste stanci si mirosul ala imi invadeaza narile. Am ajuns sa fiu sigura ca in alta viata am locuit pe malul marii. Cum ajung la o mare, sunt intr-o stare de indragosteala si par chiar drogata :D. Culmea e ca in cele 2 saptamani ajung chiar sa mi se rezolve multe probleme de sanatate de fiecare data. Imi placea mult cum miroseau hamsiile prajite la marea noastra si nu intelegeam, pentru ca eu nu suport mirosul de prajeala, si nu imi place sa mananc peste. Dar era mirosul marii si am fost in al noualea cer cand am descoperit algele Kelp. Cum mananc o lingurita, cum mi se umple nasul de mirosul sarat si sufletul de dor de mare.

Cand plec acasa de la mare e o mica tragedie, si nu pentru ca ar fi final de concediu, ci pentru ca trebuie sa imi iau la revedere de la mare, o sarut, o mangai, ii vorbesc, ii promit ca voi reveni, si chiar am impresia ca iubirea mea valuroasa ma cheama inapoi cand eu fac ultimii pasi inspre mal...

Si normal ca ador orice e legat de mare, de la tematici de decor, pana la marinari si stil de imbracaminte in dungi alb-albastre.

3. Muzica si dansul.



Cand aud muzica, parca imi trece prin tot corpul. Fie ca e vorba de o muzica "buna", care instrumental te da gata, uneori poate chiar si textul te face sa filozofezi sau sa visezi, fie ca e vorba de o muzica dansanta. Chiar si acasa, cand am prezenta de spirit sa imi fac putin timp si pentru muzica, traiesc din plin fiecare melodie, fie ca o fredonez, fie ca o si dansez. Pentru psihicul meu e mai mult decat o vacanta la munte :D (hai totusi sa nu comparam cu marea :)) ). Cateva minute de dans sunt mai bune decat orice pastile antidepresive :)). Rad, traiesc, iubesc din tot sufletul dupa ce dansez de una singura prin casa (sau oriunde altundeva). Relu mi-a spus de multe ori ca il da gata chipul meu si privirea mea cand dansez (chiar daca nu e o melodie senzuala), pentru ca se vede ca traiesc senzatia din plin si ca simt o imensa placere, si fizica, si psihica :D.



Daca ar fi sa nominalizez concret un obiect legat de muzica, ma emotioneaza mult cele doua casete The Doors pe care mi le-am cumparat din Cluj dupa ce am castigat cinstit niste banuti ca studenta :D.




4. Locurile in care mi-am pus putin suflet. Pornind de la apartamentul in care am crescut in Baia Mare, casa bunicilor din Napradea, casa noastra din Napradea, trecand apoi la locul apropiat sufletului meu de la Cluj, la apartamentul din Baia Mare de dinainte de Alex, si acum la casa parintilor. Ma umplu de dor (as traduce prin iubire si durere in acelasi timp), ma fac sa imi retraiesc toate momentele frumoase din viata mea. Si localitatile in sine. Mirosul din Napradea, sunt innebunita de mirosul ala de iarba, praf si balega :D. Clujul... ma face sa lacrimez de fiecare data cand il vizitez, mi-am petrecut acolo ani atat de frumosi...








Si nu pot vorbi de locuri dragi fara sa amintesc de Grecia. Noi mai mersesem in strainatati din astea cu mare si all-inclusive, in Tunisia si Turcia. Dar Grecia e exact in sufletul nostru. Simt ca acolo imi e locul (chiar definitiv, daca nu as mai simti dor de Napradea, Baia Mare si Clujul amintite mai sus). Simt ca numai acolo vreau sa merg in orice zile libere as mai avea vreodata in viata asta. Nu vreau sa risc sa merg intr-un alt loc, doar pentru vacanta, relaxare, sau distractie. In Grecia ma umplu de iubire, in Grecia ma simt acasa. Si nu vreau sa pierd vremea cu altceva...




Si ca sa enervez si mai mult ochiul cititorului care s-ar fi asteptat la o enumerare concreta a unor obiecte fixe (si putine :D), nu pot sa nu amintesc Israelul. Am fost in 2005 intr-un fel de tabara de matematica, o conferinta mai lunga :D, de o saptamana. In Tiberias, la un hotel superb exact pe malul Marii Galilee. Israelul m-a dat gata. Organizatorii nu ne-au asteptat in Tel-Aviv, asa ca am luat trenul pana la Haifa si de acolo ne-am descurcat sa gasim autogara si sa luam un autobuz pana in Tiberias. Tara e foarte mica, a fost rapid, dar am fost asa recunoscatoare ca in modul asta am reusit sa vedem o parte din adevaratul Israel, oameni adevarati. Nu am vazut nici un scandal. In tren erau tineri cu mitraliere pe umeri (dupa liceu armata e obligatorie la ei si merg in armata ca la scoala), care povesteau si se distrau cu tineri musulmani. Mi-am dat seama ca razboaiele se dau doar intre interesele superioare. In Tiberias am vrut sa iesim seara sa cautam o piata, un magazin mai mare, si ne-a fost putin teama. O chelnerita romanca de la hotel a ras de noi. A zis ca de 9 ani de cand e ea acolo, in oras nu a fost nici o crima, nici un viol, nici o talharie, nici un act violent. Si eram chiar in zona in care prin 73 erau conflictele cu Siria si Libanul, langa dealurile Golan. A, apropo de ani, m-am mirat cum poate tara asta sa arate asa de bine, cand exista abia din 48!!! Pai aproape tot Israelul are apa prin canalizari de la Marea Galilee (care nu e mare, e un lac de apa dulce). Drumuri perfecte. Curatenie. Daca pe un deal indepartat de drum, o piatra reprezinta ceva anume, totul e ingradit frumos si semnalizat.



Din punct de vedere religios, chiar daca nu sunt habotnica, mi s-a parut ireal faptul ca pasesc pe unde mergea Isus. Mai ales ca in jurul Marii Galilee sunt multe locuri biblice: muntele Beatitudinilor, locul unde a inmultit painea si pestele, Marea Galilee insasi pe care a umblat pe apa, raul Iordan si locul unde Isus a fost Botezat, casa Sfantului Petru... Totul a devenit dintr-o data palpabil, nu a mai fost o poveste citita undeva. Divinitatea pluteste in jur in Israel si te conectezi cu ea. Si sa nu uitam ca nu am fost intr-un pelerinaj. Dar fiind acolo la conferinta, ne-au plimbat in jurul Marii si ne-au aratat doar locurile, nu am avut parte de slujbe si alte chestiuni religioase.

Israelul m-a uimit cel mai mult prin oamenii lui. Fie ei evrei, musulmani, ortodocsi sau atei. Nu conta religia. Femeile chiar daca nu sunt incredibil de frumoase, impun respect si admiratie. Sunt adevarate doamne. Arata minunat. De la femeia bogata cu bijuterii artistice de pe sezlongul hotelului, pana la vanzatoarea de la magazinul de saluri. Sunt mandre fara a fi ingamfate. Barbatii, probabil fiind crescuti de astfel de mame, sunt respectuosi si familisti. Nici un barbat din toti pe care i-am intalnit acolo, nici macar vanzatorii din piata sau chelnerii de la hotel, nici un barbat nu se uita la o femeie altundeva decat in ochii ei. Nici dupa ce femeia se intoarce, barbatul nu se uita la corpul ei. Nu face niciodata vreun comentariu, nici macar pentru el. Cei pe care ii vezi cu familiile, sunt incredibil de implicati. Peste tot vedeam barbati care isi tin copiii, le schimba scutecele in public (in timp ce doamna povesteste la un pahar de cocktail cu prietena ei), isi tin de mana sotiile si le protejeaza.

Va spun eu, e tara ideala! :D Off si nu am amintit de bucataria israeliana... :x:x:x de atunci am ramas pasionata de humus, de tahini, de naut, de legume la cuptor (dovlecei, vinete, ceapa, usturoi),...

Din Israel mi-am luat un inel de argint superb, cu un peste, pe care il ador pur si simplu...

5. Chiar daca nu sunt originala, recunosc ca sunt dependenta de Internet.



Fie ca asta inseamna ca sunt in stare sa ma documentez pe orice tema, oricat de adanc (uau, ce vremuri faine traim!!!), fie ca inseamna:

- Facebook - ce bizar e sa-mi placa facebook... dar acolo tin legatura cu oameni ca mine din toata lumea, dar si cu multi prieteni buni din viata reala cu care comunic mai usor asa. Pot acolo sa impartasesc linkuri cu ce gasesc interesant, pot sa citesc multe informatii la zi.

- Blog - of, imi ador blogul. Mai precis, ca ma trage piticul de maneca, ii ador blogul lui Alex :D. S-a nascut cand mi-am dat seama ca simt nevoia sa scriu multe, care poate s-ar pierde pe un forum public, si poate nu intereseaza pe toata lumea de acolo, si atunci mi-am facut culcusul. De la bun inceput m-am simtit minunat si inca nu s-a schimbat nimic. Din contra, simt asa o conexiune faina cu blogul... In plus, cu ajutorul lui am ajuns sa cunosc niste mamici extraordinare, care imi fac viata mult mai frumoasa! Le multumesc cu mult drag, sper ca se simt ele :D.

- Shopul - am ajuns sa lucrez pana dupa 2 noaptea, cum citeam eu ca se intampla si la altii (si ii compatimeam), si sa ne trimitem reciproc la culcare eu si prietena-asociata mea. Si nu pentru ca nu ne-ar ajunge ziua, dar pentru ca lucram cu o pasiune pe care eu nu am simtit-o la nici un job. Felicitari celor care o simt de mai demult :D. Nu-mi mai vine sa ma culc, vreau sa caut materiale, sa scriu postari, sa urc pe blog produse si cate si mai cate... Ma simt vie cand lucrez la asta si simt ca ma reprezinta mai mult decat orice am facut pana acum.

- sursele de informare de care spuneam mai sus, cred ca mi s-ar parea neprietenos internetul asta fara un NaturalNews.com sau fara renegadehealth.com (si as putea continua cu mercola.com, kellymom.com, drmomma.org,....)

- surse de relaxare si informare - la blogul meu sunt dependenta si de blog-roll, pentru ca acolo mi-am pus eu lista blogurilor pe care abia astept sa le citesc. Sunt acolo prietene dragi, sunt mamici cu experienta, sunt guru ai sanatatii, retete apetisante si frumos ilustrate, gasesti ce vrei acolo :D. Ce nu am in blogroll sigur sunt abonata pe FB, dar oricum viata e minunata cu ajutorul lor, le multumesc mult.

- sursa de cumparaturi, itemuri mult mai sanatoase si mult mai ieftine decat ce as gasi eu la noi in oras, si de care n-as fi auzit daca n-ar fi fost internetul.

- internetul e fain si cand vrei sa comunici cu sotul care e mai departe in camera si nu vrei sa-l trezesti pe pitic :)))


5. nu poti sa fii femeie fara bijuterii :D. Ador bijuteriile din argint, ori din cele mai masculine (gen verighete), ori din cele mai vechi, care se vede ca au o poveste in spate. Oricum, fiind o tipa baietoasa si sportiva, nu m-am putut vedea niciodata cu lantisoare finute de aur sau cu cercei lungi.



Inele de argint masculine, cercei de argint pe ureche (in toate cele 4 gauri, doua fiind facute ad-hoc in baia mea din Cluj :D), uneori ceva la gat ce iar ar putea fi purtat de orice baiat.


6. Sandalele ecco.



Am gasit niste sandale ecco intr-un butic in Baia Mare in 1996. Erau gen gladiator, maro, si de atunci nu le-am mai lasat din picioare. Au fost spalate in masina, au fost purtate prin noroaie, si nu au patit nimic nimic. Aveau buretel in interior, invelit intr-o piele intoarsa galbena, sa calc pe moale tot timpul. Au fost cele mai comode incaltaminte ale mele dintotdeauna.

In 2007 daca bine retin, s-a deschis la Cluj primul magazin ecco din Romania. Proprietarul era din Cluj, de aceea a deschis intai acolo, inainte de Bucuresti. Am intrat fascinata inauntru, am admirat toate produsele ca pe niste opere de arta, nu-mi venea sa cred ce vad. Imi batea inima ca si la o prima intalnire cu cineva drag (sau cu familia celui drag :)) ). Insusi patronul a venit atunci la mine sa imi prezinte marfa. I-am spus ca si sandalele mele din picioare sunt ecco si ca le am din 96. A zis ca e imposibil, ca el a adus ecco abia atunci in Romania. I le-am aratat si le-a privit fascinat. Mi-am cumparat a doua pereche de sandale ecco, normal, unele crem, mai sportive putin. A vrut sa-mi vanda ceva produse de curatare, spunandu-mi cat sunt de importante pentru intretinere. I-am spus ca de mai bine de 10 ani eu imi spal sandalele la masina fara probleme. S-a distrat, s-a mirat si s-a gandit ca e si asta o reclama buna la incaltamintea ecco :)). Si mi-a dat produsele acelea de curatare cadou :D.

In 2009, Relu a mers la Bucuresti cu treaba. A intrat la ecco sa-i ia puiului sandale ca ale mamei lui. Si nu s-a putut abtine sa nu-mi mai ia si mie o pereche, de era sa lesin cand am vazut cutia :x. Ecco numarul 3 din colectie sunt un maro mai deschis si putin mai feminine decat nr. 2, dar tot ultra-confortabile.



Pe locul doi as fi plasat bocancii si pantofii sport Sketchers de la Office Shoes, dar nu mai am loc :D.

7. Sunt fan Kenvelo.



Na, am spus-o :)). Cumnata mea mai mica imi spunea acu vreo 3-4 ani ca numai saracii isi mai cumpara de la Kenvelo, si ca oamenii cu personalitate isi iau haine mai de marca. Nu mi-o spunea cu rautate, ne intelegem perfect chiar si cand vine vorba de haine. Dar se mira de fapt, ca orice haina Kenvelo vede la mine ii place la nebunie, dar cand intra intr-un magazin nu reuseste sa vada nimic interesant :)). Mie mi se potrivesc perfect si la silueta, si la temperament, si la comoditate. Nu cumpar orice de la Kenvelo, de multe ori au niste carpe cu sclipiciuri care ma fac sa intorc privirea.

Dar imi plac produsele lor mai sportive, mai clasice, mai army. Si culmea e ca un costum de baie Kenvelo m-a tinut cativa ani la mare si la bazin si la saune si soare, pe cand costumele de baie Jolidon ce le-am avut nu au tinut mai mult de o saptamana la mare...


8. Culorile negru si albastru.



Daca ar fi posibil social as umbla imbracata doar in negru. Dar observ ca lumea ori stramba din nas, ori ma intreaba daca am pierdut pe cineva... Ador culoarea (stiu ca in desen era numita non-culoare :D), si imi place si sa o privesc, si cum se vede pe piele, si cum ies in evidenta orice trasaturi in contrast cu negru. De asta nu reusesc sa suport lenjerie intima alba sau culoarea pielii sau chiar si colorate. Ma caracterizeaza total o lenjerie intima neagra. Ca sa pun totusi o pata de culoare in garderoba mea, pe langa cele 70% haine negre, imi place mult de tot albastrul. Cel inchis, normal :D, bleumarin. Ma calmeaza mult cand il privesc si simt ca ma defineste aproape ca si negru. Albastrul ocupa vreo 25% din garderoba mea :D. Restul de 5% sunt maro si kaki :D.

Ca sa nu mai pierd un numar din top, trec aici si faptul ca ador machiajul puternic al ochilor (smokey eyes) cu mult negru, gri, bleumarin si argintiu. Nu imi place sa imi machiez tenul si buzele, dar ochii... din clasa a 7-a si pana cand am ramas gravida m-am machiat zilnic la ochi, puternic de tot, de ajunsesem sa nu imi mai recunosc chipul cand ma uitam la mine demachiata si nu ma simteam confortabil nemachiata. Cum fardurile bio erau scumpe si nu erau asa puternice pentru un smokey eyes, cand am ramas insarcinata am renuntat la fard.




9. Laptele.



Mai ales cu cereale dimineata. Crud. Nu reusesc sa-mi creez alt mic-dejun, e singurul pe care organismul mi-l accepta :D. Mai am fixatii alimentare, iubesc ceaiul verde cu vanilie sau cu iasomie, la fel si rooibos cu cacao :x. Si chiar daca imi plac mai multe salate cu maioneza si usturoi, cand e vorba sa imi faca mama mea ceva ce stie ca imi place mult, imi propune icre false dupa o reteta pe care nu am mai vazut-o nicaieri si care au dat gata pe oricine le-a gustat.

De cand am ramas gravida si pana acum in 99% din pranzuri nu am putut manca altceva decat o variatiune pe tema salatei grecesti. Adica multe frunze de salata/spanac/cicoare/frunze de sfecla/alte frunze + rosii + castraveti + ardei + ceapa + ulei de masline + patrunjel + busuioc + oregano + menta dulce + feta/telemea/cas/oua. Asa ca nu scapa salata mea din topul asta.



Si portofelul lui Relu e tare suparat de cand am nascut pentru ca am ajuns sa consum aproximativ un kilogram de caju pe saptamana... Am incercat si alte feluri de nuci si seminte, stiu ca e importanta variatia, dar nu ma simt bine dupa nimic altceva. Inainte de sarcina mancam orice nuci si seminte :D.




10. Nu plec de acasa fara mai multi carrieri la mine :)). Si slinguri, si SSC-uri. Nu are rost sa mai dezvolt, ca mi-am expus placerea asta in alte postari :D.





Am expus cam mult, nu? :D Stiu, acuma la final privind peste postare imi vine sa incep sa tai din ea, sa las la muzica doar concret casetele The Doors, sa las acolo nominalizat doar inelul meu de argint din Israel, sandalele mele ecco, etc. Obiecte specifice, cum trebuia de la bun inceput. Dar de ce sa nu va las sa va plictisiti citind si tumultul intern care a dus la atatea nominalizari, chiar daca am deviat mult de la subiect?

Dau leapsa mai departe (daca sunt genul lepselor si nu se supara) la Adriana si Nela.

Urmari + ganduri de oboseala

Urmari dupa accident

Ieri a fost ok, totul normal, pana seara dupa ce l-am adormit pentru noapte. L-am pus in patutul lui pana cand era vremea sa ne culcam si noi. Dupa vreo 30 de minute s-a trezit in fundulet direct si a inceput sa planga sfasaietor, aproape la fel ca atunci dupa cazatura. Am sarit ca arsa si am fugit la el, l-am luat in brate, prima data l-am tinut sa ma vada, sa se calmeze, apoi l-am strans in brate. Avea ochii incredibil de mari, era super speriat, si tot tot tot tremura si plangea. Tremura asa de tare incat mainile i se miscau mult, de cum ii tremura tot corpul. Pana la urma a adormit.

Azi dimineata s-a trezit la ora 5, vesel. Ma rog, e ceva normal :D. Dar dupa o astfel de trezire, pe la 8 jumate de obicei adoarme foarte rapid la san. Si acum a adormit repede, dar pe cand sa-l pun in patut s-a trezit speriat, a sarit si a inceput sa planga si sa tremure. Iar cu ochii aia incredibil de mari. L-am luat inapoi in brate, l-am calmat, a adormit imediat. Am mai incercat o data, si l-am plimbat pana cand am fost sigura ca doarme dus dus. Cand l-am inclinat sa-l pun in patut, acelasi rezultat. I-am dat niste pantalonasi pe el, ca era numai in body si m-am gandit ca poate ii e frig. Acelasi rezultat, orice metoda am aplicat de adormire (la san, in picioare scuturat, leganat, plimbat), orice metoda am aplicat de asezare in patut (pe burta, pe spate, pe o parte,...). Pe cand m-am decis ca ma asez asa cu el undeva sa doarma, s-a hotarat sa nu mai adoarma. Asa ca eu eram rupta de oboseala si de foame si sete si el era treaz :D. Se anunta o zi distractiva.

La ora 11 jumate, tzitzi. Normal ca a adormit repede, ca doar nu mai dormise de la 5. Dar cand l-am pus in patut a inceput sa planga. S-a ridicat in 4 labe si plangea tremurand si cautanadu-ma disperat cu privirea. In momentul in care eram gata sa-l iau, si-a lasat capul jos de somn si a adormit asa, in 4 labe, si si-a indoit genunchii si asa a ramas. A dormit o jumatate de ora, timp in care eu in loc sa ma asez undeva jos sa-mi odihnesc picioarele, m-am tuns cu masina si am facut un dush. Nu mai facusem un dush de o gramada de vreme si am simtit ca nu se mai poate.

La alaptatul si adormitul de la 2 jumate, aceeasi poveste: cum adoarme, se trezeste brusc cand il pun in patut, speriat si incepe sa tremure si sa planga. Am incercat o data, am vazut ca nu merge si am zis sa nu fac greseala de dimineata, asa ca dupa ce l-am adormit a doua oara am vrut sa ma asez asa cu el pe un fotoliu, chiar daca simteam ca imi trebuie la baie. Rabdam cat trebuia doar sa doarma si el si eu sa-mi odihnesc picioarele. Dar s-a trezit speriat cand m-am pus jos. Apoi am incercat sa ma pun deodata cu el (el adormit) in pat, pe lateral. In patul mare. Ziua. Deci un pas mare inapoi. Dar oricum, s-a trezit cand ne-am asezat in pat, apoi l-am shshshh-ait acolo pana a adormit (inseamna ca era foarte obosit, ca el o data trezit adoarme doar plimbat iar). Dupa vreo 2 minute in care a dormit tun (si in care eu planificam ce carte sa-mi aduc acolo, sa stau cu el in pat cat doarme) s-a trezit brusc speriat, a tresarit, apoi a inceput sa tremure, cu ochii mari si a inceput sa planga. Am iesit cu el afara sa-l plimb cu caruciorul, sperand sa adoarma asa. Nici vorba. Eu eram deja super adormita, super obosita, extenuata total, si el marait de nesomn. Picioarele ma dureau ingrozitor. I-am zis la mami ca nu inteleg de ce ma dor picioarele mai ceva ca in sarcina si ea a ras de mine, ca doar acum cu kilogramele lui Alex am mai mult decat in sarcina.

La tzitzi de 5 jumate a adormit rapid in bratele mele (pentru ca dormise doar o jumatate de ora toata ziua), dar apoi rapid s-a trezit tremurand si plangand, in bratele mele, fara sa fac nici o miscare sa-l pun undeva. Cumva l-a adormit Relu, dar cand s-a trezit s-a auzit un plans infiorator din camera. Infiorator, ingrozitor! El statea in fund si plangea tremurand, speriat. Nici dupa ce l-a luat Relu in brate nu s-a calmat. Abia dupa vreo 2 minute parca si-a mai revenit.

Nu stiu cand isi va reveni si ce as putea face sa-l ajut. Dupa cum plange, am impresia ca el viseaza ca pica, dar viseaza asa de real ca si cum ar pica de fiecare data. Oare e ceva grav? E un semn ca ceva nu e bine si ar trebui sa mergem la doctor? Fetelor carora v-au mai cazut puiutii, ati patit asa ceva?

Acuma seara am avut o idee proasta. Am zis sa-l tundem din nou daca au venit caldurile. Pentru ca da, a venit vara si la noi. Saptamana trecuta, in 3 iunie, noi ne plimbam pe prispa casei, ca ploua, cu gecile de iarna pe noi, un frig cumplit si umed. In weekend deja umblam numai in scutec. De ieri deja stam numai in scutec si numai la umbra. Soarele e foarte puternic si chiar daca eu as sta toata ziua la soare, lui nu-i place nici seara cand e slab, asa ca ... cine e sefu? El, deci nu stam deloc la soare. Ba chiar si la umbra i se pare cald, asa ca prefera in casa, unde e racoare, vreo 25 de grade arata termometrul :D.

Revin la ideea proasta. Sa-l tundem sa nu-i fie asa cald. Data trecuta cand l-am tuns totul a fost ok, deci nici nu m-as fi gandit ca e riscant. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu freza Fanta. L-am pus la baita sa-i dau jos parul de pe el. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu par pe corp...

Ganduri de oboseala

Si acum sa revin la mine :D. Sunt terminata. Toata ziua am stat in picioare. Singurul moment cand as fi putut sa stau jos, somnul lui de o jumatate de ora de la amiaza, am stat tot in picioare la oglinda sa ma tund si apoi la dush. Toata ziua am stat cu el in brate. Si la baie am mers ori cu el in carucior langa mine maraind, ori cu el in brate chiar.

Mami ma ajuta mult, dar era sapand in gradina si deja imi era groaza de cate ori am deranjat-o sa se spele de pamant sa mi-l ia. Dimineata mi-l ia sa mai dorm, apoi il tine cand ii fac lui de mancare, cand ii dau de mancare de doua ori, cand imi fac mie salate la pranz, cand mananc, etc. Imediat ajung la concluzia ca in afara de timpul cand il plimb la alaptat, in perioadele lui de joaca si de stat treaz, il tine mai mult mami.

Relu iarasi, nu as putea subestima munca lui pentru noi, mai ales cand sunt atatia tati care nu se implica deloc. Totusi pana cand a avut Alex 5 luni, a dormit toata noaptea cu el pe burta lui, fara sa poata dormi adanc si fara sa poata sa se miste. In plus, si acum, seara cand dureaza mai mult de o ora adormitul lui Alex, mi-l ia si el si il plimba si-l leagana.

Asa ca imediat ajung la concluzia ca n-am motiv sa fiu obosita. Dar cand il tin in brate toata ziua, inclusiv la alaptat, si mai si maraie, ma termina.

O, apropo de alaptat, bine ca n-am dat milioane pe ceva scaun de alaptat, cum am vazut in sarcina. Erau bani aruncati. Ce imagine idilica aveam eu, cu o tanti care alapteaza pe un balansoar... si cum citeam peste tot cum trebuie sa pregatesti momentul alaptarii, sa ai un pahar cu apa ca ti se va face sete, sa-ti iei o carte de citit... vise, vise! Daca apuc sa merg la baie inainte e un lux, daca apuc sa beau si putina apa inainte ma declar fericita. Dar in general nu apuc nimic, ca cineva e super nerabdator, si apoi urmeaza cel putin 45 de minute de plimbat si el tot sus pe umar, jos la san, sus pe umar, jos la san. Fac bicepsi. Si muschi la picioare de la plimbatul leganat. Nu prea se vad muschii astia de sub stratul gros protector, dar no... In fiecare dimineata cand ma uit la cantar zic "azi nu mai pap miere cu susan". Si in fiecare seara dupa ora 10, cand simt ca ma sfarsesc si nu mai pot, dupa ce reusesc sa-l culc zic "daca nu imi iau acuma un shot de energie instant, pic jos si n-o sa rezist la noapte".

Am cunostinte care au poze cu bebicu mic si cu manichiura facuta. Am cunostinte care merg la tae-bo repede dupa ce au nascut. Intr-adevar, lucrul asta il poti face doar cu bebe cuminte si care bea lapte praf, sa-l poti lasa cu cineva cu sticla (sau doar daca il lasi sa planga cat timp tu iti faci facutele). Cand ma gandesc ca pentru mine notiunea de lux e cand reusesc sa fac dush... Nu dushul de dupa tae-bo, ci doar dush. Si culmea e ca cine ar privi situatia din afara ar zice ca acele mame fac un efort sa arate bine, pe cand eu sunt delasatoare si arat ca vai si amar.

Azi cand incercam sa-l adorm la 2 jumate imi faceam planuri mari ce fac dupa ce il adorm: merg la pipi (pana la urma am mers cu el...), imi pilesc o unghie care agatza (asa a ramas), ma pensez (hahaha sigur ca da, poate anul asta voi reusi, ca asta nu e urgenta) si beau apa (si asta tot cu el in brate am facut-o pana la urma). Dar nu a dormit deloc...

Mi-a spus o prietena de-a mea ca ma da ca exemplu la multa lume cum nu iubeam copiii inainte si acum sunt asa indragostita de Alex. E adevarat. Dar nu asta e schimbarea socanta la mine. Ce consider eu o schimbare dramatica este de la o persoana care se gandea numai la ea, am ajuns "sclava" cuiva si orice dorinta cat de mica de-a mea, chiar si din nevoile primare, a trecut pe ultimul plan (ma refer inclusiv la faptul ca nu ma pot scarpina cand incerc sa-l adorm sau sa ii dau papi, oricat m-ar manca sau m-ar gadila ceva; orice ma deranjeaza tac si inghit in sec, strang din dinti). Eram o persoana care cand iesea de la servici daca se hotara sa bata magazinele nici nu se gandea sa-si sune sotul. Nu faceam de mancare decat cand aveam chef si doar pentru mine, nu spalam haine decat ale mele. Tot timpul faceam doar doar ce voiam eu. Eram independenta, si Relu la fel, si de aia nu ne placea sa ne bagam nici unul in independenta celuilalt.

Si azi m-a palit un gand. Noi vrem sa mergem in concediu la o mare, undeva. Mai ales ca nu am fost anul trecut. Pai eu eram in extaz, e placerea mea cea mai mare sa stau la soare si sa inot. Dar din moment ce e evident ca nu voi putea face nici una din cele doua placeri, oare nu e mai chinuitor sa merg decat sa stau acasa? Asta imi aminteste si de visele mele din vremea sarcinii cum ca eu cu Alex vom sta pe o patura afara si el se va juca :)). Daca il pun pe o patura tot timpul vrea sa mearga la margini si sa bage in gura frunze si alte gunoaie. Si mai nou sa se ridice in picioare la orice, gata sa cada in nas, sau pe spate.

Ador soarele. Azi cand il plimbam pe prispa, la umbra, cum ii place, imi intindeam cate un picior la soare si simteam caldura si incercam sa-mi imaginez ca stau la soare. Asa ca cine vrea sa mai traiasca putin doar pentru propria persoana, sa mai astepte putin cu facutul de copii. Nu zic, ca nu am fost asa de fericita niciodata in viata mea. Dar nici nu am fost asa obosita niciodata, si nici nu am fost asa de "pe ultimul plan" niciodata.

In timpul sarcinii stiu ca tot ziceam ca important e sa fie sanatos, nu conteaza daca e baiat sau fata. Dar in sufletul meu speram sa am baiat, pentru ca sunt eu mai baietoasa, si sigur as fi imbracat-o in albastru pe saraca fata :D si mai tarziu in negru si cu bocanci, nici vorba de pantofi rosii cu toc :)). Si pentru ca parca nu ti-e asa frica daca ai baiat legat de violuri si alte rele. Dupa ce l-am nascut pe Alex m-am gandit ca poate ca al doilea copil mi-ar placea sa fie fetita, ca sa am si eu la batranete cu cine sa ma inteleg, ca baietii zboara de langa casa. Dar azi am zis nu, nu vreau sa am fata, sa ajunga si ea mama! Lasa, sa am o gramada de baieti sa ajunga tati, sa poata faca dush cand vor ei, nu cand ii lasa copilul! O vad pe mami cat ii e de mila de mine...

Dar daca tot vorbim de mai multi copii, cand as avea eu putere, cu organismul meu super extenuat de acum, sa ma apuc de o noua sarcina? Eu ma gandeam intr-o vreme ca ar fi fain sa ii fac la doi ani diferenta. Dar asta ar insemna ca in iarna eu sa raman iar gravida. Cum sa fac asta? Trec peste faptul ca eu am probleme hormonale, si ca ar trebui sa ma ocup de ele pentru a avea ovulatie si a fi in stare sa duc o sarcina. Dar as avea nevoie de un organism puternic, de muschi abdominali, de relaxare, liniste si odihna. Pai inainte de sarcina cu Alex eu faceam tae-bo de 2 ori pe saptamana, sala de 3 ori pe saptamana, inot de 7 ori pe saptamana, sauna la fel. Mancam super calculat si super sanatos. Analizele (in afara de cele hormonale) imi erau perfecte. Totusi, nu aveam hipotiroidism. Ce sanse as avea acum la o sarcina sanatoasa, daca as porni-o cu un organism pur si simplu extenuat? Oare sunt asa doar pentru ca alaptez? Sunt atatea femei care fac copii la doi ani diferenta si spun ca e ideal. E vorba de copii, ca sunt mai linistiti? Oricum, daca organismul e slabit pentru ca alaptez, atunci mama natura oricum are grija sa nu raman gravida cat timp alaptez asa mult zilnic. Inca nu mi-a venit ciclul, din cauza alaptatului asa intens. Dar ma gandesc ca puiul numarul doi va porni din start cu un handicap, organismul meu e facut praf, praf, sarcina va fi mai dificila, eu nu mai am grija de mine deloc, nici fizic nici psihic.

Dar ce rost are sa vorbim de bebe numarul doi cand eu de cand am nascut nu m-am facut cu o crema, de fata, de corp, de maini, de picioare, nimic... Dushurile le fac foarte rar, planificate cu greu, cat de scurte, cu usa deschisa sa poata veni Relu cu puiul sa ma cheme daca trebuie. Nu apuc sa spal vasele, nu apuc sa arunc la gunoi coji de fructe pentru ca mananc pe fuga si fug la pui. Mananc in secvente, o masa o impart in nu stiu cate episoade. De peste 7 luni nu am mai mancat o masa, o singura masa, linistita, fara sa ma uit dupa el sau fara sa maraie in bratele altcuiva ca vrea la mine, sau fara sa ma grabesc la el. Inainte nu mancam dupa 6 pentru ca imi pica greu la stomac toata noaptea. Acum mananc si dupa 10, si da, imi pica greu la stomac, dar simt ca lesin daca nu mananc.

Spuneti-mi ca devine candva mai usor. Stiu eu, cand se insoara sau candva...

Dar nu ma bagati in seama cu paragraful asta, poate e doar ceva scris de cineva cu hipotiroidism, deci cineva care oboseste repede, are dureri musculare si are depresii si brain fog... Nu vreau sa se creada ca sunt suparata. Sunt cea mai fericita de cand a aparut Alex in viata mea. Nu am iubit niciodata asa mult si nu am fost niciodata asa fericita. Cand imi mai si zambeste sunt terminata, as da orice pentru un zambet de-al lui. Dar sunt doar obosita si simteam nevoia sa ma descarc... Oricum, am reusit sa scriu postarea pe fragmente, cand mergea Relu "la aparat" la adormit copilu'...

Diversificare

Azi la masa de fructe, din moment ce era foarte marait, eram sigura ca va fi un fiasco. Cum am adus fructele cu el in brate, mi-a furat para. A inceput s-o rontaie, asa ca l-am lasat. S-a inecat cu coaja, i-am luat-o si i-am curatat-o. A molfait foarte fain pe para fata de atunci cand a incercat marul. Para ii place mai mult si e cremoasa. Cand avea prea multa para in gura si nu avea rabdare sa inghita, ci tot rontaia pe ea, lasa sa-i curga pe gat si pe body in jos. Dar nu se lasa din rontait :)).

Primul 1 iunie!!!

Primul 1 iunie!

Stiu, el va spune peste cativa ani "da ce ti-ai gasit tu mami sa imi serbezi primul 1 iunie, in loc sa notezi undeva primul 1 mai la o petrecere cu mici si bere? :D".

Nuuuu, va spune "mami, nu e adevarat, nu mai tii minte cum am sarbatorit primul 1 iunie anul trecut IMPREUNA?"

1 iunie 2009:



Alex avea 20 de saptamani si 6 zile :D (putin mai mult decat jumatatea sarcinii). Am zis atunci ca e singura data cand il serbez si pe el, ca e puiul meu, fara sa-i pot da un pupic macar, dar si pe mine. Ca mami atunci cand am implinit 18 ani a zis ca ea ne spune in continuare la multi ani de 1 iunie pana cand vom avea noi copii. Ca nu poate fi copil cu copil :D. Azi m-am tot foit si nu stiam cum sa-i spun sa-mi zica totusi la multi ani :D, parca nu ma vedeam vorbind metaforic de faptul ca sunt un copil in sufletul meu :)). Asa ca i-am zis ca trebuie sa-mi spuna la multi ani pentru ca atata vreme cat ne traiesc parintii suntem copii, suntem copiii cuiva :). Si ne-a zis La multi ani la toti 3 (eu, fratello si Alex) si eu am fost tare fericita, de parca tocmai mi-as fi recapatat copilaria inapoi (cu toata inocenta si lipsa de griji cu tot :D). Oricum mi se pare ca noi, parintii (hihi ce tare suna :D) suntem asa fericiti si incantati tocmai pentru ca ne putem retrai copilaria cu ajutorul copiilor nostri, ne bucuram pentru orice nimic si ne jucam si citim povesti, si savuram natura si lucrurile simple... Si apoi vom face acelasi lucru alaturi de nepoti, deci as putea trage concluzia ca eu mai batrana de 28 de ani, cat am avut cand l-am nascut pe Alex, nu voi mai fi, am reluat acum de la zero :)) si traiesc din nou anii copilariei alaturi de el. Sper sa-mi dea nepotei inainte sa aiba 28 de ani, sa nu trec de varsta asta :)).

Asa ca azi a primit cadou de la bunici:



ceva joc cu piesele magnetice, foarte tare!



Si 4 carti mari, cu pagini cartonate mari, cu poze multe si frumoase, superbe!



Si apoi mami si tati i-au dat cadoul cumparat ieri impreuna cu el :))



Acum se joaca asa cu el, pe jos (si se tot ridica in genunchi si masinuta tot o ia la fuga :)) )



Dar imediat il va folosi asa:



Tot azi i-am coborat nivelul la patut, sa nu cumva sa coboare singur de pe unde se ridica:



Si da, i-am dat sosetele jos pentru ca ii adoram piciorusele :x :x :x





Prima poza, cea din 1 iunie 2009, mi-a amintit faptul ca azi as fi vrut sa fac o poza asemanantoare in gradina. Dar chiar daca s-ar fi oprit ploaia, m-as fi adancit in noroi. Ploua deja de nu stiu cate saptamani. Daca si bunica mea, care are 89 de ani si jumatate :D a zis ca nu a mai fost niciodata o primavara asa ploioasa, sa nu poata pana la 1 iunie sa planteze in gradina!!! Incredibil!

Azi puiul nu a papat tare bine. E drept ca masa de legume nu am facut-o bine, a iesit o cantitate mica si blenderul nu a putut s-o toace marunt, asa ca au ramas bucatele de vreo 2-3 mm si s-a inecat cu ele. Apoi nu a mai vrut. Isi tot ducea lingurita la gura, dadea cu degetul jos din ea mancarea :)) si apoi o baga in gura sa o roada. Il si dor rau ceva dintisori. Dar pare ca l-ar deranja mai in spate, nu incisivul asta de jos care sta sa iasa langa fratele lui :D. Poate ii doare de fapt cu mult inainte de a iesi la suprafata...

Si daca tot vorbim de dinti, la cererea bunicilor de la Cluj care nu mai pot de dorul lui, punem o poza de ieri cu dintisorul:



Daca in weekend ne-am minunat de el cand umbla tinut de manute ca isi ridica picioarele la scarile mai mici de inaltime si reuseste sa urce scarile, azi m-a surprins fugind asa, dus de manute! Mergeam cu el prin casa, ca altfel nu l-am putut opri din marait (era foarte obosit, sarise peste un somn) si cand a vazut scarile a inceput sa fuga inspre ele, de m-a socat si era sa nu tin pasul cu el :)).

Se ridica pe mobila, pe orice etajere si problema e ca noi avem parchet, asa ca pantalonii ii aluneca in spate, si tot stau eu sa-l tin, sa nu dea cu nasul de parchet... A inceput sa busileze in 4 labe direct cu o viteza incredibila. Exact cu viteza cu care fug eu dupa el :)). Noroc ca l-am si strigat, si asa s-a oprit sa se uite la mine, altfel ajungea la scari inaintea mea...

Ahh, si a trecut si primul 1 iunie, ce fain a fost :D pentru noi parintii care ne copilarim. De abia le asteptam pe urmatoarele! (imi vin in minte desene cu creta pe asfalt :)) )

A patra zi de dovlecel

A patra zi de dovlecel pentru pui, a treia zi de mancat capsuni pentru mama, a sasea zi de mancat nuci de Brazilia pentru mama...

De ce le enumar asa? Pentru ca i-au aparut puiului niste bubite pe fata si parca regurgitarile sunt mai dese si mai puternice, inspre voma. Si nu-mi dau seama daca e de la laptele super gras dat de nuci, sau de la capsuni, sau de la amaratul de dovlecel. Toata ziua m-am gandit ca acuma seara la cina nu voi mai papa capsuni si nuci, dar cand a venit vremea mesei, mi s-a facut o pofta de gravida pe capsunii aia de n-am mai putut :)).

Nucile de Brazilia le iau pentru ca o singura nuca din asta contine seleniu cat are nevoie un om intr-o zi. Si seleniu e nevoie pentru tiroida, de fapt eu gasisem un articol in sarcina ca daca ai Hashimoto si iei seleniu nu mai faci tiroidita postpartum. Si uite ca am uitat complet de articolul ala! De seleniu oricum stiam in sarcina cu Hashimoto ca scade nivelul anticorpilor, si ii face sa nu atace sarcina. Asa ca am mers hotarata pe nucile minune. Si sunt si delicioase :D. M-am gandit ca voi lua doua pe zi, ca nefiind bio poate nu contin chiar asa mult seleniu. Dar de-abia m-am putut opri, cat sunt de bune...

In plus tot pentru tiroida am gasit de vreo saptamana ceva produs pe baza de fucus. Si mi-a sosit kelp-ul! Prima sursa de kelp din Romania, si culmea, e si organic, si raw! De la Una cu Luna, o femeie exceptionala, cu care m-am distrat teribil conversand prin email. Ea are blogul Bucurie Bunastare Hrisca si va deschide si un magazin fizic si online rawz! Deci ma voi gandi cum sa integrez si praful de kelp.

Si daca am deschis subiectul tiroida... in conversatia mea cu prietena mea londoneza care are aproximativ aceeasi problema, mi-a zis ca ei doctorita i-a recomandat sa se trateze neaparat pentru ca un tsh marit creste si colesterolul si automat laptele dat copilului nu mai e de calitate. Si i-a spus sa alapteze cat de mult timp. No, fiecare doctor cu parerea lui, asa ca l-am intrebat si pe Dr. Google :D.

Am gasit asa:
- o femeie cu hipotiroidism netratat care alapteaza poate pati un singur lucru rau: sa nu aiba lapte suficient. Ii multumesc Domnului, eu am.
- o femeie cu hipotiroidism care alapteaza sufera de dureri articulare, intepeniri, dureri de muschi, tendinite, etc. Ca sa pastrez umorul, voi spune "Ii multumesc Domnului, eu am." Dimineata cand cobor scarile imi e foarte greu ca nu pot indoi deloc incheieturile, mai ales cele de la laba piciorului. Va trece :D.
- e sanatos pentru mama cu tiroidita postpartum sa alapteze cat de mult
- e sanatos pentru bebe care are mama cu Hashimoto sa fie alaptat cat de mult pentru ca formula predispune la boli autoimune si bebe are deja predispozitie genetica. Anticorpii tiroidieni nu trec prin lapte la bebe, ca cica IgG-ul e prea mare, mi s-a parut super comica explicatia, imi si imaginam ca nu incape acolo pe canalizare :D.

Deci numai de bine! Mami m-a intrebat ca am cautat numai pe site-urile mele naturiste :))? I-am raspuns ca am gugalit "hypothyroid breastfeeding" (original, nu? :D), deci chiar am cautat chestii generale medicale, nu hippie :D.

Sa revin la Alex. A papat si azi bine si fructele si legumele. Maine ii pot introduce ceva nou si nu m-am hotarat inca ce. Am stat mult afara azi, ca a fost vreme frumoasa si am fost doar noi trei, restul familiei a prestat munci agricole la tara :D. E super simpatic ca e suparacios, daca are el anumite impresii prin capsor incepe sa maraie, sa isi lase buzita in jos gata de plans, e super scump. Si rade de numa daca noi incepem sa radem, dar putin intrebator, oare a fost ceva banc si el nu a fost atent? :))

Rade iar super fericit daca il poarta taica-sau pe gat, are impresia ca el e seful! Si daca ne prefacem ca fugim unul dupa altul cu el in brate (sau pe gat) e super incantat, rade si chicoteste de parca cel care fuge dupa el l-ar gadila de numa :)).

Cand umbla tinut de maini sta tantos cu burta si pieptul in fata. Si la fel de mandru a fost acuma seara cand i-am pus castile pe cap, chiar daca nu erau conectate la nimic, a inceput sa scoata sunete ca si cum s-ar lauda la taica-sau ce are el :)).

Cred ca inchei aici ghiveciul de informatii, ca imi pica ochii de somn, e 0:30 si nu stiu cum sa inchei frumos :).

A sosit Tonga!

Iupiiiiii! A sosit Tonga! Am asteptat sa se trezeasca mandru', m-am udat un pic cu apa pe freza rebela, am uitat sa ma machiez (si pe vremuri nimeni nu stia cum arat fara negru pe la ochi :D), si am incercat rapid slingul minune! Ne-a placut mult! Si culoarea e super VERDE, si e foarte usor de pus copilul si de scos! Recunosc ca ring-sling-ul imi dadea batai de cap la faza de reglaj dupa ce pui copilul, asa ca un sling fix e mult mai usor de folosit. Cred ca si de asta pana acum am preferat wrapul oricand in locul slingului. Si e super super mic, incape in orice buzunar sau poseta!

Noutatile mai pe larg - partea I

Duminica

Deprimata rau de ploi, furtuni, tunete, fulgere, Relu cu spatele blocat nu ma mai putea ajuta nici sa se uite la Alex cand il pun jos, ca daca Alex mergea undeva interzis, Relu nu se putea apleca la el sa-l ia de acolo. Si mergea Alex... mama-mama, soldateste asa, dar trebuia si eu sa bag pas rapid de tot sa-l ajung! Si stiam ca ai mei vin abia miercuri, asa ca pana miercuri stiam ca nu as rezista, ca lui Relu mai trebuia sa-i aduc una alta, cu copilul in brate. Si daca in celelalte zile ma gandeam "lasa ca deseara vine Relu si ma mai ajuta" acum nu se mai punea asa problema. Asa ca deja ne gandeam serios sa mergem la Baile Felix sa raman acolo cu ai mei pana miercuri. Noi ne mai gandisem sa mergem, dar din ratiuni de distractie, sa ramana si Relu doua zile. Acum deja gandeam practic, sa merg sa ma mai ajute ai mei cu Alex. Dar problema era, si asta mi-a adancit depresia, ca nu reuseam nicicum sa fac bagajul, cu copilul in brate. Ca sa nu mai spun ca era musai sa ma epilez, da musai rau... :">

Pana la urma am facut niste eforturi mari, Relu la fel, a incercat sa aiba grija de pui, si am facut bagajele.

Luni

Am mers spre Oradea. Nu recomand nimanui drumul asta. A fost cel mai rau drum pe care am circulat vreodata. Mai rau chiar si decat drumul de tara de la bunica-mea din judetul Salaj. Ingrozitor.... Am avut noroc ca l-am pus pe pui proaspat trezit in masina, era inca ametit, asa ca a mai tras un somn. Altfel stiam din experienta ca ar fi fost dureros de tot. Chiar si asa a avut aproape 5 ore in care nu a mancat nu a baut nimic (3 ore drumul plus somnul dinainte plus acomodarea de dupa). El care daca trec 5 minute peste cele 3 ore, deja face scandal. Dar asta e vesnica noastra problema, nu mananca pe drum, poate si pentru ca nu-l pot eu alapta la plimbare intr-un mediu calm. In masina nu vrea pentru ca oricum, nici acasa nu vrea sa suga stand jos. Am facut pe clovnul de am ajuns extenuata, doar sa ii mai treaca din timp.

Bunicii ne asteptau in parcare dinainte sa sunam noi ca suntem aproape. Nici nu au prea dormit in noaptea anterioara de emotie ca il revad pe dragul de Alex :D. Pupaturi, imbratisari... Alex era cam speriat, parea ca nu stie cine sunt. Am mers rapid in camera sa-i dau sa pape. Normal ca intai a trebuit sa se acomodeze cu camera, asa ca o jumatate de ora m-am plimbat cu el in brate si el se uita curios la becuri, apoi la calorifer, apoi la usa de la intrare... Intr-un final a inceput sa il ia somnul, asa ca s-a hotarat sa manance, dar tot asa, ridicandu-se sa mai verifice o data daca e tot acolo caloriferul...

Relu a facut cu tati meu schimbul de bagaje si de scaun de masina si am mers apoi cat a dormit puiul (pazit de mami) la bazinul cu apa termala al hotelului. Pfffff cred ca s-a vazut si pe fata mea si pe miscarile din apa ce incantata eram! Eram in extaz!!! Cine ma cunoaste stie ca cele mai mari placeri ale mele sunt soarele, apa si somnul! Ah, si pe undeva apoi ar urma dansul! Dar apa!!! Apa!!! Offf, ador sa stau in apa, sa inot, sa o mangai, sa ma joc cu ea, sa ma scufund in ea, sunt una cu apa! E relaxarea mea preferata, sportul meu preferat! Si inainte de a ramane insarcinata mergeam zilnic la inot! Toata saptamana dupa servici, si apoi sambata si duminica cine era cu ghiozdanul in spate tot timpul cu echipamentul de inot? Chiar am amintiri super placute de cate ori trec pe langa locul unde inotam, pentru ca acolo in baie am vazut spottingul acela de nidare, de fixare a sarcinii! Doctorul mi-a interzis sa inot in apa cu clor pe timpul sarcinii, si intr-adevar asa am citit si eu apoi ca sunt mai pericole de pierdere a sarcinii, de infectii urinare, si de multe alte rele, asa ca nu am vrut sa risc. Deci de atunci, din februarie 2009, nu am mai stiut cum e sa te iubesti cu apa!

Am intrat acum in apa si am inceput direct sa inot, abia apoi m-am distrat ca nici nu mi-am pus problema ca as fi uitat :D. Minunat, minunat!!! Relu se distra de pe margine cand ma vedea! Si acuma mai aveam si norocul cu freza asta scurta, fata de ce greu era cu parul meu lung in apa, chiar daca il prindeam. A fost superb!

S-a trezit puiul si a mers Relu acasa. Eu i-am dat puiului chiar daca era deja dupa-masa spre seara, intr-un interval dintre alaptari fructele si in celalalt morcovul fiert. Apoi intr-o pauza din asta de o jumatate de ora am mers pana in statiune la o plimbare cu mami si cu puiul in ergo. Am si povestit la telefon cu o fata draga mie, londoneza mea Maria, care are o voce superba, asa de calda si faina! Si ea, ca o scumpa ce e, m-a sunat sa imi spuna si mie ce i-a mai zis endocrinoloaga ei despre Hashimoto.

Am vazut nuferii frumosi, cu broscutele testoase, si ne-am intors repede la hotel, ca se apropia ora de cina la pui. I-am facut o baie improvizata intr-o vanita gonflabila adusa special pentru asta. Eheee, daca ati stii cat am gandit eu ce sa duc cu noi! Inclusiv un cearsaf am pus, ca sa nu doarma puiul pe cearsafurile hotelului. Si cum in alti ani eu aveam doua bagaje mari si Relu unul mic, acum Alex a avut doua bagaje mari si eu deloc :D. Mi-am luat direct papuci care sa fie buni si la piscina, ca sa nu trebuiasca sa-mi pun papuci, si alte alegeri din astea, de s-a mirat mami de mine ce am ajuns...

Asa ca dupa baie au inceput incercarile de adormire si hranire. A adormit greu, se uita deja foarte derutat pe pereti, desi mancase deja de doua ori in camera aceea. Dar era asa ca si cum ar spune "bine, mami, am inteles, am mancat aici si am dormit de dupa-masa, dar acuma peste noapte nu mergem totusi acasa, in camera noastra?" :D. Foarte greu l-am adormit, dar puiul scump nu a plans deloc! Scumpicul mic!

Marti

Ghinion, piscina hotelului marti era inchisa, pentru golire, spalare si reumplere. Asa ca daca am fi vrut baie trebuia sa mergem la alt hotel. Asa ca din o ora jumate cat aveam liber intre mesele puiului (fara sa-i mai dam fructe si legume, ca atunci ni se injumatateste si intervalul asta :D) am fi pierdut vremea si pe drum pana la alt hotel. Si pentru o baie asa scurta ne tot intrebam daca se merita. Dar ne gandeam ca vom merge dupa-masa, sa nu mergem chiar la soarele puternic de la ora 11. Asa ca la 11 am zis sa facem o tura pana la mall.

Continuarea in episodul urmator :)) pentru ca am inceput sa adorm un pui somnoros la ora 9:10 si m-a tinut activitatea asta pana acum, cand e 23:21. Activitate care la noi inseamna plimbat si leganat si scuturat in brate, deci sunt terminata.

Noutati pe scurt

Da, maine sper sa am timp sa le dezvolt :D

AM CASTIGAT!!!!!!! Iupiiiii nu-mi vine sa cred. Cand am deschis pagina de la adelle.ro si mi-am vazut numele, am zis ca sigur e vorba de altcineva, apoi am vazut ca si linkul e al nostru!!! Mi-a venit sa dansez! Si am inceput sa strig "ieeeeee ieeeeee", la care Alex razand pe jos langa mine "eeeeeeee" :)))

http://adelle.ro/tonga-merge-la/

Si ca sa vedeti ce am castigat (uau uau uau!!!) Priviti aici ce fain sling de vara, care incape in buzunarul de la blugi, si cu care se poate intra si in apa!

http://www.hiphip.ro/products/sling-esarfa-pentru-purtatul-bebelusului-tonga

Iupi-iupi-ei iupi iupi ei....

A doua chestiune: ieri am inotat pentru prima data din februarie 2009 cand am aflat ca sunt gravida si mi-a interzis medicul sa inot insarcinata! Ieri!!! Unde? La Baile Felix! Si am si dormit peste noapte acolo, acuma seara am ajuns acasa!!! Deci a fost prima data cand Alex a dormit in alta parte decat acasa!

Na, ce de stiri si eu nu pot acuma sa stau sa povestesc mai pe larg!

Despre hipo si lapte

Mi s-a spus de multe ori in ultima vreme "pai intarca-l, da-i lapte praf, cati copii au crescut bine mersi pe lapte praf, trebuie sa ai si tu grija de tine!". Apreciez de fiecare data, pentru ca ma gandesc ca cei care imi spun asta sunt persoane care tin la mine, altfel nu le-ar pasa de situatia prin care trecem. Dar simt totusi nevoia sa "get it off my chest" si sa exprim de ce nu fac asta.

1. Despre lapte praf

Nu vreau sa intru in polemici. Stiu ca sunt multi copii care cresc sanatosi pe lapte praf. Am asa de multe prietene mamici care hranesc puii cu formula, incat nu as vrea, Doamne fereste, sa se simta cineva jignit de orice afirmatii de-ale mele. Dar consider ca, daca mama nu se drogheaza, nu bea alcool in exces (desi, chiar daca nu am consumat deloc, nu cred ca un pahar de vin "once in a while" dauneaza), nu fumeaza, nu ia medicamente aiurea (:D) si are o alimentatie echilibrata, fara prostii, atunci puiul e mult mai bine hranit si deci mai sanatos cu laptele mamei lui decat cu formula. Deci consider ca Alex e mai sanatos alaptat la san decat la biberon. Altfel nu ar avea sens tot sacrificiul meu si al multor altor mame. Pentru ca alaptatul e greu, cel putin din prisma faptului ca-l poti face numai tu, ca mama, ziua, noaptea, nu poti sa faci o pauza sa te odihnesti. Deci cred cu tarie si convingere asta. Nu putem compara copiii intre ei. Sunt sigura ca exista multi, multi copii hraniti cu formula, care sunt mai sanatosi decat Alex. Dar poate si acei copii ar fi si mai sanatosi alaptati la san. Deci comparatiile eu le pot face doar pentru acelasi copil. Asa cum si eu eram bolnava si dereglata si sterila si grasuta (mi-a placut mai mult diminutivul asta :)) ) mancand 100% mancare sanatoasa, fara zahar, chimicale, fainuri, prajeli, etc. Am multe multe prietene care mananca la Mc, beau cola, fumeaza, mananca dulciuri si alte chestii super chimicalizate si sunt slabe, sanatoase, si au prunci sanatosi, dusi cu sarcini usoare si nasteri usoare, fara pic de sport. Dar asta nu inseamna ca eu daca as fi abordat aceeasi tehnica ar fi mers, nu? Deci fara a intra in amanunte de unde am eu piticii mei impotriva formulei, ce am impotriva laptelui praf, de ce perseverez cu alaptatul, chiar cred ca asta e cel mai bine pentru Alex acuma.

Edit 4 martie 2015: am recitit postarea si vreau sa afirm ca laptele matern e mai sanatos decat laptele praf (pe langa restul beneficiilor aduse de actul alaptarii, pe langa hrana) chiar daca mama fumeaza, bea sau ia medicamente. 

2. Si asta ne duce la punctul 2. Mai eu nu inteleg vorba aia "trebuie sa mai ai grija si de tine, ca Alex are nevoie de mama lui vesela si sanatoasa". Bun, are nevoie, sunt aici, dar daca nu as face anumite sacrificii pentru el, as lua-o razna si asta iar nu cred ca e bine, sa aiba alaturi de el o mama dusa cu capul. Pentru mine alaptatul este ceva important. Daca il opresc ca sa ma ocup eu de o boala care totusi nu e super urgenta si grava, mi s-ar parea o ratare personala grava grava de tot. Si nu sunt eu ceva Einstein sau Picasso ca sa zic ca lasa, macar sunt tare pe plan profesional, fac ceva pentru eternitate. Nu, pentru eternitate eu am "lucrat" sa-l fac pe Alex. Si pentru el trebuie sa dau tot din mine. Asta simt eu, e o nevoie intensa de a ma sacrifica pentru el, chiar daca inca nu e cazul si nu simt ca as fi facut ceva sacrificiu. (Desi as fi in stare de orice sacrificiu, si de sacrificiul suprem pentru el, ceea ce cred ca orice mama ar spune! Chiar m-am gandit ca daca as stii sigur ca lui ii va fi de exemplu putin mai bine in viata, da chiar putin de tot, daca eu mi-as taia o mana decat daca nu mi-as taia, oricat de nesemnificativa ar fi cresterea aia a fericirii lui, eu as intreba unde e fierastraul!) Inteleg ca sunt situatii de urgenta, in care se stopeaza alaptatul, inteleg ca sunt situatii cand mamele pur si simplu nu au lapte, dar sa intarc copilul pentru ca o doctorita mi-a zis asta, ca sa-mi dea un tratament soc, asta nu o voi face! Doamne ajuta sa nu fiu nevoita, dar pana atunci, cat timp o ducem bine cu boala asta, asa ramanem. Stiu ca sunt femei care considera a avea un copil doar un episod, sarcina, nasterea, alea alea, si gata, abia asteapta sa isi revina la viata normala, sa aiba grija de ele, etc. Poate voi simti si eu asta mai incolo. Pana atunci, eu simt ca nu exist doar eu, Raluca, nu, asta nu mai este. Este Raluca si Alex! Pana cand va fi Alex si prietenii lui, Alex si mandra lui (hahaha ce soacra rea voi fi, prevad asta), Alex si viata lui... Pana atunci e Alex si mama lui, Raluca si puiul ei. Chiar cred cu tarie ca trebuie sa-l alaptez, nu e o chestie de alegere "oare am chef sa-mi alaptez copilul? Parca as merge mai bine la un masaj". Nu, viata mea personala s-a oprit total cand am nascut. Probabil multi vor spune ca nu e bine, probabil chiar eu ma voi schimba in cateva luni, dar acum simt ca traiesc doar pentru el. Mi s-ar parea ceva total iesit din comun sa fac orice acum doar pentru mine. Chiar si sport sau ceva relaxant daca imi trece prin minte, repede ma gandesc daca asta l-ar distra pe Alex, sa ma vada facand sport. Daca nu, spun pas. Daca Alex nu vrea sa iasa in oras, nu vreau nici eu. Daca Alex nu vrea sa stam jos, ne plimbam, Alex comanda in casa asta si eu execut cu cea mai mare bucurie. Nu spun ca mamele care nu fac asa nu sunt mame bune, Doamne fereste. Cred ca tine de fiecare, de personalitatea fiecareia. Mie chiar nu imi placeau copiii inainte (dar deloc :D), deci mi se pare distractiv unde am ajuns, asta apropo ca la aproape orice propozitie din postarea asta am incercat sa nu folosesc cuvantul "niciodata" pentru ca nu stii niciodata in ce situatie ajungi si cum te schimba viata. Il ador pe Alex si chiar cred ca trebuie sa fac orice sacrificiu pentru el, orice ar insemna asta. De la alaptat la nedormit la abandonat viata mea de dinainte. Eu de dinainte de fapt nici nu mai exist. Si culmea e ca sunt mai fericita decat oricand! Deci eu nu reusesc sa "rezonez" la afirmatii din astea "trebuie sa ai grija si de tine", astea trec pe langa mine, nu le inteleg...

3. A nu se intelege ca fortez copilu sa stea la san. Eu am abandonat suptul cand aveam 8 luni, nu am mai vrut lapte. Daca si Alex va renunta la san inainte de vremea pe care poate mi-am propus-o eu, sper ca e limpede pentru toata lumea ca eu nu-l voi forta sa continue. Nici nu cred ca se poate, dar ma rog, am simtit nevoia sa spun asta. Eu stau la dispozitia lui pentru cat timp vrea el sa fie alaptat, zi, noapte. In toate chestiunile de pana acum m-am ghidat dupa intuitie si dupa ce vrea el. Si cu dormitul, si cu hranitul, si cum vrea sa fie tinut in brate, tot tot. Asa ca la fel voi face si cu durata alaptarii, si cu diversificarea, cu tot.

4. Chiar ar fi un mare chin si pentru mine si pentru Alex sa trecem acum pe biberon. Alex nu stie suge din biberon. Intr-o singura seara am simtit si eu in lunile astea de alaptare ca puiului ii e foame si eu nu prea mai am lapte. Asa ca am decongelat putin lapte muls anterior si am incercat sa-l dau puiului cu biberonul sau cu lingurita. A fost chinul de pe lume. Plangea de foame dar nu stia sa inghita. Pentru ca si la bibe si la lingurita nu se face vidul care se face cand el pune toata gura pe san. Am incercat si eu sa iau biberonul in gura si am vazut ca e chiar greu sa nu te ineci, cu lingurita iar, daca nu o iei pe toata in gura inchisa, cum facem noi oamenii mari la supa, tinand gura deschisa, e clar ca ori curge totul afara din gura, ori te ineci daca dai pe spate. Deci toate astea trebuie invatate si ar fi o perioada absolut chinuitoare pentru amandoi. Cu mare circ. Mi-am mai amintit cand a trebuit sa mai bea asa din bibe. Dupa show-ul cu vomatul in jet de Revelion, a fost pus la regim prima data fara lapte, si apoi cu lapte pe masurate. Deci ma mulgeam si i-l dadeam din biberon. Dar el nu putea suge si plangea cu biberonul in gura. Daca ii storceam eu putin din el, se ineca si plangea si mai rau. A fost absolut ingrozitor! Ca sa nu mai spun cat e de dificila trecerea la lapte formula si pentru cei care sunt obisnuiti cu biberonul, din cauza gustului diferit. Si apoi mai sunt cateva probleme. El niciodata nu a putut sta pe spate, nici in brate nici pe pat. Probabil din cauza refluxului. Dar el nu putea fi tinut in brate asa, ca toti bebelusii, usor culcat pe o mana a mamei. El de mic doar pe umar, la verticala. Deci nici nu as stii in ce pozitie sa-i ofer sticla. Poate doar in fund, dar cum si-ar da capul pe spate, ca nu curge asa la orizontala din sticla? El suge la san doar plimbat prin camera, pe cand il ia somnul, si se coboara el din pozitia verticala intr-una mai oblica, sa ajunga la san. Asa ca n-as mai avea la dispozitie pentru adormit suzeta lui naturala :D si n-as avea cum tine sticla, din moment ce il tin pe el in brate :)). Oricat de flamand ar fi daca ma pun undeva jos cu el sa il pun la san ca toate femeile urla si se trage si se ridica. Nu suporta pozitia. Pe vremuri cand nu avea putere sa se ridice doar urla. De asta am ajuns eu de multe ori sa-l alaptez tinut perfect la verticala la san. Si apoi mai e problema cu noptile. Cine si-ar zburataci tot somnul pentru ca s-ar ridica noaptea sa-i faca lapte formula? Si cine s-ar trezi de tot cand ar simti biberonul in locul sanului si ar incepe sa planga iar rau rau? Ar fi ingrozitor de chinuitor. Asa tzac-pac, tzitzi in gurita si adormim la loc amandoi, ca si cum nici nu s-ar fi intamplat. Daca ma intrebi dimineata la ce ora i-am dat sau de cate ori, nu tin minte nimic :D. Am mai vazut acuma cand a fost racit sau cand il dor dintii, ca el saracul crede ca tzitzi rezolva orice, si se cere la san si daca nu-i e foame. Deci cred ca sanul il ajuta si psihologic sa o simta pe mami aproape.

5. Nici daca nu as alapta nu as face tratamentul. Si doctorita, si sursele de pe internet spun ca levotiroxina @%@!^%$@&!! (sau ca sa spun frumos, cum a zis Dana in ceva comentariu trecut, mi-a placut mult ca in loc de injuraturi a zis ceva de genul "hipotiroidismul bata-l vina" :D - inchid paranteza lunga, ca nu se mai intelege nimic si trebuie recitit dinainte de a deschide paranteza) face ca tiroida sa se leneveasca si incet incet sa moara. Va trebui din ce in ce mai mare doza si se va lua pe viata, in doze imense. Nu consider ca e normal, si nu consider ca asta e calea pe care vreau sa o iau. Mi-am amintit de faptul ca atunci cand umblam eu pe la medici cu bolile mele, pentru sindrom ovarian polichistic si ginecologul super axat pe probleme de fertilitate si endocrinoloaga mi-au prescris metformin pentru rezistenta la insulina (este un medicament care se da diabeticilor). Dar metforminul asta in timp distruge ficatul iremediabil (stiu ca ficatul este un organ care se regenereaza, deci am scris intentionat iremediabil ca sa ma refer la ciroza...). Se preconiza in ce citeam eu ca in 2 ani se ajunge la asa ceva. Si atunci ce as fi rezolvat? As fi putut duce o sarcina sanatoasa si o viata sanatoasa? Mi se pare de multe ori ca doctorii vor doar sa-si rezolve felia lor, pe moment ce ii intereseaza, nu se gandesc la om ca la un intreg, nu se gandesc pe termen lung, nu se gandesc ce efecte adverse au tratamentele lor, ca de multe ori sunt mai distrugatoare decat boala initiala. Si atunci am ales sa nu fac acest tratament si sa merg pe o cale naturista, care sa incerce sa vindece afectiunea de la radacina, de unde e dereglarea hormonala, si sa tin un anumit regim de viata sanatos pentru asta. Metforminul rezolva doar rezistenta la insulina in momentul in care e luat, nu pe termen lung. Si atunci intr-adevar, e posibil sa dea ca un rezultat si obtinerea ovulatiei. Dar eu am obtinut-o si naturist, fara sa-mi distrug ficatul si tot sistemul hormonal. Si atunci? Care cale e mai buna? Deci nu am de gand nici acum (cum am zis si mai sus, nu rostesc cuvantul "niciodata" pentru ca nu stim in ce stari grave ajungem, cand suntem nevoiti sa facem si lucruri cu care nu suntem total de acord, ca sa ne salvam) sa iau niste hormoni care imi distrug si ficatul si tiroida pentru care cica sunt recomandati. Chiar ma gandesc foarte serios sa renunt si la doza mica ce o iau acum. Dar nu fac asta pana cand nu am un plan de bataie, de contracarare pe partea naturista. Nu are rost sa renunt acum fara sa iau nici macar putin kelp sau fucus, sau seleniu. Intai trebuie sa lupt pe partea naturista. Deci nici daca nu as mai alapta de maine, nu as incepe acest tratament distrugator. Dar as incepe intr-adevar in forta o detoxifiere naturista (care nu o pot face acuma, cu Alex la san) si un tratament naturist. Pana cand voi putea face astea, mergem pe o cale de mijloc. Imediat voi incepe cu kelp sa zicem, apoi imi voi face analizele peste vreo 2 luni, si daca sunt mai bune, voi renunta treptat la doza de euthyrox pe care o iau acum. Daca nu sunt mai bune, vedem atunci ce facem. Oricum, la situatia actuala nu as lua acel tratament.

Si ca sa inchei intr-o fraza de rasu-plansu, cu noua indemnizatie nu mi-ar ajunge banii sa trecem pe lapte praf, asa ca Doamne ajuta inainte sa fie tzitzi destul! :))

dor de somn

Si postarea de azi, scrisa tot asa intr-un word, pentru ca nu mi-a mers netul iar...

Mi-e dor sa dooorrrmmm! Nici macar nu am pretentia sa nu se mai trezeasca noaptea, nu! Dar dimineata sa nu se mai trezeasca de tot de tot la ora 5! Ce pot face in privinta asta? Somnul de noapte se incepe la noi in functie de cand e ultima lui masa de noapte. Daca papa la 7, normal ca nu doarme deloc pana la 10. Daca papa la 8 jumate, am sanse sa adoarma de tot. Dar si daca somnul de noapte si-l incepe la 8, si daca si-l incepe la 11 (cum a fost aseara), dupa trezirile multe de noaptea, miscarile incep pe la ora 4 iar la 5 este fresh, gata de joaca si de o noua zi! Fiecare celula din corpul meu tanjeste la un somnnnnnnnn... Si aseara m-am culcat imediat ce l-am culcat pe el, pe la vreo 11, mai ales ca nu aveam internet, dar tot a fost foarte grea noaptea si dimineata asta...

Si pe langa ca s-a trezit asa devreme, pe cand i s-a facut foame, la 8, am inceput sa-l plimb, a adormit, a papat asa adormit, l-am pus in pat dormind beton, si in 10 secunde s-a ridicat si a inceput sa “vorbeasca” si sa se joace si sa ne strige :D. Ne-a venit sa ne dam cu capul de pereti, ca amandoi speram sa dormim si noi macar inca o jumatate de ora, cat are el somnul de lung...

Spun “ne-a” pentru ca Relu a facut tot posibilul sa-si ia doua zile libere sa ma ajute, acum ca e plecata mami. M-a si vazut ca sunt cam slabita, si s-a gandit ca mi-ar prinde bine. Iuhuuuu, i-am zis azi ca ma simt ca in concediu, daca suntem doi care avem grija de pui. Recunosc ca el fiind toata ziua pe langa mine ma ajuta mai mult decat mami, ca mami saraca are si casa de tinut, face de mancare zilnic, spala, calca, mai e si gradina acuma, tot timpul este de lucru cate ceva. Deci mami vine sa ma ajute cand o chem ca vreau sa merg la baie sau sa ii fac papica la pui. De asta spun, ca Relu il ia pe pui si se joaca cu el si cate o ora! Uau uau uau! Bine, eu intre timp curat, spal vase, mananc si alte chestii “relaxante”, dar care oricum le faceam de obicei cu puiul in brate.

Azi la prima masa de solide a papat puiul iar piure de mar si la a doua piure de morcov, pastrat la frigider de cum am facut ieri. Sper sa nu uit deseara sa scot de la congelator si sa pun in frigider pentru maine morcovelul. Asa se face cu asta congelat, nu?

Iar am avut un noroc imens cu Relu :)). Am zis ca-l angajez. S-a pus si el langa pui, si-a pus babetica la gat, si eu ma prefaceam ca-i dau lui prima data, si apoi lui Alex. Lingurita din nou a fost abandonata rapid, si de mai mare succes a fost degetul meu. Dar tin degetul asa in fata lui si astept sa ma prinda el si el sa-si duca la gurita degetul meu. Altfel nu merge. Si partea comica e ca nu tot timpul isi nimereste gura. Asa ca tot tot tot era morcov, si pe ochi, si in par, si chiar si in nas reusise sa-si bage. Inca adanc de tot, ca si-a bagat in nas un deget de-al lui plin de morcov...

Asaaaa toata ziua azi a dormit foarte putin, nu stiu care-i baiul. Nu-mi mai vine sa dau vina pe dintisori, ca parca prea demult tot asta zic...

Editare spre seara: a adormit la masa de 6, desi de obicei somnul asta il sarea pana direct la cel de noapte. Si de atunci tot doarme, s-a trezit la 9 doar ca sa caute sanul... hmmm din moment ce el doarme 6 ore pe noapte, sa inteleg ca de la 12 facem petrecere in pijamale?

In fiecare seara cand merg in pat imi spun rugaciunile si Ii multumesc lui Dumnezeu pentru Alex. Si de fiecare data ma gandesc ca nu Ii multumesc destul de mult ca il am si ca e sanatos. Dar sunt sigura ca si daca as sta toata ziua sa-I multumesc, nu ar fi suficient...