Noutatile mai pe larg - partea a II-a

In primul rand ceva ce am mai citit interesant zilele astea: Inca niste ganduri despre copii.

Apoi sa revenim la povestea plictisitoare. Asadar cand ne planificam noi ziua, a primit taica-meu un telefon si a ajuns la concluzia ca trebuie sa ne intoarcem mai repede acasa. Deci nu mai puteam sta pana miercuri dupa-masa, ci trebuia sa mergem acasa marti. Partea buna era ca asa nu ma mai stresam eu toata noaptea urmatoare cum voi face cu drumul cu Alex, ca taica-meu conduce mai regulamentar decat Relu si deci chinul lui Alex cu foamea si somnul erau mai lungi. Dar partea proasta era ca eu venisem la Baile Felix si apucasem sa fac doar o baie de o jumatate de ora. Important era totusi ca am vazut ca doarme puiul si in pat strain.

Asa ca singura noastra pauza intre mese si somnuri, de durata clasica de o ora si jumatate, in loc s-o petrec la bazin am petrecut-o la cumparaturi in mall. De ce? Pentru ca observasem in ziua precedenta ca am stat ca pe ghimpi in bazin si cat a dormit el in camera, cu mami. Nu din cauza neincrederii, ci a dorului. Iar apoi cand a venit la bazin cu el, iarasi de dragul lui am iesit din bazin, ca ma gandeam ca poate ii e dor de mine :D. A zis mami ca am ajuns rau de tot daca in loc sa fac ceva ce imi place asa mult, prefer sa ne plimbam prin magazine doar ca sa fiu mai aproape de Alex...

Dupa tura de cumparaturi am mers inapoi la hotel, i-am dat lui Alex laptic, a adormit si am pregatit toate pentru drum. Am pornit imediat ce s-a trezit. Saracul taica-meu a bagat o viteza de frica mea si a plansului lui Alex! Dar la un moment dat totusi puiul s-a pus pe plans. Am incercat sa-i dau asa, in scaun, in timp ce masina mergea. (Partea comica e ca tati nu are la masina geamuri fumurii, ca Relu :D.) Asta pentru ca din experientele cu drumurile de Cluj stiam ca daca opresc masina si incerc sa-l alaptez, fac mai mult rau decat bine. Pentru ca el se enerveaza ca nu poate manca, timpul trece si devine si mai obosit, noi stam pe loc, etc. A supt doar de cateva ori, dar m-a distrat totusi ca de vreo doua ori a intins mana catre sfarc, l-a strans intre degete si a incercat asa sa si-l duca la gura! Numai ca nu incapea si sfarcul si pumnul lui in gurita! :D

Apoi din cauza plansului puiutului am oprit pe marginea drumului. Si devin deja sacaitoare cu amintirea faptului ca el nu vrea nicicum sa suga stand jos. Asa ca daca ati trecut marti pe drumul Oradea-Baia Mare si ati vazut pe cineva cu copilul in brate plimbandu-se pe marginea drumului, printr-un vant teribil, eu am fost aceea. Dar din cauza vantului si a masinilor ce treceau nu a vrut deloc sa se coboare la san. El vrea intai sa fie aproape adormit ca sa poata manca. Am repornit la drum si el era suparat pe mine, nu s-a uitat deloc la mine, a privit pe geam si a adormit asa saracutul vreo 30 de minute. Apoi pana acasa am facut entertainment sa nu planga.

Acasa desigur ca am trecut din nou prin procesul: uau, becuri, pereti noi, ce interesant, stai sa le privesc, nu am chef acum de mancare si somn! Eu dupa o ora de incercari nu mai puteam, asa ca m-am oprit, gandindu-ma ca va manca mai mult la masa urmatoare. Si intre timp, i-am pregatit fructele, ca era seara si nu mancase solide deloc din cauza drumului. Am ales fructele pentru ca era constipat. Da constipat rau. Seamana cu maica-sa, care pateste la fel la schimbari din astea de peisaj :D.

Ei si cum nu mancase tare bine la san, era flamand rau rau! Acum am vazut si eu cum ar manca el daca i-as da solidele chiar la ora mesei, chiar inainte de lapte! Si m-am felicitat ca nu ii dau asa, ca nu cred ca ar mai suge deloc :)). Pai era fomist tare! Se intindea dupa lingurita, inghitea fara sa mestece, iar voia lingurita! S-a si murdarit tot, ca de obicei, ca asa mananca el, isi pune degetele in lingurita si apoi peste tot isi pune mancare. Dar a si mancat extrem de mult!

Apoi saracutul a adormit la urmatoarea masa la san.

Azi e vineri si asta era povestea de marti. Oare ce s-a mai intamplat intre timp?

Gingii

El avea pana acum un colt de incisiv alb, parea ca e in afara dar nu se simtea cu degetul. In loc sa iasa acela, l-a ajuns din urma celalalt incisiv. Dar inca nu e niciunul afara.

Diversificare

Miercuri am inceput al patrulea aliment! Dovlecelul! Ca ne-am amintit ca avem in congelator de-al nostru din gradina! Ei si dovlecelul asta lasa apa :D. Asa ca a iesit un fel de supa crema, nu piure. Pfuai da ce ii place! Nu stiu daca ii place consistenta apoasa sau gustul dovlecelului, dar intinde gura si mainile si isi baga in gurita, suge lingurita, scoate sunete de incantare, e super! Bine, cu toate astea nu as putea spune cat ajunge in stomacelul lui :D. Foarte putin, dar nu-i stres! E important sa il facem sa-i placa momentul mesei si sa nu il traumatizam cumva.

De atunci in fiecare zi e incantat la mese. La masa de fructe (adica mar+para) se stramba la prima lingurita, dar tot pot spune ca sunt multumita cum decurge masa. Pentru ca se intinde dupa mancare. La a doua masa, adica cea de morcovi+dovlecel e si mai ok, poate pentru ca gustul legumelor nu e asa intens ca cel de fructe si poate pentru ca e mai lichida.

Agitatie

Am inteles ca au fost si la tv ceva doctori care spuneau ca nu stiu ce e in atmosfera miercuri si bebelusii vor deveni agitati, chiar vor face febra, etc. Al meu a fost saracutul agitat tare miercuri, dar si joi. Eu am pus-o pe seama faptului ca am revenit acasa, cine stie ce a fost in capul lui cu schimbarea asta, cat de surprins o fi fost ca i-am gasit pe bunici intr-un loc strain, si apoi am venit cu totii acasa, atatea mirosuri straine pentru el... nu stiu.

Oricum, reactiona schimbat de tot. Nu numai ca era mai serios, mai trist, mai ganditor, mai nervos, mai marait. Dar era si foarte foarte speriat. La orice tresarea, sarea in sus, privea speriat. Inclusiv la rasul meu. Si toate astea chiar daca era tinut in brate. I-a sunat telefonul la taica-meu si de-abia l-a oprit maica-mea din plans. Se speria, sarea in sus, apoi privea fix, speriat, si incepea sa-i tremure buza de jos si sa i se umple ochii de lacrimi.

Dar am inteles apoi ca poate fi vorba de criza de la 8 luni, angoasa de la 8 luni. Care cica e legata si de anxietatea despartirii (bebe realizeaza abia acum ca el si mama nu sunt o persoana si daca pleaca mama poate ca pleaca de tot si nu se mai intoarce), dar si de o evolutie intelectuala: incepe sa faca diferenta intre oamenii cunoscuti si cei necunoscuti si incepe sa cunoasca frica! Frica de necunoscut, frica de intuneric,... Se pare ca psihologii spun ca e a doua etapa in evolutia lor dupa primul suras. De acum inainte nu vor mai rade cu toata lumea, vor incepe sa fie timizi si chiar fricosi cu necunoscutii.

Dar oricum, la noi e clar ca a fost ceva legat si de plecarea noastra la Baile Felix, pentru ca i-a aparut din senin abia marti-miercuri. Si pana atunci plangea cand statea la cineva in brate si o alta persoana iesea din camera, indiferent ce membru al familiei era. A inceput cu mine intr-adevar, plangea dupa mine tot timpul. Dar acum are tentative sa inceapa sa planga si daca trece frate-meu pe langa noi, vorbeste cu el si apoi se indeparteaza. Si daca Alex e la mine in brate... A, si sperieturile astea la orice zgomot, nu le avea asa puternice, cu smiorcaieli.

Alte chestii

Tot de miercuri ma distrez de el ca dupa ce adoarme la san incepe sa rada in hohote. Dar nu doar un zgomot, sau un zambet, ca asa mai facea si pana acum, nuuuuu, hohot lung :)).

Tot de miercuri seara sarbatorim prima data cand a deschis un dulap! De atunci il tot deschide, era sa-si prinda si degetele acolo, e foarte incantat!

Tot de miercuri a inceput sa spuna DA-DA! Eu cu mami banuim ca il striga pe Relu. Relu zice ca nu e asa. Poate e dezamagit, s-ar fi asteptat la "tata". Dar mami banuieste ca Alex vrea de fapt sa spuna "tata" pentru ca l-a intrebat "tata? tata?" si Alex a inceput "dada dada"!

Tot miercuri dupa-masa a fost pentru prima data la fotbal! Cu taica-sau, singuri din nou cu masina. Fotbal la un club de juniori. Si nu dormise somnul anterior, asa ca pe drumul de intoarcere Alex a adormit in masina. L-am luat rapid asa adormit, nu l-am mai schimbat, si l-am pus la san, ca ii era timpul sa manance saracutul. Si tot adormea, si eu ca sa-l trezesc sa manance imi tot miscam sanul in gura lui :D. Mi-am amintit de primele zile, cand trebuiau treziti ca sa manance, ca ei ar fi dormit continuu :)).

Si tot de miercuri am observat noi inca un skill. El adora becurile de multa vreme, si aplicele si candelabrele, orice e mai iesit in evidenta fata de pereti. Se uita la ele fascinat si curios si cand sunt stinse. Dar miercuri am ramas si noi paf cand, desi era ziua, mami il tinea in brate langa intrerupatoare, ca el adora si intrerupatoarele. Si de cate ori apasa pe cate unul, se intorcea rapid uitandu-se la cele doua aplice laterale si la cea de pe tavan, sa vada care s-a aprins! Ce mi s-a parut si mai uimitor e faptul ca cea de pe tavan eu nu o prea aprind, asa ca nu cred ca a vazut vreodata ca si aceea lumineaza!

Mai nou se lipeste cu buzele de orice, nu stiu daca o fi din cauza gingiilor dureroase. Arata asa ca un peste in acvariu. Asa ca de la parchet, la covor, la peretele de la tarc, la tevi, picioare, etc, nimic nu scapa nesarutat. Si are o pasiune pentru tablia de la patul nostru. Dar el se deplaseaza pe burta cu capul in jos, deci pentru a ajunge la ea sa o sarute, cu capul sus, trebuie sa dea de cateva ori cu capul in ea, pana se apropie suficient. Dar pentru el nu conteaza decat satisfactia finala cand se lipeste cu super glue de ea si incepe sa o suga, gemand de placere!

Ah, tot miercuri mi-am spart capul :)). Glumesc, ca imi place cum suna :D. Deci osul nu a fost afectat, dar mi-am tras o rana care a sangerat cateva minute bune, oricat ma spalam cu apa rece. M-am aplecat cumva in baie la masina de spalat si m-am lovit de ceva pus pe perete. Asta s-a intamplat cat a fost puiul la fotbal si mami radea de mine ca n-o sa ma mai lase copilul singura daca fac prostii din astea :)).

KK

Ieri si azi a reusit sa isi mai revina din constipatia data de drumul de Oradea. Dar face asa de "altfel" incat nu ti-ar veni sa crezi ca el pe langa lapte papa doar vreo doua lingurite de mancare solida pe zi!


Nah, sper ca mi-am amintit tot ce a fost mai important pentru noi (era sa scriu "mai interesant" dar cred ca a fost o varza de chestiuni plictisitoare postul asta. Dar chiar voiam sa le am notate undeva toate astea...)

Asa ca macar acum suntem la zi.