Ce-mi doresc in 2013

Cum am mai spus, dorintele ce mi le-am pus pentru anul 2012 s-au cam implinit. Si mi le doresc din nou si pentru anul acesta. Nu are rost sa le scriu iar, dar se potrivesc si pentru 2013, de la agricultura, timp in natura si stat la Napradea, pana la activitati cu Alex si succes in sfera profesionala.

In plus,

• imi doresc ca toti cei singuri sa-si gaseasca perechea (daca asta isi doresc). Ma rog pentru voi, L, S, A, C, si sigur daca as mai sta sa ma gandesc as mai gasi pe cineva.

• imi doresc ca toti cei care isi doresc copii sa ii primeasca anul acesta. Si aici pot dezvolta ca imi doresc ca cei cu probleme de fertilitate sa si le rezolve miraculos, toate mamele sa duca sarcina la bun sfarsit, sa aiba sarcini sanatoase, fara probleme, si sa nasca bebelusi sanatosi. Ma gandesc cu drag in rugaciunile mele la O, M, M, A, F, L si la multe altele pentru a ramane insarcinate si mai am in gand cateva gravidute carora le doresc numai bine anul acesta.

•  imi doresc ca parintii care au trecut si trec prin iad, prin boli cronice chinuitoare ale copiilor, prin pierderea puiului drag, sa gaseasca alinare si sa reinceapa cumva sa fie fericiti. T si L, sunteti in rugaciunile mele. Stiati ca desi exista cuvant pentru sotul care isi pierde sotia, sau pentru copilul ce-si pierde parintii, nu exista cuvant care sa poata exprima inimaginabilul: un parinte care isi pierde copilul.

•  liniste si impacare le doresc tuturor celor care au pierdut in 2012 pe cineva drag.

• vreau ca toate mamele care doresc sa mai stea acasa si dupa concediul de 1 an sau 2 sa gaseasca inspiratia si posibilitatile pentru a face asta si pentru a fi in continuare acasa cu copilul.

• vreau ca toti cei care doresc o viata altfel, mai in afara sistemului si mai aproape de natura, sa reuseasca sa gaseasca resursele necesare si ideile geniale pentru asta.

• vreau ca eu sa imi invat lectiile din ce s-a intamplat in 2012. Sa fiu mai toleranta, mai umila, sa nu consider mereu ca eu stiu mai bine. Si mai ales, sa nu cred in mod infumurat fata de Divinitate ca sta in puterea mea. Sper ca asta totusi sa nu ma opreasca sa incerc mereu sa iau cele mai bune alegeri pentru noi. Sper sa nu decid ca daca tot nu au importanta alegerile mele, atunci sa devin delasatoare. Mi-a dat mult de gandit postarea aceasta, pentru ca de multe ori imi vine sa scriu despre ceva, ca apoi sa se schimbe totul atat de rapid si de devastator incat ciorna mea sa sune nepotrivit sau chiar gresit.

• si cel mai mult imi doresc sanatate. Pentru toti, dar mai ales pentru copii. Sa nu mai fie niciun copil bolnav in 2013! Daca noi toti am suferit atat de mult pentru o pneumonie, nici nu-mi pot imagina ce simt altii cu boli mai grave si cu luni sau ani petrecuti in spital. Nu mi-am mai dorit niciodata ceva atat de mult, din tot sufletul. Oare daca am incerca toti sa ne rugam pentru asta, sau sa vizualizam o lume doar cu copii sanatosi, nu am atrage binele si sanatatea? Suntem puternici, poate impreuna reusim. Ca o rugaminte mai speciala, va rog sa va rugati pentru cineva anume. O cititoare a blogului meu a nascut prematur, baietelul are pneumotorax si a suferit deja 3 operatii, multe radiografii, si tot chinul specific spitalului si medicamentelor si prematuritatii. Boala in sine am citit ca doare foarte tare, pe langa restul. Vreau sa va rugati deci pentru Armin Andrei sa se insanatoseasca repede. Vreau sa va rugati pentru mamica lui, sa fie puternica. A fost o gravida atat de constiincioasa si de informata, a facut tot ce a putut pentru ca fiul ei sa se nasca bine si sanatos si avea planuri mari si pentru ingrijirea de dupa nastere, de la alaptare, evitarea chimicalelor, pana la babywearing. Asa ca ceea ce i se intampla acum copilului ei o doare si mai mult. In plus, vreau sa va rugati ca Cel de Sus sa le dea personalului medical indurare, intelepciune si intelegere si sa o lase sa stea langa micut. Ii este permis sa stea cel mult 5 minute in total intr-o zi (desi e singurul bebelus la terapie intensiva, deci nu ar deranja pe nimeni), clipe in care mamica ii canta melodia ce i-o canta in sarcina, in speranta ca il ajuta pe micut sa treaca mai usor peste suferinta. Nu este lasata sa-l tina in brate sau sa-l atinga, desi asistentele il iau in brate cand ii schimba scutecul. Nu este lasata langa copil cand medicii ii discuta cazul si toate hotararile sunt luate fara sa i se spuna ceva, chiar si ducerea copilului in alt spital. Nu i se explica nimic. Unei mamici la primul copil, dorit si asteptat cu drag. Va rog eu sa va rugati pentru ei. Din suflet. Poate schimbam ceva.

La multi ani! An nou fericit! Cu SANATATE!


Edit 2 ianuarie:

Mi-am dat seama azi-noapte ca am uitat o categorie importanta. Familiile cu copii mici ce isi pierd mamele. Sa imi doresc alinare pentru ei si sa imi doresc sa nu mai moara mame. Mi se pare atat de greu pentru cei din familie sa sufere dublu, pentru ca totul se accentueaza cand il vezi pe cel mic plangand disperat dupa mama lui. In ultimii ani am aflat in medie de 3 cazuri pe an, mame care au murit pe loc, fara niciun semn in avans. Fara nicio durere de cap, ameteala, nimic. Unele au murit din cauza extenuarii (si asta ma sperie foarte tare, faptul ca poti muri de oboseala fara nici un semn prevestitor, fara niciun semnal de alarma de care sa te agati) si unele din cu totul alte cauze. Multe s-au prabusit de fata cu copiii lor si acestia nu au inteles apoi de ce mama nu mai vine acasa de la spital. Majoritatea celor de care am aflat eu ii alaptau inca pe cei mici. Stiindu-i pe ai mei, care nu ar accepta sau nu ar fi acceptat un biberon, nu-mi pot imagina cum, cine, in acea noapte, a fugit la farmacie dupa lapte praf ca sa hraneasca bebelusul disperat dupa mama lui. Imi amintesc de Alex cand am fost nevoita sa-l pun la regim pentru reflux si a trebuit sa-i dau cu biberonul lapte muls. Dupa o noapte de chin in care a plans de foame cu biberonul in gura, nestiind cum sa scoata laptele, am decis sa-i dau din san, dar timp limitat la san pana treceam de situatia de criza.

Asa ca anul acesta imi doresc sa nu aud de astfel de cazuri, sa fie toate mamele sanatoase. Si daca va gandeati ca cei mici de tot nu ar suferi, va povestesc ceva. Ceea ce m-a facut sa imi amintesc de aceste mame.

Desi de sarbatori eu am mancat ca de obicei, la aceleasi ore, neamestecat, neprajit, fara prajituri, etc. (de exemplu la pranz pasta de branza cu ardei, la cina fructe), aseara am patit-o (mda, bun inceput de an; daca e sa duc mai departe teoria cu datul peste nas sau cobitul, mi s-a intamplat pentru ca nu m-am inclus in dorintele pentru noul an :))  ). Nu stiu daca a fost o criza de ficat (eu nu mai am vezica biliara), indigestie, enteroviroza... cine stie? Am inceput sa simt la cina o lipsa de apetit. Apoi a inceput sa-mi fie greata, sa ametesc, sa simt valuri de caldura, sa ma doara tot mijlocul, sa imi arda stomacul, sa il simt ca tremura iar apoi sa vad tremurand tot corpul. La final am si vomat, si imi era atat de teama sa nu ajung la asa ceva! Pentru a ma explica, am avut in viata asta doar doua episoade de voma, care au durat chinuitor fiecare o noapte intreaga, ore de cosmar. Din moment ce nu mancasem nimic greu, nimic nou, ai mei au spus ca reactioneaza ficatul la oboseala mea. Pentru ca da, sunt cam extenuata si nedormita. Imi era atat de rau incat am ajuns sa ma gandesc ce ar face David daca eu as merge la Urgenta. El suge cam o data pe ora si nu stie suge din biberon. Nu am avut niciodata in casa lapte praf si el nu a gustat niciodata. Nu am lapte muls (la Alex aveam mult, de la furia laptelui). Nu stiu unde sunt cele doua biberoane pe care le cumparasem la Alex just in case. Relu si ai mei nu ar sti procedurile, de exemplu nu cred ca s-ar gandi ca trebuie sterilizate biberoanele sau ce apa trebuie folosita (asta nu stiu nici eu).

Si imediat mi-am amintit de mamele care au murit si imi era atat de rau incat m-am speriat cu adevarat! Deja incercam sa-mi imaginez cum vor suferi copiii mei fara mine. E evident ca Alex ar fi distrus. Daca eu credeam ca David nu ar fi afectat, m-am razgandit aseara. Aseara eu nu ma puteam tine pe picioare, asa ca il alaptam doar stand jos si apoi il preluau la plimbat cand incepea sa planga mami si Relu. Chiar daca adormea la san, nu-l puteam lasa acolo pentru ca din cand in cand fugeam la baie, asa ca atunci cand il miscam se trezea. Mami si Relu nu au reusit sa-l adoarma si deja era aproape 12 noaptea si puiul meu plangea de nu puteam sta linistita in baie... Cand imi auzea vocea se oprea din plans! Si incepea si el sa "vorbeasca" cu "hă"... L-am luat sa-i mai schimb o data scutecul, sa-l spal la chiuveta, si ma sorbea din priviri fericit, si imi "povestea" continuu pur si simplu. Usurat. Pana atunci probabil crezuse ca mama a disparut. A reusit intr-un final maica-mea sa-l adoarma daca eu am vorbit continuu. Toata noaptea am avut frisoane, si azi toata ziua am avut febra, m-a durut pielea si fiecare celula de muschi dn corp. Ingrozitor. Dar el, puiucul, a fost mult mai indulgent cu mine, asa ca am putut azi-noapte si azi sa am grija de el.

Alex iarasi, chiar daca de obicei intreaba de mine si nu vrea sa stau in alta parte cand adoarme, aseara m-a lasat cateva ore sa zac pur si simplu, nu m-a solicitat. Si tarziu, pe la 12, cand nu putea adormi de agitatia de la noi, a venit sa ma pupe si sa ma mangaie zambind cald. Azi toata ziua a avut grija de mine. Puii mei scumpi!

Bucket list-ul meu

Nu e frumos sa raman datoare asa pe sarbatori. Nela m-a provocat cu o leapsa. Bucket list asta e o lista cu dorinte pe care le vrei indeplinite inainte sa mori :D.

Mie mi-e teama sa imi pun dorinte concrete, altele decat sa traim sanatosi, pentru ca de cateva ori am observat, la mine sau la altii, ca nu e tot timpul roz cand ti se indeplineste o dorinta. Cineva isi doreste sa treaca printr-o experienta inaltatoare care sa-i aduca mai aproape de Dumnezeu, si au parte de un accident tragic, eventual sunt singurii supravietuitori. Si chiar vorbesc despre o tipa a carei emisiune am ascultat-o si care a ajuns astfel mai aproape de Dumnezeu, e foarte credincioasa acum. Dar cu ce pret? Sau sunt care si-au dorit sa ajunga in tari straine, si ajung acolo si nu le e mai bine ca acasa. Eu chiar cred ca dorintele, o data verbalizate, se vor indeplini, si mai cred si ca trebuie sa avem grija ce ne dorim...

Nela s-a inspirat si de aici, asa ca dupa ce mi-am scris mental dorintele proprii, m-am uitat si acolo. M-au facut sa zambesc "phrases to say before you die" :D.

Dar sa incepem:


1. sa calatoresc cel putin 1 an in SUA. Sau 1 an doar in New York (sa-mi iau pranzul pe o patura in Central Park), si inca un an pentru restul tarii :D. Aici nu are rost sa irosesc inca vreo 50 de puncte cu ce imi doresc sa vad sau sa fac in state :D.

(la cat sunt de indragostita din filme de Central Park, pun poze doar de acolo :D)

2. sa inot in ocean e ceva implicit in mai multe din punctele astea :D

3. sa imi petrec Craciunul si Anul Nou la New York

4. sa stau cel putin 6 luni in Australia si Noua Zeelanda.

5. sa ma scufund in niste peisaje acvatice de vis. Ore intregi, zile intregi, nu doar asa turistic, 15 minute.

6. sa inot cu delfinii

7. sa mai fiu insarcinata. cel putin o data :))

8. sa invat sa patinez si pe role si pe gheata

9. sa merg cel putin intr-o croaziera

10. sa merg intr-un spa din acela de detoxifiere fizica si emotionala :D

11. sa invat sa meditez si sa fac yoga

12. daca tot mi-e teama sa imi pun dorinta de mai jos, de la *, atunci macar sa ajung ca iarna sa mi-o petrec in casuta mea dintr-o tara mai calda... :D

13. sa petrec vreo luna pe o insula pustie doar cu familia mea apropiata (voit! nu Doamne fereste altfel... deci sa fie totul in siguranta. Eu va zic ca mi-e teama de pus dorinte, ca orice se poate interpreta de catre "soarta" altfel si sa ajungi sa iti dai peste gura ce ti-ai dorit. Nu de alta, dar stiti ca se implineste, da? :D)

14. sa mai vizitez o data Israelul. Nu in grup turistic, ci eu de capul meu, cel putin o luna.

15. hai si doua saptamani la Paris :d.

16. sa scriu o carte (si sa fie buna :)) )

17. sa particip o data la concertul de Anul Nou de la Viena. Nu sunt eu destul de inteligenta pentru a cunoaste muzica clasica, dar acest concert ma face sa ma simt minunat.

18. sa zbor cu un balon. Asta era aproape realizabil anul acesta, au fost niste baloane la Baia Mare pe aeroport, dar uite ca atunci nu imi doream :)))

19. sa sar cu parasuta, dar nu vreau neaparat sa invat asta, deci accept si sa sar cu cineva, cu un instructor.

20. sa zbor cu elicopterul.

21. sa nasc natural acasa.



22. sa particip la o nastere acasa.

23. sa vad o aurora boreala.

24. oricat ma feresc sa mai scriu despre vizite in tari straine, pana la urma cred ca mi-ar placea sa le vad macar pe cele mai reprezentative de pe fiecare continent. Dar ma refer la natura, la piesaje diferite, clima distincta a fiecareia, oamenii, obiceiurile, si nu monumente si muzee.

25. sa imi descopar si eu o preocupare manuala (cusut, tricotat, sculptat, modelat, pictat, ...) care sa ma relaxeze si cu care sa creez ceva frumos.

26. sa ajung sa pot sa traiesc viata alaturi de familia mea fara stresul unui salar, fara stresul pensiei, sa avem bani suficienti din ceva ce as face cu placere.

27. cat lucrez sa lucrez de acasa

28. sa pun la punct cele 4 suluri de arbore genealogic pe care le-am scris in urma cu vreo 20 de ani cu bunica mea.

29. sa pot sa ma despart de lucruri si sa donez tot ce nu folosesc, sa fac o curatenie generala peste tot (casa, garaj, cutii, ...)

30. sa ajung sa consum 99% alimente pe care sa le produc in mini-ferma proprie.

31. sa inot noaptea, eventual goala :D.

32. sa am un tavan de sticla sa pot sa vad stelele din pat. DAR, sa fie cumva sigur si in caz de furtuni, ca la Napradea am un geam in acoperis, in camera mea din mansarda, si atunci cand sunt furtuni e un cosmar :D.

33. sa ma hipnotizeze cineva... hmm aici inca am dubii daca as avea incredere.

34. sa scap pentru totdeauna de acnee.

35. sa fiu slaba si fit si sa nu ma mai stresez cu silueta :D.

36. sa imi organizez toate fisierele si toate pozele si toate linkurile salvate. Sa le am toate in acelasi loc, si cele de pe vechile computere.

37. sa reusesc sa scriu pe bloguri sau in alte parti tot ce am in plan si in cap sa scriu de multa vreme.

38. sa nu mai am nimic stresant in to-do-list.

39. sa reusesc sa fac ordine si in conturile de mail :D.

40. sa fiu sanatoasa in sensul sa reusesc sa imi vindec bolile cronice actuale doar cu metode naturiste, homeopate si stil de viata sanatos.



* as fi vrut sa scriu si o dorinta ascunsa, aceea de a locui intr-o tara calda, intr-o casuta, langa mare. Dar inca nu stiu sigur daca vreau cu adevarat, nu ma vad in stare sa ma rup de locurile de bastina. As suferi cu gandul la satul bunicilor mei. In plus, mi-e teama ca de obicei ce iti doresti se indeplineste, si nu tot timpul e cum vrem noi. Se intampla cand pentru a ajunge undeva treci prin niste tragedii, si prefer locul calduros decat sa am parte de multa durere inainte de un mare vis. Vis care, o data implinit, nu tot timpul e la fel de frumos cum parea de la departare.

** alta dorinta ascunsa de care mi-e teama totusi, daca as ajunge pana acolo, e sa zbor in spatiu :D.

*** din moment ce nu vreau sa port aparat dentar, mi-e teama sa imi doresc dinti drepti, pentru ca asta ar insemna ca nu vor mai fi ai mei :))).


Am vazut ca Nela a nominalizat deja cateva mamici cunoscute si de mine, asa ca dau leapsa mai departe catre... Andra, Maria, Raluca, Raluca, sakura, Adriana si mi se pare o leapsa faina si pentru Simona.