Tot din concediu: Litoralul romanesc - Mamaia

Hai sa-mi dau cu parerea, desi am stat mai putin de 24 de ore, dar cum nu am mai fost din 2005 am fost atenta la detalii :D.

Parerea mea este despre Mamaia, sunt sigura deci ca toti imi veti spune ca e normal in Mamaia sa fie ingrozitor, de ce nu am ales o locatie mai izolata. Asta e, Relu a vrut sa-l duca pe Alex cu telegondola.

A fost ingrozitor, nu as recomanda Mamaia nimanui din cauza lumii. Aveam impresia ca sunt la o “sarbatoare a orasului” continua, sa facem 50 de metri ne lua o jumatate de ora prin inghesuiala si galagie.

Hotelul cica modern (really, chiar asa se numeste, Hotel Modern si spune ca e de 4 stele, of) dar era vai si amar :(. Am ramas masca atunci cand femeile de la receptie se codeau daca sa ne dea sau nu camera cu pat dublu (cum rezervasem prin booking.com!). Se prefaceau ca se uita pe o foaie daca mai sunt libere astfel de camere, dupa ce initial ne dadusera o camera cu doua paturi separate. Tot isi aruncau priviri cu subinteles... Ne-am prins tarziu ca asteptau ceva! Suntem total dezobisnuiti ca la mare trebuie sa mergi cu bani in plus pentru femeile de la receptie sau pentru femeile de serviciu ca sa nu fure. Sau cel putin cu o tuica, o cafea, ceva. Of...

Baia mirosea a urina statuta, a wc public, ma tot gandeam unde or fi urinat altii inaintea mea de femeile nu au reusit sa curete. Poate in covoras, poate pe bec, poate pe perdeaua de la dus? In spatele chiuvetei? Unde? Si de ce nu au curatat si dezinfectat tot?

In camera mirosea a spray din acela super mirositor, mi s-a facut rau. Asternuturile miroseau a ceva dezinfectant atat de puternic incat m-am bucurat ca am in masina doua cearsafuri curate (le dusesem in Bulgaria unul pentru plaja dar nu a avut sens, si unul pentru patul lui David pentru ca el are pielea sensibila, dar nu a fost nevoie sa-l folosim).

N-are rost sa incerc sa ma gandesc la detalii minore, faptul ca aerul conditionat batea direct pe pat sau ca usa de la balconul minuscul nu se putea deschide in foarfeca. Sau ca micul dejun bufet suedez era jalnic...

Plaja din dreptul hotelului e foarte mica, nu e caracteristica statiunii :). Dar apa e ok, culmea. In 2005, cand am mers ultima data la mare, tot in Mamaia, dar si in 2004 in Venus, apa era ingrozitor de murdara si nu iti venea sa faci baie. Gunoaie plutind prin apa, dar si excremente. Si serios ca nu iti vine sa inoti asa cu gura aproape de apa cand zilnic dai peste caca de om. Ei bine acum am fost surprinsa placut. Apa curata, fara gunoaie, fara caca. Nu era inghesuiala. Erau alge multe, te impiedicai in ele pana ajungeai la adancime mai mare. Dar pe mine nu ma deranjeaza algele. De cate ori poate ne vine sa mergem la spa sau sa facem acasa o baie cu alge, cu saruri de mare? De ce sa nu ne bucuram de algele din apa? Contin multe minerale pe care le absorbim prin piele. Ma nedumereste totusi ca doar la marea noastra sunt animalute din acelea mici ca niste urechelnite, care musca rau de tot. Nicaieri nu le-am mai intalnit. A, si apa era mult mai calda decat in Obzor, desi era mai la nord.

Inca un punct negativ sunt barbatii romani. In 2005 am fost la o conferinta de matematica in Israel, chiar pe malul Marii Galilee, in Tiberias. Si am constatat si in Tel-Aviv, si in Haifa, si in Tiberias, ca barbatii israelieni sunt incredibil de simtiti si politicosi, toti se uita in ochii femeilor cu care discuta. Nu am vazut un barbat care sa se intoarca pentru a se holba la o femeie, nici vorba de comentarii santieristice, sau Doamne fereste incercari de atingeri ale femeilor in mijloacele de transport. Si in trenul Tel-Aviv – Haifa erau si militari cu mitraliere, nici vorba sa se uite dupa vreo fata tanara. Am simtit acolo un respect incredibil al barbatilor pentru femei, si aveau si ce sa respecte, pentru ca toate femeile pe care le-am vazut, de la fetite pana la bunici, erau niste doamne adevarate. E un cerc “vicios” (fara vicii de fapt :D), o astfel de doamna merita respectata, o astfel de doamna isi creste baiatul sa respecte femeile si o femeie se simte si se comporta ca o doamna daca e respectata. Ah, si sotii erau si tati minunati, peste tot aveau grija de copii, ei schimbau scutecele, ei se ocupau de copii pentru ca femeile sa se relaxeze... Am mai scris aici despre Israel. Asa... revin la Mamaia noastra. In calatoriile noastre in afara Romaniei dau mai des de oameni normali, care isi vad de treburi si care respecta lumea din jur. Eram total dezobisnuita sa se uite barbatii dupa mine. Sunt sigura ca dobitocii au impresia ca asa femeile cad pe spate de incantate ca sunt bagate in seama. Nu, aratati penibil, ca un Bud Bundy in calduri. Jenant. Scarbos. Sa vad ca ies din apa si 3 se uita dupa mine in timp ce isi pazesc plozii la nisip... mi s-a intors stomacul pe dos. Nu, romanilor, nu asa agati o femeie, damn it.

Dar n-am vazut parinti care sa-si cafteasca pruncii. Nici la masa, nici pe plaja, nici noaptea prin super-aglomeratia Mamaiei. Mda, e total lipsit de sens, din moment ce in strainatate intalnesc majoritar romani care isi bat copiii. Ar trebui sa fac un studiu de piata, sa vad de ce romanii violenti merg in afara tarii in concedii.

Tot din concediu: Serviciile medicale in Bulgaria

Hotelul are medic. Care ne-a primit imediat, avea doar un pacient in cabinet. Are si acolo tratamentele uzuale, dar a considerat ca trebuie sa il trimita pe Relu la Varna la spital. Pentru ca eu deja ii dadusem No-Spa si Ibuprofen si tot nu i se atenuasera deloc durerile insuportabile. Au fost niste ore ingrozitoare in care isi dorea sa moara ca sa se termine chinul. Nu se stie ce a avut, daca a fost ceva in zona renala (litiaza) sau testiculara (hernie), dar era clar ca e nevoie sa fie dus la un spital. Dupa ce a ajuns la spital si a primit un diagnostic, medicul m-a sunat pe telefonul din camera sa imi spuna. Sa ma tina la curent cu ce a aflat de la cei de la spital.

Hotelul are ambulanta. Care a sosit in cateva minute. Cu un sofer empatic fata de durerile lui Relu. Mai greu a fost sa gasesc eu pasapoartele, pentru ca Relu uitase sa-mi spuna ca le-a lasat la receptie. Asa ca am coborat si am urcat de la cabinet in camera si din camera la masina de vreo 4 ori. Pe scari, ca erau mai aproape. Noroc cu Boba. Si cu copiii intelegatori, David adormise cand am mers la pranz la masa cu Alex si cu el, Relu ramasese in camera din cauza durerilor. Si cand i s-a facut somn Davidelului, Alex a continuat sa manance singur scumpul de el. Dar somnul davidesc nu a durat mult, s-a trezit in cabinetul medicului, dar fiind in Boba nu a plans, a stat si a studiat locul si oamenii noi. Si nu a comentat la alergarile mele dupa acte si bani. Alexut iar, desi era ora lui de somn si desi era foarte speriat si suparat de ceea ce i se intampla tatalui sau, m-a urmat peste tot foarte intelegator. A izbucnit doar dupa ce a plecat ambulanta, si a plans un pic pe umarul meu. Iar apoi in camera, desi in alte zile trebuia sa ies cu David ca Alex sa poata dormi, Alex m-a inteles de data asta si s-a straduit sa adoarma singur in timp ce David se juca in camera. Sa nu uit sa ma laud ce prezenta de spirit am avut cand am ajuns in camera, sa intru pe net pe orange.ro si sa ii incarc sotului meu cartela de la distanta, din contul meu. El e pe cartela, eu pe abonament. Altfel, la cat a fost sunat si din tara, ramanea prin Varna fara credit si nu stiam de ce nu il pot suna...

Spitalul Universitar din Varna l-a tratat pe Relu ca si cum ar fi un VIP. Cu respect, cu repeziciune, cu mai multi doctori.

Compania de asigurari Groupama a fost cu noi foarte profesionista (pana acum). Am sunat din cabinetul hotelului sa ii intreb, la indemnul medicului, daca acopera un drum asa lung cu ambulanta si tratament la spital. Prima data am fost intrebata daca nu vreau sa fiu sunata inapoi ca sa nu platesc asa mult prin roaming. Apoi mi s-a spus sa fac rapid tot ce trebuie ca sa-i fie omului bine, apoi rezolvam cumva. Domnul cu care am vorbit mi-a dat seria de care aveam nevoie pe fisa medicala si apoi m-a sunat mai tarziu, dupa ce l-am trimis pe Relu la spital. Doar sa ma intrebe ceva detalii despre boala si sa afle daca nu stiu la care din cele doua spitale din Varna a fost trimis. A mai sunat si seara ca sa vorbeasca cu Relu de pe telefonul meu, pana atunci nu l-a deranjat la spital. Relu i-a spus ca a primit si o reteta cu calmante pe langa tratamentul din spital, si domnul de la Groupama i-a spus s-o scaneze si sa i-o trimita, ca sa ne deconteze si acei bani. Nu am facut asta, pentru ca suntem adulti care isi cumpara calmante de la farmacie fara sa considere ca e vina companiei de asigurari, dar mi s-a parut incredibil. In plus, moralul lui Relu nu a fost zdruncinat nicaieri de intrebari legate de bani. Cei de la spital nu l-au intrebat nimic despre asigurare sau bani si l-au tratat prompt fara nicio spaga. Cei de la asigurari nu ne-au pus pe noi sa platim pentru ca dupa aceea sa ne restituie ei candva banii. Totul a decurs lin, fara niciun alt stres pentru noi in afara bolii, asa cum ar trebui mereu.

[Imi rezerv dreptul sa schimb postarea daca se modifica ceva, am aflat ca saptamana aceasta cei de la Groupama l-au cautat pe Relu, nu stie de ce inca.]

Ah, cat de puerila par, dupa ce am scris toate astea, daca va spun ca dupa ce a mers cu ambulanta ma gandeam terifiata doar cum il vor hacui pe drum sau la spital pentru un rinichi pe piata neagra? :D

Alte ganduri referitoare la concediul de anul acesta 1

Stiu ca a trecut mai mult de o luna de cand am venit din concediu, dar asa cum nu am reusit nici sa-mi desfac toate bagajele, asa nu am reusit nici sa scriu atunci tot ce am constatat :D.

De rau din concediul bulgaresc

Eram atat de bucuroasa in prima saptamana ca nu va trebui sa scriu o astfel de postare! Simteam ca situatia e mai buna decat in orasul meu natal, vedeam prea putine chestii urate incat sa merite mentionate. In schimb vedeam o multime de situatii frumoase, pe care ma dezobisnuisem sa le vad. Si chiar daca pare o dovada de snobism, nu ma pot opri sa nu fac legatura cu faptul ca in prima saptamana aici erau doar vreo 3 familii de romani, in rest nemti si francezi, iar in august, in a doua saptamana, deja erau aproape numai romani si cativa rusi.

Asadar, in prima noastra saptamana la Miramar, ultima saptamana din iulie:

• Au fost vreo 3 familii de romani.
• La masa nu era nimic devastat.
• Nimeni nu lua in farfurie prea mult ca apoi sa lase pe masa, toata lumea respecta mancarea si hotelul.
• Toata lumea era politicoasa.
• Daca un copil plangea era alinat.
• Multi copii in brate prin hotel, ca doar nu au 60 de kile si o data in an e concediu. Un copil intr-un marsupiu SSC. Un copil intr-un marsupiu ne-ergonomic, care statea atarnat in fata si intr-o parte dar nu prea puteai judeca situatia cand il vedeai pe tata ce mandru si-l purta. Un urias tatuat emotionat ca isi arata bebelusul lumii.
• Daca eu imi alinam copilul ce plangea, lumea ne zambea, nu aveam parte de reactii negative.
• Cea mai faina chestie ce am observat-o a fost ca toti tatii se jucau toata ziua cu copiii lor, fete sau baieti, mari sau mici, era un “regal” de playful parenting. Nu am vazut tati care sa stea sa se relaxeze :D, doar mame.
• Lumea manca mai sanatos, vedeai pe toate mesele peste, salate, fructe. Uneori un pahar cu vin. Cate un Kindle Reader si carti in germana. Chiar si Pixi in limba germana.
• Fumatori foarte rari.
• Niciun gunoi pe plaja.

In a doua saptamana, in prima saptamana din august:

• Plin de romani, si la masa, si la plaja. Rar auzeam  rusa/bulgara.
• La masa daca nu mergeam la inceput nu mai gaseam mare lucru, totul era devastat.
• Pe mese era plin de farfurii pline cu mancare abandonate, ca doar nu pot manca atat cat isi aduc. Romanii nu isi dau seama ca daca fac asta anul viitor biletele pentru Romania vor include si aceste cheltuieli extra. Sau si daca ar sti, nu le-ar pasa.
• Lumea se impingea si impingea nervoasa scaune, mese.
• Copiii mici care inca nici nu umblau in picioare si care deci nici nu vedeau “tentatiile” mancau toata ziua inghetate si briose. Dar la capitolul mancare nu sunt deloc socata, dupa ce anii trecuti in Grecia vedeam plin de romani si rusi care le dadeau bebelusilor sub 6 luni suc colorat la dozator in biberon sau clatite cu crema de ciocolata pasate bine. Cumva pe ideea “sa profitam de tot ce e gratis, oare ce sa-i dam lu’ asta micu’...”
• Plin de gunoaie.
• Oameni care flegmau in apa.
• Si, partea cea mai proasta, cea de parenting... Parinti fara nicio rabdare cu copiii, parinti care ii bruscau si ii amenintau. Si parinti care ii loveau :(. Imi vin acum in minte 3 situatii, desi au fost mai multe:

o   Niste parinti romani la masa, afara pe terasa intr-o seara friguroasa dupa ce plouase toata ziua. Terminasera de mancat, ai fi crezut ca se vor grabi in camera daca erau prost dispusi copiii, dar parintii mai aveau in pahare niste tarie de baut. Baiatul se plangea ca ii e frig. Fetita se plictisea. Au inceput sa fuga pe terasa unul dupa altul razand. Mama i-a pus la punct, sa nu mai fuga, pentru ca vor cadea. Tatal a luat-o fortat pe fetita in brate ca ea sa nu mai fuga (ce asociere cu bratele ce ar trebui sa fie resimtite drept protectoare...). Ea plangea si tragea cu foc din suzeta. Tatal s-a enervat si i-a smuls suzeta si i-a aruncat-o. Fetita a inceput sa urle disperata. Mama a inceput s-o batjocoreasca si s-o imite in scarba cum se stramba plangand. Tatal i-a tras o palma puternica peste gura. Eu eram la doi metri, mi s-a facut rau. Fetita plangea in continuare, dar incerca sa-si inghita lacrimile. Parintii si-au reluat bautul, povestind unul cu altul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cred totusi ca pericolul de cadere daca se jucau nu era atat de grav...

o   Niste parinti romani la masa. Fetita suparata ca mama nu s-a asezat langa ea, ci langa fratiorul ei. Fetita plange ca vrea sa mearga macar cu mama in sala sa aduca mancare. Mama ii spune sa nu mai scoata un sunet. “Daca plangi, zbori din restaurant”. Cat sunt singuri, fetita plange. Baiatul sta cu capul in jos. Tatal catre ei: “Mancati acum! Daca nu mancati in momentul asta va bat in camera de nu va vedeti”. Copiii scuturandu-se de suspine, inghitindu-si plansul, incearca sa manance dar nu pot. (Oricum, mancare era toata ziua, deci nu puteai spune ca daca rateaza masa de pranz li se va face foame cand nu va fi mancare la restaurant.) Revine mama. “Daca nu mancati acum tot din farfurii trei zile nu vedeti plaja. Stati doar in camera.“ Amenintari cu pedepse si cu batai. Interzicerea plansului. Copii care tremura de frica. Mi-am amintit cum in aceasta vara le povesteam socrilor mei ca am cunostinte traumatizate de experientele de la gradinita si ei spuneau ca nu cunosc copii carora sa nu le placa la gradinita. Cu astfel de atmosfera acasa si in concedii, recunosc ca si mie mi-ar placea mai mult la gradinita. Macar acolo, chiar daca trec prin experiente urate (nu generalizez, nu toate gradinitele sunt astfel), macar sunt amenintati, batuti, pedepsiti, injositi, batjocoriti si neintelesi de cineva strain, nu de persoanele de care le pasa cel mai mult in lume.

o   Niste parinti (cred) rusi langa piscina. Fetita de vreun an vrea sa se plimbe, sa exerseze mersul. Acest fapt contravine planurilor familiei, asa ca mama o tranteste in carucior si o imbranceste pe spate. Ea se ridica. Vine tatal cu o chestie gonflabila, in forma de pluta de salvamar, si ii trage cu avant una peste cap fetitei de o tot tranteste de spatarul lasat al caruciorului. Fetita plange de nu mai poate. Ei imping nonsalanti incet caruciorul inspre hotel.

o   De fapt am vazut multe astfel de situatii in care copiii vor sa umble, sa fuga prin curtea hotelului si parintii ii leaga in carucior in timp ce ei urla...  Dar lovituri peste fata recunosc ca n-am mai vazut... de la Baia Mare...

o   Probabil multi copii au boli contagioase, pentru ca parintii ii iau cumva de la distanta, sa nu le atinga corpul, ca sa-i mute dintr-un loc in altul. Unul din zecile de exemple: la masa au venit pana in sala cu caruciorul. Tatal a plecat sa caute scaun de masa pentru copii. Copilul incepe sa planga. Mama se sperie si striga “stai ca acum vine tata cu scaunul!”, cu un chip panicat de genul “oare cand consider ca plansul asta ii deranjeaza pe cei din jur si ar trebui sa iau copilul?”. Deci astia nu sunt tabara “ce ma enerveaza copilul meu, oare de ce l-am facut”, ci tabara “mi-a zis vecina ca daca il iau o data in brate in concediu o sa-mi ceara asta si acasa, deci eu nu vreau sa stric copilul” (fraza auzita in real life de multe ori). Copilului nu i-a placut in scaun si parintii transpirau pe langa el agitandu-i jucarii. Sau poate vecina avea dreptate si acel contact cu mainile mamei, de o secunda, l-au facut dependent. De ar inventa astia niste pensete-clesti-macarale de mutat copiii din scaun in carucior in balansoar si in patut ar fi perfect.

o   De ar inventa si carucioare pentru mare ar fi si mai bine. In cateva dimineti am asistat nedumerita la un scenariu. Doua familii diferite de romani, care nici macar nu erau impreuna, veneau la plaja cu carucioarele. Aleile pavate ale hotelului merg pana la vreo 10 metri de malul apei. Taticii plimba carucioarele cu copiii treji. La capatul aleii se uita lung la mare, apoi la ultimele pavaje, studiaza problema, uneori incearca sa coboare caruciorul pe plaja (cei de la hotel se pare ca nu s-au gandit sa paveze o alee paralela cu tarmul, la 1 metru de val). Se uita cu jind la un carucior de pe nisip, cu roti de masina de teren, pe cand ale lor sunt mititele stil umbrela. Pe mine nu ma observa, varianta pruncului in brate sau a pruncului in nisip e de neconceput, nu pare interesanta. Copiii par asa unul sub 1 an si celalalt la vreun an jumate. Nu i-am vazut niciodara scosi din carucioare, nici in nisip, nici in apa. Poate cand se va inventa caruciorul amfibie. Stau intre sezlonguri in carucioare, si treji, si cand dorm, toata ziua. Uneori carucioarele sunt plimbate pe aleile de scanduri de pe faleza. Sau poate copiii nu vor sa iasa din carucioare, mai stii?

Dar sunt doua cazuri ce salveaza onoarea natiunilor foste comuniste:

• Doua familii de romani veniti impreuna, care sunt atat de veseli si jucausi incat ma fac sa zambesc cand ii vad. Au 4 copii, cam intre 3 si 8 ani. Ieri de exemplu veneau la plaja in sir, facand pe trenul cu vagoane. Cel de 3 ani s-a oprit brusc sa studieze ceva pe jos. Ceilalti au inceput sa rada ca s-a stricat trenul. Fetele mai mari s-au prabusit artistic pe jos in nisip. Parintii radeau si pareau ca vor face dintr-un moment in altul ceva si ei, nu erau nervosi ca se intarzie mersul la sezlong. Nici ca fetele si-au umplut parul de nisip. In concediu la mare.
• Niste rusoaice: o bunica, o mama si doua fetite ce par gemene, la vreo 6 ani. Intai am observat-o pe bunica. Pe malul marii, in picioare, cu o fetita pe un antebrat, sprijinita pe sold. O tinea ca pe un fulg pe mana ei puternica. In bataia soarelui si a vantului aratau asa frumoase. Fetita o tinea cu o mana dupa gat si ii mangaia parul. Priveau valurile si povesteau. La un moment dat iese din apa mama, o tipa sportiva ce pare de 18 ani, cu parul lung si cu ochelari de soare. Cu o fetita pe un sold. Fuge prin valuri pana la mal, o ia si pe fetita ce statea la bunica si intra in apa saltand ca o caprioara, prin cei cel putin 10 metri de apa pana la genunchi, cu cate o fata pe un sold. Am mai vazut-o si in zilele urmatoare, mereu isi imbratisa cel putin o fetita si bunica la fel, si aveau asa chipuri fericite si frumoase toate patru...

In rest, nemultumiri  personale... Ghinioanele noastre. Nebronzatul.

Cand am pornit de acasa cea mai mare nemultumire a mea era faptul ca nu statusem nici macar o jumatate de ora la soare, nici eu, nici copiii, nici macar Davidul cel alb la piele (da, eu sunt cea agasanta care mereu se plange de vreme si ar vrea sa fie tot anul soare). Pentru ca toata primavara si vara noastra ori a fost o canicula greu de suportat si la umbra, ori a fost toamna si frig si a plouat :D. In fiecare zi imi propuneam sa tin copiii putin in curte la soare macar dimineata dar nu se putea pentru ca atunci cand era soare erau foarte fierbinte de dimineata. Asa ca am pornit albi spre mare, pielea lui David vazuse raze de soare doar cateva minute in data de 1 iunie, stiu asta pentru ca am facut si poze inainte de o ploaie :D. Acum David s-a bronzat cam cum era Alex prin martie 2010.

Dar cand esti nemultumit din prostii din astea minore ti se intampla ceva serios ca sa inveti ceva si data viitoare sa apreciezi ceea ce ai. Primul a fost Relu care a avut o urgenta medicala, nu se stie concret  ce, s-a plimbat cu ambulanta 60+60 km la Varna si inapoi, a avut un travaliu de vreo 4 ore fara rezultate asa frumoase ca cele de dupa travaliile mele :D. Dupa aceea interzis in apa rece. Si cum e rece mereu, interzis in apa. Pam pam.

Apoi Alex a avut o constipatie dureroasa rau rau, cu plans puternic si crampe mari, urmate de refuzul de a mai merge la baie. Fizic s-a rezolvat repede, emotional in cateva zile.

Dupa vreo doua zile Alex a facut febra mare. S-a trezit febril din somnul de pranz si pana seara la 10 ii urcase la 40 la subrat. Desi am presupus insolatie din lipsa altor simptome, cred ca totusi a fost ceva viroza pentru ca nu a scazut de tot dupa antitermic. Da, i-am dat antitermic a doua oara in viata lui pentru ca era o leguma, nu stiam daca doarme sau e lesinat, deja de-abia isi deschidea ochii, la doua ore de la inceputul febrei, intr-un moment al zilei in care de obicei nu doarme. 

Deci... sanatosi sa fim, in rest o sa cautam locatii mai izolate, sa nu vedem conationalii lovindu-si copiii pentru ca sunt copii. 

Revin pentru ca mai am ceva de spus, dar era prea lunga postarea :D.

Unde mergeti in concediu?

Am cateva dileme, poate ma ajutati sa ma decid. Suntem o familie de 2 adulti, un copil de 3 ani si 7 luni si un copil de 6 luni :D.

- Vrem neaparat MARE. Deci pica orice idee de statiune din Ungaria cu piscine cu clor.

- Vrem neaparat plaja cu nisip, si pe plaja, si in apa. Singurele concedii in care am avut tensiunea crescuta au fost cele in care am dat in mare peste bolovani. Acum cu doi prichindei musai nisip.

- Nu vreau sa gatesc si sa spal vase. Pana acum mergeam la all-inclusive din cauza asta. Dar acum cu doi copii parca mi-ar surade si o demi-pensiune, m-as vedea mai repede mancand pe o terasa langa plaja decat intr-o sala mare aglomerata de mese fix la ora somnului copiilor. Noi oricum mergeam la all-inclusive desi ni s-ar fi potrivit mai bine doar pensiune completa. Singura bautura pe care o consumam toti 3(4) e apa. Nici alcool, nici cafea, nici suc, nici prajituri sau inghetate intre mese.

- iubim Grecia dar suntem dispusi sa incercam si altceva, desi Tunisia si Turcia nu au fost la fel de placute in trecut.


Sa mergem cu masina sau cu avionul?

Masina e buna pentru ca iti poti pune multe bagaje. Anul trecut am avut nevoie si de portbagaj pe capota, si aveam doar un copil, iar mie mi-am pus doar vreo 4 obiecte de imbracaminte pe langa lenjeria intima :)). Prosop am pus doar pentru Alex. A contat mult faptul ca noi mereu stam 2 saptamani in concediu si nu avem unde sa spalam haine. In avion avem voie cred doar doua bagaje la cala si 2 de mana.

Masina e comoda la destinatie, iti da libertatea sa mergi la cumparaturi in canicula de la pranz la Lidl-ul de la capatul statiunii :D. Sau sa vizitezi tot la pranz (cand e prea cald sa stai pe plaja) oraselele din zona. Inchiriatul unei masini e scump, asa ca mersul cu avionul mi se pare ca te impinge la all-inclusive ca sa nu ai cumparaturi de facut. Totusi, am intalnit AI in care apa nu e asigurata, si sa cari baxuri de apa pe jos nu pare ok :D.

Avionul e mai rapid. E una sa faci 2-3 zile continue in masina pana in Grecia si alta sa faci 2-3 ore. E posibil sa fie copiii chiar in acele 2-3 ore sensibili si suparati, si atunci nu poti face o pauza sa se relaxeze, e musai sa mergi mai departe, dar tot 2-3 ore ar fi. Pe avion, ca apoi la destinatie de multe ori te mai duci si cu autocarul cateva ore pe caldura...

Dar nu avem multe posibilitati de alegere a locului de vacanta cu avionul. De la Cluj anul trecut nu au bagat charter spre Halkidiki. Noi am fost cu avionul in Tunisia si in Turcia si mereu erau curse de noapte, eram terminati vreo 2 zile si la plecare, si la sosire. Sa alin doi copii la 3 noaptea pe un aeroport si intr-un autocar mi se pare crunt :D. Ar mai fi optiunea aeroportului din Budapesta, dar am face vreo 6-7-8 ore pana acolo cu masina...

In Europa nu ai voie sa pui scaun de masina pe locul din dreapta fata, chiar daca dezactivezi airbagul. Si recunosc ca nu m-as simti bine sa pun acolo un copil. Daca ii pun in spate eu nu incap deloc deloc intre ei, nu e  destul de lata masina. Sa calatorim 2-3 zile cu un David care nu stiu cum reactioneaza la drum asa lung, fara sa pot sa ma aplec la el sa-i dau tzitzi din jumate in jumate de ora daca asa ar vrea? ... Hmmm cu opriri pentru orice tzitzi am ajunge poate intr-o saptamana. Ah, si la masina mea nu exista posibilitatea de a dezactiva doar acel airbag, ci numai pe toate. Relu a ochit o masina cu 3 randuri de scaune, dar care ar fi sansele sa o putem imprumuta de la ceva cunostinte? :))


Unde sa mergem?

Aveti ceva idei de locuri faine? Cu plaja cu nisip? Nu foarte scumpe? Daca au posibilitatea sa putem face un pat imens familial ar fi super. Daca nu au all-inclusive atunci sa aiba un restaurant-terasa aproape si un magazin alimentar.

Dau la schimb informatia noastra. In 2008, 2011 si 2012 am fost la Athos Palace, Kallithea, peninsula Kassandra, Halkidiki. All inclusive decent, nu ceva extraordinar. 15 zile, 14 nopti, ~1700 euro pe toata familia (2-3 persoane). Apa limpede albastra cu nisip fin fin in apa, cu pestisori pe care ii vezi de sus, nisip pe plaja. Piscina semi-olimpica. Gradini multe. Loc de joaca pentru copii. Camera mare, balcon mare cu vedere la mare. Si o multime de calitati de care nu-mi aduc acum aminte. A, in fiecare camera exista pe langa patul matrimonial si o canapea sau un pat de o persoana, fara sa se ceara asta. Anul trecut am nimerit fain un pat single si l-am lipit de cel dublu. Pentru ca acasa noi dormim toti (4 acum)  intr-un pat. Dar probabil intr-un concediu, daca n-am avea de ales, ne-am desparti un adult cu un copil in cate un pat.

In 2010 am fost tot pe Kassandra, in Nea Potidea parca. Istion Club. Scump si frumos, noi am prins ceva oferta si ne-am incadrat tot sub 2000 de euro 2 saptamani all-inclusive (deci acolo nu am mai cheltuit deloc). Mancarea excelenta, locul luxos. Dar plaja cu pietricele si niste platforme de piatra si in apa. Apa mai rece, pentru ca pe Kassandra se pare ca plajele dinspre vest dau spre apa rece, in timp ce plajele dinspre est dau spre apa de minim 30 de grade. 

De ce nu mergem tot la Athos? Nu stiu, parca al patrulea an in acelasi loc, cand exista atatea faine pe lume suna bizar. Dar ce-i drept ca nu e un an bun de experimentari, primul concediu in 4 cu un bebe mic. Ne-am cam saturat de aceeasi mancare :)). Si drumul cu masina vreo 1400 km ar fi prea chinuitor pentru amandoi copiii.

Marea noastra, chiar daca e doar la vreo 800 km de noi, pe drumurile din Ro ne-ar lua la fel de mult timp sa ajungem acolo. E la fel de scumpa si nu stiu cum arata acum. Cand mergeam eu, din copilarie si pana in 2005, pluteau rahatei prin apa, gunoaie, apa era maro, pe plaja era o inghesuiala de toata lumea calca pe lucrurile tale, chistoace de tigari si gunoi in nisip, galagie si manele. Pana in Bulgaria cred ca am face ca timp la fel ca pana in Grecia cum mergem noi pe Serbia si Macedonia pe drumuri excelente. Am vazut anul trecut ca Bulgaria e mai jalnica decat Romania la drumuri. Dar na, daca in rest totul ar fi ok la locatia gasita, am face-o si pe asta. Eventual pana la Bucuresti as merge eu cu copiii cu trenul, sa ne putem misca in voie (vreo 12 ore cat ar dura calatoria :)))) ), si de acolo ne-ar lua Relu cu masina.

Deci? Idei? Experiente? 2 copii mici cu masina? 2 copii mici cu avionul?

Atasez si doua poze cu apa de la Athos. Si a doua, cea cu pestisorul, e facuta tot de deasupra apei, asa se vede din afara.

Editez ca sa adaug inca un motiv pentru care din 2005 am evitat litoralul romanesc, pe langa preturile egale cu cele All Inclusive din afara si mizeria si galagia de pe plaja si din apa. Din 10 zile cat era de obicei concediul, in general doar vreo 2-3 nimeream sa se poata sta in apa (rece) sau pe plaja. In rest am prins frig si ploaie, incat ajungeam sa consideram mall-ul din Constanta a doua casa :D. In iulie si in august, la preturi enorme la hoteluri. Nu prea merita si ne mai faceam si nervi.

Stiri de la mare

Luni am implinit 20 de saptamani. Deci am ajuns la mijlocul sarcinii si intru in panica. Stresul cu toxoplasmoza mi-a dat peste cap si planurile de nastere, dar si planurile din timpul sarcinii, am pierdut cateva luni cu asta in loc sa citesc ce imi propusesem. Sa speram ca imi revin la timp...

Alex a facut o poezie, ceva de genul

******* e piciorul / nu mai merge nici cu tractorul.

Si a continuat cu

......   ....   manzul/ .....    .....  ...... pranzul (nu retin detalii, si nici nu ii inteleg toate cuvintele, unele sunt inventate. Si rade de numa dupa ce le zice, cu intonatie asa pe fiecare cuvant.

E tot mai legat de Relu si tot mai indepartat de mine. Nu stiu daca asta e inceputul unei noi etape, sau e asa doar in concediu, pentru ca i-a fost dor de el, sa fie toata ziua cu el.

• Isi spun secrete, la ureche
• Au porecle unul pentru altul, personajele Bernard si Yogi Bear.
• Vrea sa-i citeasca doar Relu cartea lui preferata din ultima vreme, Pisicile Aristocrate. Si mai nou Relu l-a testat si a vazut ca o stie toata pe de rost :))
• Merge doar cu Relu la piscina si la locul de joaca, nu are nici o treaba ca eu vreau sa stau doar la mare. As fi crezut ca ma va cere si pe mine sa merg cu ei.
• Daca eu ies mai repede din camera, ca sa merg la mare, si Alex inca vrea sa i se citeasca o poveste, nici nu ma baga in seama. La Baia Mare daca aveam de mers la medic, ori era musai sa il iau cu mine, ori imi spunea ca ma lasa sa plec, e ok, dar cat lipseam plangea dupa mine.
• Daca Relu a fost imbracat mai repede inainte de pranz si l-am trimis sa gaseasca o masa buna, Alex a inceput sa planga sa il astepte si pe el.

Si Relu are incredibila rabdare cu el, ii rabda orice, si daca Alex vrea sa urce de 50 de ori pe hidrobicicletele parcate pe plaja, si daca Alex ii cere a nu stiu cata oara sa-i citeasca aceeasi carte, si daca Alex ii spune sa nu vina undeva, sau sa vina, sau sa nu manance ceva sau sa manance, sau sa-l ia in brate, ba nu, dupa cap, etc. Eu recunosc ca de cand cu sarcina, hormonii ma fac sa nu mai am atata rabdare. Nu il bat :))))), dar ii spun pe un ton hotarat cand nu vreau sa mai fac ceva.

Consecinta: pentru prima data din 2008, eu stau la mare jos. Asezata. Pe nisip! Uau! Ce sentiment! :)))) Pana acum ne solicita la maxim pe amandoi, sau in 2010 numai pe mine. Atunci Relu trebuia sa-l pacaleasca sau sa-l lamureasca sa mai vina si la el in brate. Dar oricum, tot timpul ne-a vrut pe amandoi, in picioare, langa el, la datorie, sau cu el in brate, tot in picioare, sa-l ducem pe unde voia el sa vada ceva anume. Si cand nu vorbea, facea un sunet specific si ne arata unde trebuie sa-l ducem.

Stiu, stiu, sa savurez cat mai pot, ca inca cel putin 3 ani nu mi se va mai arata minunea asta :))))). Pai anul trecut noi nici nu ne-am adus prosoape de plaja sau cearsaf. Pentru ce? Prosop pentru el, daca apa e rece cand il scoatem, atat. Acum, din intamplare, am adus un cearsaf, eram hotarata sa imi bag burta in nisip :D. Si asta am si facut. Imi fac o groapa pentru burta si ma asez sa ma relaxez in pozitia mea preferata de somn de care deja imi e dor. Cand fac asta, bebe din burta loveste continuu, semn ca vrea sa se joace in nisip :D. E atat de relaxant, incat deja imi fac planuri cum as putea avea un pat de nisip (nu pot sa inteleg cum as vrea sa stau pe un sezlong la mare). Eu tot calculam sa tai patul cu gaura pentru burta, sa pot dormi asa, dar nisipul mi se pare ca se muleaza perfect pe orice preferinta, adica si osul obrazului isi face loc comod. In sarcina cu Alex, de la jumatatea sarcinii ajunsesem sa ma culc doar dupa 3 noaptea, pentru ca trebuia sa fiu extenuata complet sa pot adormi in alta pozitie. Si nu puteam pe spate sau pe o parte, ci tot cumva semi-pe-o-parte-semi-pe-burta-ajutata-de-perna-de-gravida-pozitia-denumita-flamingo-cu-un-picior-ridicat. Dar si pentru asta trebuia sa fiu franta ca sa pot adormi. Dupa nastere, chiar daca ma dureau sanii cand dormeam pe burta, doar asa puteam sa adorm noaptea. Patul il udam leoarca de lapte, ca doar ma apasam pe recipiente, dar nu conta :)). Deci caut idei de creat pat cu nisip, fara sa fac mizerie in casa :))).

O intrebare importanta: Oanaaaaa, unde esti? Nu te-am mai vazut.

Explicatie: in prima seara, la mini disco, am vazut ca ma priveste o tipa foarte frumoasa si se ridica de la masa si vine la mine. Imi spune ca imi urmareste blogul, ca mi-a si comentat de cateva ori. Povestim foarte putin. Eu sunt emotionata. Ea are accent literar frumos, eu oricat incerc sa vorbesc neardeleneste nu-mi reuseste. Ajung seara la net, caut in comentarii daca e Oana care o banuiesc eu, cu niste comentarii pline de dragoste de pui. Ea e. Na, e mai greu cand nu poti asocia un nume cu o imagine, sau cu un blog personal. M-a flatat mult, mai ales ca si sotul ei ma cunostea. Si de atunci ma tot uit dupa ea, imi faceam curaj sa intru mai mult in vorba, sa nu ma mai stresez ca isi va face o parere proasta despre mine :D. Si am vazut-o doar in treacat a doua seara, apoi deloc. Va zic, o mamica foarte frumoasa, incep sa ma intreb daca toate cititoarele blogului sunt atat de frumoase. Si seamana bine de tot cu o prietena de-a mea, si la trasaturi, dar si la comportament, asa frumoasa si calda.

Constatari despre parintii de aici

Doar stiti ca in fiecare an trebuie sa spun cate ceva. Anul acesta suntem aici cam 60% rusi, vreo 35% romani, 4% greci si 1% alte natii :D. Anii trecuti mai auzeai nemteste, englezeste, frantuzeste,... Pot spune cu mare uimire ca parintii romani ce i-am nimerit aici anul asta sunt foarte ok. Spre deosebire de cei rusi. Nu stiu daca am nimerit eu acum pe parinti romani ok (sunt constienta ca nu sunt toti asa, chiar si in Timisoara pe drum incoace am vazut multe multe situatii triste), sau ii consider asa in comparatie cu rusii.

Parintii rusi umbla cu copiii plangand in hohote, disperati. Deci la modul serios, nu exista minut la masa in care sa nu urle un copil, fie el de 2 luni sau de 2 ani. Si inteleg ca astia micii mai si urla, doar am avut si eu un mic plangacios, dar parca nu-mi pica bine cand vad ca parintii ii lasa asa plangand in carucioare, merg sa se serveasca linistiti cu mancare, mananca lejer la masa, vorbesc unul cu altul. Cazul “bun”e cand nici nu privesc copilul. Cazul mai rau e cand il si cearta si il bruscheaza ca plange. Cearta si trasul de mana si bruscatul se fac printre dinti, nu in gura mare, cu buzele intr-un ranjet care probabil se vrea a fi zambet pentru cei din jur, nu stiu ce vor sa demonstreze. Doamne fereste sa-l ia in brate. Am vazut cateva cazuri in care copiii se opreau din plans cand un chelner trecea pe langa carucior, si se uita inspre ei, deci nici nu erau pretentiosi la atentie, doar le lipsea. Sau cand parintele ii ridica un pic in carucior, sa stea mai in fund sau ceva. Deci o simpla atingere sau un simplu gest ca sunt bagati in seama. Si nu vorbesc aici de familii mari, cu parinti care nu mai stiu ce sa se faca cu atatia copii, ci tocmai de copii mici, cel mult 2 copii la 2 adulti. Sunt multe single moms pe aici, dar sunt cu mamele lor, deci tot nu sunt singure cu copiii.

Parintii romani mananca cu schimbul. Cat timp mananca mama, tatal se plimba cu cei doi copii prin restaurant. Apoi inverseaza rolurile.

Toti copiii mananca dulciuri si junk, dar parca la rusi totul e mai exagerat. Si unui bebelus sub 6 luni i se pune in biberon suc de la dozator si i se baga in gura sa se opreasca din plans. Si o bucatica de chec, sa mearga cu sucul. Am ajuns sa ma bucur cand vad biberoane cu lapte. Nimeni nu alapteaza pe aici, cel putin nu in public, dar macar sa vad lapte in sticla la un copil asa mic, zic eu, nu suc din prafuri.

Culmea, desi copiii mananca la fel de prost ca in alti ani, nu sunt atatia obezi. In alti ani, copiii obezi erau majoritari. Acum sunt exceptiile. Si adultii arata foarte bine. Grasute (in afara de mine :))))) ) nu prea am vazut, poate niste adolescente si niste pensionare, dar nu obeze, doar asa mai plinute. In rest, populatia de 20-40 de ani e din reviste. Mai ales mamele cu copii mici, parca nici nu au nascut.

Asa, sa revin la rusi, care duhnesc a alcool si in mare cand inoti pe langa ei. Miros din ala din transpiratie, deci o fi alcoolul din ziua precedenta. Sunt nepoliticosi, se imping peste tot, se cearta, se baga in fata. La mini-disco am vazut multi copii care nu au chef mereu sa danseze pe scena. Parintii romani ii iau in brate si danseaza cu ei pe margine. Parintii rusi ii imping in fata sa le poata face poze.

Cel mai naspa e la mare, unde as fi vrut sa aud, ca in alti ani, sunetul linistit al valurilor. Nu, nu am manele, am plansete de copii. Copiii rusi. In apa. Sau pe plaja. Cei de pe plaja plang “mamaaaaa” dupa mama dusa sa inoate in apa. Mama care inoata mai departe relaxata, impreuna cu tatal. Copilul singur pe mal plange. Dimineata apa e rece. Rusii isi obliga copiii sa intre in apa. Si acuma oricine stie ca daca obligi copilul sa faca ceva, in loc sa-l atragi prin joc, sigur va fi suparat, nu? Adica si pentru alti copii apa e rece, dar daca le respecti parerea, de multe ori ei se cer in apa. Daca nu, nu intri, ce e asa mare tragedie? Ei nu, la ei copiii plang mereu in apa, chiar daca stau 10 minute, 15, 30. Ce se intampla daca esti copil rus si ai „curaj“ sa plangi ca apa ti se pare rece? Pai dupa ce parintele totusi nu mai suporta sa te auda, iti trage o bataie acolo in apa, sa te inveti minte sa nu mai plangi. Mi s-a parut ingrozitor de trist cand am vazut primul astfel de caz, fetita avea vreo 3-4 ani si plangea de frig si de frica (am vazut-o apoi si dupa-masa cand apa era calda, nu mai plangea de apa, dar ii spunea mamei ca ii e teama sa inoate doar cu aripioare). Inota spre parinti, plangand si spunand ceva. Cand am vazut ca a luat-o tatal ei in brate, m-am bucurat, si probabil ca si ea. Asta a facut socul mai mare pentru mine cel putin, sa vad ca o ia in brate ca sa o poata lovi la fund cat a putut el de tare. Adica in bratele lui, in locul in care ea ar fi trebuit sa se simta in siguranta... Si in apa, deci in timp ce in jurul ei inca era mediul ce o speriase. Toata ziua apoi pe mal fetita a fost apatica, privea doar in jos, fara sa se joace. Parintii au putut chiar si sa inoate singuri multa vreme, ea a stat linistita pe prosop.

Imi amintesc de cartile in care am citit ca in civilizatiile vechi comportamentul dragastos parintesc era inlocuit cu unul dur, lipsit de dragoste, doar in vreme de razboi, ca sa ii faca pe cei mici duri, fara dragoste, fara empatie, fara compasiune, violenti, soldati ascultatori de cei superiori, fara pretentii sau personalitate. Ei acum pot spune, daca generalizez la toti rusii ce am vazut in zilele astea la toti rusii de pe plaja noastra, ca viitoarea generatie de rusi sigur va fi una razboinica. Si stau si ma intreb ce a putut sa-i determine pe oamenii astia sa fie asa reci si duri si neiubitori? Probabil niste parinti la fel.

P.S. Stiu ca am de dat niste raspunsuri, si pe blog, si prin alte medii. Netul imi merge foarte prost, postarea asta o fac in word si apoi dau copy-paste. Dar sa caut linkuri ca sa raspund e peste posibilitati acum :).