Desi starea de spirit m-ar duce la un abandon al blogului cateva zile, nu puteam sa trec peste luniversarea noastra. Alex are 7 luni! Iupiii! Nu-mi dau seama unde a zburat luna asta, a saptea, incredibil, parca a fost o saptamana de fapt...
Greutatea la 7 luni: - 8.74 kg pe stomacul gol (deci + 360 de grame)
- 8.90 kg in timpul zilei.
Mda, saptamana trecuta a pus 200 de grame din plusul asta de 360, saptamana asta a scazut 50... Nu m-am gandit sa-l cantaresc inainte de a merge la Cluj si dupa, sa vad cat scade el la cate un drum din asta, intr-o zi in care nu prea papa...
Azi dimineata s-a trezit la 6 si ceva, l-am dus la bunicu-sau sa ma mai intind putin. Cand l-a adus mami inapoi mi-a zis distrata ca i-a spus Alex ce vrea: "abu mmmma, abu mmmma" adica sa doarma, dar cu mama, ca doar la el somnul si foamea sunt acelasi lucru.
Nu-mi dau seama daca azi a fost mai marait din cauze de ploaie, de somn (ca n-a prea dormit), sau de dintisori. Dar a fost rrrrrraaaauuuu si marrrrrraaaiiiittt. Nu i-am mai dat Camilia pentru ca m-am gandit sa nu exagerez, poate mai avem mult pana iese dintele, doar n-o sa-i dau zilnic pana atunci, si apoi asa la fiecare. Mai ales ca reuseam noi sa-l calmam. Am avut noroc si ca a fost Relu acasa. Reuseam sa-l calmam daca ii distrageam atentia cu ceva. Dar dura foarte putin linistea, cateva secunde, apoi iar trebuia inventat altceva. A fost foarte agitat. Si plange dupa mine de ti se rupe sufletul. Oricum maraie la oricine sta in brate, ca sa il iau eu, dar daca ma vede ca ies din camera incepe sa planga in hohote. Si se intinde dupa mine. Asa ca a fost greu inclusiv sa merg sa-mi iau niste fructe la cina. El are impresia, probabil, daca il dor dintisorii, ca daca e la mama trece tot. Mai avea manifestari din astea cand era racit si nu putea respira, voia doar la mine. Si voia des tzitzi. Asa si acum. Am incercat sa-i dau de cate ori cere, dar a vomat, asa ca am revenit la restrictia noastra sa nu-i dau mai des de 3 ore. Problema e ca si la mine in brate e marait, dar macar nu plange, asa ca Relu se distreaza ca trebuie eu sa il distrez de numa.
Asa ca dimineata ma intrebam daca sa-i dau morcov asa marait. Dilema a fost degeaba, ca oricum nu a vrut. Nu stiu daca a inghitit 2 picaturi. Dar isi intorcea capul si nu mai voia deloc lingurita. Asa ca am incheiat ziua doi de morcov, dar nici nu stiu daca asa pot spune ca facem 4 zile consecutive de morcov pentru a studia reactiile adverse...
Tot in domeniul gastronomic, acuma seara tot incercam noi sa-l mai distram pe pui si cand am inceput eu cina, i-am dat si lui Relu o felie de mar curatata sa i-o dea s-o roada, in ideea ca ii va placea pe gingii, va rontai la ea, o va suge de suc, etc. Oricum, mar nu a mai papat de dinainte de Cluj. A fost super entuziasmat, Relu de-abia ii tinea bucata aia de mar sa nu si-o bage toata in gurita. A ros-o, a supt-o, a molfait-o. Dar destul de repede s-a prins de treaba si a muscat din el. Ne-am agitat amandoi sa-i luam bucatile din gura. L-a mai lasat Relu o data sa vada ce face cu marul si el iar a muscat, cu gingiutele lui, cateva bucati mari. I le-am scos cu greu din gura, erau deja inspre gat, deja ma gandeam daca stiu cum se face Heimlich aia... Asa ca nu mai incercam in graba auto-diversificare cu mar de-al nostru... Relu a crezut ca Alex ar vrea sa pape, asa ca i-a razuit o bucata de mar, dar n-a vrut sa ia din lingurita, si eu nu i-am lasat sa se joace cu bolul, ca nu avea babetica, erau in sufragerie pe jos, printre jucarii si covorase de joaca, ar fi facut un dezastru.
Ce sa mai zic oare? Am o depresie in mine si nu stiu daca e post-natala, sezoniera (ca toarna cu galeata la noi de mai mult de 24 de ore continuu, au si zis pe realitatea ca nu stiu ce cantitate imensa a plouat in Baia Mare pe metru patrat) sau tiroidiana :D. Ah, sau Boc-Basesciana :)). Azi ii ziceam puiului ce ghinion are ca s-a nascut intr-o tara asa friguroasa si ploioasa si mai e si Base...
Ai mei pleaca la Baile Felix si toata lumea imi spune sa merg si eu cateva zile, ca mi-ar fi mai usor cu bunicii liberi decat singura acasa. Si eram aproape hotarata, calculam cate bagaje ne trebuie la ritmul in care murdareste el haine, si ce ustensile de bucatarie trebuie sa-i duc. Apoi mi-am amintit de cat de greu se acomodeaza el in alte parti. S-ar obisnui cu camera de hotel dupa o zi de foame si nesomn. Apoi de acolo nu m-as mai putea misca. Imi da cel mult o ora jumate de cand se trezeste pana la urmatoarea masa. N-as putea ajunge nici macar pana in Oradea la mall. Partea asta cred ca tine de depresia postnatala, dar tare as vrea sa pot sta departe de casa mai mult de o ora jumate. Si nu ma refer fara el!!! Cu Alex, desigur, dar sa nu trebuiasca sa ma uit la ceas, sa-l vad marait si sa stiu ca trebuie sa mergem acasa... Imi aduc aminte cu asa un mare dor cum stateam in oras sau la cumparaturi cu orele... De ce nu poate si el sa suga ca toti copiii oriunde? Si mai ales sa suga stand frumos la san. Ca degeaba ar suge oriunde, ca nu ma pot plimba cu el agatat de tzitzi prin parc sau intr-o parcare. Nu va spun ce depresie ma apuca si cat lacrimez cand vad poze cu mamici care alapteaza, ca nici nu-mi vine sa cred ca cineva poate sta jos, intr-o postura asa frumoasa si calma si linistita, si sa alapteze un copil. Oare voi trai vreodata asa ceva? :((((((
Nah, sa revenim, ca stric postarea copilului de 7 luni... deci mi-am dat seama ca le-as strica alor mei concediul, ca daca doarme trebuie liniste, si apoi avem asa putin timp la dispozitie intre alaptarile lui sa iesim din camera. Si macar daca ar fi vreme buna, sa zici ca iesi si te plimbi pe acolo, stai la soare. Dar singurele distractii ar fi sa mergem cu masina pe undeva prin jur, ca site-urile de meteo anunta ploi si frig (10 grade) si in zilele urmatoare.
Hai sa inchei cu ceva dragut. Are Alex de vreo doua-trei saptamani o piele incredibil de fina, dar incredibil, in viata mea nu am simtit ceva asa fin si asa placut la atingere! Nimic! Sa spun ca e catifelata ar fi o insulta, catifeaua e dura pe langa pielea lui. E ceva... ca-mi vine doar sa-l mangai toata ziua. Si tot de cand e fina pielicica, se gadila foarte usor! Noi inainte de baita faceam masaj. La inceput se gadila doar la talpi, dar acum se gadila oriunde il masez, si rade in hohote saracutul :D. Si la maini, si la umeri, si la coapse, oriunde!
Se pare ca asta a fost inca o postare fara o structura frumoasa, fara idei de baza, dar deja e bine ca pot da vina pe brain fog...
Si cu toata explicatia depresiilor, am zis oare cat il iubesc pe pui? :)
Greutatea la 7 luni: - 8.74 kg pe stomacul gol (deci + 360 de grame)
- 8.90 kg in timpul zilei.
Mda, saptamana trecuta a pus 200 de grame din plusul asta de 360, saptamana asta a scazut 50... Nu m-am gandit sa-l cantaresc inainte de a merge la Cluj si dupa, sa vad cat scade el la cate un drum din asta, intr-o zi in care nu prea papa...
Azi dimineata s-a trezit la 6 si ceva, l-am dus la bunicu-sau sa ma mai intind putin. Cand l-a adus mami inapoi mi-a zis distrata ca i-a spus Alex ce vrea: "abu mmmma, abu mmmma" adica sa doarma, dar cu mama, ca doar la el somnul si foamea sunt acelasi lucru.
Nu-mi dau seama daca azi a fost mai marait din cauze de ploaie, de somn (ca n-a prea dormit), sau de dintisori. Dar a fost rrrrrraaaauuuu si marrrrrraaaiiiittt. Nu i-am mai dat Camilia pentru ca m-am gandit sa nu exagerez, poate mai avem mult pana iese dintele, doar n-o sa-i dau zilnic pana atunci, si apoi asa la fiecare. Mai ales ca reuseam noi sa-l calmam. Am avut noroc si ca a fost Relu acasa. Reuseam sa-l calmam daca ii distrageam atentia cu ceva. Dar dura foarte putin linistea, cateva secunde, apoi iar trebuia inventat altceva. A fost foarte agitat. Si plange dupa mine de ti se rupe sufletul. Oricum maraie la oricine sta in brate, ca sa il iau eu, dar daca ma vede ca ies din camera incepe sa planga in hohote. Si se intinde dupa mine. Asa ca a fost greu inclusiv sa merg sa-mi iau niste fructe la cina. El are impresia, probabil, daca il dor dintisorii, ca daca e la mama trece tot. Mai avea manifestari din astea cand era racit si nu putea respira, voia doar la mine. Si voia des tzitzi. Asa si acum. Am incercat sa-i dau de cate ori cere, dar a vomat, asa ca am revenit la restrictia noastra sa nu-i dau mai des de 3 ore. Problema e ca si la mine in brate e marait, dar macar nu plange, asa ca Relu se distreaza ca trebuie eu sa il distrez de numa.
Asa ca dimineata ma intrebam daca sa-i dau morcov asa marait. Dilema a fost degeaba, ca oricum nu a vrut. Nu stiu daca a inghitit 2 picaturi. Dar isi intorcea capul si nu mai voia deloc lingurita. Asa ca am incheiat ziua doi de morcov, dar nici nu stiu daca asa pot spune ca facem 4 zile consecutive de morcov pentru a studia reactiile adverse...
Tot in domeniul gastronomic, acuma seara tot incercam noi sa-l mai distram pe pui si cand am inceput eu cina, i-am dat si lui Relu o felie de mar curatata sa i-o dea s-o roada, in ideea ca ii va placea pe gingii, va rontai la ea, o va suge de suc, etc. Oricum, mar nu a mai papat de dinainte de Cluj. A fost super entuziasmat, Relu de-abia ii tinea bucata aia de mar sa nu si-o bage toata in gurita. A ros-o, a supt-o, a molfait-o. Dar destul de repede s-a prins de treaba si a muscat din el. Ne-am agitat amandoi sa-i luam bucatile din gura. L-a mai lasat Relu o data sa vada ce face cu marul si el iar a muscat, cu gingiutele lui, cateva bucati mari. I le-am scos cu greu din gura, erau deja inspre gat, deja ma gandeam daca stiu cum se face Heimlich aia... Asa ca nu mai incercam in graba auto-diversificare cu mar de-al nostru... Relu a crezut ca Alex ar vrea sa pape, asa ca i-a razuit o bucata de mar, dar n-a vrut sa ia din lingurita, si eu nu i-am lasat sa se joace cu bolul, ca nu avea babetica, erau in sufragerie pe jos, printre jucarii si covorase de joaca, ar fi facut un dezastru.
Ce sa mai zic oare? Am o depresie in mine si nu stiu daca e post-natala, sezoniera (ca toarna cu galeata la noi de mai mult de 24 de ore continuu, au si zis pe realitatea ca nu stiu ce cantitate imensa a plouat in Baia Mare pe metru patrat) sau tiroidiana :D. Ah, sau Boc-Basesciana :)). Azi ii ziceam puiului ce ghinion are ca s-a nascut intr-o tara asa friguroasa si ploioasa si mai e si Base...
Ai mei pleaca la Baile Felix si toata lumea imi spune sa merg si eu cateva zile, ca mi-ar fi mai usor cu bunicii liberi decat singura acasa. Si eram aproape hotarata, calculam cate bagaje ne trebuie la ritmul in care murdareste el haine, si ce ustensile de bucatarie trebuie sa-i duc. Apoi mi-am amintit de cat de greu se acomodeaza el in alte parti. S-ar obisnui cu camera de hotel dupa o zi de foame si nesomn. Apoi de acolo nu m-as mai putea misca. Imi da cel mult o ora jumate de cand se trezeste pana la urmatoarea masa. N-as putea ajunge nici macar pana in Oradea la mall. Partea asta cred ca tine de depresia postnatala, dar tare as vrea sa pot sta departe de casa mai mult de o ora jumate. Si nu ma refer fara el!!! Cu Alex, desigur, dar sa nu trebuiasca sa ma uit la ceas, sa-l vad marait si sa stiu ca trebuie sa mergem acasa... Imi aduc aminte cu asa un mare dor cum stateam in oras sau la cumparaturi cu orele... De ce nu poate si el sa suga ca toti copiii oriunde? Si mai ales sa suga stand frumos la san. Ca degeaba ar suge oriunde, ca nu ma pot plimba cu el agatat de tzitzi prin parc sau intr-o parcare. Nu va spun ce depresie ma apuca si cat lacrimez cand vad poze cu mamici care alapteaza, ca nici nu-mi vine sa cred ca cineva poate sta jos, intr-o postura asa frumoasa si calma si linistita, si sa alapteze un copil. Oare voi trai vreodata asa ceva? :((((((
Nah, sa revenim, ca stric postarea copilului de 7 luni... deci mi-am dat seama ca le-as strica alor mei concediul, ca daca doarme trebuie liniste, si apoi avem asa putin timp la dispozitie intre alaptarile lui sa iesim din camera. Si macar daca ar fi vreme buna, sa zici ca iesi si te plimbi pe acolo, stai la soare. Dar singurele distractii ar fi sa mergem cu masina pe undeva prin jur, ca site-urile de meteo anunta ploi si frig (10 grade) si in zilele urmatoare.
Hai sa inchei cu ceva dragut. Are Alex de vreo doua-trei saptamani o piele incredibil de fina, dar incredibil, in viata mea nu am simtit ceva asa fin si asa placut la atingere! Nimic! Sa spun ca e catifelata ar fi o insulta, catifeaua e dura pe langa pielea lui. E ceva... ca-mi vine doar sa-l mangai toata ziua. Si tot de cand e fina pielicica, se gadila foarte usor! Noi inainte de baita faceam masaj. La inceput se gadila doar la talpi, dar acum se gadila oriunde il masez, si rade in hohote saracutul :D. Si la maini, si la umeri, si la coapse, oriunde!
Se pare ca asta a fost inca o postare fara o structura frumoasa, fara idei de baza, dar deja e bine ca pot da vina pe brain fog...
Si cu toata explicatia depresiilor, am zis oare cat il iubesc pe pui? :)
Postări
