Despre protectia solara, din nou

Vad ca am un blog foarte dezorganizat, nici macar tag-urile nu sunt puse bine. Asadar la tagul „soare“ nu am gasit si postarea cu ingredientele alese de mine pentru crema. Si atunci cand am gasit-o, nu imi place ca este asa un amestec de idei acolo... Asa ca, daca tot a venit sezonul, si am vazut zilele trecute ca postarea mea despre protectia solara a fost share-uita pe Facebook, sa ii fac un update.

In primul rand vreau sa lamuresc o idee ce o tot aud peste tot: “nu putem spune ca in urma cu cativa ani stateau oamenii la soare si nu pateau nimic, pentru ca acum soarele e periculos, si trebuie sa ne protejam”. Observatiile mele:

• Nu, soarele e fix la fel (ba chiar ziceau astia anii trecuti ca s-au acoperit gaurile din stratul de ozon). Si stiu asta pentru ca in tarile ecuatoriale, unde NU au ajuns cremele conventionale de protectie solara, si unde oamenii lucreaza in soare puternic bine mersi, nimeni nu are cancer de piele.
• Nu, nu e vorba de pigment, pentru ca nu cred ca intr-o generatie, de la parintii si bunicii nostri care lucrau si ei in soare fara cancer de piele, ne-am pierdut pigmentul.
• Cred ca, pe langa chimicalele pe care le punem pe piele, si cand stam la soare, si in restul anului, cel mai mare rol in protectie il are alimentatia!

Si partea cea mai frumoasa e ca atunci cand am o idee, fix atunci, se gaseste cineva care se exprima mai frumos decat mine, sa si scrie lucrurile astea. Bine, si in postarea din 2010 scrisesem despre rolul important al alimentatiei sanatoase si al antioxidantilor. Va invit s-o mai cititi o data, cu atentie :D. Dar acum, o mamica pe care imi place mult s-o citesc, a abordat tema aceasta a protectiei solare in ultimele zile:

Antioxidants Vs. Sunscreen: Which Works Better? - Cel mai important articol de citit pe tema, cum o dieta bogata in antioxidanti si in grasimi sanatoase face ca o crema de protectie solara (chiar si una sanatoasa) sa nu fie necesara. Ca doar cele nesanatoase stim deja ca ele in sine provoaca melanomul, cancerul de piele.

Confessions of a Sunbather

Why Vitamin D Supplements Can't Replace Sunshine

Wait... WHAT? Sunlight Prevents Cancer??? - cu referinte despre evolutia cancerului de piele de cand ne temem de soare.

Many "Healthy" Sunscreens Accelerate Skin Aging - foarte bine explicat despre nanoparticulele din filtrele fizice, considerate sigure, in special despre nanoparticulele de titaniu

How To Make Non-Toxic Homemade Sunscreen - vorbeste si despre nano-particule, din nou, pe langa o idee de reteta.

Deci, care e planul meu (si de fapt cum procedez din 2010 de cand avem si soare si Alex deodata :D)? 

• Nu stam la soare la amiaza. Nici in oras, nici la mare. Dupa ora 10:30, pana la ora 17, ne jucam la umbra.
• Ne acomodam treptat cu soarele, de cum vine primavara, ne jucam la soare, stam la inceput putin si apoi din ce in ce mai mult.
• Mancam sanatos. Si vorbesc foarte serios. Cine ma cunoaste, stie ca sunt agasant de perfectionista cu mine si cu Alex la capitolul asta. Deci fara devieri.
• Daca simt ca soarele e puternic si noi trebuie sa stam acolo din anumite motive (fie ca soarele e puternic si dimineata/dupa-amiaza, fie ca avem de umblat prin oras la soare), ne protejam cu umbrele si cu palarii si cu haine lejere din materiale naturale ce sa ne acopere. Vara trecuta in Grecia il purtam in Boba si il aparam de soare cu ajutorul umbrelei.
• Daca banuiesc ca umbrela sau hainele si palaria nu acopera tot, si e musai sa fim afara la amiaza, folosesc o crema de protectie cu bariera fizica. Cu titanium dioxide sunt unele dileme, asa ca prefer doar oxidul de zinc. Anii trecuti aveam Badger, pentru ca dintre cele naturale/bio de pe piata era singura care avea 100% ingrediente naturale.  Acum voi prefera sa-mi fac eu si aceasta crema, pentru ca nu prea am mai vazut Badger, si oricum era destul de scumpa.
• In rest, dimineata devreme-devreme si dupa-amiaza tarziu spre seara, nici o crema. Mai facem si noi o vitamina D si ne bazam pe alimentatia sanatoasa si pe faptul ca pielea ne e sanatoasa din pricina ingrijirii naturale.
• Dimineata mai inspre ora 10 daca suntem afara, il dau cu o crema de protectie naturala cu FPS mic, dat doar de unturi si uleiuri, deci fara zinc. Dupa-amiaza cand iesim din casa la ora 17 il dau cu aceeasi crema, dar nu i-o repet o ora mai tarziu, pentru ca la ora aceea nu mai e puternic soarele.
• Dupa soare, si aici ma refer doar la mare, nu si la iesirile scurte prin oras, il dau cu ulei de susan, care e excelent si inainte de soare, dar si dupa. Am la mine mereu in concediu gel pur de aloe vera, daca am impresia ca pielea are nevoie de racorire sau regenerare.
• Ce scriu aici despre el aplic si la mine. Si, repet, in perioada cand foloseam creme din comert ma ardeam toata vara. Acum pielea nici nu trece prin stadiul de inrosire, din alba devine galbuie, si apoi bronzata. Fara arsuri, fara frisoane sau dureri, arsuri care apar tocmai pentru ca organismului ii era blocata vitamina D.
• Am zis mai sus ca avem o piele sanatoasa din cauza ingrijirii naturale. Pana la varsta de 2 ani si jumatate ai lui Alex, nu stiu daca l-am spalat in total de 10 ori pe corp si pe cap cu gel de dus, chiar daca avem bio. In general il spalam cu gel de dus daca ii miroase transpiratia (s-a intamplat doar de doua ori, probabil era mai deshidratat, in rest el nu miroase deloc) sau cand il tundem, ca sa curatam mai usor parul cazut pe el. Il spal cu sapun pe manute foarte des, normal, deci sa nu credeti ca locuim in microbi :D. Dar nu vreau sa inlatur bariera naturala de grasimi proprii pielii de pe corpul lui. Ca doar spatele si gambele si burtica si cotul si ce or mai fi, nu transpira, nu miros urat niciodata, si atunci de ce sa folosesc la spalare altceva decat apa? Vara ii facem dus des, pentru racorire si curatare. In restul anului nu exageram cu baile. Pana pe la 1 an si jumatate cred ca l-am spalat doar cu ceai de musetel si/sau galbenele. Si vara il dadeam cu crema hranitoare din unturi si uleiuri. De cand e mai marisor, ii pun in apa de baie o sare de baie care mie imi place mult, ce dezinfecteaza, repara pielea si o hraneste. Va zic ce e, ca sigur o sa ma intrebati.  Baby’s Breath de la Herbine. Dar puteti sa va preparati ceva asemanator acasa. Si sa folositi si laptele muls mai vechi congelat pentru vremuri negre :D. In plus, ii adaug in apa de baie ori amestecuri de uleiuri/unturi gata preparate de la magazinele bio, ori singure (shea, cocos, cacao, jojoba, argan, masline, floarea soarelui, avocado, samburi de struguri, canepa). Ganditi-va ca si sapunurile sunt facute din uleiuri, deci ajuta mult la curatare, fara sa distruga echilibrul pielii. Si gata! Are o piele perfecta, nu tin minte sa fi avut vreodata vreo iritatie sau vreo buba sau vreo alergie. E curata fara sa fie nici unsa, nici uscata.
• Eu ma spal doar cu cosmetice bio sau sapunuri naturale. Dar nu la fiecare baie, pentru ca mi s-ar usca prea tare pielea si parul. Alternez baile de “spalare” cu bai de relaxare si hidratare, cu saruri de baie si cu uleiuri naturale puse in apa. Uleiurile si sarurile si curata, dar si hranesc pielea si parul. Dupa o astfel de baie am pielea perfect curata, frumos mirositoare in mod natural, si parul e in sfarsit usor de aranjat, pentru ca in mod normal parul meu cret e foarte uscat.
• In casa folosim doar detergenti bio, de la vase, la pardoseli, la geamuri, la haine si lenjerii. Deci chiar nu ne agasam pielea cu chimicale, nu o sensibilizam (Alex nu a avut niciodata pe piele ceva cu parabeni, sau ceva cu hidrocortizon care subtiaza pielea, sau ceva cu antibiotic; bine, de fapt n-a luat antibiotic niciodata nici oral, deci Doamne ajuta sa fim la fel de norocosi si de acum inainte). Cred ca si medicamentele (lipsa lor) are importanta, din moment ce paracetamolul s-a demonstrat ca daca e dat copiilor provoaca astm. Inseamna ca poate provoca multe alte afectiuni alergice, inclusiv sa sensibilizeze pielea.  

Deci, ce creme imi voi face pentru mine si pentru Alex in acest sezon?

      
      1.       Crema mea preferata, din unturi si uleiuri, cu FPS mic natural, pe care mi-o fac din 2010. Am scris prima data despre ea aici. Ce contine? Dupa multe cercetari am ramas atunci la aceste uleiuri si unturi recunoscute pentru efectul lor protector (pentru orice ingredient, puteti cauta "coconut sunscreen" de exemplu si veti gasi multe articole pe tema; la fel cu "cocoa, sunscreen", si restul):

• Unt de shea
• Unt de cocos
• Unt de cacao
• Unt de jojoba
  
  -    Le incalzesc doar putin la bain marie, cat sa nu-si piarda proprietatile, doar sunt extrase la rece, si cat sa le pot amesteca.
  -    Le amestec usor si le pun in recipiente mari, sa se intareasca din nou.
  -    Uneori le tin in camera, alta data la frigider.
  -    Inainte de drumul inspre mare le pun la frigider ca sa se poata transporta mai usor, intarite, si in masina le tin unde e mai rece, unde bate aerul conditionat, in torpedou sau la cotiera dintre scaunele din fata.
  -    Pe plaja imi duc recipiente mai mici, intr-o gentuta izolata, stiti, din alea cu buretel, de carat bere si cosmetice pe plaja :D.
  -    Dar si daca se topeste nu e nici o problema, e un ulei. Nu mi-a rancezit niciodata. Nu a expirat. Produsele cosmetice 100% din ulei/unt nu au nevoie de conservanti sau de emulsificator sau de alte complicatii (fie ele si bio). Au termen de valabilitate exact cat uleiurile din care sunt facute. Ale mele aveau deci termen vreo doi ani :).

        2.       Anul acesta voi lua niste ingrediente dragi, pe care mi le doresc demult intr-o crema de protectie solara, pentru a-mi face o noua crema, cea in care sa pun si oxid de zinc (pentru filtrul de protectie fizic, sanatos, ce ramane la suprafata pielii si nu se absoarbe, doar protejeaza perfect impotriva UVA si UVB; in anii trecuti imi cumparam Badger, acum vreau sa-mi prepar eu si aceasta crema de folosit la amiaza).

• Unt de cocos (am vrut o baza care sa fie solida la temperaturi mai mici)
• Ulei de avocado (mi l-am dorit si acu’ doi ani dar mi s-a parut atunci prea scump; este excelent pentru soare, ca toate cele de mai sus de fapt)
• Ulei de susan (este excelent si inainte, si dupa soare; pana acum il foloseam doar dupa soare)
• Ulei de catina (nutritiv, protejeaza de razele soarelui)
• Ulei de morcov (pregateste pielea pentru expunerea la soare, ajuta la regenerarea pielii dupa soare si asigura un bronz sanatos)
• Oxid de zinc (filtru fizic UVA si UVB).
  
  -    Pe ultimul link de mai sus, de la mommypotamus, veti vedea o schema cu procentul de oxid de zinc si FPS-ul echivalent obtinut. Nu e voie mai mult de 20%, iar daca puneti 20% veti avea parte de o crema cu FPS 20+. 
  -    Pe elemental.ro la fiecare ingredient si pe elemental.ro/blog la retete veti gasi multe informatii, si despre modurile de preparare ale retetelor cosmetice, si despre ustensile necesare (pana acum nu am simtit nevoia ustensilelor la crema de soare, doar la gelul de par; acum voi vedea daca ma descurc cu procentele oxidului de zinc fara aparate speciale), si chiar retete de creme pentru soare. Eu am ales sa fac ceva mai simplu, nu am nevoie de pulbere coloranta, nu mi-e musai vitamina E, etc. Deci puteti si sa simplificati retetele lor. Dau in continuare cateva linkuri de la ei:
  -    Ulei de plajă cu 5 uleiuri protectoare 
  -    Cremă pentru plajă cu protecţie solară 
  -    Cremă-gel pentru protecţie solară 
  -    Ulei activator de bronzare 
  -    Ulei satinant și calmant după soare 
  -    PROTECŢIE SOLARĂ – produse, atenţionări şi recomandări 
    
  3.  Dupa soare:

•      ulei de susan
•      aloe vera - la nevoie

Sunt sigura ca am mai citit pe tema aceasta in ultima vreme, fiind inceputul verii, multe multe articole. Nu le mai tin minte, nu le-am salvat. Imi pare rau daca am uitat ceva important.  Chiar simt ca uit sa spun ceva :D. Mi-a ramas in memorie acesta, pentru ca iar mi s-a parut ca se explica bine faza cu nanoparticulele. Ce credeati, ca daca vorbim de protectie naturala nu trebuie sa ne informam in continuare? Apropo de protectie naturala, sper ca in postarea aceasta nu mai trebuie sa reiau motivele pentru care produsele cosmetice de protectie solara din comert (chiar si cele pentru copii, chiar si cele faimoase si scumpe din farmacii) sunt foarte nocive! Am mai spus-o, pe langa faptul ca orice crema chimicalizata, cu parabeni si alte prostii, este provocatoare de cancer, cele de soare fac mult mai mult rau. Filtrele chimice sunt periculoase pentru sanatate, si in plus impiedica exact absorbtia vitaminei D, cea care ne protejeaza impotriva cancerului de orice tip. Nu e greu sa cautati ingredientele pe eticheta. Daca nu intelegeti unul din ingrediente, nu cumparati crema, oricat v-ar recomanda-o farmacista.

Daca intrati pe naturalnews.com si pe mercola.com sigur la un search pe aceasta tema veti gasi mai mult decat suficiente articole.  

Hai sa scriu tot aici parerea mea despre ochelarii de soare pentru copii. Citim peste tot ca nu suntem parinti buni daca nu protejam ochisorii copiilor. Desi recunosc ca nu am vazut copil care sa stea sa se uite la soare. Nici noi nu am purtat ochelari de soare cand am fost copii, si ochii mei deocamdata sunt perfecti, nu am nici o problema de vedere (si am prins si monitoarele alea radiante, ca doar din 1995 tot de informatica ma lovesc). Ca sa nu mai spun ca e foarte greu sa gasesti ochelari buni, chiar cu protectie, nu plastic colorat. Cei fara protectie sunt si mai periculosi pentru ca fiind inchisi la culoare, ochiul copilului e relaxat, nu se fereste de soare asa cum ar face-o fara ochelari, prin mijirea ochilor. Si atunci razele intra lejer in ochiul tinut deschis neprotejat. In plus, am mai citit doua chestiuni contra ochelarilor de soare si la adulti si la copii: daca ochiul nu "vede" lumina puternica, atunci nu sintetizeaza melanina, nu stie organismul ca afara e soare, si se arde pielea, pentru ca organismele interne de protectie nu functioneaza (mancam morcovi pe degeaba cum ar veni :D). A doua chestiune am citit-o la Victoria Boutenko, care spunea ca prin zona din jurul ochilor sintetizam foarte bine vitamina D, si ca oamenii cu lipsa de vitamina D stau tot timpul incruntati, si fac riduri verticale intre sprancene. Asa sunt si eu, stau incruntata, nu pot sta cu ochii deschisi nici macar toamna. Imi place soarele la nebunie, dar tot timpul ma incrunt si am ridurile alea verticale. Nu am purtat la viata mea ochelari de soare decat foarte putin. Dar pana cand am ramas gravida cu Alex, de pe la 14 ani, nu a fost zi in care sa nu ma machiez pe ochi foarte puternic, smokey eyes, sigur nu ajungea soare la pielea ochilor mei. Deci, sa trag concluzia, pentru copii e suficienta o palarioara care sa acopere si fata. 


Si mi-am mai amintit ca din 2010 cand am scris eu despre soare, am mai citit vara trecuta, in 2011, un articol documentat despre cremele de protectie solara, la CriticoMamica.

Tot azi am vazut un status pe Facebook la pagina Jurnal de Nutritie,  pe aceasta tema:  "Cancerul de piele, pus pe seama soarelui, nu este de fapt datorat soarelui. Este cauzat de grasimile trans din uleiuri vegetale oxidate, margarina si de alte toxine stocate in piele.  Unele creme de protectie solara pe care le folosim contin chimicale ce s-au dovedit a duce la cancer de piele".  Dr. Natasha Campbell McBride

Daca tot la postarea originala am pus poza cu bronzul obtinut in mod sanatos, sa pun si o poza de anul trecut, de dupa venirea din concediu, cu mine si cu Alex. A mai aparut pe blog, dar am gasit-o ca e exact la o zi dupa sosirea din Grecia. Da, eram mai bronzata in poza din 2008, ca doar nu aveam copii si puteam sta intinsa la soare :D. De cand cu Alex nu stiu la mare ce e acela sezlong :)).

Va doresc o vara frumoasa, cu aer curat, cu sanatate si vitamina D!

Edit (7 mai 2012): Am uitat sa specific, la mare, sa tamponati copilul usor cu un prosopel sa se ia excesul de ulei, altfel o sa fie alunecos in apa, nu cumva sa-l scapati :D.

Solutii impotriva insectelor

Vara trecuta, inainte de a merge in Grecia, m-am documentat mult pentru a gasi ceva natural impotriva insectelor. Tantarii ma speriau mai mult.

Am citit despre device-urile electronice si sunt voci care spun ca totusi radiatiile electromagnetice emise nu sunt chiar sanatoase pentru copii, pe langa ca de fapt nici nu functioneaza.

Pentru camera de hotel mi-am dus un vas de ceramica, pentru a folosi uleiurile esentiale ca aromaterapie. Iar pentru noi, seara, daca as fi observat tantari, ma gandeam sa-mi fac un amestec bun pentru piele. Recunosc ca pana la urma nu m-am mai stresat sa caut eu care uleiuri esentiale sunt ok pentru bebelusi (atentie mare, ca nu toate sunt permise pe piele, si oricum nu direct uleiul esential), pentru ca am observat ca ne impacam bine cu Organic Mosimix de la Essential Care, 100% organic. Ingrediente (daca doriti sa-l "copiati"): extra virgin olive oil*, high oleic sunflower oil*, coconut oil*, lemongrass*, lavender*, thyme*. (*provenite din agricultura ecologica.). Din pacate, despre restul produselor bio impotriva insectelor, am citit review-uri in care mamicile s-au plans ca nu au avut nici un efect.

Am fost la o nunta langa lacul Tarnita in toamna 2010, erau roiuri de tantari prin aer. L-am dat cu Organic Mosimix pe picioare si pe manute si nu am mai vazut picior de tantar in jurul nostru. Nu a avut nici o muscatura.

Ah, uitasem sa spun, banuiesc ca toata lumea stie ca solutiile repelente din magazine, hypermarketuri si chiar si farmacii, sunt extrem de toxice! Poate mi-as da catelul cu ele, ma mai gandesc :D. Dar in camera, pe haine, pe pielea mea sau a copilului meu, nici gand! Oricat le face reclama ca sunt ok si pentru copii, va rog frumos sa le cititi ingredientele si sa le verificati. Majoritatea contin substanta DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamide) care e cancerigena, distruge sistemul hormonal, este neurotoxica, si este interzisa in multe tari.

Cum am spus, uleiurile esentiale pe care le-am gasit nu am apucat sa le verific daca sunt permise pe pielea bebelusilor, va trebui sa cercetati singuri :D. Eu le-am dus cu mine in Grecia ca sa le folosesc in lampa de aromaterapie din camera, asa ca i-ar fi fugarit pe tantari fara sa-i atinga piticului pielea.

Ce am avut notat intr-o ciorna anul trecut despre astfel de uleiuri esentiale cu functii repelente, din cercetarile mele online:

 Uleiuri esentiale care au proprietati repelente, de a pune pe fuga insectele:
- ulei esential de citronella
- ulei esential de lemongrass (iarba de lamaie)
- ulei esential de menta (menta iute, peppermint, nu menta dulce spearmint)
- ulei esential de geranium
- ulei esential de tea-tree
- ulei esential de lavanda
- ulei esential de catnip (iarba matei)
- ulei esential de scortisoara
- ulei esential de cuisoare
- ulei esential de lamaie
- ulei esential de eucalipt

Uleiuri si unturi naturale cu proprietati repelente, pe care astfel le puteti folosi si ca uleiuri neutre, care sa dizolve uleiul esential, sa nu fie prea concentrat pentru piele

- ulei de floarea soarelui
- ulei de cocos
- ulei de jojoba
- unt de shea
- unt de cacao
- ulei de avocado





*partea buna la cocos, shea, jojoba, cacao si avocado este ca sunt si uleiuri cu factor de protectie natural aproximativ 2. Asa ca vara au un dublu rol, de protectie solara si de protectie impotriva insectelor.

** nu trebuie sa folositi toate uleiurile, va alegeti ce va convine mai mult, poate unele le aveti deja in casa (lavanda), poate unele sunt mai ieftine (menta), sau poate unele au mai multe utilizari (menta si eucalipt pentru raceala, tea-tree pentru dezinfectat scutece textile,...)

Pentru intepaturi de albine: scoatem acul, aplicam gheata, punem locul cu intepatura intr-un bol cu apa si cu cateva lingurite de bicarbonat, sau punem gel de aloe vera pe intepatura. (Gelul de aloe vera e foarte util sa-l luati in concediu, si pentru arsuri solare)

Pentru intepaturi de viespe: o ceapa taiata, sau compresa cu suc de lamaie sau otet.

Pentru intepaturi de tantari:  aplicam extract de witch hazel (hamamelis), sau aloe vera.

Pentru intepaturi de pureci: curatam cu apa si sapun, aplicam gheata, punem o pasta de bicarbonat si apa.

Aceasta era ciorna mea de vara trecuta, facuta dupa ce citisem vreo 50 de articole straine pe tema. Anul acesta am mai citit un articol bun, care are chiar retete, scrise frumos, pe cantitati. Pot doar sa sper si sa banuiesc ca repelent inseamna majoritatea insectelor, si deci si capusele, cea mai noua spaima a parintilor.

Biscuiti din faina de mei

Am cautat pe blog sa vad ce am mai scris eu pe tema biscuitilor. Facem destul de rar. Probabil ca in familiile in care parintii mananca biscuiti, trebuie facuti des, ca sa aiba cel mic o varianta sanatoasa. Dar noi cum nu mancam, se pare ca nici Alex nu considera ca ar trebui ca biscuitii sa faca parte din meniul zilnic.

Nu cred ca mai trebuie sa amintesc ca Alex nu a mancat niciodata biscuiti din comert sau zahar (in afara de zaharul continut de putinele medicamente pe care le-a luat la viata lui). Eu nu am mai cumparat biscuiti de mai mult de 15 ani, asa ca mi s-ar fi parut chiar bizar sa cumpar ceva atat de nesanatos doar pentru ca cei din jur dau copiilor biscuiti. Dau explicatiile astea pentru ca mi se mai spune ca imi chinui copilul ca nu-i dau biscuiti. Nu vad unde e chinul lui, serios. Nu stie ce sunt aia, nu i-ar putea satisface o nevoie pe care nu o are, iar nutritional sunt bullshit. “Pai il poti face fericit daca ii dai biscuiti zilnic”. Really? Astfel de “fericire” vreau sa-i ofer copilului meu? Nu joaca pe afara cu mama lui? Nu desenarea si dansul si rasetele si pupatul? Fericirea dintr-un pachet cu E-uri si junk? O fericire de tip bulimic, care e facuta sa inlocuiasca pe timp scurt un gol din inima adultilor? Nu, multumesc. Alegem sa fim cu adevarat fericiti, nu “sugar-high” fericiti (pentru mami, necunoscatoare de limba engleza, nu voi traduce bullshit si junk de mai sus, ci sugar-high care este expresia pentru senzatia de dupa ce mananci zahar, care se aseamana cu cea de dupa consumul de droguri.)

Si acum sa revin. Am cautat pe blog ce am mai scris despre biscuiti si am gasit ca am scris doua retete de biscuiti vegani din cartea Elenei Pridie, am scris aici pe undeva pe la mijloc cum am facut eu din si mai putine ingrediente biscuiti de mei (grrrr pe vremea cand intr-o postare faceam o ciorba adunata de mai multe subiecte...) si aici am scris despre biscuitii aproape raw vegani pe care ii fac o data la cateva luni.

Inainte de Craciun m-am hotarat sa-i fac lui Alex niste biscuiti, pentru cazul in care l-ar fi tentat din prajiturile pe care cei ai casei le mananca. Stiu, ideal ar fi fost sa facem toate prajiturile din casa cu sirop de artar in loc de zahar si fara chimicale nocive, si fara margarina, dar cum inainte de Craciun am avut si noi un necaz in familie, am cumparat prajiturile de la un laborator, sa avem pentru musafiri, si pentru cei ai casei care consuma inca zahar. Nu stiu cum e in restul tarii, dar prajiturile din Baia Mare de la laboratoare de cofetarie sunt tare bine facute, parca sunt de casa, nu sunt gretoase, cremoase, nu par de cofetarie. Deci oricine le-ar fi vazut ar fi zis ca sunt de casa, aratau foarte bine. Stiu ca in Cluj cand stateam lumea avea aceasta problema si se minuna de parjiturile din Baia Mare. Dar iar am deviat de la subiect :D.

Nu sunt buna la dat retete. Pentru ca mie imi place sa pun totul dupa ochi, si sa adaug ingrediente dupa cum ma taie capul pe moment, deci niciodata nu voi nimeri aceeasi reteta. Stateam si acum si ma uitam la poze si o tot intrebam pe mami daca nu mai stie ce i-am spus atunci ca am pus in ei :D. Deci, din memoria mea, reteta ar suna asa:

Ingrediente:
- faina de mei
- galbenus de ou (am spus ca profit sa-l ascund pe unde pot, in speranta ca Alex va manca)
- smantana (trebuie pus ceva gras ca sa fie moi :D si prefer smantana pentru ca avem cruda, in locul untului pasteurizat)
- sirop de artar bio (mierea nu se comporta bine la procesarea termica)
- coaja de lamaie (aveam un plic mai vechi cu coaja de lamaie bio si voiam sa o consum; mare grija la lamaile ne-bio, cred ca as folosi doar daca as freca intai coaja bine de tot cu perie si cu otet)
- bicarbonat si suc de lamaie ca sa faca spume :D (dupa cate m-am interesat eu, la varsta lui de peste 2 ani, e ok bicarbonatul asta, nu e nociv ca si praful de copt, si am vrut ceva sa umfle putin biscuitii, sa fie mai pufosi; cu albusul de la ou, batut, cred ca ar fi iesit mai inspre chec decat inspre biscuiti)

Am amestecat totul, am mai pus faina de mei pana s-a putut modela, si le-am pus in tava, pe hartie de copt, impreuna cu ajutorul de bucatar :D

S-au facut foarte repede, mare atentie sa nu se arda. Nici temperatura nu retin la cat am pus-o, cred ca la 180... sunt varza la retete, stiu. Vreau doar sa va dau idei, nu va pot da reteta completa :)).

I-am facut piticului “cafeluta”, adica laptic crud incalzit un pic, cu praf raw organic de carob (roscove) si cu miere. Iese cafeluta asta cu un gust atat de minunat de delicios incat stau si ma gandesc de ce ar mai face cineva nesquickuri copilului... ahhh mi s-a facut pofta acum :D.

Si s-a servit cu biscuiti si cafeluta :)

Si desigur, ca orice mancare, are parte de succes atunci, pe moment. A mancat vreo 2 biscuiti (ceea ce la noi e ceva enorm :)) ). Apoi nu a mai vrut nici in alta zi, nici daca i-am mai facut proaspeti :D. La fel se intampla cu orice mancare :D.

Tort Tropical la aniversare

Cand am ales tortul raw vegan pe care sa i-l fac lui Alex de ziua lui, am pornit rasfoind 3 bloguri dragi: al Inei, al Simonei si al Corinei. Stiam ca de la aceste 3 fete as primi oricand un sfat, o mana de ajutor, daca m-as impotmoli. Ceea ce s-a si intamplat. La repetitie, tortul ales mi-a iesit cam moale, asa ca mi s-au dat in comentariile de sub reteta multe sfaturi.

Am ales, zic eu, reteta cea mai simpla, si cu cele mai putine ingrediente "exotice". Aveam unt de cocos acasa, deci numai lucuma a mai trebuit sa cumpar, dintre ingredientele mai putin intalnite pe la noi. Deeeecciiii, tortul ales a fost: Tort Tropical de Corina Bacalu. (hihi, nu scriu reteta aici, ca sa intrati acolo :D)

De ce am ales un tort raw vegan? Pentru ca Alex nu a mancat inca zahar niciodata in mancare. Doar in vreo 4 "portii" medicamente pentru copii, care banuiesc ca au ceva zahar, intre 1 an si 2 ani. In ceva alimentar niciodata. Mi s-a parut dificil sa incerc o reteta "nesanatoasa" cu miere in loc de zahar. Si nu stiu, mi s-au schimbat mie gusturile, daca mananc zahar atat de rar? Dar astea raw vegane mi se par incredibil de delicioase! Si tare as vrea sa pastram traditia si sa facem doar deserturi sanatoase. De ce nu fac saptamanal unul? Pentru ca eu si Alex nu prea mancam dulciuri, nici clasice. Eu nu simt nevoia de nici un dulce, deci nu simt nici nevoia sa le inlocuiesc cu unele sanatoase. Mi se pare suficient ca tot anul sa nu mananc nimic dulce, si de sarbatori si aniversari sa facem un tort raw vegan.

Pentru cine nu stie ce inseamna raw vegan: nu are zahar, nu are faina, nu are lactate, nu are oua, are doar fructe, nuci si fructe uscate. CRUDE toate! Deci pline de vitamine, de minerale, de alti nutrienti, de enzime. Asa ca mi se pare logic ca in cele cateva dati pe an cand mancam desert sa il alegem cel mai sanatos (si intamplator e si mai delicios decat variantele "clasice" de tort!).

Am facut o incercare la inceputul saptamanii, a iesit cam moale, dar am mancat toti cu lingurita din el. Inclusiv nemancaciosul mic... (dupa cum arata si urmele degetelelor din tort):





Tortul era pentru duminica. Am ales sa fac o portie si jumatate, sa ajunga si pentru musafiri :D. Asa ca de vineri seara am pus caju-ul in apa:



Caju-ul umflat sambata dimineata:



Eu m-am bazat ca asta micu' al meu nu e deloc pofticios si mancacios, dar am gresit :D. Asa ca ar trebui sa puneti putin caju in plus:




Curmale am cumparat fara samburi, sa nu ma chinui. Din astea nu au trebuit sa fie in plus :D



Pentru "blat" asteapta migdalele si curmalele. La sfatul Corinei, curmalele sunt taiate marunt, sa ajutam blenderul.





Aici a inceput munca lui Alex. Deja de cateva saptamani eu nu mai am voie sa folosesc blenderul, el vrea de fiecare data "vrum vruuuummmmm"! Am blenduit in mai multe transe asa: prima data migdalele le faceam praf, apoi puneam cateva curmale, sa aiba acolo putina faina de migdale, sa nu se lipeasca de tot de lame.













Pe fundul tavii Corina recomanda sa punem hartie de copt ca sa taiem mai usor feliile. La mine a fost ok si cu niste fulgi de cocos (hihi, cu grasime cu tot).



(imi cer scuze daca va deranjez privirea cu poze slabe, dar in primul rand nu ma pricep, in al doilea rand lumina naturala era inexistenta, afara era un intuneric de toamna-iarna)

Caju-ul facut crema:



Cu bananele:





Vruuuummmm pe programul Smoothie:



Intre timp eu ma distram cu amestecul de migdale si curmale:



O poza foarte miscata, facuta cu degetul mic, singurul nelipicios dupa ce am pus putina apa pe amestecul de mai sus, ca sa framant "aluatul":



Am pus sa se incalzeasca putin untul de cocos, ca sa obtin ulei de cocos masurabil cu lingurita:




Am turnat intr-un bol crema rezultata. Si va spun ca avea culoarea alb-crem :D



Am adaugat miere




Si lucuma



Vanilie eu am folosit bobite din bete de vanilie:






Am adaugat si uleiul de cocos:



Si apoi am bagat mixerul:




Si am turnat amestecul peste "blat":




Produsul final



l-am bagat la congelator.

In ziua urmatoare (la multi ani! :D) l-am scos din congelator cu vreo 2-3 ore inainte de consum. L-am ornat cu putina nuca de cocos si cu bucatele de papaya uscate. Asa mi-a fost pofta mie, de papaya :D. Si pot sa spun ca si azi, marti, inca am mancat din el, fara sa-l mai pun la congelator. Sta la frigider si nu isi pierde aspectul.





Si sectiune apetisanta:



Concluzie: Deserturi raw am mancat destul de rar (am zis si mai sus ca nu prea consum desert deloc :D). Torturi raw niciodata. Deci pentru mine e cel mai bun tort raw pe care l-am mancat vreodata. MAI MULT, e cel mai bun tort pe care l-am mancat vreodata, dintre toateeeee torturile!!! Inimaginabil de delicios!

Editez totusi sa pun reteta Corinei si aici. Nu mi-e la indemana sa tot deschid blogul ca sa vad reteta.


"Ingrediente:

Blat:
250 gr migdale
250 gr curmale
Putina apa

Preparare:
Se pun migdalele in robot, cu lama in forma de S si se pulseaza pana se maruntesc bine de tot. Mie asa imi plac. Apoi se iau curmalele (fara samburi de preferat) si se taie cu cutitul cat mai mic, sa usuram treaba la robotel. Se pun si dansele cu migdale si se incinge o batuta moldoveneasca intre cumatra migdala si cumatra curmala. Daca vedeti ca cele doua cumetre nu se prind bine una de alta, aruncati peste dansele cu vreo 20 ml apa plata. Instant se vor calma si se vor prinde bine in hora. :))
Apoi scoatem din camara o forma de tort cu peretii detasabili, asezam frumos la baza o foaie de copt apoi prindem peretii de fundul formei. Puteti sari peste aceasta etapa, dar eu zic ca e buna de facut pentru cand veti taia tortul felii ( ele nu se vor lipii de fundul tavii de tort).

Crema:
400 gr caju hidratat in avans vreo 12 ore
3 banane
8 linguri ulei de cocos
2 linguri babane de miere
2 linguri la fel de babane de lucuma
2 linguri de extract de vanilie
1 lingura de maca

Preparare:
Se azvarle caju-ul in blender cu apa cat sa il acopere si sa depaseaza nitel nivelul. Apoi se invarteste caju-ul in vasul blenderului pana se face crema. Daca blenderul este mai puturos, puteti face crema in doua transe.
Dupa ce ati obtinut o crema pufoasa, adaugati cele trei banane. Mixati pana la incorporarea bananelor.
Apoi am transferat compozitia in vasul mare al robotului si am folosit intrumentul de tel. Adica cel ce face spuma ( din ou) Si am pornit telul, am adaugat lucuma, maca, vanilia, mierea. Cred ca merge si cu lama in forma de S. In final crema a iesit incredibila. Nu pot spune a ce avea gust. Se simtea cocosul, banana.. dar mai era ceva... Da.. Mi-a adus aminte de gustul de frisca de pe motzul prajiturilor ce le mancam cand eram mititica.. Deci... da.. dar muuult mai bun!

Intre timp, am taiat cat mai mic vreo 6 nectarine acrutze. M-am gandit sa echilibreze gustul dulce al cremei. Si le-am introdus in robot si le-am invartit la viteza mica cateva secunde, sa se mozoleasca bine cu crema.
Am scos blatul de la frigi si peste am turnat compozitia de crema cu fructe. Am dat la rece vreo 3 ore. Ideal ar fi fost sa stea peste noapte, dar eu l-am facut chiar de ziua mamei, asa ca nu am avut vreme sa il tin prea mult in congi.

L-am scos apoi si l-am ornat cu un strat de fulgi de nuca de cocos, felii de mango si stafide grasane hidratate 12 ore in apa."

Gel de par homemade

Daca tot am putin timp liber :D, sar repede sa mai scriu cate imi zboara prin cap si nu apuc sa le pun aici pe tastatura...

Saptamana trecuta am facut o comanda la Elemental cu de toate. Printre altele, mi-am comandat si ingredientele necesare pentru produsul asta: http://www.elemental.ro/blog/gel-fixativ-de-par.html.

Ingrediente:
- apa plata - aveam :D
- zahar nerafinat - nu eram sigura ca am, ca de multi ani nu l-am mai considerat produs sanatos, ca sa-l cumpar :)). Dar am gasit, expirat din 2006, dar nu mirosea rau, asa ca l-am pus in amestec.
- glicerina - am cumparat
- guma xanthan - am cumparat
- conservant cosgard - am cumparat.

Optionalele pigmenti si arome nu m-au interesat.

Ce mi-a lipsit in procesul de creatie?
- mi-am cumparat o seringa dozatoare, dar nu si linguritele acelea, m-am bazat ca am un cantar de bucatarie. Se pare ca nu e destul de fin, chiar daca e electronic, asa ca la xanthan mi-am dat cu presupusul... Data viitoare imi iau si lingurite dozatoare
- m-am bazat ca un tel metalic normal (ca un mini tel de mamaliga :D) va fi suficient. Dar am amestecat foarte greu guma xanthan (vad ca tot asta mi-a dat batai de cap :)) ). Data viitoare trebuie sa-mi cumpar un mini mixer.
- nu aveau de vanzare recipiente stil borcanas, dar de plastic. Cum nu vreau sticla sa nu o sparg prin baie, mi-am comandat un recipient stil sapun lichid, cu pompa. Dar mi se pare ca la 100 ml de gel pierd foarte mult pe pereti si pe fund, de unde nu-l mai pot lua :D. Deci as fi vrut ceva cutiute de plastic, in genul celor in care se vinde gel la hipermarket.

Istoria mea cu gelurile:
- de cand am ramas gravida nu mi-am mai pus porcarii in cap sau pe piele. Decat in situatii foarte foarte importante, care pana acum au fost 2 la numar :D.
- cand am vrut sa-mi modelez parul scurt (al meu e cret natural, deci arata ingrozitor negelat :D), am folosit apa cu zahar. Tine bine, mai bine decat orice gel, se intareste, dar dupa cateva ore se transforma intr-un praf fin alb, sesizabil de aproape. (Poze cu freza cu sirop :D aici, aici si aici ; si sa nu uitam ca e un par tuns cu masina, deci fara modelare arata ca o blana de catel tunsa scurt :)) )
- problema cu apa cu zahar e ca am nevoie de apa, de zahar, de un pahar, de o vana deasupra careia sa-mi torn apa in cap, de un prosop pe care sa-l am apoi pe umeri pentru apa in exces si de putin timp. Asa ca daca eram in alta localitate la o nunta, a fost musai sa folosesc ceara de par cumparata din magazin. Cum am zis mai sus, s-a intamplat de 2 ori in ultimii 2 ani si jumatate. Bine, putem socoti si inainte de asta, de prin 2000, pentru ca de atunci am avut numai par lung pe care nu am pus gel sau ceara :D. Cu ceara sta cel mai bine, normal :D.
- nu mi-am cumparat geluri bio pentru ca sunt scumpe (si aveam alternativa super ieftina a apei cu zahar), si pentru ca pe majoritatea scria ca e doar pentru aspect ud, dar nu modeleaza, nu au putere.
- mi-a placut ca per total, la ce cantitate de gel de par pot face cu ingredientele cumparate, a fost o afacere buna.

Sunt multumita de gelul rezultat? Asa si asa.
- Imi place ca arata a gel, si deci il pot folosi oriunde, spre deosebire de apa cu zahar.
- Imi place ca nu e nesanatos cu corpul meu (si deci nici cu laptele lui Alex :D)
- Nu imi place pentru ca, la fel ca gelurile bio din magazine, nu prea il pot modela cum vreau eu. Mai mult ii da aspect ud parului, si el se usuca apoi cum vrea. In plus, e mai umed decat ceara de par. Parul meu fiind cret, la umezeala se increteste si mai tare. La apa cu zahar era ok, ca se intarea repede fixat cum voiam eu. Dar la gelul asta se onduleaza si degeaba il aranjez altfel ca el tot ondulat sta :)).

Asa ca in loc sa am o freza de genul asta:



am una gen anii 1920, cu onduleuri lipite de cap:



(stiu, am pus chiar o poza frumoasa, eu nu arat asa de bine :)) )

Concluzia?
- il voi folosi cand nu voi putea folosi apa cu zahar.
- cred ca ar merge de minune la parul lins. Dar apoi stau si ma gandesc daca la parul intins trebuie gel...

P.S. cautand poze, am gasit ca foarte fain aranjeaza parul si apa cu sare :D, poate ar trebui sa incerc!





Si tocmai am mai gasit cu freza apa cu zahar niste poze pe care am uitat sa le pun undeva pe blog, de la nunta din octombrie la care am fost nasi:










(chiar daca par imbracata doar in negru, cum spuneam si in postarea cu 10 lucruri ce ma fac fericita, sa stiti ca spre surprinderea tuturor, aveam o rochie rosie, dar era cam frig :D)

Na, uite in ce s-a transformat pana la urma postarea mea despre geluri... :))

Biscuiti - retete de Elena Pridie

Cu dedicatie pentru niste prietene dragi, scriu doua retete de biscuiti din cartea Elenei Pridie, "Copilul vegetarian".

Biscuiti de casa I

125 g faina de orez, 250 g faina ovaz, 1 lingura ulei de masline, aprox. 125 ml apa

Pentru a se obtine faina de orez, se da orezul prin rasnita electrica (de tipul celei folosite pentru cafea) pentru a se obtine o pulbere fina de tot (nota mea: este de vanzare faina de orez la plafaruri).

Pentru a se obtine faina de ovaz, se dau fulgii de ovaz prin rasnita electrica, de asemenea pentru a se obtine o pulbere fina de tot.

Se amesteca bine cantitatile indicate, atentie la apa - nu se pune toata dintr-o data ci in functie de cum cere compozitia. Este posibil sa mai fie nevoie, sau sa nu fie nevoie de toata. De asemenea e posibil sa mai fie nevoie de putin ulei. Aluatul este destul de vartos si se desface de pe degete. Se intinde o foaie pe planseta presarata cu faina, foaia fiind cat mai subtire, de preferat de circa 1 mm. Se decupeaza forme de biscuiti patrate sau rotunde (cu ajutorul unui pahar) care se aseaza in tava mare de la aragaz in care s-a pus o hartie pergament. Se da tava la cuptor, la foc potrivit si se lasa pana se rumenesc putin. In circa 25 de minute sunt gata.


Biscuiti de casa II

125 g faina de ovaz, 50 g faina de mei decorticat, 125 g faina de orez, 1 lingura ulei de masline, aprox. 125 ml apa

Pentru a se obtine faina de mei, se da meiul prin rasnita electrica si se obtine o pulbere fina, galbuie (nota mea: se gaseste la plafaruri faina de mei). Se amesteca bine toate ingredientele, apa punandu-se treptat. La nevoie se mai adauga. Aluatul se framanta bine pana se ia usor de pe maini. Se intinde o foaie cat mai subtire si se decupeaza biscuiti. Acestia se aseaza in tava mare de la aragaz in care s-a pus o hartie pergament. Se da tava la cuptor, la foc potrivit si se lasa pana se rumenesc putin. In circa 30 de minute sunt gata.

Nota mea de final: in retetele astea de biscuiti noi putem adauga multe alte ingrediente, deci pot fi altfel de fiecare data:
- arome: scortisoara, cuisoare, vanilie, roscove,
- nuci si tot felul de alune si seminte macinate,
- fructe uscate (stafide, caise, curmale, smochine, papaya, ananas, banane),
- fructe proaspete (banane, mere , prune, cirese, fructe de padure,...)
- indulcitori: miere, agave, stevia
- adaosuri non-vegane care sa faca niste biscuiti mai "grasi", cum ar fi: oua, smantana, lapte, unt.