Am mai spus-o de mult prea multe ori. Excursia la Budapesta din februarie 2012 pentru noi a ramas impregnata adanc in
suflete. In primul rand a fost superb, Alex a fost foarte cooperant, fara
tantrumuri, cand obosea adormea in Boba, ne plimbam de dimineatea pana seara,
am vazut in 3 zile cat viziteaza altii
in doua saptamani. Alex era suficient de mare incat sa se distreze alaturi de
noi, dar suficient de mic incat sa nu ne stresam cu hrana si cu deplasarea:
sugea si statea in Boba. De incantata ce
am fost am pus poze multe cu noi si pe blogul KiddyShop, minunandu-ma cat ne-a fost de usor in acel concediu. Dar
mai exista un motiv de nostalgie: a fost ultimul concediu in 3. Stiu ca am mers
in acea vara si la mare, dar intervenise sarcina, cu stresul si depresia data
de toxoplasmoza, si cu scaderea laptelui si tristetea sau tantrumurile
aferente. Ultimele noastre amintiri de copil unic in paradis, copil caruia i se
pot indeplini toate nevoile, sunt de la Budapesta.
Acum, cand Relu a fost nevoit sa isi ia o luna CIC, i-a
promis ca il duce iar la Gradina Zoologica din Budapesta. Eu am acceptat stresul bagajelor si al drumului
doar daca a luat 4 nopti :)), am zis ca pentru mai putin nu merita efortul.
M-am bucurat mult ca a gasit cazare aproape de locul unde am stat atunci, si nu doar din motive nostalgice, desi vaaai ce
emotionant a fost! Dar e un loc atat
de bun de vizitat apoi pe jos! E aproape de doua mari noduri de transport in
comun (autobuze, tramvaie, metrouri si chiar si gara). Si e aproape (pe jos) de
Dunare, de centru, de gradina zoologica, de magazine si locuri de luat masa. Daca
apartamentul de data trecuta a fost format din living, dormitor, bucatarie,
acum Relu s-a gandit bine si a ales un apartament in care livingul are tot rol
de dormitor, asa ca am avut doua paturi duble in care sa dormim cate un adult
cu cate un copil. Alex a fost de acord sa doarma cu tatal lui daca a stiut ca
si noi suntem aproape, nu ar fi acceptat doua camere separate de hotel. Hotelul
de apartamente se numeste Lord Residence.
E central, dar totusi izolat si linistit. Am avut chiar si masina de spalat
pentru scutecele textile :), iar bucataria e utilata complet, cum e mereu la
acest gen de aparthoteluri. Pe jos e parchet, deci puteti tine bebelusii si
fara scutece :D. Este un dm aproape pentru a cumpara detergenti bio, si v-ati
aranjat. Un Tesco pentru mancare variata si ieftina este, asa ca iti vine sa stai o
luna :D.
Plimbari asa lungi ca in 2012 nu am putut sa facem pentru ca
Alex obosea pe jos, Relu obosea sa-l duca pe cap. Il mai duceam eu intr-o Boba pe el, Relu intr-o
Boba pe David. Am avut si caruciorul cu noi, desi nici unul dintre copii
nu l-a iubit in „copilarie“ :)), am sperat sa il considere Alex acum ca pe un
fotoliu pe roti de unde sa se relaxeze
privind peisajul. Pentru ca acum nu prea mai vrea apropiere de parinte,
asa ca ar fi fost un loc interesant in care sa si doarma daca vrea, daca i se
obosesc picioarele dupa zecile de kilometri de plimbare in cele trei zile. Nu
exagerez cu cifra, ne place sa umblam mult pe jos :D. Somnul de pranz nu-l mai putea face zilnic la pieptul mamei,
e inalt :)) si acum are somnuri mai lungi decat atunci. Deci la pranz a trebuit
sa incercam sa venim in apartament. Nu doarme zilnic la pranz acasa, dar acolo
plimbarile si mijloacele de transport in comun ii faceau somn.
Ce emotii sa calc prin aceleasi locuri ca acum 1 an si 8
luni, atunci nu eram inca insarcinata, il aveam pe Alex sugand in Boba, iar
acum vizitam Budapesta cu David la piept! ♥ Apropo de asta, David a stat cu tzitzi in
gura aproape continuu! Noroc ca am prins un sfarsit de octombrie cald, asa ca
nu mi-a fost frig cu pieptul gol. Si purtarea e mult mai usoara cand nu ai
atatea haine :D.
M-am
apucat de rasfoit pozele de atunci, nu-mi vine sa cred ce mic era Alex si cat
il credeam de mare, de matur, de intelegator! Si chiar asa era, chiar si acum
ne povestea din ce isi aducea aminte de atunci. Avea 2 ani si 4 luni in 2012. Acum, la
a doua excursie, avea fix 4 ani si micul David aproape un an.
(stanga 2012, dreapta 2013)
25
octombrie – obiectivul principal al excursiei: Gradina Zoologica.
Colaje: stanga 2012, dreapta 2013
la lenesi, acum in 2013 fost spectaculos!
langa lacul pasarilor
in 2013 a indraznit si sa hraneasca camilele
Boba care adoarme copiii
(era foarte cald acum in octombrie, aveam doar tricouri)
La
pranz am mancat la restaurantul din incinta gradinii (langa gradina japoneza).
Mancarea a fost delicioasa, eleganta si foarte ieftina!
La
lei am fost dezamagita sa vad ca semnul prin care personalul gradinii a ales sa
anunte puii a fost un biberon. Mai ales ca in lumea animalelor e ca si cum ai spune
ca mama nu mai este, ca a murit. Mai ales ca i-am vazut sugand de la mama lor. Pacat ca alegem sa normalizam
biberonul si apoi ne miram cand tinerele mame nici nu iau in calcul
informatiile referitoare la alaptare. Implicit toata lumea stie acum ca pentru a hrani un bebelus ai nevoie de biberon, nu?
Se
foloseste la magazinele pentru copii sau la torturile de Botez, pe langa sticla
ca simbol al bebelusului, si suzeta sau landoul. Puteau deci la fel de bine sa
puna si semnul unui landou cu leul mic, nu? (imaginea e adaugata de mine peste
panoul lor). Daca tot nu voiau sa deseneze ceva natural, cum ar fi un pui de leu.
Sau un san stilizat, sau o leoaica intinsa langa niste pui. Ei, ar fi fost mult
prea normal, batea la ochi, sigur ar fi depus cineva plangere ca nu vor sa vada
copiii lor asa oribilitati.
(landoul e adaugat de mine pentru a vedea cat de nenatural e si semnul cu biberon pentru anuntul unui nou pui de leu)
Ca
sa nu fiti asa afectati :)), va ofer o poza cu ugerul unei girafe :D
Must-see:
- lenesii (te poti apropia de ei, ii poti atinge, o femela avea in brate
un puiut),
- camilele (le poti hrani),
- girafele (le poti atinge, le poti admira de aproape).
(poza nu e cu zoom, atat de aproape eram de ele)
babywearing – poti sa porti doi copii si sa si mangai o lama :))
In
rest nu are rost sa va dau iar cateva sute de poze, ca acum doi ani :D.
26 octombrie – Tropicarium si Palatul Minunilor
in mijloacele de transport in comun cu care ne miscam foarte bine dintr-un loc in altul, nu am scos deloc masina din parcarea hotelului - colaj stanga 2012, dreapta 2013
Alte colaje 2012 - 2013 de la Tropicarium
Astia
ai mei cand sunt impreuna se cam mangaie si se strang in brate :)). Chiar si in
poza in care David suge, Alex era acolo in spate, pe bratul meu drept si statea cu mana pe capul lui :)).
La Palatul Minunilor (sala de jocuri stiintifice interactive) - Csopa am fi vrut si in 2012 sa mergem. Dar cum nu am
descoperit unde e si nu eram atat de siguri ca i se potriveste varstei, am
renuntat. Am ramas surprinsi acum sa descoperim unde e! In acelasi mall cu
Tropicarium! :)))) Ce sanse ar fi fost? Sa fie in acelasi mall in care aveam de
mers schimband doua tramvaie, la capat de oras? :)))
Merita
mers cu copii intre 3 si 100 de ani :)). E o sala mare cu multe locuri de
experimentat. Mi-am explicat cateva dileme fizice :)). Inveti despre curenti de
aer, despre magnetism, despre iluziile optice, despre miscare, despre formarea
dunelor, a vartejurilor si a bulelor de apa, despre echilibru si labirint,
despre ecou, despre masinarii miscate prin energia luminii, despre forta
centrifuga si centripeta, afli cum poti sa stai pe un pat de cuie fara sa te
doara sau cum se poate deplasa o masina cu roti patrate. Copiii mai pot
construi cu lego sau pot face tot felul de experimente si jocuri la o masa mare
impreuna cu personalul salii.
Se
poate manca de pranz la food court in acelasi mall. Si apoi puteti reintra fara sa platiti din nou.
Acest
mall mai are o semnificatie draguta pentru noi. Aici s-a indragostit Alex de un
carucior de cumparaturi in forma de masina. Relu a fost atat de incantat de
bucuria lui incat dupa o luna i-a cumparat acasa propria masinuta. Acum iarasi
l-am plimbat prin Tesco cu masina. Tot obosit, ca in 2012.
David
a adormit in Tesco. Pe tramvai inapoi a adormit Alex. Din moment ce David
tocmai se trezea, i l-am pasat lui Relu si l-am luat pe puiul mare in Boba, sa
doarma linistit pana la hotel ♥.
deci Boba rezista si dupa 4 ani
(nu-mi vine sa cred ca in 2012 il consideram mare si toata lumea carcotea ca ar trebui sa nu mai fie tinut in brate, de parca ar fi putut umbla zeci de kilometri pe jos, sau de parca un carucior rece in plina iarna de carat pe scarile de la metrou ar fi fost mai de folos... cei ce judeca nu se gandesc deloc ca de indoctrinati ce sunt cu fortarea independentei nu vad ca e mult mai usor sa porti un copil intr-un marsupiu decat sa te chinui pe tine sau sa-l chinui pe el cu tehnici de indepartare)
27 octombrie - Dunarea si Insula Margareta
Am facut totusi si ceva in plus fata de februarie 2012, am
mers cu vaporasul pe Dunare.
Vaporasul a acostat pe insula Margareta si Alex nu mai avea
rabdare sa ne intoarcem tot cu el si apoi sa luam metroul pana la hotel. Asa ca
am decis sa luam un autobuz de pe insula Margareta pana la hotel. Dar ziua era
atat de frumoasa, soare, cald, duminica, lumea se plimba si alerga sau pur si
simplu stateau pe iarba, incat ne-am intrebat de ce ne-am grabi la hotel, cand
e atat de frumos afara? Am cumparat ceva rapid de ciugulit ca sa nu ne fie
foarte foame si am strabatut toata insula pe jos. Si de la pod foarte repede am
ajuns la hotel tot pe jos. Ne-am plimbat prin padure, am vizitat mica gradina
zoologica, Alex a calarit un ponei. Am vazut prima data in viata mea ce e
parcour.
Ne-am amintit cat de
bine ne-am simtit si acum 1 an si 8 luni, cand singurul pranz al lui Alex a
fost tzitzi :D.
Seara am iesit sa vedem si Budapesta luminata. Am facut o
tura mare de oras pe jos, apoi am fi vrut sa luam un metrou spre casa dar era in
renovare langa Parlament. Functiona un autobuz in locul lui. Care ne-a dus, de
unde mai aveam vreo 10 minute pe jos pana la hotel, departe pana unde ne mai
plimbasem in acea seara o data :)).
De-abia astept o alta excursie la Budapesta, si nu sunt
singura, Alex ma intreaba saptamanal cand mai mergem :D.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Postări
