Ardei+somn in carucior+babbinka+mers de o manuta

Azi e a doua zi de ardei. I-am facut ieri cartof dulce aburit cu un ardei portocaliu, sa se asorteze :D. Le-am aburit la oala cu sita, asa ca am avut mai mult lichid. Am compensat cu mei, oricum ma gandeam ca nu papa cereale zilnic. Eu eram innebunita dupa mirosul de ardei din cartoful dulce. El nu :)).

Deocamdata totul e ok. Ma tot gandesc ce sa-i bag alimentul urmator, ceapa, ceva radacinoasa pentru ca noi evitam morcovul, ceva cereala pentru ca tot mei primeste din cauza orezului constipacios?

Azi am fost la plimbare in oras. Cu caruciorul. Asta la noi e foarte comic, pe cand ajungem acasa tot timpul Alex e in brate, sau in sling, sau in ergo. Si imping de carucior. Si ma intalnesc cu cineva cunoscut care ma intreaba ce fac. "Uite, la plimbare cu caruciorul :D". De obicei sta in carucior cam 5-10 minute. Am mai fost o data saptamana trecuta si a stat mai mult, am ramas foarte surprinsa. Si acum... tananaaaaa (tobele in fundal) a stat mai mult si a adormit in carucior la plimbare in oras, pentru prima data in lunga lui viata!!! Uau! Incredibil! La 11 luni si ceva! Ce fain a fost si pentru mine :)).

Am profitat si m-am tot plimbat cu el, am ajuns la fix cand s-a trezit in parc. Pe o alee mai putin umblata l-am pus la san. A fost asa de incredibil de extraordinar! Am realizat inca o data ca s-a terminat cosmarul nostru cu mancatul doar in camera lui, doar la anumite ore, doar daca ii era somn si eu il scuturam... Si am savurat momentul, m-am uitat atenta in jur sa memorez locul si sunetele si tot... Stateam asa comod pe o banca, si el sugea la san... si apoi dupa ce i-a trecut setea/foamea, a inceput sa ma mangaie pe fata, tot cu sanul in gura, dar nu mai sugea, radea de numa :)). A fost minunat. Am simtit la un moment dat ca si cum cineva m-ar fi atins pe picior. Primul meu gand instinctiv a fost: "da, si eu sa fiu o entitate nevazuta n-as putea trece pe langa un astfel de tablou de vis, m-as opri sa-l sorb din priviri...". Apoi m-am gandit ca mi s-or fi miscat cumva blugii...

Am pornit spre casa. Dupa vreo 10 minute a vrut totusi iar in brate din carucior, oricum isi depasise toate recordurile. L-am pus in ergo, si m-am bucurat ca am ales sa-l pun in fata, nu in spatele meu, pentru ca imediat a vrut sa suga. I-am bagat tzitzi in gura si am stat pe loc pe straduta. A trecut lume pe langa noi, nimeni nu a observat ce se intampla. Din punctul asta de vedere e mult mai bun ergo decat slingul. Am pornit apoi spre casa si a mai vrut o data pana acasa. De data asta i-am bagat tzitzi in gura si eu am continuat sa imping de carucior. Nimeni nu a vazut nimic.

Oricum, de cand suge oriunde oricand a devenit tupeist rau. Daca el acum vrea tzitzi, dintr-o data suna sirena, fara sa imi dea timp sa ma gandesc unde sa ma asez sau unde sa ma intorc sa nu ma vada toata lumea. Nu apuci sa desfaci nasturi. Umblu cu tricouri care pot fi largite la gat dintr-o miscare.

Azi a fost mai ok si el. De cateva zile a fost foarte dificil. Maraia continuu sa il iau in brate, apoi sa-l pun jos sa umble. Nu mai statea deloc in fund sa se joace cu ceva, sau sa busileasca. Nu oboseala fizica ma ajungea, cat fondul sonor cu maraielile lui si faptul ca vedeam ca nu-l multumeste nimic. Se cerea in brate ca in secunda urmatoare sa ma impinga. Nici tzitzi nu prea a supt, ca nu avea rabdare sa stea atat fara sa faca nimic. Adica eu sunt sigura ca acum invata sa umble si e frustrat, stresat si nervos cu treaba asta. Si de la tzitzi dupa mai putin de un minut ma impinge si vrea pe jos. La fel cu somnul, si asa ajunge extenuat si nervos si irascibil.

El a inceput sa umble asa dus de brate dinainte de a implini 3 luni. Parea foarte precoce. Si voia el sa umble, de multe ori doar asa il opream din plansul lui isteric ce tinea cu orele. Si ii placea mult sa sara. Apoi, la fix 6 luni a stat in picioare sprijinindu-se de canapea. Cred ca prin luna a saptea deja umbla dus de palme si ridica piciorul la scari. Tot in luna a saptea a invatat din tarasul militaresc de pana atunci, sa umble de-a busilea, in 4 labe. De atunci, pana acum prin luna a zecea, nu a mai vrut deloc deloc sa umble in picioare. Daca mergeam undeva unde era foarte murdar sau foarte rece pe jos, eu il puneam in picioare sa umble dus de manute, si el se trantea cu fundul in jos si o lua "la fuga" busilind. Se simtea foarte puternic, si inainte de a implini 8 luni deja urca scarile cu viteza singur busilind (invatase sa se ridice singur in picioare sprijinindu-se de ceva inca din luna a saptea). Putea ajunge oriunde singur, fara sa aiba nevoie de noi.

Si asta l-a facut sa abandoneze pe moment mersul biped. De cand am venit din Grecia a inceput sa se ridice iar si sa isi intinda mainile sa le ceara pe ale noastre sa-l ducem unde vrea.

Dar saptamana asta a fost extenuant, pentru ca era foarte foarte nervos. Ca urmare, de vreo 3 zile, merge si el puiul mic dus de o manuta. Probabil ca dupa startul precoce, faptul ca abia acum merge dus de o manuta pare bizar. Dar le face si el in ritmul care ii place lui :D. Bine macar ca s-a mai calmat, azi a fost cum am zis, destul de ok.

Am comandat de la Greenbaby ca sa fac cadou unei fetite frumoase, un SSC, Babbinka. Nu am putut investi intr-un ergo, noi oricum l-am luat second. Si as fi vrut sa ofer cadou ceva ce ne reprezinta, nu un set de cosmeticale ce nici noi nu am folosi. Asa ca am ales SSC-ul de la Greenbaby. Aveam emotii daca va fi la fel ca ergo-ul. Am intrebat-o intai pe Reka, si ea a spus ca voi fi multumita de el. Mi-a raspuns foarte prompt de fiecare data, sa stiti daca vreti s-o intrebati ceva.

Babbinka e superba! Asa ca cei care nu isi pot permite ergo sa nu mai stea sa isi roada degetele de nervi :D, sa isi comande o Babbinka din asta. E si foarte draguta, si e in stilul lui Ergo. (Si e fetita, Babbinka, nu? Ergo suna a baiat :)) ).

Oricum, din cate am vazut eu si in pozele cu Manduca, as putea spune ca Babbinka si Manduca sunt pentru niste persoane mai feminine. Ergo-ul e mai sportiv, mai masculin. Babbinka mi se pare asa, artistica. Manduca feminina. Mi se pare ca pentru purtator e mai comod ergo-ul, bretelele parca la Babbinka vin mai spre exterior, spre incheieturile mainilor. Dar sunt detalii nesemnificative. Fiind un SSC, e din start foarte comod pentru purtator si foarte sanatos pentru copil. Copilul mi se pare ca sta mai comod in Babbinka, si Alex mi-a intarit spusele, sarind entuziasmat in el si razand in hohote! I-am facut si poza, dar o voi pune altadata ca mi-e prea lene sa descarc aparatul :D.

De citit interesant:

http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/09/vocile-care-se-intalnesc.html

Editez sa pun poze cu Alex in Babbinka:

noapte nedormita

Sper ca nu e de la fasolea verde :D. Azi a fost a doua zi. Dar azi-noapte nu am putut lega nici 15 minute de somn, cum inchideam ochii, cum incepea direct sa planga! L-am plimbat prin camera, l-am mangaiat, l-am invelit, l-am dezvelit, i-am dat tzitzi, l-am masat pe burta,... Cum ma opream din orice tactica, adormind si eu, cum incepea sa planga rau rau...

O fi un dinte? Habar n-am. Dar se pare ca asa va fi si noaptea asta, ca deja s-a trezit plangand de doua ori si nu vrea sa ma lase sa scriu :D.

Ce as mai putea spune de azi? Am iesit la plimbare in oras cu caruciorul! Uau uau uau :D. Si totul a fost super ok. Cred ca ei ar fi vrut sa fie doar ei singuri, baietii mei (Relu&Alex), dar m-am tinut scai de ei sa mai ies si eu din barlogul asta...

ce mai facem...

Am citit la Ligia Pop despre cat e de nociv zaharul . Asta mi-a amintit de un articol foarte bine documentat despre zahar (mami, imi pare rau, e in engleza :D). Dupa ce citesti aceste lucruri despre zahar, iti pui intrebari de ce mai exista in comert alimente ce contin zahar. Oricum, in magazine exista si tigari, deci nu e relevant. Dar ajungi sa te intrebi de ce mai exista parinti care dau zahar copiilor cand inca sunt la varsta la care nu cer ei singuri... Ei probabil se gandesc ca e doar o chestiune de "ingrasat", deci nu e o problema pentru viata copilului. Si iar imi amintesc cat de bizar am fost privita ca la aproape 7 luni ale copilului (proaspat inceput in diversificare doar cu suc de mar) nu am acceptat sa ii bage cineva in gura napolitane invelite in ciocolata si prajituri din comert! Sa ajungi sa te simti prost ca vrei sa fie sanatos copilul tau! Recunosc ca cel mai frica imi e de diabet, dar oricare dintre bolile provocate si "hranite" de zahar sunt ingrozitoare, si atunci DE CE? De ce danonino, de ce biscuiti, de ce zahar adaugat in mancarurile de bebelusi?

Revenim la diversificarea noastra care e "on-hold" deocamdata, asa ca azi la fructe am avut cirese, mere si pere (imi place ca vorbesc la plural cand el a papat vreo 5 ml) si doar dovlecel la masa de legume.

Azi am iesit si noi cu caruciorul. Am facut o tura de vreo jumatate de ora prin cartierul plin de gropi in asfalt. E mult mai fain in curte fara noxe, fara stres cu imbracatul puiului (ca "oare cum va fi vremea") si e mult mai fain la plimbare cu ergo, fara stresul gropilor din asfalt si fara stresul ca nu poti ajunge undeva din cauza caruciorului. Domnul baron a stat ok pana cu vreo 30 de minute inainte de ora mesei. A inceput sa se foiasca, sa maraie, sa se intoarca in carucior pe genunchi (chiar daca era legat :)) ) asa ca pe final eu eram cu el in brate si mami cu caruciorul :D.

Oricum azi a fost mai marait, e drept ca il si musca tantarii nesimtiti. Dar bubitele din talpi inca ma gandesc ca sunt de la altceva. Dar tantarii... ahhhh ca si eu am reinnoit colectia de muscaturi...

Si azi a fost foarte "vorbaret" :D.

Ieri am uitat sa spun ca a fost prima zi in care dus de manute a stiut sa coboare scarile!

Si azi a urcat scarile de-a busilea! Dar nu asa, o treapta, ci de la un etaj la altul! Dupa-masa reusise o treapta si m-am bucurat ca am ce scrie pe blog :)) si acuma seara s-a ambitionat si a urcat un set intreg de scari in 4 labe! Era super obosit, dar nu s-a lasat!