Weekendul mai pe larg

Hmmmm acuma cand am rostit cuvantul weekend mi-am dat seama ca parca ieri am scris despre weekendul trecut, cel cu nunta. Incredibil ce zboara timpul!!!

Sa vad cata energie am ca sa scriu, ca azi a fost dificil puiul mamei. Nu stiu daca drumul de ieri l-a afectat asa tare (trebuie sa iesim mai des!) sau ecplisele astea de luni si sori, dar nu a dormit! A sarit peste doua somnuri de-ale lui, si asta nu s-a mai intamplat niciodata. Tot timpul dupa un somn sarit, la celalalt adormea dus dus repede! Acum nu. Si acuma seara, cand sa-l culc (nu mai dormise de la amiaza) de-abia am reusit. Toata ziua, la fiecare incercare, si a mea si a lui Relu, cum ii picau ochii, cum se scutura tot ("stai! cum sa dorm eu?"), si incepea sa maraie, si incepea sa rada. Vorba lui Relu: "oare nu au fost tuica deja merele alea de i le-ai dat?". S-a comportat ca un drogat! Eu am avut aseara o pofta de dulce si mi-am implinit-o (ceea ce fac foarte rar, o data la cateva luni/ani). Sa il fi afectat chiar asa zaharul din tzitzi?

Na, sa revin la weekend.

Vineri dupa-masa ma tot conversam cu Miha prin sms-uri si apoi prin apel direct. Pana atunci nu am stiut sigur daca ne intalnim, ca puiucul ei mic a fost tot racit, si eu am fost super speriata, ca de bombe, de o alta raceala. Eu am ramas traumatizata dupa prima aia raceala a lui Alex, cand i s-a oprit respiratia. Asa ca vineri a fost Miha si la doc, si apoi mi-a tot zis cum i-a spus doc ca mai e puiul racit, dar ea zice ca nu mai pare. Na, trebuia eu sa iau decizia daca as considera riscant sa ne intalnim. Dar cum era sa ratez asa o sansa? Mai ales ca Miha era asa de entuziasmata si abia astepta sa vina! Eu chiar credeam ca ea nu stie cat de lung e drumul pana la Cluj si cat de greu e pe autobuzele tarii noastre. Asa ca am hotarat sa ne vedem sambata la amiaza.

Am trimis mailuri si mesaje private celorlalte doua clujence cu dovlecei (Kiki si Cecilia) si celor doua mamici din Alba Iulia (Anco si Meli). Fetele din Alba Iulia mi-au raspuns repede ca luate asa pe nepregatite nu pot. Anco era chiar de asteptat, cu doi pui, iar Meli nu avea cand face rost de o masina. Apoi sambata pe drum le-am sms-uit pe clujence, ca eram sigura ca nu au fost pe langa calc. Adevarat, erau plecate din Cluj. Iar, cu mare parere de rau si din partea lor, si a noastra, ca nu am planificat mai din timp intalnirea.

Pe drumul de Cluj, normal, puiul nu a papat. Am ajuns la mall, locul intalnirii. Si l-am mai pus o data la tzitzi, sa vedem. Depasise deja cu aproape o ora ora mesei lui. Si de obicei daca trec 5 minute ma "cearta" de numa! In masina, pe bancheta din spate, daca incercam sa-l inclin la tzitzi incepea sa urle si sa se agate de mine ca sa se ridice sus, zici ca il inclinam peste o oala de apa in clocot. Cel putin asa arata fata lui in momentele de "chin"!

Chiar am niste probleme cu alaptatul si nu stiu cum sa le rezolv!!!
1. nu suge daca eu stau jos (nici acasa)
2. nu suge daca plecam undeva de acasa (am incercat in picioare in mall-uri, deci nu era indeplinita si nr. 1 de mai sus)
3. nu suge daca nu-i e somn (pana acum doar inainte de a dormi un somn bun; dar de vreo saptamana l-am prins la inghesuiala ca suge si exact in momentul cand se trezeste din somn, dar numai pana cand isi revine)

Dau premiu cui imi rezolva problemele. Nr. 2 mi se pare cea mai grava, ca ne impiedica sa mergem in tot felul de drumetii.

Intr-un final, dupa vreo 6-7 ore de nesupt, mananca daca incerc in camera la socrii mei, dupa vreo 20 de minute in care il plimb sa cunoasca toate amanuntele camerei. Dar asa mi-e de frica pe caldurile astea de deshidratare! Nici nu mananca solide, nici nu bea apa. Sunt 6-7 ore in care eu sunt terminata de griji. Daca il pun la tzitzi iese scandal. Nici nu-mi vine sa plec la drum... Cu fiecare drum de Cluj slabeste in medie 250 grame. De deshidratare. Si noi ne facem planuri sa mergem in Grecia prin august. CUM?

Sa revenim. Dupa incercarea ratata de la mall de a-l alapta, am intrat in mall si am sunat-o pe Miha. Si ea era in taxi, venea spre noi. Ce sincronizare! Ne-am intalnit in fata mall-ului, Relu iesise primul pe usa, si Miha a inceput sa faca semne inspre el! Chiar m-a distrat ca l-a recunoscut. Bine, Relu era la "volanul" caruciorului Alexutului :)). Miha era cu Joshulinul scump intr-un carrier, impingand de caruciorul unde avea toate cele trebuincioase. Cand l-am vazut pe Josh, pe care il cunosteam asa de bine, parca ii cunoasteam de ani de zile (:D) fiecare trasatura, a fost ca si cum nu ne-am fi vazut cateva zile doar! In rest, totul a decurs asa firesc si cu Miha si cu Josh, de parca ne-am vedea zilnic :)). De parca ne-am cunoaste de nu stiu cata vreme. Ceea ce e, in parte, adevarat!

Miha ne-a zis ca ii e foame, asa ca am urcat la locul de masa. Nici nu mai stiu ce si cate am povestit. A, ba da, mi-am amintit ca se mira cate poate manca un vegetarian aici in tara, ca acolo e dezastru, trebuie sa alegi carnea din mancarea facuta pe carne...

Oricum, Joshulinul era un scump!!! Ma uitam din cand in cand la Relu si il surprindeam cu un zambet asa fain cand se uita la micul samurai :x! Era incantator! Cred ca asta e cuvantul cel mai potrivit!

Puiul scump face bravo si bate din palme si rade!!! Are un ras de iti vine sa dai averi cand il vezi, te cucereste pe loc! Apoi ne-a aratat Miha ca daca ea face din gura asa ca un tzucat, cu zgomot, Josh se prapadeste de ras si o si imita! :)))

Eu ii cam faceam pofta samuraiului mic cu salata mea bulgareasca. Dar era nervos rau la fiecare imbucatura de a mea :)).

Iar apoi, cand l-a pus in picioare pe scaun si pe jos, a fost foarte fericit. Si fericirea lui trecea in cea mai mare revolta daca Mihaela incerca sa-l ia in brate sau sa-l puna in carucior :)).

Freza lui era "aranjata" de vant, asa ca Miha a tot cautat o crema sa i-o aranjeze!

De Alexu meu ce sa zic? Era deja nervos de foame de pe drum :D. Se uita curios la micul samurai (care parca nu era asa de curios de Alex :)), deh, el e mai mare :)) ). Se intindea fascinat la freza lui. Il studia. Daca Josh radea, radea si Alex. Si tot povestea el acolo ceva, la fiecare "cuvant" mai adauga si un "ha", asa ca si cum ar zice "aha!". Daca Josh maraia, maraia si el. Reciproca nu era valabila :)). Ca al meu s-a pus pe marait la un moment dat, de a trebuit Relu sa-l ia sa-l plimbe pe acolo pe terasa mare (mare noroc cu terasa mare), si cu caruciorul, si in brate, si pe gat... Chiar i-am spus Mihaelei cat ma enervau pe mine inainte parintii astia cu copii maraiti care deranjeaza lumea... ei acuma am ajuns si eu asa :)).

Nu a vrut nici solide, nici apa. Si am incercat si in masina, si pe terasa. Macar asa am mai fi putut prelungi intalnirea, ca nu i-ar fi fost foame...

Na, o fost foarte fain. Nici nu mai stiu cate am povestit. Mihaela e asa de simpatica, si asa de vorbareata, nici nu am apucat o secunda sa ma gandesc "oare ce sa povestesc". Nici vorba, totul a decurs, cum am zis, ca si cum ne-am fi intalnit zilnic.

Dar s-a si terminat brusc, fara sa ne programam "mai stam 10 minute", deci fara sa apucam sa ne terminam povestile si sa ne luam la revedere cum trebuie. Pentru ca nu te mai puteai intelege cu Alex. Sau sa fi zis "nu te mai puteai intelege DE Alex" :D. Ca el a inceput sa-si cante, cu voce tareeeeeee. El isi canta cand ii e somn :D. A trebuit sa plecam rapid, cu feelingul foarte puternic ca pe langa ca Miha a facut asa mare efort sa vina sa ne vada, am mai si fost super nesimtiti si am lasat-o singura in mall in Cluj, cand mai avea de stat cam o ora pana sa mearga la autogara...

Pe drum spre apartamentul socrilor Relu a zis ca o sa se intoarca dupa ea, macar s-o duca el la autogara, sa o ajute, sa nu se streseze cu taxi-uri. Dar planurile ne-au fost dejucate tot de Alex. Pentru ca in momentul in care am intrat la socri, s-a pus bichonul lor pe un latrat din ala cum numai cateii mici se pricep. Si nesomnul, cumulat cu foamea, si cu sperietura ca dintr-o data a intrat undeva cu 4 persoane noi care vorbeau tare in jurul lui, si catelul mic latrand cu foc, l-au facut pe Alex sa se puna pe un plans de neconsolat! Da un plans rau rau, cu lacrimi, cu urlete, cu suspine, cu buzica de jos rasfranta, na, tot tacamul, ca iti venea sa plangi doar vazandu-l. Plansul a continuat pentru ca socrii si cumnaticile strigau unii la altii sa potoleasca latratul catelului. Relu mi l-a pasat si mi-a zis sa fug repede cu el intr-o camera si sa stau singura cu el sa-l consolez. S-a linistit puiul mic intr-un final. Dar uite ca asa nu am mai sunat-o pe Miha sa-i propun sa se intoarca Relu dupa ea.

Am reusit intr-un final sa-l alaptez. Dar nu si sa-l adorm, chiar daca ii era somn. Adormea in bratele mele si apoi imediat se trezea. Asa ca am iesit din camera si i-am lasat pe socri si pe cumnatici sa se desfasoare cu dragostea pe Alex :D.

L-am prelungit pe amaratu mic cat am putut de mult, ca sa se bucure si bunicii de la Cluj de el. Cand am vazut ca nu se mai poate cu nesomnul lui, am pornit inapoi spre casa. Show-ul de plans de pe masina a fost scurt, pentru ca a adormit saracutul. S-a trezit si apoi pana la Baia Mare a trebuit sa fac entertainment ca sa nu maraie (de foame din nou, oricat am incercat sa-i dau piureul de legume...).

Cand am ajuns acasa, a fost fericirea de pe lume! I-a vazut pe catei, a inceput sa se bucure si cu chipul si cu vorba! Nu mai contenea cu zambetele si rasetele! Apoi in casa cand am intrat si pana cand am ajuns la noi in camera, tot o vorba a tinut-o, si tot oftand a placere! In camera noastra s-a pus direct sa suga! Am stiut ca nu va adormi, dar deja era alt copil, super incantat ca e in universul lui. Apoi seara au venit ai mei de la tara, si el a reinceput seria de manifestari de bucurie, ca si cum ar zice "no, acuma totul e in regula"!

Eu aseara m-am pus pe dulciuri, pentru ca asa mi se intampla cand imi scade glicemia in ultimul hal. Deja toata tremuram. De la Cluj am pornit flamanda, asa ca pe cand am ajuns acasa fructele ce la pap de obicei la cina nu au fost suficiente. No, ce sa facem, m-oi invata minte. Vorba lu' mami, inainte sa apara Alex tot timpul ma gandeam la aspectul asta si imi puneam cu mine un fruct, ceva, de luat cand imi scade glicemia. Acum ma gandesc doar la scutece si jucarii :)). Si am crezut ca imi voi lua de la o alimentara din Cluj, dar ne-am pus rapid pe masina si nu am mai putut opri de Alex...

Azi dimineata s-a trezit foarte devreme. Si toata ziua i-a fost dereglat somnul. De fapt, de cateva zile pot spune ca il adormim foarte greu. Si spun la plural pentru ca dupa ce incerc eu o ora, vine si Relu si-l ia la plimbat. Si dupa ce adoarme, nu mai doarme profund, asa ca pe cand il punem in patut se trezeste! Dupa ce incercam asta de vreo 3-4 ori renuntam, ca e foarte chinuitor. Azi dupa cateva incercari m-am asezat cu el adormit in brate pe fotoliu, nu am mai avut curaj sa-l pun in patut. Si m-am bucurat ca nu s-a trezit chiar si asa, ca mi s-a mai intamplat o data saptamana asta. Nu stiu ce o fi cu somnul asta... ca era oricum greu si inainte, dar acum dintr-o data e mai greu. Si cu alaptatul, inainte ajunsesem la performanta ca daca isi inchide ochii si e adormit putin, ma lasa sa ma asez pe un colt de pat cu el la san. Acum nuuuu, si daca eu cred ca doarme profund la tzitzi, daca ma asez si nu ma mai plimb, e scandal! Nu stiu ce o fi de doarme asa de superficial.

Puteam azi sa introduc un aliment nou, ca am facut 4 zile de caise. (Bine, oricum nu a papat nimic solid tot weekendul...) Dar nu am avut chef, mai ales ca a venit peste noi o furtuna cum nu a mai vazut orasul Baia Mare (eu am mai trait una de cosmar, dar la tara). Si oricum, parca ziua nu par asa urate ca noaptea... A fost oricum, o furtuna mare mare, vant mare, tunete si fulgere, grindina, apa multa, si a tinut si mult pentru o ploaie de vara, cam o ora. Aleea de langa noi e distrusa, era o vale acum in locul ei care dizloca bucatile de asfalt si le ducea la vale! A intrat apa in case pe la termopane, asta n-am mai inteles-o...

Ce sa mai scriu? (Ca oricum am scris prea mult) Dar nu stiu, as umple pagini intregi daca as scrie zilnic cat ne minunam (si eu cu Relu, si eu cu mami) cat e de frumos Alex, cat e de minunat, cat e de scump, etc. Il sorbim din priviri toata ziua si ne miram de ce minune a aparut in viata noastra! Doamne ajuta la toata lumea sa aiba copii, si sa fie sanatosi!

Analizele mele + altele de-ale lui Alex

Aseara m-a tinut pana la 12. Muream de somn, Relu mersese deja la culcare, el nu avea nici un chef sa doarma, oricat l-am leganat...

Dimineata am mers la analize ca nu se mai putea deja. Pe langa vanatai aparusera si greturi si ameteli si stari acute de oboseala, ma asteptam la ce e mai rau. Adica am zis ca ori vor fi perfecte si doctorii nu vor stii ce am, ori vor fi toate groaznice si doctorii nu vor stii de unde sa reinceapa cercetarile :D. Se pare ca sunt PERFECTE!!! Am ras in hohote vazand hemoglobina! Pai copilul asta m-a facut bine. Eu niciodata in viata asta nu am avut hemoglobina in intervalul 12-15 sau cat e. Tot timpul o aveam 11 virgula ceva. Ei, acum e 13 virgula ceva :)))). M-am prapadit de ras! Calciul perfect, analizele de ficat super! Urina, scaun, vsh, aslo, fibrinogen, timpii de coagulare, hemoleucograma, glicemia! TOT TOT! As putea fi pusa in manuale, ca la toate sunt pe la mijlocul intervalului :)).

Chestia asta imi aminteste de perioada de dupa operatia de colecistectomie, in care timp de 3 ani am avut greturi zi de zi, ingrozitoare, nu mai puteam face aproape nimic. Si toate analizele si investigatiile ieseau perfecte. Probabil ca eu as avea alte intervale de referinta pentru a ma simti bine :)).

Oricum, nu o pot lasa asa, ma voi duce la un hematolog bun sa mai investigheze mai departe. Important e ca nu e grav, recunosc ca m-am gandit la orice ar fi fost posibil... Daca ar fi fost grav s-ar fi aratat in analizele astea. De acum, stiu eu? Ceva analize de vitamina C sau vitamina B12, sau vitamina K... o sa vada hematoloaga. Numai ca pe mine ma streseaza la culme sa ma programez undeva, ca nu stiu cum se suprapune cu programul de supt al puiului, care si-l stabileste zilnic singur...

Azi a fost a patra zi de test pentru caisa! Totul e ok. Desi pot zice ca doar in prima zi a mancat bine. In rest, cum simtea pe varful limbii gustul, cum scuipa si maraia si nu mai voia. Nici azi nu a vrut fructele. Ieri si alaltaieri nici fructele nici legumele. Poate si incisivul asta gata sa iasa e vinovat. Dar si faptul ca lui nu-i prea plac fructele, si trebuie sa tot schimb tactica (intre blw si piureuri).

Dupa-masa i-am dat dovlecel de anul acesta, cu terci de orez. A iesit o supa crema mai groasa si am vazut ca ii place mai mult asa masa de legume decat aceea mai "supa" facuta din dovlecel si salata verde, de exemplu. Dar ce sa fac daca incerc sa ma feresc si de morcovi si de orez, ca e un constipat? Incet incet ii voi introduce si alte radacinoase, si alte cereale, dar se pare ca nu tinem pasul cu introducerea fructelor de sezon...

Ei bine, terciul ala de orez cu dovlecei i-a placut la nebunie! Desi avea un gust... no, lui i-a placut si a mancat enorm de mult. Aproape 3 lingurite de-ale noastre, care inseamna multe multe lingurite de-ale lui. Record suprem! Si intindea gurita foarte frumos, se vedea ca ii place!

La vreo jumatate de ora, stateam cu el in brate si l-a vazut pe frate-meu mancand o caisa. Eu oricum am in plan ca daca e asa pofticios si vede ceva ce poate manca, sa-i dau, asa ca i-am cerut lui frate-meu jumatate de caisa. Piticul mai s-o bage toata in gura! El asa face, de asta nu merge BLW la el, ca isi baga in gura cat incape si apoi musca asa o imbucatura cat limba lui. Apoi se ineaca si incep emotiile si incercarile de a-i scoate bucata. Si acum incercam sa tin cu degetele si sa aiba acces doar la o margine de caisa. A facut tot posibilul sa muste mult, si se enerva si urla pe degetele mele, si impingea mana mea inspre gura lui cu ambele manute! Un adevarat show! A, si caisa asta era si necoapta, si acra! Bine ca dimineata ii facusem piure dintr-una coapta si buna si aromata, si n-a vrut sa manance... Am avut ceva emotii, ca musca bucati destul de mari, si cu tot cu coaja. Dar la un moment dat i-am luat-o si gata.

Cu somnul, nu numai ca renunta la cel de noapte :D, si suge de zeci de ori pe noapte, dar din 4 somnuri pe zi (somnuri care durau de la 3 la 45 de minute) a ajuns la 2. Si nu sunt mai lungi, cum as fi crezut. Si in pauzele cand nu doarme e foarte rau.

Cu vorbitul, azi a zis "bu" cand era vorba de bunicu'. Si se pare ca, dupa cateva saptamani in care tot urmarim treaba asta si nu vrem sa credem, la bunica ii spune "baba". Tot am sperat sa nu fie adevarat :)) dar se pare ca asa ii spune :)). Nu stim cine l-a invatat asa ceva :)).

Intelege multe din ce povestim cu el. Doua exemple:
- daca il intrebam de dinti, se rusineaza, inchide strans gura, si isi intinde degetele inspre dintii nostri
- noi avem suporturi de sticle de vin. El tot voia sa le traga jos. Bunicul l-a invatat sa le mangaie doar :D. Asta acuma, recent. Ei, in ziua urmatoare dupa ce l-a invatat asta, eram eu cu mami si cu Alex pe hol la sticlele de vin. Si incepe Alex sa le scuture. Si zice bunica "nu-i voie, Alex, cum te-a invatat bunicul?". Dar trebuie sa specific ca atunci cand l-a invatat, erau numai ei doi, nu era si bunica prin preajma. Si incepe Alex sa mangaie cu degetul aratator sticlele!!! Nu erau niste cuvinte pe care sa le fi folosit si tati meu, deci era clar ca a inteles "bunicul" si a stiut la ce facem referire! Super mi s-a parut! Am ramas paf!

Pentru maine am o mica surpriza pentru mamicile de "dovlecei". Sper sa reuseasca planul. Dar s-ar putea sa nu reusesc sa intru maine seara cu pozele, asa ca va tin in suspans pana poimaine :D.

Weekend placut!

Sambata cu Relu

Incerc sa fiu rapida sa zbor la culcare, sa nu am cearcane kilometrice maine la nunta :D.

De ieri dupa-masa a inceput Relu sa-l ia pe pui cu el, cum am scris, la vulcanizare, spalatoria de masini, etc. Azi dimineata s-a trezit puiul devreme si Relu m-a trimis sus sa mai dorm. Ei au plecat prin cartier cu caruciorul la o plimbare matinala :D. Apoi iar l-a dus la spalatorie in urmatoarea pauza. Asa ca am apucat chiar sa ma epilez!!! Super!

Azi dupa-masa nu a dormit la tzitzi si a fost un mare marait. Mai nou suge de doua ori, apoi se impinge in mine sa mearga jos, nu mai vrea nici somn, nici tzitzi. Dar e marait de numa de somn si foame...

Asa ca, desi ploua, am zis ca mergem cu masina pana la kaufland, apoi de acolo la un aprozar din centru. Pe cand am ajuns in centru s-a facut vreme frumoasa, asa ca Relu a zis sa venim pe jos, ca merge el cu cineva mai tarziu dupa masina. Chiar daca nu aveam la noi ergo sau caruciorul. Il tinea Relu in brate. Am intrat si la kenvelo si mi-am luat niste pantaloni scurti! Super super! Am fost tare fericita! Pantalonii de dinainte de sarcina inca nu mi-s buni, si in sarcina am avut o singura pereche si mi-s putin mari. Asa ca eram chiar in criza :D.

Pe cand am iesit de la kenvelo, Relu l-a luat pe pui pe gat si am pornit spre casa. N-am facut mai mult de 100 de metri si m-a intrebat Relu "doarme puiu? Ca am impresia ca a adormit". Ma uit pe gatul lui si Alex dormea dus, lasat intr-o parte :)). Ce-o fi zis lumea pe strada de noi? :))

Am mers inapoi la masina, am vorbit tare, i-am schimbat pozitia de o gramada de ori, am trantit usi, si el nici nu deschidea macar ochii! Am ajuns acasa si l-am pus in patut. Partea proasta era ca ii venea ora la care de obicei ii e foame, si acum n-ar fi putut manca daca nu-i era somn. Am profitat putin ca s-a trezit peste o jumatate de ora mai ametit si in starea aia de somnolenta a supt putin.

Apoi seara au venit bunicii plini de dor de la Bucuresti si i-au adus multe baloane! Era el incantat, dar oricum, toata seara impingea pe toata lumea, inclusiv pe mine. Ar fi vrut doar la Relu in brate sau pe jos la gard la catei. Isi intinde mana ca o lady sa i-o pupe Lucky si rade de numa. Si daca il iei de jos incepe sa planga.

Maine va ramane cu bunicii cat noi vom merge la nunta. Planificam sa mergem imediat dupa ce ii dau sa suga, apoi peste 3 ore vin inapoi sa ii dau iar si speram sa mergem la nunta inca o pauza de-a lui dintre supturi. Om vedea. Oricum, e de bine ca e nunta de zi, si el ziua chiar la 3 ore i se face foame de tzitzi. Ca noaptea nu este regula. Cand avea 4 luni dormea dupa ultimul supt de seara si 6 ore continuu fara tzitzi. Imi faceam o gramada de planuri pentru pauza aia lunga. Acum, de obicei ma recheama la tzitzi dupa o ora fix de la masa si apoi iar dupa inca o ora...

Primul 1 iunie!!!

Primul 1 iunie!

Stiu, el va spune peste cativa ani "da ce ti-ai gasit tu mami sa imi serbezi primul 1 iunie, in loc sa notezi undeva primul 1 mai la o petrecere cu mici si bere? :D".

Nuuuu, va spune "mami, nu e adevarat, nu mai tii minte cum am sarbatorit primul 1 iunie anul trecut IMPREUNA?"

1 iunie 2009:



Alex avea 20 de saptamani si 6 zile :D (putin mai mult decat jumatatea sarcinii). Am zis atunci ca e singura data cand il serbez si pe el, ca e puiul meu, fara sa-i pot da un pupic macar, dar si pe mine. Ca mami atunci cand am implinit 18 ani a zis ca ea ne spune in continuare la multi ani de 1 iunie pana cand vom avea noi copii. Ca nu poate fi copil cu copil :D. Azi m-am tot foit si nu stiam cum sa-i spun sa-mi zica totusi la multi ani :D, parca nu ma vedeam vorbind metaforic de faptul ca sunt un copil in sufletul meu :)). Asa ca i-am zis ca trebuie sa-mi spuna la multi ani pentru ca atata vreme cat ne traiesc parintii suntem copii, suntem copiii cuiva :). Si ne-a zis La multi ani la toti 3 (eu, fratello si Alex) si eu am fost tare fericita, de parca tocmai mi-as fi recapatat copilaria inapoi (cu toata inocenta si lipsa de griji cu tot :D). Oricum mi se pare ca noi, parintii (hihi ce tare suna :D) suntem asa fericiti si incantati tocmai pentru ca ne putem retrai copilaria cu ajutorul copiilor nostri, ne bucuram pentru orice nimic si ne jucam si citim povesti, si savuram natura si lucrurile simple... Si apoi vom face acelasi lucru alaturi de nepoti, deci as putea trage concluzia ca eu mai batrana de 28 de ani, cat am avut cand l-am nascut pe Alex, nu voi mai fi, am reluat acum de la zero :)) si traiesc din nou anii copilariei alaturi de el. Sper sa-mi dea nepotei inainte sa aiba 28 de ani, sa nu trec de varsta asta :)).

Asa ca azi a primit cadou de la bunici:



ceva joc cu piesele magnetice, foarte tare!



Si 4 carti mari, cu pagini cartonate mari, cu poze multe si frumoase, superbe!



Si apoi mami si tati i-au dat cadoul cumparat ieri impreuna cu el :))



Acum se joaca asa cu el, pe jos (si se tot ridica in genunchi si masinuta tot o ia la fuga :)) )



Dar imediat il va folosi asa:



Tot azi i-am coborat nivelul la patut, sa nu cumva sa coboare singur de pe unde se ridica:



Si da, i-am dat sosetele jos pentru ca ii adoram piciorusele :x :x :x





Prima poza, cea din 1 iunie 2009, mi-a amintit faptul ca azi as fi vrut sa fac o poza asemanantoare in gradina. Dar chiar daca s-ar fi oprit ploaia, m-as fi adancit in noroi. Ploua deja de nu stiu cate saptamani. Daca si bunica mea, care are 89 de ani si jumatate :D a zis ca nu a mai fost niciodata o primavara asa ploioasa, sa nu poata pana la 1 iunie sa planteze in gradina!!! Incredibil!

Azi puiul nu a papat tare bine. E drept ca masa de legume nu am facut-o bine, a iesit o cantitate mica si blenderul nu a putut s-o toace marunt, asa ca au ramas bucatele de vreo 2-3 mm si s-a inecat cu ele. Apoi nu a mai vrut. Isi tot ducea lingurita la gura, dadea cu degetul jos din ea mancarea :)) si apoi o baga in gura sa o roada. Il si dor rau ceva dintisori. Dar pare ca l-ar deranja mai in spate, nu incisivul asta de jos care sta sa iasa langa fratele lui :D. Poate ii doare de fapt cu mult inainte de a iesi la suprafata...

Si daca tot vorbim de dinti, la cererea bunicilor de la Cluj care nu mai pot de dorul lui, punem o poza de ieri cu dintisorul:



Daca in weekend ne-am minunat de el cand umbla tinut de manute ca isi ridica picioarele la scarile mai mici de inaltime si reuseste sa urce scarile, azi m-a surprins fugind asa, dus de manute! Mergeam cu el prin casa, ca altfel nu l-am putut opri din marait (era foarte obosit, sarise peste un somn) si cand a vazut scarile a inceput sa fuga inspre ele, de m-a socat si era sa nu tin pasul cu el :)).

Se ridica pe mobila, pe orice etajere si problema e ca noi avem parchet, asa ca pantalonii ii aluneca in spate, si tot stau eu sa-l tin, sa nu dea cu nasul de parchet... A inceput sa busileze in 4 labe direct cu o viteza incredibila. Exact cu viteza cu care fug eu dupa el :)). Noroc ca l-am si strigat, si asa s-a oprit sa se uite la mine, altfel ajungea la scari inaintea mea...

Ahh, si a trecut si primul 1 iunie, ce fain a fost :D pentru noi parintii care ne copilarim. De abia le asteptam pe urmatoarele! (imi vin in minte desene cu creta pe asfalt :)) )