Noapte de vis

Ieri dimineata i-au luat sange pentru analize. Dupa o noapte crunta, pentru ca plangea un copil dintr-un alt salon fara oprire. Nu era abandonat de tot, dar am inteles ca se imbolnaveste des si sta foarte mult la pediatrie, si nu il insoteste nimeni pentru ca mama mai are cativa acasa. Asistentele faceau tot posibilul sa-i fie bine, dar nu prea reuseau.

Apropo de asta, doua chestiuni:

- cum mai e treaba in Sibiu, unde stiu ca am semnat o petitie sa fie lasate mamele sa stea cu copiii? Doamne, mi se pare cel mai mare cosmar si pentru o mama, si pentru un copil, in astfel de clipe grele sa fie obligati sa se desparta!!! Oribil!

- Asistentele, ingrijitoarele, si majoritatea doctoritelor (cu o exceptie la care ma asteptam) de la Pediatrie sunt absolut excelente! Minunate! In atmosfera aceea oribila de plans continuu de copil, cu ture lungi de munca asidua (mereu aveau de facut tratamente, recoltari, etc.), ele reuseau sa fie senine si zambitoare cu toata lumea. Sa-i incurajeze pe copii, sa le imbratiseze pe mame, sa le inteleaga pe mame ca le e greu, sa faca tot posibilul sa le fie mai usor copiilor. Vorbeau frumos cu toata lumea. Nimeni nu le-a dat spaga din cei din jurul meu, si in nici un caz nu a cerut sau nu a pretins nimeni. Asa ca mi s-a parut ca la particular, ba cu un plus de omenie si empatie pe deasupra. Nimereau din prima venele pentru recoltari sau branule. Substantele puse in branule noaptea erau injectate in cea mai mare liniste, tiptil, pe intuneric, luand usor manuta copilului, chiar daca acesta dormea cu mama si ele trebuiau sa se intinda prin pat dupa prunc. Ingrijitoarele spalau totul luna de vreo 2-3 ori pe zi, te intrebau mereu daca nu vrei mancare sau ceai, sau cearsaf curat. Daca la schimbul de tura cand se plimbau doctoritele si asistentele pe la fiecare salon, copiii dormeau, priveau doar prin geam si isi impartaseau acolo informatiile. David statea mereu la san dupa ce au trecut primele doua zile si n-a mai trebuit sa ma stresez sa-l pun la oxigen. Nimeni nu m-a certat, nimeni nu a zis nici macar in gluma binecunoscutele "o sa-l invatati asa, o sa se rasfete", sau "poate nu-i ajunge laptele". Nimeni. In schimb, spuneau "ooo ce dulce e, vedeti cum stiu de mici unde le e lor mai bine / ce e mai bun?". Sambata imi spusese doctorita ca luni facem analizele si sa nu-i dau lui David sa suga noaptea. Lucru imposibil, ar fi insemnat sa ma plimb cu el urland pe holuri. M-am macinat  asa cu gandurile astea si duminica i-am spus ca nu pot face asta, si i-am spus ca m-am stresat mult pe tema :D. Ea mi-a raspuns sa-i dau linistita, si cand mai am stresuri, s-o intreb, sa nu mai tin asa in mine, ca nu cumva sa pierd laptele :D. Deci, jos palaria pentru personalul de la Pediatrie, Spitalul Judetean de Urgenta "Dr. Constantin Opris" din Baia Mare! Si datorita voua am reusit sa supravietuiesc emotional.

Asa, deci spuneam mai sus de recoltare. Nu prea vedeam sensul chinului, dar am zis sa fiu ascultatoare, ca sa fie bine. Si a fost chin mare. Din nou in 3 eprubete. In a treia deja nu mai curgea sange, incepea sa se coaguleze, si a trebuit mulsa mana toata sa iasa prin ac ceva sange. Si pana atunci plansese oribil, din cauza imobilizarii pe spate si din cauza durerii, dar la faza cu mulsul a fost ceva ingrozitor. Iar am imbatranit putin. I-a si schimbat branula si la pansarea ei m-am bucurat ca m-au lasat sa-l ridic de pe masa, si a plans mai mult gemut, nu isteric, in bratele mele. Totul a durat cam 15 minute :(...

Apoi toata dimineata am sperat din tot sufletul (am facut chiar si niste vizualizari din acelea de law of attraction :D) sa ne lase acasa. Atat de mult am sperat asta incat deja stiam ca voi suferi tare daca nu se intampla. Si eu de obicei nu-mi fac asteptari tocmai ca sa nu sufar. Desi mi se spusese ca voi fi lasata acasa cel mai devreme marti (azi) daca totul merge bine. Si, cand a venit in vizita doamna doctor, deja zambea, stiind ca vrea sa imi dea o veste buna. M-a intrebat ce fac, i-am spus ca vreau acasa :), si mi-a raspuns ca acesta a fost motivul pentru care m-a intrebat, ca a stiut ce vreau. A spus ca daca ies bine analizele, ma lasa acasa dupa-amiaza (pentru ca atunci veneau rezultatele). Daca nu, trebuia sa mai stam pentru antibiotice. Mi-a venit sa tip de fericire. A mai venit de cateva ori pe la mine si cand m-a gasit impachetand, facea glume ca daca analizele sunt proaste, le aruncam (analizele, nu bagajele).

Acasa Alex era nervos pentru ca dupa doua zile de weekend Relu mersese la serviciu. A zis ca nu mai vrea sa-l vada. Pentru cei care au urmarit si comentariile de la postarile anterioare, nu e o noutate. Nici la mine nu fusese in vizita duminica, nu voia sa vorbeasca cu mine la telefon, si sambata cand fusese sa ma vada, nu s-a lasat imbratisat, pupat, si a stat doar lipit de Relu, stingher. Noi care stateam lipiti toata ziua, eram ca doi straini :(( si eu ma intrebam cat va dura sa reparam ruptura din sufletul lui, sa isi recapete increderea in mine ca nu mai dispar (Doamne ajuta!) zile intregi de langa el, fara nicio pregatire din timp...

Cand i-a spus Relu pe la 3 jumate, ca vin acasa si ca trebuie sa vina la spital dupa mine, s-a prefacut nepasator, l-a ignorat. Numai el stie ce era in sufletul lui, pentru ca nu credea ca voi veni, asa ca nu voia sa sufere facandu-si sperante. Puiul mamei, inca imi amintesc, si n-o sa uit toata viata, lacrimile lui cand i-am spus ca trebuie sa raman la spital cu David si el sa mearga acasa (in 10 decembrie); privirea lui disperata si inlacrimata din ziua urmatoare, cand m-a intrebat daca vin acasa dupa ce se trezeste, si a realizat ca nu e vorba doar de o zi, ci ceva de lunga durata; plansul lui la telefon in a treia zi, cand adormise la amiaza si ratase programul de vizita de la spital... Toata viata aceste amintiri, impreuna cu respingerea lui de sambata si refuzul de a mai veni in vizita, imi vor aduce lacrimi in ochi si durere in suflet. Daca pentru mine a fost grea despartirea de el, pentru el a fost ceva imposibil de suportat, dovada si indepartarea de mine, durerea era prea mare.

Cand am parcat masina si m-a vazut coborand, mama mea a fost martora unui spectacol: Alex mai fericit decat oricand, a sarit pe fotoliu, a sarit pe masa, a tipat de bucurie, a urlat ca a venit mama, a ras de fericire. Eu credeam ca ignorarea mea va dura, ca o pedeapsa ca l-am parasit. Insa el a folosit-o doar cat sa se protejeze de suferinta atata timp cat am lipsit, saracutul. Scumpicul mic, trebuie sa-i repar sufletelul. Nu e suparat nici pe mine, si culmea ca nici pe David. A sarit la mine in brate pentru ca nu si-a dat seama ca il am pe David in wrap. Ne-am pupat si ne-am imbratisat, si a inceput sa-mi arate noutatile casei, povestind continuu. Am zis mai sus ca nu si-a dat seama de David in sensul ca de la nastere e usor stanjenit cand se atinge de David (cand stam toti 3 pe fotoliu, de exemplu), nu e in largul lui, dar e cumva asa ca nu ar vrea sa-l "strice", sa-l raneasca.

Toata seara ne-am pupat si ne-am simtit minunat. Si noaptea numita in titlu "de vis" asa a si fost. Un baiat iubit in dreapta mea, doi baieti iubiti in stanga mea, patul comod, asternuturile preferate, curata dupa dus, un Alex ce doarme toata noaptea, un David care de o saptamana, de cand l-am luat langa mine in pat noaptea in spital, poate suge la orizontala si de fapt poate sta intins la orizontala, si care s-a trezit de 3 ori sa suga si apoi a adormit la loc. M-am odihnit extraordinar si fizic, si emotional. Apropo de David la orizontala, tind sa cred ca o fi avut ceva la plamani (dr vorbeau de lapte inhalat) din moment ce din primele zile de viata el nu putea sta deloc la orizontala, fara sa aiba un reflux vizibil, incepea sa se inece, sa se screama, etc.

Emotional totusi la mine vor mai dura "reparatiile". Poate si la el, si vor iesi "monstri" in timp. Ma astept la orice. Nu stiu daca asa traumatizate raman toate mamele, sau sunt eu mai slaba (dovada postarile pline de lamentari din ultima vreme), sau e de vina sarcina si lauzia, sau tiroida mea a luat-o razna din nou din cauza stresului (laptele a scazut, mi-au aparut cosuri urate si dureroase, m-am ingrasat, etc.). Dupa ce duminica am profitat de vizita fara Alex sa plang in voie si de fata cu Relu, aseara m-a surprins iar plangand, si sigur nu ma intelegea. Eu ma simt ca in zona crepusculara, notiunea de timp e alta, valorile de referinta mi s-au schimbat, totul mi se pare in ceata. Si peste toate sentimentele ciudate, planeaza o mare teama. Mi-e teama pana in maduva oaselor ca se va repeta. Eu nu stiam ca asa usor poti sa ajungi internat, asa ca acum am impresia ca oricand ni se poate intampla iar, in cateva ore. Mai ales avand un precedent, am impresia ca am intrat intr-un cerc vicios, si o data internati, ai o mare posibilitate sa te tot imbolnavesti si sa tot frecventezi spitalul. Si cum e cea mai grea experienta pe care am trait-o pana acum, chiar nu as vrea sa se repete niciodata! Doamne fereste sa fie vreodata cazul la Alex, pentru ca eu ar trebui sa aleg intre ei...

Asadar aseara plangeam. Din orice. Am plans si cand am vazut televizorul pornit, nu pentru ca imi era dor de programele tv, cat de vremurile fara griji cand ma uitam la tv, inclusiv noaptea cand il alaptam pe David in living (si fix Hercule Poirot se derula si aseara, si in noptile cu David), pentru ca el se oprea din plans doar daca stateam in fotoliu, nu in pat. Am plans cand am vazut pe geam instalatia de sarbatori din vecini si mi-am amintit de zilele fericite lipsite de griji in care am privit cum o monteaza. Am plans de cate ori am vazut obiceiurile celor din casa care au ramas la fel, lumea merge inainte in paralel cu suferinta noastra. Stiu, veti spune ca exagerez, ca doar nu a fost asa tragic, dar daca asa am resimtit eu situatia, e musai sa scriu undeva sa nu explodez de plans. Imi cer scuze de la cei care au greutati mai mari si mai dureroase :(...

Am plans si cand am vazut ca Alex si-a inventat jocuri noi in cele 8 zile lipsa, si eu nu stiam cum trebuie sa "sun la avioane". Acuma sa nu va imaginati hohote care sa-l sperie pe bietul copil, doar lacrimi curgand continuu, sterse rapid de pe obraz...

De fapt plangeam de cate ori ma uitam la micii mei. La David pentru care locul parea strain. Pentru ca isi petrecuse un sfert din viata lui (!), cel mai recent, intr-un spital. Din cauza asta ma simteam asa straina, asa derutata, nu mai stiam obiceiurile, rutina noastra de acasa, nu mai stiam cand si cum imi luam cina cu el in brate, stiam doar obiceiurile noastre invatate in spital. Doamne, ce sentiment bizar! Normalul nostru era acolo... Si Davidelul scump, ca sa-mi faca totul mai usor, din 16 decembrie zambeste aproape continuu cand e treaz :). De fapt cand nu are tzitzi in gura zambeste.

Ma uitam la Alex si imi venea sa plang gandindu-ma la ultimele luni, la ultimul an... Ultima referinta pentru fericirea lui suprema este pentru mine excursia la Budapesta din februarie. Atunci parintii erau doar ai lui, el era destul de mare sa ne distram impreuna la maxim, sa ne intelegem excelent, ne plimbam pe unde ne placea noua si lui, eram fericiti. Si el era alaptat. Apoi a venit sarcina, cu toanele mele hormonale, cu imputinarea laptelui pana la disparitia totala (inca n-am avut curaj sa scriu despre asta), cu abandonarea sanului, urmata de o luna plina de tantrumuri, de indepartare de mine si de apropiere de Relu... A fost un an greu pentru Alex. Si totusi am o referinta frumoasa a vietii fericite ce o duceam si de asta vara din Grecia. Si mai am o amintire emotionanta, cum ma jucam cu el puzzle in pre-travaliu, in 9 noiembrie, cu contractii usoare. Ultima joaca impreuna, noaptea la 11-12. Relu dormea (sa capete puteri :D), dar oricum, si daca as putea da timpul inapoi, tot eu as prefera sa ma joc cu el atunci noaptea, sa am aceasta amintire deosebit de emotionanta, a ultimei noastre experiente doar in doi. Apoi am nascut si puiul a trebuit dupa acomodarea la Oradea si dupa o noapte fara mine, sa se acomodeze cu mama ce era mereu mereu, zi si noapte, cu cel mic in brate (foarte putin rezista sa nu planga la altii in brate). Sa ne jucam asa, cu David pe un brat. Sa il ajut sa urce pe wc cu David pe un brat, sa il spal pe maini la fel. Sa fie si David acolo in orice activitate in care pana atunci Alex nu permitea nimenui sa se bage, care era ceva special doar pentru noi doi. Si Alex puiul mic l-a acceptat si pe David, cred ca de dragul meu. Mi-a facut o favoare. 

Alaltaieri gandindu-ma in urma la toate aceste amintiri din perioade fericite m-am speriat (intr-un comentariu am scris ca mai am un motiv de depresie dar nu pot scrie despre el). Am crezut ca depresia ma indeparteaza de David si m-am temut ca am ajuns sa cred ca de cand a aparut el toate ne merg prost (sarcina stresanta cu toxoplasmoza, acum pneumonia asta), si ca ce bine era fara el. Ideea ca as putea gandi asa m-a speriat. Mi s-a parut un gand oribil. Ingrozitor. Care la nivel energetic i-ar face lui David mult rau (poate l-am gandit de mai demult si asta a contribuit la rau...). Mi s-a parut gandirea unei fiinte egoiste si rasfatate care ar putea avea cel mult scuza unei depresii post-partum (cele cu hipotiroidism de obicei trec si prin asa ceva...). Dar o mana de fete mi-a sarit in ajutor si m-a ajutat sa-mi traduc gandurile. Si m-au lamurit ca e nevoie doar sa-mi fac niste amintiri frumoase cu David. Si mi-am dat seama ca intre momentele de referinta pentru fericirea noastra anterioara, la care ma gandesc lacrimand cand il privesc pe Alex, se numara si zilele de dupa nastere de la Oradea, si zilele insorite si calde de noiembrie in care ieseam cu amandoi aici in curte, si radeam cu Alex si ne distram de minune, si toata luna in care Relu a stat cu noi si eram toti 4 fericiti... Asa ca nu, nu am ajuns sa gandesc ca "ce bine ne era cand nu era David". NU. Dar cat timp am crezut ca gandesc astfel de oribilitati m-am scarbit de mine si am plans mult... De duminica m-a speriat posibilitatea acestor ganduri.

Dar pot sa visez in continuare la Alex-cel-de-la-Budapesta-100%-fericit-si-iubit-la-maxim. Si sa mi-l imaginez asa cand il privesc, sa nu am pretentii de fratior-mai-mare de la el. Sa-i ofer atentie cat pot si iubire nemarginita. Si sa sufar alaturi de el pentru suferintele si schimbarile prin care a trebuit sa treaca de atunci... Puiul drag...

Si am plans aseara uitandu-ma la ei, si privind in jur, am plans cat de lipsita de griji a fost viata mea in ultima vreme (mi se par asa puerile orice ganduri stresante ce le aveam, fie ca era vorba de firma, de bani, de joaca obositoare sau plictisitoare cu Alex cand era mai solicitant si mai incapatanat, de organizari de sarbatori,...). Am plans pentru disparitia pentru totdeauna a acelei inocente, cu zile frumoase una dupa alta, cu cafelute baute la aer curat, cu cautarea unor activitati educative placute sau a unor retete sanatoase pentru sarbatori. Ar trebui sa inchid taburile cu retete de Craciun sau cu printabile de HS, din moment ce nu ma voi putea gandi la asta pana cand ne vom reveni. Pana cand imi voi reveni. Doamne, ce viata frumoasa am avut! Si nu pot spune ca n-o apreciam, pentru ca nu era zi in care sa nu ma cutremur de cat de fericita sunt. Veti spune ca exagerez acum cu teama asta, dar nu stiu de ce simt ca acum tot binele s-a terminat si vom avea parte doar de spitalizari, boala, si suferinta. Eu voi incerca prin rugaciuni si law of attraction sa indepartez gandul rau, dar sper sa nu fie intuitia cea care imi da astfel de previziuni... Sper sa nu fie adevarat, dar recunosc ca nu as fi crezut ca aceasta spitalizare cu David poate sa ma puna asa la pamant din punct de vedere psihologic, emotional. Pentru ca recunosc ca sunt la pamant si nu stiu cum au putut trece intregi prin asta atatea mame din jurul meu, fara sa se planga. Mai ales mamele care au trecut si trec prin experiente mult mai dureroase... Le voi admira vesnic pentru putere. Eu se pare ca nu rezist. Aseara, azi-noapte, inca nu-mi venea sa cred ca il pot strange in brate pe Alex, de parca pana atunci am fi fost pierduti unul de altul...

Si el simte inca pericolul ca eu sa dispar, nu a vrut nici aseara sa ne culcam, nici azi la amiaza. Sau poate nu ne saturam unul de altul...

Pe langa lauzia hormonizata hipotiroidica mai am o scuza. Din cauza racelii lui Alex nu am mai iesit din casa la aer din 2 decembrie. In 2 decembrie era cald, dupa un 1 decembrie ploios.  Singurul contact cu aerul exterior a fost de vreun minut cand am mers la spital pentru controlul lui David (cica), in 10 decembrie, pe zapada si aer curat, rece, si inca un minut ieri, de la spital la masina, pe un aer curat de primavara. In spital privind pe geam imi era pur si simplu sete de a iesi afara! Azi am iesit cu Alex vreo 20 de minute, intr-o zi superba ca de martie. Am lipit abtibilduri imbratisati. David nu are voie inca, dar am avut norocul sa doarma profund cand l-am pus pe pieptul mamei mele, si sa ne lase pe noi doi putin impreuna. M-am bucurat sa stau la aer si la soare. Dar nu am putut sa nu suspin in interiorul meu gandindu-ma cate planuri frumoase ni se anuleaza. Nu vom putea merge nicaieri la sanius probabil pentru ca David nu va avea voie sa respire asa mult timp aer rece. Toata iarna si primavara vom sta sub stres, nu cumva sa se imbolnaveasca. Tocmai am aflat ca tatal meu simte ca incepe sa raceasca si ma speriu, nu stiu ce masuri sa iau sa fim bine. Chiar daca facem cumva sa nu ne intalnim, de unde sa stiu ca nu si-a dus mana la gura sau la nas inainte de a pune mana pe clanta de la usa sau de la frigider? E aproape imposibil sa te feresti de un virus in aceeasi cladire. Pana acum ne bazam pe sisteme imunitare sanatoase. Dar acum? Cate o spitalizare pe luna, la fiecare imbolnavire a unui membru al familiei? Cand 3 dintre ei lucreaza cu publicul, cu zeci, sute de oameni din diferite parti ale judetului, zilnic?

Pana acum mi se parea ca iesitul afara ore multe, chiar si iarna, la aerul curat din curtea noastra (stam aproape de deal, departe de strada), ne intareste sistemul imunitar. Acum va trebui sa fac un echilibru intre aceasta calire a organismului si clopotul de sticla sub care imi vine sa-l bag pe David. Si e greu sa iti schimbi parerile si obiceiurile asa repede. Si planurile de joaca la zapada din toata copilaria lui, ca-mi vine sa ne mutam la ecuator...

Deci Alex e mult mai bine decat ma asteptam. Si meritul e mai ales al lui Relu. Si mami a trebuit sa sacrifice alte activitati gospodaresti sa se ocupe pana la amiaza de el. Dar mami stia si pana acum cum sa il ia pe Alex ca sa treaca cu bine peste suparari. Pe Relu insa il surprinsesem in multe situatii incercand sa-l caleasca, sa-l faca puternic, cu "nu plangi, nu? noi suntem puternici", sau poate uneori chiar o lipsa de rabdare data de extenuarea de dupa serviciu. Insa acum a fost de milioane. Si cu mine, in atitudine si actiuni, si mai ales cu Alex. S-a comportat de parca ar fi citit Playful Parenting, desi nici articole nu-i mai trimit de multa vreme, de cand am aflat ca nu avea rabdare sa citeasca ce ii trimit legat de cresterea copiilor. A avut rabdare la orice mici sensibilitati ale lui Alex, s-a ocupat de el mereu, i-a acordat atentie deplina. Asa ca lui trebuie sa-i multumesc in primul rand pentru ca Alex a scapat intreg la minte si ca relatia noastra e (sper) la fel ca inainte. Eu inca stau cu teama unei noi internari, si ma innebuneste gandul asta de cate ori ma uit la Alex. Acum, ca stie ce inseamna asta, nu cred ca ar suporta vestea unei noi spitalizari. Eu sigur as claca. Puteti sa spuneti ca sunt slaba, nu putem fi toate la fel de puternice...

 Puiul zambaret ieri:

Si puii mei dragi azi-dimineata:

Abia astept noptile, sa-i pot imbratisa pe rand :). Noptile astea ma vor ajuta sa ma repar...

Din nou imi cer scuze si pentru postarea scrisa aiurea, si pentru faptul ca multa lume va crede ca exagerez. Aici e totusi un fel de jurnal al meu si aceasta stare depresiva si speriata este starea mea reala actuala. Si mi se pare atat de ireala incat am sperat ca si scrisul in sine ar fi o forma de terapie, sa ies mai usor din cosmar. Da, cosmar e cuvantul potrivit din cauza sentimentului de ceata, a evenimentelor derulate aiurea cu repeziciune, a sistemelor de referinta bulversate...

Regrete si intrebari

Am scris in postarea anterioara despre raceala ingrozitoare, bronsiolita/bronhopneumonie (pana la urma acesta ne este diagnosticul, bronho-pneumonie virala), cu care se lupta David, si noi pe langa el. Sunt importante si comentariile, nu doar pentru a vedea cati oameni sunt alaturi de noi, ci si pentru ca acolo in comentarii am scris zilnic update-uri ale starilor noastre. Insa acum mi-am facut curaj sa abordez un subiect prea lung pentru un comentariu la acea postare.

Nu as fi vrut sa scriu pentru ca citeste si mama mea. Si intr-un mod bizar simt ca i-as da satisfactie, pentru ca ea a plans din prima zi de raceala ca omoram copilul, sa-l ducem la medic. Si noi n-am vrut, pentru ca eu eram obisnuita cu Alex, care cu fiecare raceala lasata in pace, cu lupta proprie a organismului, a ajuns din ce in ce mai puternic, mai sanatos, mai imun. Normal ca nici pe Alex nu l-am lasat sa se chinuie, in sensul ca nu a fost cazul. Febra nu a avut mai mult de doua zile si nu parea sa sufere, era fericit daca il tineam in brate. Tuse nu a avut pana acum, la bronsita de acum. Muci a avut doar limpezi, care treceau usor cu ser fiziologic. Dar chiar si la raceli cu muci limpezi, sau febra fara alte simptome (de cate ori a avut febra, nu avea niciun alt simptom, nici de raceala, nici de probleme digestive, nici bubite pe piele, nimic, si ii trecea la fel, fara alte simptome), doctorii din jurul nostru ne prescriau antibiotice. Asa am ajuns sa nu prea ii mai cautam, pentru ca vedeam ca dupa o zi Alex era ca nou, sanatos tun, tratat doar cu ceaiuri (pe care nu prea le bea :D) si dragoste. Am sperat sa fie si cu David la fel, mai ales ca el a fost alaptat exclusiv (la Alex suspectez un biberon in maternitate), si a fost pus pe mine dupa nastere, etc.

Acum cand mai aflu de cate un medicament ce il primeste David, ma buseste plansul. Medicamente pentru inima (!!!), antibiotice doua tipuri, corticosteroizi, adrenalina, etc... Ce am facut cu copilul meu oare...

Ma simt vinovata ca nu am mers la doctor la primul muc, poate ne dadea numai ceva expectorante, eu plangeam ca trebuie sa-i dau medicamente asa de mic, ma plangeam aici pe blog, si gata. Dar nu ajungeam la atatea... Eu am evitat doctorii pentru ca aici in Baia Mare cam dau antibiotic la orice semn de raceala, fara analize. Si la cei mici, si la noi cei mari. Sa nu mai vorbesc cum am incercat cu Alex cand era mic, cu refluxul, sa mergem la cea mai renumita pediatra din oras, care i-a recomandat antibiotic ca "poate are rosu in gat" (dupa ce m-a certat cum indraznesc sa-l alaptez daca nu consum carne..). Mai tarziu am aflat ca acel antibiotic este interzis in afectiuni ale stomacului si daca i l-as fi dat ar fi facut hemoragie interna...

Isoricul: joi a avut nasul infundat, fara secretii in afara, fornaia usor, asa cum multi nou-nascuti fornaie (inclusiv el asa respira in primele zile) din cauza narilor inguste. I-am pus ser. Vineri am inceput sa i le scot si erau limpezi. Sambata noaptea a inceput sa tuseasca, putin si rar. Duminica la fel. In rest sugea, era ca de obicei. Luni dimineata era moale si nu mai voia sa suga, asa ca la amiaza am cautat-o pe doamna doctor Veronescu, de la Spitalul Judetean, bazandu-ne ca am auzit ca ea nu da antibiotic la orice. Ne-a zis ca va trebui sa ne internam pentru ca e prea mic, nu putem risca. Nu la ea (la neonatologie se poate doar pana cand au varsta de 10 zile), ci la pediatrie, la Dr. Orha. Si a zis ca din pacate va trebui sa primeasca antibiotic si corticosteroizi. Orha cand l-a vazut a fost si mai panicata, l-a panicat si pe Relu si Alex ce erau de fata, ca e cianotic, ca are insuficienta respiratorie, ca ne interneaza urgent si ne pune la oxigen. Si una dupa alta o gramada de proceduri, cand noi mersesem de acasa cu pruncu in brate doar la o consultatie, fara alte lucruri, cu speranta ca nu va primi medicamente. Adica deloc... Ma gandeam speriata ce voi face daca medicul ii va recomanda antibiotic.

Ma macina faptul ca din cauza mea s-a ajuns aici. Ce sa fac data viitoare? Sa nu-l mai las deloc sa lupte singur fara medicamente? Alex doar singur a batut toate bolile (putine) ce le-a avut pana acum, si vad pe el ca din fiecare lupta iese mai puternic. Pneumonia aceasta a fost virala, deci n-ar fi avut efect antibioticul, din contra.

Homeopat nu avem in oras. Cel putin nu unicist. Asa, homeopatie prin internet mi se pare ok la o diaree la un copil de 2 ani (cum l-am rezolvat pe Alex), la un hipotiroidism in sarcina (cum m-am rezolvat pe mine). Dar la pneumonie cu insuficienta respiratorie la bebelus de o luna, cand evolueaza atat de repede (ni s-a spus dupa saturatia de oxigen ca pana seara ar fi fost prea tarziu, if you know what I mean), mi se pare periculos. Nu pentru ca homeopatul nu ar fi priceput, ci pentru ca nefiind langa copil sa-l asculte cu un stetoscop, nu poate sa-si puna in functiune priceperile... Se poate baza doar pe ce vad eu, si eu nu am cum sa vad insuficienta cardiaca.

Ce sa fac data viitoare? Cum sa fac un echilibru intre sanatate si medicamente? Relu nu-mi reproseaza acum nimic, ca stie ca imi reprosez eu singura, dar totusi data viitoare chiar ii bag antibiotice din prima? Imi calc pe toate cunostintele? Ca o viroza sau o boala a copilariei poate avea febra de 3 zile si abia dupa aceea faci niste analize sa vezi daca e viral sau bacterian? Si ca faci enorm de mult rau dand antibiotic la o viroza? Oricum David nu a avut deloc febra!

Eu mor oricum, am imbatranit 10 ani, la fiecare chin prin care trece David imi sapa cu un cutit in inima, in trup, sa stiu ca din cauza mea a ajuns asa chinuit, cu consecinte grave toata viata lui... Dupa ce i-am gandit asa in amanunt nasterea, sa fie sanatos, sa aiba un inceput bun in viata. Ma omoara chestiile astea si nu ma pot opri din plans. Inca o data eu am incercat sa fac ceva bine si mi s-a dat peste nas cu toate planurile... Ca sa am regrete big time pentru toata viata, sa am motive de plans... Si in timp ce urla de durere dupa ce tuseste, sau in timp ce isi pierde respiratia urland de durere cand ii schimb scutecul, imi cer iertare plangand. Sper sa ma poata ierta vreodata. Asta fac acum aproape toata ziua. Lacrimile mi-au secat din alte motive enumerate in postarea anterioara. Au ramas acestea date de regrete. Doar astea le am acum, plang cerandu-mi iertare ca eu, care trebuia sa am grija de el si sa ma asigur ca ii este bine, eu am contribuit la chinul lui de acum si la atatea proceduri ce i se aplica. Nu am avut niciodata in viata asta un sentiment mai greu de suportat ca regretele de mama.

Intestinul virgin la care am tinut atat s-a dus ieri. Am inceput probioticele, de teama candidei de la fundulet.  Inca o palma.

Recordul lui Alex s-a dus de alaltaieri seara, a inceput siropurile de tuse (bromhexim) si bronhodilatatoare (salbutamol, cine a mai auzit de el?). Eu n-am fost acasa, au dus-o pe nasa noastra sa-l asculte la plamani, a zis ca are bronsita acuta simpla cu sibilante. Eu as fi vrut sa il tratam homeopat, dar am zis ca-l las pe Relu sa decida pentru ca e cu el acasa, si mai ales pentru ca el sta sub presiunea alor mei (care incepusera psihologic cu din alea ca o sa ajung inapoi in spital internata cu Alex...).

Inca un amanunt mic. Cand plange si geme, David spune "maaaaaaam", "maaammmaaaa". Stiu ca nu vorbeste copilul la o luna si nu zice mama, sunt sigura ca nici nu stie ce inseamna cand il aude, iese asa din greseala, dar imi rupe sufletul.

Deci vreau sa aflu pareri mai multe despre "cand intervenim la raceala atunci cand nu avem un medic in care sa avem totala incredere?". Relu nu ma cearta, nu imi reproseaza, dar mi-a zis ca data viitoare intervenim de la primul semn :(...

A racit...

Raceala

Da, a racit Alexutul drag! Mi-e asa de mila de el! Deocamdata pare a fi o raceala mare ca prima noastra raceala, care m-a speriat pe mine tare de tot, cea in care si-a pierdut respiratia, pentru ca nu mai putea saracutul. Nu mai putea de oboseala, dupa o zi fara somn si fara supt... :((

La fel si acum, are nasucul infundat, nu poate suge. Azi-noapte s-a trezit pe la 5 inecandu-se intr-o tentativa de supt asa cu nasul infundat... De atunci eu n-am mai dormit, am tot incercat sa-l adorm, sa-l alaptez la verticala, sa-l fac sa nu-i fie asa de greu. E ingrozitor sa-i vezi cat se chinuie, mai ales ca ei nu inteleg nimic, nu stiu ce li se intampla...

Azi-noapte ma rugam la Dumnezeu sa-mi faca bine copilul si apoi m-am simtit asa de prost ca Il deranjez cu asa ceva, dupa ce ieri citisem si eu de Bubulina, fetita de doi anisori care a murit de leucemie dupa atata chin si lupta. Ce mai pot eu sa cer acum?

Azi i-am pus apa de mare in nasuc, a acceptat mai usor ca altadata. Dar deocamdata mi-a fost mie groaza sa il duc la aspirator la batista bebelusului. Ultima data a plans infiorator, ca si cum l-ai taia pe viu... Asa ca am incercat sa il aspir cu aspiratorul nazal de la Graco. Nu prea sta, si chiar daca l-am prins de cateva ori, nu scoate mare lucru... Dar macar nu face scandal.

As fi vrut sa avem Coryzalia pentru copii. De la raceala trecuta Relu tot cauta pe net sa cumpere si nu a reusit. Pare la fix ce ne-ar trebui noua, pentru nas infundat sau curgator. Oscilo e mai mult pentru febra, frisoane, etc.

Asa ca deocamdata mergem pe apa de mare, vitamina D si vitamina C. A, si i-am dat azi ceai de Lapacho, tot pentru imunitate. Mai e cunoscut ca Pau d'Arco. Bine, cat am putut sa-i dau. Vorba lui mami, noi la varsta lui beam cate o sticla de ceai o data. Acum el a reusit sa bea vreo 4 lingurite de-ale lui. Doamne ajuta sa scape repede si usor! Ma termina si acum cand il aud cum geme si plange in somn ca nu poate respira, si apoi il iau iar sa-l readorm la loc, si cauta tzitzi si se ineaca si plange mai rau :((.

Nu stiu cum a racit. E si vremea asta schimbatoare, ba il imbrac foarte subtire, ba il imbrac mai gros si poate transpira. Apoi au mai venit acasa taica-meu si frate-meu raciti. Nu i-am lasat aproape de Alex, dar umbland in aceeasi casa, microbii pot sa se aseze pe orice.

Ce o sa mai incerc: Badger Winter Balm (desi nici eu nu am simtit nici un efect cand eram racita si imi puneam pe la nas), Karvol capsule de pus pe o batistuta aproape de nas (singura data cand am incercat a vomat, dar era perioada lui vomitacioasa, asa ca nu pot trage o concluzie, si am mai banuit si ca i-a desfundat nasul si mucisorii multi i-au provocat voma), aerosoli cu ser fiziologic (ca doar la ultima raceala m-am hotarat ca-mi trebuie aparat de aerosoli pentru a-l folosi in modul inhalantelor de pe vremuri, poate chiar voi pune acolo ceva ulei esential, dar trebuie sa recitesc instructiunile ca nu mai stiu cum se folosea), si in ultima instanta chiar si batista bebelusului... daca altfel nu va putea manca si dormi saracutul.

Diversificare

Daca tot am zis de Lapacho, sa mai amintesc noutatile in diversificare: germeni de lucerna (alfalfa sprouts) si lapte de nuci de-ale noastre.

Ii place mult si laptele de nuci/migdale, deschide gurita cand ma vede cu lingurita. Si ii plac mult si germenii, i se par simpatici. Eu credeam ca ii voi mixa in ceva legume, dar cand i-a vazut, s-a intins la ei si i-a bagat in gura. Aseara iar cand i-a vazut in farfurie, i-a luat pe toti in pumn, i-a imprastiat pe jos si de acolo isi lua cate unul cu degetelele lui, foarte atent.

Am crezut ca voi avea timp sa fac o postare frumoasa, cu link la germenii de lucerna, sa scrie frumos ce nutrienti au, si la fel la laptele de nuci. Dar uite ca nu mi se arata atata timp. In ultima vreme stau foarte prost cu timpul, nu reusesc in jumatatea de ora cat doarme el nici sa rasfoiesc netul, si de multe ori atunci si mananc...

Somn

Daca tot am inceput subiectul somn... De miercuri seara iar plange in somn, nu stiu cand o sa iasa premolarii astia. De pe la 4 pana dimineata la 7 a plans aproape continuu. Joi noaptea macar am reusit sa dorm intre plansetele lui. Dar joi seara nu am reusit sa-l culc oricat l-am leganat/dansat/alaptat/scuturat. Chiar am crezut de cateva ori ca am reusit, si dupa cam un minut de somn, sarea direct in fund. Asa ca ne-am pus toti 3 in pat, l-am alaptat asa in pat, l-am mangaiat, i-am cantat... Si de cate ori se ridica in fund, il culcam la loc. Dupa 45 de minute a adormit, aproape la ora 12 noaptea! Noi deja ne temeam ca vom adormi inaintea lui de la atata "nani nani" si va cadea din pat...

Nu, nu pot trage concluzia ca in 45 de minute ar adormi zilnic daca ne-am pune langa el (si deci neplimbat, doar cantat, mangaiat si alaptat). Pentru ca el era deja dus in lumea somnului de 3 ori dupa ce l-am leganat in brate. Era deja ametit :D. Si pe de alta parte, seara am si eu vreo 2 ore fara el pe net, asa ca punandu-ma in pat deodata cu el as suferi putin :D.

Rutina noastra de somn s-a dus pe apa sambetei. Atata ne-a tinut. Pai eu pun muzica frumoasa, calma. Sting din lumini si le dau mai incet. Incep sa citesc sau il masez, sau il mangai. Si el ori e prea flamand/somnoros/plictisit si sare la san si eu trebuie sa incep direct sa il plimb la san, ori ii vine cheful de joaca si in timp ce eu citesc pe jos povesti, el fuge si rade, provocandu-ma sa fug dupa el. Normal ca se supara daca nu o fac, asa ca ne apucam si fugim si radem in hohote si gata cu rutina linistita. Bine, asta de obicei dupa ce incearca sa-mi rupa paginile de la carti.

De cand e mic incerc sa-i citesc povesti. Atunci plangea cand incepeam, i se parea prea plictisitor, voia plimbat sa vada lumea. Acum imi smulge cartea din mana nervos. Si nici el nu e fascinat de cartile de copii. Parca incet incet ii plac acum acelea care se desfac, nu se rasfoiesc, cu animale.

Ce mai face Alex

Daca tot am ajuns cu povestea la cartile alea, mi-am amintit. De cand e mic, cand vede/aude un cal pe strada devine foarte atent. Si bunica il mai si scutura atunci pe picior si spune "cla-clo-cla-clo" ca nu stiu cum sa scriu sunetul acela cu limba in cerul gurii, cand vrei sa descrii trapul calului. Ei, de cand a vazut pe carticica cu animale calul, ma tot punea sa-i spun cum face calul si radea bine. Saptamana asta a inceput sa spuna si el, asa cu limba. Si nu numai cand vede cartea, dar si daca il intreb cum face calul.

Si apropo de cla-clo, alaltaieri am ras cu lacrimi vreo 10 minute fara oprire. Stateam tolanita pe o canapea si el m-a calarit peste talie. L-am scuturat putin ca si cum ar calari si avea cea mai fericita fata pe care i-am vazut-o in ultima vreme! Era asa de fericit si multumit! Si radea si el cu toata fata! Cand ma opream facea singur, ma calarea si radea in hohote. Apoi a observat ca nu are echilibru asa ca s-a prins de tzitzi :)). Apoi daca le-a vazut i s-a facut pofta si s-a aplecat pe pieptul meu, a dat bluza la o parte si a inceput sa suga. Si se mai ridica sa mai calareasca si iar se apleca sa suga :)). Eu intre timp radeam in hohote dar asta nu-l deranja cu nimic :)).

Alex mai si cade. Alaltaieri nu a fost atent si a cazut de pe o treapta jos. De obicei il luam de manuta acolo, dar acum nu a asteptat. De cand umbla in picioare nu mai vrea sa busileasca. Doar pe vremea cand umbla de-a busilea stia si sa urce si sa coboare scarile. Azi iar de slabit de raceala l-am vazut si eu ca e mai impiedicat si mai neatent. Azi-dimineata s-a lovit de marginea subtire si ascutita a unei usi, de i-au ramas si urme. Si cand l-am auzit plangand, am fugit la el, asa de dulce a fost ca la mine in brate tot tot tot s-a lipit si a zambit si i-a trecut orice durere.

Asa e de minunat cat e de dragastos mai nou. De multe ori pe zi vine pur si simplu la mine si ma imbratiseaza, de ma da gata :x :x :x. Si daca il supara ceva, si daca pur si simplu isi aminteste de mine brusc. Si atata ne pupam si ne dragostim, ceva incredibil!

Dar ne si bate! Cand e nervos pe noi, face un mic tantrum si ne loveste peste fata si peste piept. Azi a lovit-o asa pe bunica pentru ca a indraznit sa il stearga pe sub nas de mucisori. Bunica i-a zis ca o doare unde a lovit-o. Si i-a mai spus ca atunci cand pe el il doare capul, bunica il pupa. El n-o pupa daca pe ea o doare capul? Si s-a aplecat si a pupat-o! :x :x :x

Joi am fost cu el la mall, ca ploua si era mare noroi pe jos pe la noi prin curte. Deja e asa obisnuit sa iasa afara tot timpul dintre doua somnuri, ca merge la usa nervos ca nu iesim o data! La mall o lunga perioada l-am tinut in ergo pentru ca asa am putut umbla unde am vrut si pentru ca asa il pot alapta discret cand ii trebuie. Dar apoi l-am dat jos sa incerc o pereche de pantaloni :)). Am fost cam stresata ca va fugi din cabina si va trebui sa fug dupa el in chiloti :)). I-am dat de lucru ceva in spatele oglinzii si a fost ok. Cam inghesuiala totusi :)).

Apoi nu l-am mai pus in ergo, si am intrat in cora. M-a lovit ca nu l-am lasat sa ia de la mine din brate toate cartile scumpe pentru copii :)). Apoi la legume fructe l-am pus jos sa imi iau niste pere. Bucurie imensa! A inceput sa mute merele la cartofi, sa imi aleaga mie perele ce sa le pun in punga, sa rostogoleasca pe jos niste cartofi, etc. De ce are Cora rafturile cu legume fructe la nivel asa jos? :D

Am iesit apoi in holul mallului si am zis sa-l las putin pe jos ca sa se mai oboseasca si el, nu numai eu, sa i se faca somn. Dupa ce s-a plimbat bucuros peste tot, si-a dat seama ca cele mai interesante sunt scarile rulante si doar la baza lor voia. Si apoi a mai vrut la un tablou electric, normal ca era la nivelul lui, pe care scria "pericol de electrocutare. 400V". L-am luat rapid pe sus in mari proteste si am mers spre casa.

Mai nou nu mai trebuie sa ma gandesc eu cand e marait daca nu cumva ii trebuie tzitzi, pentru ca atunci cand asta e motivul cere deja pe fata: ma trage de bluza si daca nu poate sa se serveasca imediat ma loveste pe piept :)). Dar e un mare simpatic cum ma trage de bluza! Mare mare! Si ma mai distreaza ca daca ma aude ca povestesc ceva despre tzitzi, isi aminteste brusc si atunci vrea! Pe loc!

Mai nou cand adoarme ramane de la joaca cu un obiect in mana, fie un pahar de plastic, fie o jucarie, o lingurita, etc. Aseara a fost o carcasa de cd. E destul de dificil sa-l cobor la san ca se mai si loveste singur in obiectele lui. Si mai trebuie sa fiu sigura ca atunci cand adoarme il leagan deasupra unui covor, nu pe parchet, ca isi scapa obiectul din mana :)). Dar e un simpatic el cu obiceiurile lui :)).

Dupa cum s-a vazut si in filmuletul cu prosopul, mai nou orice material prinde vrea sa si-l puna pe cap sau pe dupa gat. Si umbla asa prin toata casa cu haine de-ale noastre atarnandu-i pe umeri. Nu stiu daca asta face doar de la treaba cu ghiozdanul ce urmeaza s-o povestesc, sau pur si simplu e o etapa.

Am la usa de la intrare un ghiozdanel mic. Normal ca l-a luat si a incercat sa il ia pe o mana. I l-a pus bunica in spate si i-a zis "du-te vezi in oglinda ce frumos esti!". Si el s-a dus direct la oglinda si a inceput sa se admire, din fata, din lateral!!! A stat minute bune in oglinda zambind mandru tare! :)) Apoi a inceput sa se plimbe cu ghiozdanul in spate tantos de numa! Nu a fost chip sa i-l dam jos apoi, ca facea scandal.

In fosta mea camera este o barza de jucarie atarnata sus pe aerul conditionat. Cand o vedea, de mic, o arata cu degetul si maraia. Asa ca bunica a inceput sa-i cante "barza barza ce-ai in cioc/ un bebe si un boboc / barza barza ce-ai in gusa / zarzare si corcoduse". Normal ca era "o friptura de boboc", dar a schimbat bunica, atenta la sentimentele mamei :)). Ei si acum incepe el cand o vede sa cante asa ca poezia :). Si de saptamana asta mai si spune "bahha" si intinde mana la ea.

Tot din categoria vocabular, mai nou cand il aude pe Nero latrand, arata cu degetul afara si spune si el timid, incet, "ham-ham" :).

Si de la Pavlov citire, cand aude soneria, sau sunetul portitei de afara, repede se uita la mine, imi arata cu degetul geamul si se cere in brate, aratandu-mi cu degetul ca vrea sa-l duc la usa de la intrare, sa vada cine a venit :).

Iesire

Ieri am plecat in mall la kenvelo la cumparaturi. Da, mare stire mare, FARA EL! Uau! Cred ca am fost plecata de langa el mai mult de o ora. Si asta as putea numara pe degete de cate ori s-a intamplat de cand s-a nascut!

In primul rand m-am simtit usoara fara 10 kilograme atarnate ori in spate ori in fata. In al doilea rand am incercat sa savurez cumparaturile, ca doar acum aveam ocazia fara fond sonor de maraieli. Imi trebuia musai o bluza cu maneca lunga buna de alaptat, pentru ca aveam doar una si cand era la spalat umblam cu tricouri cu maneca scurta. Mi-a placut fara el, recunosc. Dar m-am simtit mai urata :)). Stiu, pentru ca sunt mai urata. Nu-i cuvantul potrivit, pentru ca mami se va supara cand va citi. Dar sa recunoastem, aveam parul lung pe vremuri, acum ma tund cu masina, nu ieseam nicaieri nemachiata frumos, purtam haine ce ma avantajau, eram mai slaba, sanii mai fermi, pielea mai sanatoasa, etc. De obicei nu ma gandesc deloc la asta cand ies, pentru ca ies cu Alex, el e tot ce am mai frumos si mai pretios. (Bine, si nu am deloc timp sa ma aranjez, recunosc!!!) Si poate si eu sunt mai frumoasa cand sunt cu el, ca ii zambesc continuu si mi se lumineaza fata. Dar asa, urata si singura, simteam ca un mare handicap lipsa lui Alex. Cand am ajuns acasa m-a imbratisat asa de tare!

Mami mi-a propus sa ma mai elibereze mai des, sa mai fac astfel de iesiri. Dar i-am spus ca nu mi se pare profitabil. Eu la oboseala mea nu prea simt nici o imbunatatire dupa o ora plecata de acasa. As avea nevoie de zile intregi probabil :)). Si de cealalta parte, o ora doar cu Alex e extenuanta, ca sa "pedepsesc" pe cineva cu asta :)). In plus, mami il mai tine si dimineata o ora de obicei sa mai dorm eu. Si iar cand mananc, ca altfel nu ma lasa in pace. Stiu ca ar trebui incet incet sa ma mai desprind de el, sa nu fie asa brusca revenirea la servici.

Linkuri

Apropo de asta, chiar zilele astea m-am gandit ca niciodata in viata mea de dinainte de Alex nu am simtit o asemenea extenuare, chiar daca aveam zile lungi la servici, urmate apoi de mers pe jos si sala si piscina. Si munci agricole, menajere, nimic nimic nu se compara cu ce simt acum. Si mai ales cred ca te aduce la oboseala asta cronica faptul ca nu poti cand vrei tu sa te odihnesti, sa te relaxezi. De fapt nu mai trebuia sa adaug "cand vrei tu" in propozitia anterioara :)). Nu ai o pauza, o noapte dormita, ce noapte, 3-4 ore continue dormite, sau o seara mai relaxanta. Nu poti sa faci nimic cand vrei tu, nici macar lucruri normale gen mers la baie sau baut un pahar cu apa.

Se pare ca nu sunt singura obosita:

http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2010/11/un-oic-despre-oboseala-unei-mame.html

Interesant despre diversificare: http://happy-mami.blogspot.com/2010/11/povestea-diversificarii.html

Super super super fain despre alaptare! http://9davids.blogspot.com/2010/11/nurse-ins-are-for-everyone.html

Mix

Azi Alex implineste un an si o luna, dar nu am ales sa fie acesta titlul pentru ca nu am facut un bilant, un sumar al acestei luni. La multi ani, pui scump!

Azi e ziua bunicii de la Cluj! La multi ani, bunica Mariana!

Un cantec frumos de Craciun:



Somn:

Aseara a adormit la ora 20:10! Am ramas perplexa. Nu cred ca are legatura cu rutina, pentru ca tot cu rutina in seara anterioara adormise dupa 23, chiar daca i-a fost somn de la 19... Cred ca a fost doar o intamplare. Adaug acuma seara ca da, a fost o intamplare aseara :)). Azi si-a revenit la programul normal.

Azi a adormit a doua oara la bunica in brate :)). O angajez! Ce-i drept ca m-a supt toata ziua de numa, deci putea adormi si fara tzitzi... S-a trezit dupa 20 de minute si apoi dupa alte 20 de minute de incercari, a mai adormit putin... Si cel mai comic e ca la bunica adoarme fara sa se straduiasca sa-l adoarma de fapt. Cum am mai zis eu mai demult, ca el doar pacalit adoarme, daca fiind obosit si somnoros, are impresia ca lumea il ignora. Doamne fereste sa isi dea seama ca vrei sa-l adormi. Si la mine cand il adorm, vreo 10 minute il tot leagan in brate, altfel se trezeste. Pe cand la bunica, in momentul in care a inchis ochii a fost dus, l-am putut lua linistita de la ea din brate si l-am putut pune in pat fara sa schiteze nici un gest... Foarte interesant...

Un articol superb despre somn! Superb! Concretizeaza tot ce spune Pentley: http://www.phdinparenting.com/2009/02/28/gentle-baby-and-toddler-sleep-tips/

Alte linkuri:

Mare atentie la scarile rulante! Am citit cu sufletul la gura...

Raceala?

Ma suge mai mult, e putin cald la frunte, stranuta mult mai des, si azi i-am vazut niste mucisori transparenti. Sper sa nu raceasca, pentru ca eu am ramas traumatizata de prima lui raceala cand i s-a oprit rasuflarea si cand nu putea manca/dormi de nas infundat de tot. I-am dat azi vitamina C picaturi. In plus, la noapte vin taica-meu si frate-meu acasa si ne-au anuntat deja ca vin raciti amandoi... :(

Ce mai face:

Am uitat sa spun ca de saptamana trecuta deja scoate si pune cu usurinta toate discurile de lemn ale turnului Montessori. Si e foarte incantat...

Ca o dovada ca intelege tot, azi i-am spus sa mearga la calorifer (ca umidificatoarele sunt desenate cu animalute) si s-a dus. Apoi se juca cu cosul lui de rufe murdare si nu avea ce sa scoata afara, cum se distreaza de obicei. Asa ca i-am dat un material de finet si i-am zis sa mearga sa-l puna in cos, si l-a pus!

Orice obiect mic de lemn il duce la magnetul macaralei de la ikea, asa cum s-a obisnuit cu cele 6 figuri din lemn, dar care au ceva mic de metal :D.

Imi aduce carticica cu animale, spunand "beee", chiar daca doar de doua ori i le-am mai descris pana acum. Si cand ajung la catel, si spun ca face "ham-ham", merge la geam si imi arata cu degetul geamul, ca acolo sunt cateii nostri :).

Carti de recomandat:

Am zis cu Elizabeth Pantley ca mi-ar placea sa incep o serie de recomandari pentru gravidute si mamici. Am terminat de citit cartea "Mami, tati, ma auziti?" de Jacques Salome. O recomand tuturor gravidutelor, mamicilor, tatilor, bunicilor, tuturor care au interactiune cu un copil. A mea e imprumutata de la biblioteca, dar o voi cumpara ca sa am ocazia sa o mai rasfoiesc. Si sa i-o dau si lui Relu sa o citeasca, si bunicilor. Nu e savuroasa, nu e incredibil de usor de citit, dar e plina de informatii foarte utile. E incredibil cat de mult ii influentam pe copii si cat de usor le putem distruge personalitatea, copilaria, viata! Incredibil! Neaparat trebuie citita aceasta carte.

Filmulete cu Alex:

27 septembrie - mergea de o manuta:



1 octombrie - singur cu antemergatorul:



4 octombrie - urca pe scara (in seara aceea pur si simplu s-a dus la scara, fara nici o alta incercare, si a urcat direct pana sus; pana am adus camera urcase deja de vreo zece ori, nu il mai puteam opri):



1 noiembrie - joaca fotbal cu tati (dar se opreste cand vede camera):



5 noiembrie - joaca fotbal cu mine:



si repriza a doua, tot in 5 noiembrie:



12 noiembrie - o chestie ce o face acum zilnic de cate ori ma vede, se ascunde dupa pereti si fuge de mine :))



14 noiembrie - incearca sa-si puna prosopul in cap, super super simpatic!



14 noiembrie - si asta imi place mult, cum fuge el de mine dupa pereti, si apoi ma pandeste sa vada pe unde vin :))



14 noiembrie - Alex danseaza!



15 noiembrie - am vrut sa-l filmez pe Alex cum joaca fotbal singur, dar pana la urma am ajuns sa-l filmez cum se joaca el cand e in pase bune :D

Despre imunitate si raceli - doar o ciorna

Am facut o adunatura de linkuri. Probabil ca nu veti avea vreme sa le rasfoiti pe toate, eu mai mult le-am adunat pentru mine, ca la favorite e varza la mine :D. Putine sunt speciale pentru copii. Dar m-am gandit ca si cele referitoare la imunitatea adultilor sunt de folos. Si pentru noi, dar si pentru pui putem extrage ce ni se pare ok (de exemplu alimentatia bogata in vitamine). Deci pana la urma inca tot nu am gasit de echinaceea daca se poate da la copii. Oricum nu aveam un produs in minte. Imunogripul e cu zahar, orice sirop e cu zahar, tincturi nu-i voie, ceai nu bea :D.

- Building a Child's Immunity the Natural Way

- Boost Low White Blood Cell Count and Immune Function Naturally

- Asta nu e atat despre imunitate, cat despre importanta amanarii diversificarii Heed Natural Timing before Infant Introduction to Solid Food

- Cica laptele matern are si celule stem Stem Cells Discovered in Human Breast Milk

- Cat e de sanatoasa mierea, dar neaparat cruda, nepasteurizata The healing power of honey: From burns to weak bones, raw honey can help

- Use Natural Remedies for the Common Cold

- Asta il pun desi nu am vazut la noi nicaieri uleiuri esentiale terapeutice (nu de aromaterapie) Raise Your Immunity Frequency With Essential Oils to Beat the Common Cold

- Boost Immunity with Four Natural Foods and Supplements

- Broccoli: A Natural Way to Build Immunity

- Probiotics are Essential in Preventing Disease and Maintaining Health

- de ce nu e bine sa exageram si cu suplimentele astea Harmful Chemicals Found in Liquid Medicines for Babies

- Superbugs: Drug Resistant but Not Herb Resistant

- Herbal Alternatives to the Flu Shot

- stiu ca probioticele sunt mult mai bune din mancare fermentata, dar la copii nu prea se poate aplica asta cu fermentarea cu sare asa multa, nu? Easy-to-Make Fermented Vegetables Boost Immunity and Improve Health

- How to Build Natural Immunity against the Swine Flu

- Top 12 Foods for Healthy Immune Response

- Prominent Physician Advises Against Flu Shots

- Vitamin D -- The Master Key to Optimal Health

- Can Vitamin D Cure the Common Cold?

- Am zis eu de spalat pe maini ca sa te aperi de raceli, dar nu m-am referit la ultra-igienizare! In nici un caz! Antibacterial Soaps Should be Avoided

- Si una comica, nelegata de imunitatea copiilor The Unromantic Truth About Why You Kiss


Concluzia pe ziua de azi (ca poate in timp o mai modific :D):
- tzitzi rulz
- scos la aer
- spalat pe manute
- sa nu ia contact direct cu bolnavi
- papi bun si sanatos, fara zahar, fara alimente procesate, dar bogat in vitaminele C, A si E, si mineralele zinc si seleniu
- vitamina D

Daca avem impresia ca exista risc de raceala (aglomeratie, treceri dese de la frig la caldura, etc):
- vitamina c
- probiotice
- trebuie sa studiez echinaceea, ca e benefica doar inainte de atac

Daca raceste:
- lapacho (incerc un ceai)
- olive leaf (nu am cautat inca daca sunt si ceaiuri sau doar tincturi si pilule)
- apa cu sare in nas e foarte benefica
- mai studiez si altele si din linkurile de mai sus, ce ar merge si la copii, si de pe net, de exemplu produsul acela cu argint coloidal
- fac o schema si din cartea lui Shazzie ca nu reusesc sa tin minte nimic...

Nunta + raceala + pastarnac

Nu am mai scris demult. Am avut nunta in weekendul trecut, asa ca am fost ocupata cu bagaje. Nunta a fost la Gilau, langa Cluj, asa ca si duminica ne-a fost ocupata. Si apoi Alexucu a fost (este) racit. Deci nu am mai apucat sa intru pe net. Si ma simt asa de in urma cu toate, cu prietenele bune ce mi-au scris pe mess, pe mail, cu blogul, cu blogurile pe care le citesc si la care probabil ca as mai fi vrut sa comentez cate ceva, cu forumul pe care il mai frecventez, cu facebook-ul, ... Sunt in urma rau...

Dar sa o luam treptat:

Ardei

Nu pot considera ca am facut 4 zile de ardei pentru ca doar in primele a papat putin de tot, un varf de lingurita. Apoi in urmatoarele 2 zile isi strangea buzele (cum face de obicei la fructe) si isi intorcea capul intr-o parte. Stia el mai bine decat mine ca nu ii face bine. S-a iritat rau rau la fundulet, ragaia foarte rau de la el si ii venea pana in gat. Mi-am dat seama ca asa patesc si eu cand mananc zacusca :D. Ma refer la venitul pana in gat, nu la iritatia de la fundulet :P.

Nunta

Sambata am fost la nunta la Motel Gilau, pe malul lacului Tarnita, langa Cluj. A fost foarte frumos, vremea excelenta, locatia frumoasa. Alex era vesel. L-a luat toata lumea in brate, si la inceputul nuntii si la sfarsit cand ne-am luat la revedere eu ma tot uitam unde mi-e copilul si era in brate la alte si alte femei... Nu comenta deloc. Doar cand ma vedea pe mine maraia si se intindea la mine. Toata lumea s-a mirat de el cat e de vesel si cat e de sociabil si de cuminte. Nimeni nu a observat ca pentru a fi Alex vesel eu cu Relu nu stateam inauntru la masa cu el, nici in brate nici in carucior, ca mancam pe rand, ca il plimbam continuu afara, ca ii tot aratam cate ceva nou, ca il dansam, etc. :)) Asa da, asa e cuminte de tot Alex! Dar cand eram si eu in preajma lui nu scapam decat sa-l iau in brate, nici la taica-sau nu voia daca ma vedea pe mine. A, am uitat sa spun ca venea lumea cu aparatele foto proprii sa ni-l ceara pe Alex sa-l ia in brate sa-si faca poze cu el, ca nu au mai vazut asa copil frumos si cuminte! (?!)





Seara am crezut ca vom dormi la motel, dar parea frigut in camere, asa ca am coborat in Cluj si am dormit la parintii lui Relu. Alex din nou a fost incantat cand s-a vazut intr-o camera cu pat, mergea razand in hohote pe marginea patului. Cred ca iarasi si-a imaginat ca il prinde noaptea in masina :D...

Raceala

Dar duminica seara, cand i-am dat sa suga, am auzit ca are nasul infundat. Duminica noaptea avea deja febra. Era fierbinte. Nu am dormit deloc toata noaptea pentru ca Alex plangea si gemea si urla. Ba in somn, ba se trezea de tot si incercam sa-l adormim. Era suparat ca i se infunda nasul si nu poate respira. Nu putea nici sa suga bine. Nu trecea nici macar un minut, ca sa zic ca am apucat sa adorm, fara sa geama saracutul. A avut inainte de ora 4 vreo 40 de minute tacute in care am dormit, in rest eu nu am dormit deloc. Dimineata nu l-am lasat la mami sa mai fur o ora de somn, pentru ca eram ingrijorata si voiam sa vad cat are temperatura, si sa incerc sa i-o cobor cumva. Chiar am zis seara cu Relu ca si daca am fi avut motive de oboseala, nici nu o simteam, daca eram asa ingrijorati.

Febra nu avea mare, doar 37.7. A vrut sa planga cand i-am luat temperatura la fundulet, e a doua oara cand face asta, si in Grecia am patit-o dar acolo am crezut ca de la constipatia si blocajul lui intestinal. Eu am zis ca la temperatura asta si la mucii limpezi nici nu sun la doctorita. Mami i-a pus cartofi felii in sosetute. Eu am incercat sa-l dau cu un prosopel umezit in apa la temperatura camerei dar nu prea am reusit. Ca de cate ori il atingeam incepea sa planga. Mai ales daca voiam sa-i pun pe frunte. Spre finalul zilei ma lasa pe maini si pe picioare.

Dar era in continuare la fel de fierbinte. L-am scos putin si la aer. Desi la noi a venit toamna-iarna. Maxima de 14 grade, care n-o prea vedem noi... ieri ne-am plimbat pe 9 grade... Si ploua si e intunecat... As fi vrut o toamna frumoasa ca sa nu fiu trista... Cum postarea asta o scriu deja de 3 zile, pot sa fac un jurnal al vremii :)), azi deja maxima e de 9 grade la noi :(...

I-am dat cu apa de mare in nasuc si a plans rau rau... La raceala trecuta nu mai plangea dupa ce ii puneam. O singura data am mers si la aspirator cu el pentru ca nu putea manca, ii venea sa vomite cand inghitea asa fara sa poata respira... A fost mare mare suparare cu aspiratorul. Asa ca i-am comandat de pe net un aspirator nazal electric de la Graco, cu melodii. Am citit ca nu scoate asa de bine ca batista bebelusului, dar poate nici nu trebuie sa scoata asa de bine.

Uite ca de cand tot scriu am si uitat ce i-am mai dat. L-am dat pe frunte si pe piept cu Badger Winter Balm. I-am dat probiotice. Am incercat sa-i dau ceai de musetel dar cum el nu bea nimic altceva decat tzitzi era clar ca nu va bea acum. L-am alaptat cat de des am putut, ca de obicei. Saracutul era tare bolnavior.

Dupa-masa a zis totusi Relu sa sunam la medicul de familie, sa intrebam si ce sa facem daca noaptea ii va creste temperatura. Doamna doctor a spus ca la febra asta nu-i dam nimic, si in nasuc doar apa de mare. Si sa-l alaptez foarte des :D. M-a cam surprins, pentru ca ea da foarte usor antibiotice. De asta nu mi-a venit s-o sun. Si a mai zis ca pentru a-l intari, sa-i dam vitamina C. Eu mi-am adus aminte ca vitamina C scade si febra. Ea a spus sa-i macinam vitamina C pentru adulti si sa-i dam in ceai. Cum el nu bea nimic, eram cam ingrijorata. Dar m-am bucurat ca am gasit la farmacie picaturi de vitamina C, cu un singur excipient, propilen glicol, nu multitudinea care se gasesc in pilulele pentru adulti. Si culmea e ca isi intindea limbuta, ii puneam picatura, se stramba si se scutura, si apoi deschidea iar gurita dupa alta picatura :)).

Foarte rapid dupa vitamina C i-a scazut de tot temperatura si a devenit vioi. Iupii! I-am dat si vitamina D, cunoscuta ca ajuta la cresterea imunitatii.

Am tot stat si m-am gandit de ce o fi racit?
- Relu a fost saptamana trecuta racit o zi
- la nunta la Cluj era frigut seara afara si cald inauntru. Noi stateam mai mult afara, imbracati cu un hanorac. Dar cand intram inauntru cate 5 minute, nu ii dadeam jos hanoracul, deci poate a transpirat.
- la nunta la Cluj l-a luat o gramada de lume in brate
- era rupt de oboseala, ceea ce duce la scaderea imunitatii
- parintii lui Relu au fost raciti saptamana trecuta, si noi am dormit la ei, chiar daca le trecuse poate totusi mai erau virusii "zburand" prin casa :D
- drumul obositor combinat cu venirea brusca a frigului duminica

Marti a fost mult mai bine, fornaia doar putin. Si-a revenit foarte rapid cu vitamina C. Febra nu a mai avut deloc de luni dupa-masa si poate si sa doarma. Problema e ca si la somnul de zi acum geme si se trezeste des, asa ca e nevoie sa stau langa el in pat si sa-i tot dau tzitzi sa readoarma la loc. De aici si lipsa mea de pe internet. (Imi cer iar scuze celor care poate nu le-am prea raspuns la unele mesaje)

In plus adoarme foarte greu, chiar daca e obosit. Numai pacalindu-l pot sa-l adorm. De exemplu acuma am dansat cu el sa-l adorm, pentru ca daca m-am dus in camera sa-l leagan si sa-i dau tzitzi a urlat sa-l las pe jos sa "umble". Si daca l-am pus pe jos a inceput sa planga de oboseala... Si seara doar dupa ora 11 adoarme, tot asa, pacalit cumva.

Problema e ca am racit si eu. Rau rau. N-am mai fost de mai mult de 10 ani asa racita. Eu aveam o imunitate foarte buna, dar uite ca de cand am nascut am racit deja de 3 ori. Inainte raceam o data la cativa ani si ma tinea putin. Acum imi curge nasul continuu, stranut, ma doare gatul, am avut si putina febra, ma doare capul, urechile, ochii, umerii, tot corpul. E groaznic. N-am putut dormi azi-noapte de la 4 si ceva, din cauza nasului. Sunt un dezastru si trebuie sa am grija si de Alexucu. Mami e si ea la pamant. In plus fata de toate simptomele mele mai are si dureri mari de masele. Asa ca stam acasa si avem grija de Alexucu doua bolnave. Noroc ca el e mai bine, saracutul. Daca si pe el l-a durut capul cum ma doare pe mine acuma, atunci nu inteleg cum de nu a plans toata ziua. Uite ca are imunitate mai buna decat mine daca l-a tinut numai o zi.

Ce iau eu? O gramada de prostii: echinaceea, ceaiuri de raceala (tot felul), vitamina D, vitamina C, System Well Ultimate Immunity de la Nature's Way, Probiotice, Zinc, Orz verde, polen, miere cu propolis, gargara cu sare si apa cu sare pe nas. Am citit pe facebook pe grupul peaceful parenting ce iau acolo femeile la raceala daca alapteaza si cel mai intalnit raspuns era fructe de soc si echinaceea. Ar trebui sa pap si putin usturoi dar ma enerveaza ca ma doare burta in ziua urmatoare de la el si imi miroase gura cateva zile tare urat :)).

A avut si ieri (miercuri, imi notez ziua daca nu reusesc sa postez azi sa stiu) o tusa care m-a speriat. A si vomat de la o tusa din asta care nu i s-a mai oprit, la plimbare prin frig in oras. Ca mi-am amintit de primele luni cand imi era frica sa ies cu el in oras, ca ma facea leoarca si pe mine si pe el de voma. Mi-a vomat in ergo direct in decolteu. Aseara am sunat la doctorita de familie si nu a raspuns, asa ca am sunat-o pe nasa lui Relu, care e o pediatra buna. A venit la noi, bucuroasa ca se joaca cu Alex. Ii e tare drag. L-a cautat peste tot si a zis ca e perfect, nu are nimic. Asa ca tusa era de la mucisorii care ii coboara in gat. A zis sa-i mai punem totusi apa de mare. (Eu nu i-am mai pus daca am vazut de marti ca e mai bine si poate manca si dormi)

A, am uitat sa zic ca papa foarte putin de doua zile, si ma refer la tzitzi, ca doar solide se stia deja ca nu papa. Asa ca lipsa poftei de mancare, tusa si voma, m-au facut sa ma tem de un rosu in gat dar se pare ca nu e cazul.

Hapciu

E demential! Dupa ce stranut eu sau el, l-am obisnuit ca eu spun asa comic "haaaapciu!" ca sa-l fac sa rada, ca la inceput se speria de stranutul nostru. Tot timpul rade la hapciu asta. Ei dar acuma a inceput si el razand sa spuna asa de dulce cu o voce subtire si dulcica "haaaaapta!". Si apoi ieri a zis chiar "haaaaapciu!" :))). E ultra-mega-simpatic!

Dragoste

Apropo de asta, toata ziua ma minunez la el cat imi e de drag, cat il iubesc de mult si cat sunt de fericita. De multe ori mi-e frica, am impresia ca e ilegal sau imoral sa fii asa fericita asa de multa vreme. Ma uit la el si ma umplu de o stare incredibila, o simt si la nivel fizic, ma umplu de fericire! De multe ori cred ca de asta mi-au iesit si analizele de tiroida mai bune, pentru ca starea asta numai bine poate sa faca in organism. Si am intrebat-o pe mami cat dureaza starea asta, pentru ca totusi vezi atatia parinti nefericiti si suparati, inseamna ca la un moment dat nu te mai umpli asa de fericire uitandu-te la copilul tau. Si a zis ca e pentru totdeauna, ca ea asa simte si cand se uita la mine. Si am intrebat-o eu "ca si cand te uiti acum la Alex?". Si ea "apoi nu, ca la Alex ma uit mai cu drag, ca-i mai micut si mai dragut!" :)))))))

Tot la paragraful asta cu dragoste vreau sa spun ca luni dimineata eu ma trezisem devreme, ca m-a tot supt. Si stateam asa cu el in pat si ma bucuram ca el mai poate dormi putin. Si stateam pe o parte, fata in fata, el cu genunchii indoiti in burta mea, cu capul in pieptul meu, de unde se servea cand il mai deranja ceva. Si eram lipiti lipiti. Il mangaiam pe par, il strangeam langa mine in brate... Si cand l-am mangaiat pe fundulet asa am avut un deja-vu, m-am simtit ca in sarcina dimineata cand ma mangaiam pe burta. Pentru ca funduletul lui rotund era exact in dreptul burtii mele :x :x :x. A fost un moment foarte emotionant!

Mi-am amintit cu ocazia asta de ce am citit aici: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/09/somnul-dulce-mult-aduce.html

Apropo de asta, co-sleepingul e ceva minunat! Si ajuta mult si la alaptare. Sper sa am timp candva sa vorbesc despre beneficiile co-sleepingului asupra alaptarii si asupra sanatatii puilor. Pentru ca des aud de mame care isi culca copilul in camera separata si apoi se mira ca alaptarea a esuat.

Marti aveam o stare bizara de bucurie. Incepuse deja sa ma doara gatul si sa am febra, asa ca ma tot intrebam ce e cu starea mea ciudata. Apoi mi-am dat seama ca fara sa ma gandesc constient, eram foarte fericita ca puiului i-a trecut asa repede raceala asta ingrozitoare!

Pastarnac

Azi va fi a treia zi de pastarnac. N-as fi vrut sa incep pe raceala, ca nu prea papa solide, dar e dulcic si bun si a papat putin. Si mami e tare stresata cat suntem de in urma cu diversificarea :D.

Mers de o manuta

Cam de o saptamana deja merge numai dus de o manuta. Se scutura tot daca vrei sa-i iei si manutea cealalta. E asa de simpatic, ca o ratusca, sau ca un pinguin. O minune sa te uiti la el :x. Simt dintr-o data ca am un baiat mare!

Alaltaieri s-a scuturat sa nu-l mai tin nici de manuta aceea, si a stat pentru o secunda singur in picioare. A incercat chiar sa-si miste un picior vreo 2 cm. Dar am sarit eu repede sa-l prind.

Ieri saracutul era asa de slabit de la raceala incat a tot cazut, de multe ori, chiar si dus de manuta. A slabit si la cantar in prima zi de raceala peste 200 de grame!

Linkuri

Ce am mai citit interesant:

Despre atingerea starii de fericire http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2010/09/si-iar-e-totul-simplu.html

Un articol foarte complet si nu prea lung impotriva circumciziei. Expune toate motivele pentru care nu trebuie facuta si e scris cu mult suflet de o mamica cu pareri de rau ca si-a circumcis primul baiat doar pentru ca asa facea toata lumea. Mi se pare inca foarte bizar sa aud asa ceva in statele unite din zilele noastre, o mutilare genitala... http://www.drmomma.org/2010/09/knowing-better.html

Despre jumper-uri. Banuiesc ca deja toata lumea stie ca premergatoarele nu sunt deloc sanatoase, le deformeaza copiilor soldurile, picioarele, si mersul. Sunt si periculoase. In multe tari sunt interzise. Dar antemergatoarele si jumper-urile sunt permise. Aici se poate citi o parere foarte faina despre jumper-uri, se pare ca nici astea nu is tare indicate: http://greenmommyblog.com/index.php/2010/09/28/jumperoo-or-not/

Cateva chestiuni despre alaptare, poate unora li se vor parea ceva banal, dar sunt multe viitoare mamici care nu stiu nici macar atata. http://www.drmomma.org/2010/09/7-breastfeeding-facts-you-should-know.html

Al treilea dinte + am inceput cereale + altele

Daaaa, a iesit dintisorul! Incisivul superior central, cel drept. A puscat in sfarsit! Se vedea deja, cred ca de 3 zile, alb, ca si cum ar fi afara, dar nu se simtea. Azi dimineata a inceput sa isi scrasneasca dintii ca sa imi arate ce are :)) si cand l-am cautat, era acolo!!! Asta dupa 6 nopti nedormite. Culmea e ca nu pare sa se fi linistit, deci poate il supara deja perechea.

Dar sa revin cu alte lucruri ce le-am uitat sau nu am apucat sa le spun zilele astea.

Ce am uitat de duminica 27 iunie:

Mi-am dat seama ca am uitat sa va spun ca am facut duminica o inghetata delicioasa, cea mai buna inghetata din cate imi amintesc sa fi mancat. Nu mi-e greu sa afirm asta pentru ca, si daca mi s-a parut prea dulce, mie nu prea imi plac inghetatele :)). E vorba de asta: Inghetata de banane. Doar ca am facut "caramelul" cu miere in loc de sirop de agave. In primul rand, pentru ca miere bio aveam acasa, apoi e mai sanatoasa, si cu siropul de agave a fost o mare controversa anul trecut cand s-a descoperit ca se adauga in el sirop din ala de porumb, glucoza, habar n-am cum ii zice. Mi-am amintit: "high fructose corn syrup" parca. Oricum, nu mai e un produs natural. Sunt oameni care nu mananca miere pentru ca nu e vegana, dar eu deocamdata consider ca e mult mai sanatoasa. Mai, deci a fost delicioasa delicioasa! Si le-am facut si la ai mei, si la Relu, si nimanui nu i-a venit sa creada ca inghetata are un singur ingredient!!! Si in total cu tot cu glazura superba de deasupra putem spune ca are doar 3 ingrediente (4 cu apa :D)!!! E ceva, un deliciu! Si sa nu mai punem la socoteala ca e de post si e fara zahar si e raw (cruda)!

Ce am uitat de marti 29 iunie

Mi-am mai amintit ca marti am uitat sa spun ca am iar rani pe sani, mai ceva ca la inceput. In noaptea de pomina de luni spre marti, nu numai ca m-a suzetat asa, facand un vid foarte strans, chestie care oricum face rani, dar m-a si muscat. Si de cate ori voiam sa trag tzitzi afara strangea mai tare. Asa ca am niste rani ingrozitoare, si deschise, si sange inchegat. Iar acum ma doare crunt de tot cand suge la sanul ranit. Nu curge sange cand suge, asa ca l-am lasat. Stiu ca as fi putut sa ma mulg. Dar sunt doua probleme, el nu suge din biberon nici o molecula, si daca m-as fi gandit sa mulg, si sanul stang sa preia toate mesele, mi-e ca nu are cand sa se regleze productia sa fac mai mult la stangul. Oricum sunt niste carpe, ca ma suzeteaza toata ziua. Si acum mi-e si putin frica, pentru ca de durere eu ma crispez toata si imi vine sa plang si sa urlu. Si tare cred ca, la fel cum se intampla la vaci :D, daca sunt crispata nu prea dau lapte. Daca mai adaugam si oboseala cronica deja, nu suntem pe un drum tare bun. Mai ales ca el nu papa solide, deci daca nu-i ajunge laptele e rau rau...

Asa ca ma simt mai ceva ca in primele saptamani, cu 2-3-4 ore dormite din 24 si cu rani la sani! Da, azi noapte am dormit aproape 4 ore si mi se pare ceva incredibil! Ma simt plina de energie :))))! Daca la noapte dorm 5 cred ca o sa am impresia ca sunt in concediu! :))

Buuunnn, am baut niste ceai de lactatie zilnic. Ma suzeteaza la greu, nu m-a crutat zilele astea deloc. El suge tzitzi o data la 3 ore, dar zilele astea a stat cate o ora la fiecare supt. Si daca nu-i mai vine lapte, sta si suzeteaza, si pe mine ma dor sanii, si ii scot tzitzi din gura, si se trezeste! Si iar se trage la san, si tot asa...

Deci (ne)somnul

In fiecare noapte se trezeste plangand, urland, gemand, dar din ce in ce mai rare crizele astea. Si din ce in ce mai tarziu. Daca in prima noapte a inceput la 0:30, azi noapte a ajuns sa urle doar la 4! Deci treptat a fost mai bine. Ii dau camilia, dar problema e ca nimic nu-i pot da decat daca il trezesc de tot. In rest nu ma lasa nici sa il ating pe buze. Asa ca merg cu el la toaleta, aprind toate becurile, il trezesc de tot si ii dau camilia. Si/sau geluri de dinti. Intr-o seara i-am dat si nurofen (!). Dar cand am vazut ca dupa camilia a dormit mai mult decat dupa nurofen, m-am enervat si nu i-am mai dat. Si am mai gugalit si se pare ca ibuprofenul la copiii mici le cam strica rinichii. Studiile spun ca nu le distruge rinichii cu mult mai mult decat paracetamolul! Super concluzie, n-am ce zice... Mai si s-a strambat asta micu la nurofen, ceva extraordinar! Si s-a scuturat tot! Oricum, lui nu-i place gustul dulce. Nu-i plac fructele, ii plac legumele. Apoi asta fata de fructe era gretos de dulce si gretos de aromat. Cum am deschis sticla m-a invadat o "aroma" de capsuni de mi s-a facut rau. Mi s-a parut chiar hilar cum capsunii nu sunt indicati sub un an, si ei baga aroma asta. Oricum, e peste puterile mele de intelegere de ce ei cred ca zaharul ala si aroma imputita il face mai placut de copii. Al meu bea fara ezitare camilia aia care nu are nici un gust. Asa ii plac, gusturile mai sterse, nu asa accentuate... No, am trecut si peste asta, ce n-as fi facut in noaptea aia ca sa-i fie mai bine. Pacat ca nu l-a ajutat nici nurofenul...

Geluri din alea iar am cumparat toata farmacia si le-am probat pe mine, nu stiu daca am mai scris asta. Mai mult de 1-2 minute nu au nici unul efect.

Partea proasta e ca a inceput sa planga si ziua la supt. Alaltaieri a plans la masa de seara, ieri a plans si la cea de dupa-masa tarziu. Iar azi a inceput deja cu plansul de la amiaza... ce o fi?

De obosit ce e ca nu prea mai doarme bine, ieri, pe o canicula de dinainte de furtuna, a adormit, pentru a doua oara in ultimele luni, in carucior! Il plimbam la noi pe prispa, ca in oras nu poate sa adoarma ca e prea curios. Si mie imi cadeau ochii de somn, am simtit ca pic jos. Am incercat sa motai pe un scaun si nu am putut. Pe el nu voiam sa-l mai misc, pentru ca la fiecare scartait de roti se trezea. Asa ca am luat de pe scaune pernele si le-am pus pe presul de la intrarea in casa si m-am pus pe ele sa ma culc! De m-ar fi vazut cineva!!! :)) Am adormit tun tun, langa carucior. Peste 6 minute s-a trezit musiu asa ca atata a fost odihna!

(Am uitat sa specific ca sunt singura acasa ziua de doua zile, pentru ca au mers ai mei la Bucuresti)

Papi

Nici nu imi mai stiu zilele, dar stiu ca dupa a doua noapte nedormita, i-am oprit total diversificarea, ca sa fiu sigura ca nu e de la mancare. A supt doar tzitzi. Oricum, la cat de putin mananca, nu cred ca a simtit lipsa. Apoi a inceput cu diareea, asa ca i-am dat morcov fiert. Nu-i mai dadusem morcov de la inceputurile diversificarii, pentru ca era un constipat. Ii place asa de mult! Eu ma mir ca-i place pentru ca e iute-amarui, ca doar e morcov vechi, de anul trecut, nu dulcic proaspat. Chiar daca atunci la inceput nu-l prea manca, acum ii place mult mult si mananca vreo 2 lingurite!!! :D Fructe in schimb, desi i-am scos ciresele si perele sa nu ii provoace diaree, nu vrea sa pape.

Am incercat intr-o dimineata sa-i dau banana, dar molecula care i-a ajuns in gura a scuipat-o gata sa vomite. Asa ca nici macar nu am considerat aceea prima zi. Si nici nu am mai incercat, pentru ca aveam acasa doar banane coapte, si astea nu sunt constipante.

Stiu ca in general eu respect totul ca la carte, deci daca am incercat banana nu as mai fi incercat nimic nou in ziua urmatoare. Dar ce sa fac, daca nu i-am dat pana acum banane si orez pentru ca era constipat si pentru ca aveam atatea bunatati de sezon de incercat! Trebuia acum sa ii dau orez, pentru diaree. Asa ca ieri, 1 iulie, am inceput si noi pentru prima data o cereala!!! Iupiii, suntem baieti mari! :D La 8 luni si jumatate a pus si el gura pe cereale. I-am facut un fel de supa crema din faina de orez si apa. Si, dupa ce jumatate am varsat-o pe aragaz (ca fugeam dupa el sa vad unde a mers lipa lipa), ce a ramas i-am amestecat-o cu morcovul si a fost un deliciu. Azi la fel! Deci azi a fost a doua zi de orez!

Greutate

Cu greutatea cam stagnam, poate ca acum cu orezul se va ingrasa... Intai a fost raceala, apoi tentativa mea de a-l invata sa suga cand stau jos, nu plimbat prin camera, si apoi dintii astia...

KK

Alaltaieri a facut 4 kk, din care unul de bebe alaptat (deci asa mai moale) cu o jumatate de cireasa (vorba lui Relu, cireasa de pe tort :D). Apoi spre seara mai diareice, si ultimul chiar doar mucus transparent! Ieri a facut 3 kk, primul de dimineata un mucus transparent spre verde, apoi mai moi, maro. Azi deja a facut de 3 ori, toate diareice.

Altele

M-a distrat azi cu scrasnitul din dinti, ca dupa ce mi-a aratat mie dintele, nu a mai facut asa pana cand a venit Relu de la servici, parca special sa-i arate ce are el, sau ce a patit el :D.

Miercuri am fost si eu prima data cu el cu masina singura. S-a comportat destul de ok, a marait putin, dar si-a revenit repede daca la semafoare il bagam in seama. Am mers cu el dupa mami meu, s-o luam de la coafor. Am stiut ca bunica vrea sa se laude la doamnele de la coafor cu el, si intr-adevar a fost o senzatie.

Miercuri mi-au venit la posta pantalonii namaste. Sunt super haiosi.

Ieri mi-au venit prin curier doua produse homeopate/naturiste de dinti, de la o draga prietena constanteanca, tiza mea :x. Am dat prea multe detalii? :P

Mai deci eu sunt inca in soc de cat de apropiate suntem noi, niste femei care ne-am cunoscut numai pe net. Imediat se implineste anul de cand au inceput sa se nasca "dovleceii" la odiseea noastra. Si imi amintesc cat suflet puneam acolo toate la fiecare nastere. Si cum ne sunam! Eu inca sunt in soc, da intr-un soc euforic, cum fetele astea dupa ce nasteau ma sunau pe mine (sau pe alte fete dragi) uneori chiar de pe masa, cum le cosea doctorul, sa imi spuna ca au nascut, sa le transmit la fete! O relatie minunata si niste clipe greu de descris!

In plus, dupa ce am nascut, am avut niste ingeri de fete care au facut orice sa ma ajute. Raluca U ma suna sa ma consilieze cu alaptatul (ma suna ea, din proprie initiativa), Raluca P si acuma daca nu ma "vede" o perioada imi trimite sms, sau daca are ceva sfaturi, la fel, ma abordeaza. Dana clujeanca mea draga mi-a trimis colief, cand plangea puiul de numa, primit de ea din Franta. A si platit curierul! Si ma suna si ea de numa. Apoi Delia, cand a aflat prin cate trece puiul mic cand au inceput sa-i dea dintii, mi-a cumparat Camilia si mi-a trimis din Canada! Si nu a acceptat transferuri bancare, a zis ca sunt prea mari comisioanele! A zis ca daca vreau neaparat sa ii platesc, sa donez in locul ei pentru drama din Haiti, care era atunci in toi. Si acum, cand a vazut prin ce chinuri trecem, Uka mea draga mi-a trimis si ea, tot cu efortul ei si cu plata ei, prin curier, niste homeopate/naturiste ce nu se gasesc la noi.

Eu nu reusesc sa inteleg cum pot fi fetele astea asa de altruiste si sufletiste cu o persoana pe care nici nu au cunoscut-o in particular! Cu Dana m-am intalnit, dar dupa momentul de generozitate.

Sper sa nu se supere ca le-am amintit aici, dar oricum sunt toata ziua in gandurile mele si in rugaciunile mele, trebuia sa ma mir putin si aici de bunatatea lor! Va multumesc din suflet! Nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele potrivite care sa exprime ce simt.

Sa revin la subiectul "altele" ce s-au mai intamplat:

Ieri am vazut niste poze super ale Danei dragi, care s-a reapucat de fuga. Mi-a facut o pofta incredibila de sport. Am reusit sa ma urnesc sa ajung in pozitia verticala, dar nu am reusit sa fac nimic nimic!!! Sunt incredibil de obosita! Ma dor absolut toti muschii, nici nu stiam eu ca exista muschi unde am acum dureri musculare! Si eu cred ca e de la tiroida, nu de la noptile nedormite de acum. In plus, nesomnul pe mine ma ingrasa, si cred ca am mai citit pe undeva asta, e legat de hormonul stresului. Asa ca in ultimele zile, chiar daca am impresia ca fac eforturi chinuitoare de a sta toata ziua dupa Alex si sa ma plimb cu el in brate, si sa-l ridic de peste tot, etc., da dureroase eforturi, de imi vine sa nu ma mai ridic din pat, totusi acul cantarului urca urca...

Am o nunta duminica, si voi fi mare si puhaita de somn :)))). Si plina de vanatai pe picioare! Nu am mai mers la analize, ca daca am fost racita am stiut ca nu vor iesi bine. Apropo, oare am facut bilantul racelii? Din moment ce am avut norocul sa racim cam deodata (nu ca data trecuta cand am racit la 2-3 zile dupa el), el a fost racit doar o zi si un pic. Eu cu naturiste am fost racita 4 zile. Relu cu medicamente inca trage, la doua saptamani dupa ce a inceput! Am impresia ca am mai spus asta, si ca m-am mai repetat cu multe din postarea asta... hmmm. Oricum, e asa de lunga pentru ca Alex e plecat cu tati lui acuma :D. Stiu... ar fi trebuit sa profit si sa ma epilez daca vreau sa ajung duminica la nunta, sau macar sa spal mormanele de vase murdare si aragazul cu apa de orez :D, dar am simtit ca trebuie sa ajung la zi cu povestitul pe blog. Chiar daca recunosc ca nu a fost relaxant, am observat ca internetul ma cam oboseste, si incercarea de a fi la zi peste tot...

Ieri mi-a aratat ce-l doare! A plans de numa vreo doua ore la masa de dupa-amiaza si la un moment dat l-am intrebat "te dor dintii puiu?" si mi-am pus degetul pe dintii mei. Si mi-a luat degetul si l-a pus pe gingiile lui de sus! Chiar daca in ultimele zile nu m-a lasat deloc sa-i umblu in gura, a vrut sa-mi raspunda la intrebare, sa stiu ce-l doare!

Ieri m-a pupat pentru prima data! A mai facut el pana acuma faze de genul ca ma prinde de urechi si de par si ma musca sau ma mozoleste pe obraz. Dar acum era chiar ca o imitatie, ca eu il pupam pe obraz si pe mana, si el mi-a luat frumos, nu brutal ca de obicei, fata in maini, si m-a pupat finut pe obraz! :x :x :x

Si ne-am pupat si prin plasa de la tarc! L-am pus in tarc si si-a lipit mainile de plasa, eu din exterior am inceput si eu sa-mi pun mainile pe plasa si sa ne jucam, ne tot mutam mainile. Si cand am pus eu gura pe plasa ca si cum as vrea sa-l pup, a venit si el cu gurita si a lipit-o de a mea!!! :x :x :x Am stat asa lipiti cateva secunde, sarutandu-ne :)).

A avut o mica aschie intrata in talpa. Noi il purtam descult toata ziua, si il punem si pe banci de scanduri, cusca (,) cateilor, etc. Si i-a intrat o aschie de lemn. M-am tot stresat cum i-o voi scoate, dar a iesit singura si nu mai e acolo!

Acum are o bubita la glezna, ieri parea muscatura de tantar. Dar azi e mai mare, nu inteleg, e iesita in afara tare de tot. Nu pricep ce e, poate e de la tantar si asa reactioneaza el saracutul.

Ce am uitat de vinerea trecuta, deci de acu o saptamana

A venit prietena mea Geo de la Oradea in vizita. Si i-am pus un pahar de apa minerala. Il tinea pe Alex in brate, asa ca pofticiosul si-a tras paharul si l-a pus la gura. Eu am ras, ca am stiut ca am mai incercat eu asa sa-i dau apa si nu voia deloc. Si ma distram cum se va speria de bulele ce-l vor stropi! Ei as, a trebuit sa-l oprim noi, ca el a inceput sa bea si sa inghita apa minerala si de-abia i-am luat paharul de la gura! A si ragait! Am crezut ca e din cauza lui Geo, asa ca i-am pus in acelasi pahar apa plata. A dus-o fericit la gura si a scuipat-o strambandu-se!!! Pentru cine nu stie, eu nu pot bea nimic sodificat, nu-mi plac deloc, in schimb Relu nu poate bea apa decat care e mai piscatoare la limba! Asa ca e clar cu cine seamana piticotul, nu?

Tot vineri i-am dat cirese sa roada de la mine de pe degete, pentru ca i s-a facut pofta cand am mancat eu. Nu stiu daca am mai scris asta, dar mi-a luat aproape toata jumatatea de cireasa si a inghitit-o asa! Peste o zi si jumatate a aparut in kk. De atunci nu mai vrea fructele nici piure, nici in shomoiog. Doar intregi, dar nu i le pot lasa lui in mana, ca le baga in gura cat ii incape, cat un deget, nu le roade! Si se ineaca. Si chiar si asa, din mana de la mine, papa doar cate o molecula, dar important e ca papa fara maraieli.

Si tot vineri v-am zis ca am o zi mai grea ca incercam sa-l dezvat sa suga plimbat prin camera. Nu numai pentru oboseala mea constanta de a plimba 9 kile jumate, de 6 ori pe zi cate o jumatate de ora cel putin. Dar la el sunt mai multe probleme :D :
- nu suge decat daca ii e somn
- nu suge decat plimbat, pentru ca el doar plimbat poate sa adoarma, deci asta e legata de prima
- deci cand mergem pe masina, nu suge, cand ajungem intr-un loc strain nu suge ca ii trece somnul, etc. Si avem probleme mari de deshidratare, de am ajuns sa ne fie frica sa mergem undeva, ca el nu papa...

De ce chiar vineri, cand ne reveneam dupa raceala? Un moment prost, intr-adevar, dar eu ajunsesem aproape de capatul puterilor, ca el adormea aiurea la mami in brate si la Relu in brate. Si el daca adoarme inainte de a suge, apoi chiar daca ii e foame, plange si nu poate suge, si ma chinui cu el ore intregi, plimbandu-l sa pape...

Dar nu am reusit mare lucru. Pentru ca el tot nu sugea. Sugea o gura si incepea sa urle de ce nu ma ridic , ca si cum asta ar fi insemnat ca nu vreau sa-i dau tzitzi. Pana la urma a supt si a adormit extenuat, deci tot nu am rezolvat nimic, ca el tot nu a separat suptul de somn. Nu stiu ce m-as fi asteptat, sa i se faca mai degraba foame decat somn? Imposibil, el are la activ si 7 ore fara supt la un drum de Cluj! Asa ca desi ne-am chinuit amandoi vineri, tot nu am rezolvat nimic, ca doar tot la somn a supt. Intr-adevar, dupa chinuri de mese ce durau doua ore, adormea la san si manca si daca stateam jos. Dar la sfarsitul zilei, pot concluziona ca a fost un esec, eu am fost mult mai extenuata decat de obicei, pe el l-am chinuit si a fost suparat, si a mancat doar 4 mese din 6-7 de lapte cate are de obicei ziua.

Si de azi

De mai demult am zis noi ca Alex va deveni mecanic auto. Toate rotile si suruburile le invarte, le bazaie, le observa, le manevreaza, etc. Si in plus, ce altceva ar putea el deveni, din moment ce Relu il duce in targul auto, il duce la spalatoria auto unde are niste prieteni si acum, azi, l-a dus si la vulcanizare, unde si-a schimbat niste jante!

Al zecelea aliment: fasolea verde

Da, a aparut la noi in gradina si fasolea verde, pastai, cum le zicem noi. Asa ca azi la masa de legume puiul a papat dovlecei cu fasole verde (aburite).

Incepand de aseara fructele le-ar cam vrea intregi, tinute de mine in mana. Si musca bucati foarte mari, e gata sa se inece... Dar aseara mancam eu fructe si a vrut neaparat. Imi impingea cu manuta lui mana mea in care ii tineam cireasa. Daca tot e asa pofticios, m-am gandit sa ii dau cand mananc ceva ce poate deja. Dar stau cu niste emotii! Oricat de mare bucata ii intra in gura, el o musca si ii ramane toata in gura! Si apoi pare ca se ineaca, pe mine ma trec toate transpiratiile, si o inghite asa mare, fara sa o mestece.

La noi ploua foarte tare. Si in plus eu sunt inca foarte racita si foarte slabita. Alex nu pare ca ar mai fi. Cred ca el nu a racit asa de tare pentru ca am racit cam deodata si i-am dat anticorpi. Ii multumesc lui Doamne Doamne ca el nu a racit ca data trecuta! Daca am avut incredere in El, acum a fost mai bine!

De aseara incerc sa-l dezvat de obiceiul lui de a manca doar plimbat prin camera. Si asta imi ia si ultima farama de putere, si de rabdare. In plus, imi fura mult mult din timp. Le spun astea si pentru a ma scuza de ce nu mai sunt asa prezenta pe aici... Incercarea asta, pe langa oboseala data de raceala si depresia mea legata de ploaie ma face cam absenta...

Nu cred ca voi reusi, pentru ca pare mai grea incercarea asta decat perioada dinainte. Daca voi reusi, voi incerca sa scriu aici cum se deruleaza la noi alaptarile si cum au fost toate incercarile din zilele astea. Acum nu am puterea...