Despre hipotiroidism, tiroidita autoimuna Hashimoto, sarcina si alaptare

Saptamanal primesc cate un mail in care sunt intrebata de problemele mele de tiroida in raport cu sarcina si alaptarea. Din moment ce mi-e din ce in ce mai greu sa raspund la mailuri, am ales ce era inteligent sa fac de la bun inceput: sa scriu aici.

Istoric:

• Prin 2004 am aflat ca am hipotiroidism subclinic (adica aproape hipo :D) si tiroidita autoimuna Hashimoto. Si Hashimoto de felul ei determina in timp hipotiroidism oricum. Dupa un rateu la endocrinologie in Baia Mare, unde mi s-a dat tratament cu iod, am ajuns la o dr.conf in Cluj. Lectia nr. 1: nu asculta orbeste de medici, intereseaza-te. Lectia nr. 2: desi iodul se spune ca previne hipotiroidismul, iodul sintetic este total interzis in Hashimoto, ajuta anticorpii in distrugerea masiva a tiroidei.

• La inceputul anului 2008 am pornit atacul naturist impotriva celor doua boli endocrine ale mele. Pentru ca pe langa Hashimoto, mai aveam si PCOS (Sindrom Ovarian Polichistic).

Permiteti-mi in acest punct sa inserez un fragment dintr-o postare de-a mea de anul trecut, pentru ca prezinta principalele cauze ale bolii autoimune si principalele consecinte:


<< Tiroidita autoimuna Hashimoto. E data in general si de iodul sintetic din sarea iodata artificial si din produsele ce o contin (boala apare DOAR in tarile care iodeaza artificial sarea), si de o dereglare a sistemului imunitar la nivel intestinal (de cele mai multe ori bolile autoimune sunt in stransa legatura cu Sindromul Colonului Permeabil (Leaky Gut), care e in stransa legatura cu o diversificare precoce in copilarie cu alimente necorespunzatoare), si de o lipsa a vitaminei D. Aceasta boala determina:

o Lipsa ovulatiei


o Hipotiroidism – de fapt doctorii cand afla de Hashimoto iti spun ca nu exista cura, e pe viata, nu au ce sa-ti dea pana cand vei face hipotiroidism, si abia atunci iti vor da hormoni sintetici sa inlocuiasca functia tiroidei. Hipotiroidismul e la randul lui un factor care provoaca infertilitate, si mai ales este foarte grav netratat in sarcina, pentru ca da cretinism fatului. De aceea in timpul sarcinii mamicile care stiu ca au probleme cu tiroida trebuie sa se monitorizeze constant. 

o Uneori probleme de tiroida la bebelus. Hipotiroidismul se poate analiza de la nastere. O mentiune speciala aici as face referitoare la vaccinuri. Vaccinurile stiti ca doar uneori fac ravagii in organismele micutilor. Ei bine, pe fond autoimun sunt foarte periculoase, deci daca se suspecteaza o boala autoimuna la bebelus, e mai bine sa amanati vaccinurile pana cand va puteti consulta cu un specialist in imunitate. Nu e nici o graba, really, sigur nu va lua in primii ani Hepatita B, boala pentru care se face primul vaccin in primele clipe, ca banuiesc ca nu il scoateti pe varianta, nu se apuca de droguri si nu face transfuzii cu sange netestat. Are vreme toata viata sa si-l faca. Apropo de asta, eu aveam de multi ani doar anticorpul anti-TPO, in care eram deja “specializata” la cat am citit. Ei bine, dupa un vaccin prin anii 2000, am “capatat” si anticorpul anti-tg (tot un anticorp tiroidian), care se face aproape exclusiv din cauza mercurului. Ta-da-dam! 

• Si, cel mai grav, pierderea sarcinii. Anticorpii tiroidieni resping tesutul tiroidian, il distrug pur si simplu, il “mananca”. Sunt ajutati de iodul sintetic, deci cu cat se ia mai mult iod sintetic (chiar si in medicamentele de iod recomandate de endocrinologii super nepriceputi), cu atat anticorpii omoara mai repede tiroida. Ei bine, in trimestrul 2 cand apare tiroida fatului, anticorpii gasesc aceste celule noi de “omorat” si ataca fatul. Lucru care duce in general la pierderea sarcinii, in trimestrul 2. Treaba cu iodul sintetic sa nu credeti ca o am eu de la dr.google, spun asta pentru ca de multe ori lumea da ochii peste cap ca nu am incredere in medici. Doctorita endocrinoloaga de la Baia Mare m-a infundat de iod, eu am inceput sa citesc pe tema si l-am oprit, m-am programat la Cluj si acolo doctorita, cand i-am zis de iod, s-a dat pe spate pe scaun si cu ochii mari a spus “iod in tiroidita hashimoto???”.  >>



Dar din moment ce toata postarea in rest e despre istoricul meu cu PCOS si cu bolile de tiroida, va invit s-o cititi aici, n-are rost sa repet:
Cum a aparut Alex pe lume – partea intai: terenul arid

Daca tot suntem acolo, musai de citit si cum am reusit printr-un stil de viata sanatos sa inving aceasta boala, sa raman insarcinata si sa duc sarcina la final:
Cum a aparut Alex pe lume – partea a 2-a: pregatirea terenului (i) (spirituale)
Cum a aparut Alex pe lume – partea a 2-a: pregatirea terenului (ii) (remedii naturiste)
Cum a aparut Alex pe lume – partea a 2-a: pregatirea terenului (iii) (vitamine, in special D, minerale + ce am eliminat din viata de zi cu zi)
Cum a aparut Alex pe lume – partea a 2-a: pregatirea terenului (iv) (alimentatie)
Cum a aparut Alex pe lume – partea a 2-a: pregatirea terenului (v) (sportul)

• Continui cu istoricul deci. In 2009 am fost insarcinata cu Alex. Dr. conf. la care umblasem pana atunci mi-a inchis telefonul in nas cand am intrebat-o disperata ce sa fac sa imi sustin sarcina. A inchis dupa ce mi-a zis nervoasa ca e imposibil sa fiu insarcinata. Asa ca m-am reprofilat la alta doamna doctor. Din moment ce a fost o sarcina obtinuta miraculos, am fost ascultatoare si incepand cu trimestrul 2 am luat euthyrox. Nu stiu daca era necesar, daca l-a salvat pe Alex de la cretinism sau i-a facut de fapt rau. Dar in acele momente, chiar daca nu medicina alopata imi daduse sarcina, am ales calea ei pentru posibilul hipotiroidism din sarcina. TSH-ul nu era sub limita, era in interval, la limita. In schimb doamna doctor spunea ca FT4, chiar daca era in interval, fiind la limita de sus, era periculos. Am inceput euthyroxul. Am facut analize toata sarcina. La nastere Alex nu a avut hipotiroidism.

• Referitor la alaptarea sub euthyrox eram in dubii daca il dereglez pe Alex hormonal sau din contra, eu neavand probabil suficienti hormoni tiroidieni, i-as fi facut rau dandu-i insuficienti prin lapte, daca nu luam. Cand am mers la Cluj la primele analize de dupa nastere, pe la 7-8 luni, nu mai stiu, am avut un soc. Dr. spunea ca ar trebui sa-mi intarc copilul si sa cresc doza de hormoni. Apoi peste un timp iar sa cresc, pentru ca tiroida se tot leneveste pe masura ce corpul primeste hormoni sintetici. Pe urma sa extirpam tiroida si sa iau pe viata medicamente. Cat de simplu ca putem sa ne eliminam pe rand organele si sa luam medicamente in locul lor! Stiam ca asta ar fi mult mai grav decat faptul ca digestia mea e ingrozitoare de la extirparea apendicelui (care pana la urma cica are rol in producerea bacteriilor probiotice, nu se scoate pentru ca dr. nu are ce lucra), si mai ales a fierei (dupa colecistectomie au urmat 3 ani de cosmar cu greturi zilnice, dimineata, seara, la stres, la oboseala, la emotii, greturi care mi-au schimbat viata total pentru ca imi era teama si sa merg undeva in oras cu autobuzul sau cu masina). A fost ultima data cand am vizitat-o pe doamna doctor. Desi ca om era ok, spre deosebire de cea anterioara, medical mi se pare ca voia sa imi repare analizele de tiroida fara sa se gandeasca la intregul organism.

Despre gandurile mele din 2010 pe tema asta puteti citi aici:
http://alexcreste.blogspot.ro/2010/05/13.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2010/05/despre-hipo-si-lapte.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2010/05/suc-de-morcov-aiureli-de-tiroida.html


Asadar nu eram dispusa sa imi distrug complet organismul. M-am interesat ce se poate intampla cu Alex sau cu laptele daca il alaptez in timp ce eu am hipotiroidism si m-am decis sa nu cresc doza. Asta era in vara 2010. Ma macina gandul ca ii dau prin lapte acesti hormoni sintetici, asa ca in 2011 am inceput ofensiva, la inceputul verii. Am reluat stilul de viata sanatos amintit in linkurile de mai sus. De dinainte sa fiu mama nu mai mancam prostii nici accidental, dar totusi nu mai facusem sport si nu ma mai gandisem la surse de minerale, vitamine sau la remedii naturiste. Am stat mult la soare in acea vara, de asta programasem lupta la inceputul verii, ca sa profit de vitamina D. Si treptat am tot razuit tableta de Euthyrox pana am luat jumatate, un sfert si apoi deloc.

Observatie: experienta mea nu trebuie sa va inlocuiasca voua tratamentul medical, nu va dau indicatii cum si ce sa faceti. Fiecare isi cunoaste organismul si ia deciziile proprii. Eu sunt foarte drastica la regimul alimentar, asa ca nu pot garanta ca mancand junk poate doar o data pe luna puteti renunta la pilula! Eu mi-am facut constant analizele, sa vad mereu cum sunt, si cu tratamentul in doza prea mica, si fara. Si imi cunosteam organismul de atatia ani atat de bine incat stiam cand hormonii tiroidieni o iau razna: eram dintr-o data deprimata fara motiv, panicata, nu eram in stare sa fac nici un plan de iesire la plimbare fara sa-mi notez pe o foaie ca sa nu uit ceva si sa nu intru in panica, ma ingrasam mult fara motiv, imi cadea parul, imi aparea acnee pe obraji, barbie si maxilar, ma durea capul, eram meteosensibila, aveam tensiune mica si imi era foarte foarte somn dimineata, de-abia ma puteam misca de adormita chiar si la 2-3 ore de la trezire. Deci daca nu va puteti "citi", nu alegeti niciodata alta cale decat cea alopata.

• La finalul verii, dupa 3 luni fara tratament, aveam hormonii la valori perfecte. In primavara dinainte inca aratau ca aveam hipotiroidism. De atunci, de cate ori mi-am facut analizele, au iesit bune. Le-am repetat foarte des si in sarcina cu David in 2012, si chiar daca analizele au iesit ok, de cateva ori am simtit semnele de mai sus si am apelat la homeopatia unicista. Care le facea sa dispara repede.

Asadar, in 2004 aveam Hashimoto, care se spune ca e pe viata. Din 2009 nu mai am anticorpi tiroidieni, desi e scumpa analiza mi-o fac din cand in cand. In 2009 am inceput tratamentul pentru hipotiroidismul din sarcina. In 2010 valorile erau ingrozitoare si mi s-a spus ca e o boala pe viata, cu tratament pe viata. Din 2011 analizele imi ies perfect. Nu sunt atat de mandra incat sa afirm ca m-am vindecat. Consider ca e o lupta continua, pe viata, nu pot fi delasatoare, am aceasta tendinta de hipotiroidism. Imi tin in frau hormonii dereglati, dar nu cu medicamente, acesta e adevarul. Deci nu va pot da o "cura" dupa care sa nu va mai pese de tiroida toata viata, e un demers continuu. Zilele acestea, din cauza oboselii, ma simt mai depresiva, imi vine sa plang fara motiv si sa ma izolez. Am luat la repezeala o lingurita cu praf de kelp. Daca n-as fi mereu cu David in brate poate ma gandeam si la ceva zinc, seleniu si vitamina D, si ma refer, ca intotdeauna, la surse naturale, nu la pilule.

Dupa acest istoric, iau pe rand intrebarile ce mi-au fost puse, copiez aici raspunsurile la cele mai vechi, si raspund la cele noi.



FAQ

1.
"As avea o intrebare scurta scurta, daca ma poti indruma pls. La sfatul tau (postul cu brain fog) mi-am facut si analizele de tiroida pe langa cele de rutina si am TSH dublu fata de valoarea maxima (cu T4 normal), deci se pare ca DA, am hipotiroidie :((

Unde sa ma duc cu analizele astea, la endocrinolog? Tu iei tratament pentru asta, peste alaptare? (nu vreau sa intrerup alaptarea de fel, daca e incompatibil cu tratamentul, atunci ma lipsesc de el, sau merg pe homeopate). Ai facut si ecografie la tiroida?"


Eu:
"Hai ca raspund cat de scurt pot, ca daca inchid acuma pagina apoi uit mai tarziu.

Am facut si ecografie.

Eu am luat tratament medicamentos din sarcina pentru ca hipotiroidismul in sarcina e foarte periculos, ies copii bolnavi de cretinism. Dupa nastere a vrut dr sa-mi mareasca doza, dar mi-a zis sa intarc. Deci pe doza mica nu e o problema alaptarea.

Eu am fost nervoasa pentru ca mi-a zis ca voi lua doza din ce in ce mai mare pana cand oricum imi vor scoate tiroida afara, ca nu va mai lucra ea.

Asa ca, daca tot dr zicea ca doza asa mica degeaba iau, am zis ca o tai de tot :)). Am tot ras din pilula cate un pic, am ajuns la 3/4, la 1/2, la 1/3, 1/4, pana cand n-am mai luat-o. Din iulie parca nu am mai luat. Cred ca am scris in a doua postare ce e ok la tiroida: iod organic din kelp, seleniu si zinc. Fara zahar. Mult sport. Fara clor (adica nici consumat in ciorbe apa de robinet). Fara fluor in pasta de dinti. Cat mai putine cereale si lactate, mai ales daca e vorba de lactate pasteurizate. E ok carne, legume, fructe. Si multa vitamina D.

Edit 21 iulie 2014: Am aflat ca e posibil ca multora cu Hashimoto sa nu le fie bine nici dupa iod natural din kelp. Unii nici nu au nevoie, pentru ca nu au tendinte de hipotiroidism. Asa ca sfatul meu ar fi sa incercati sa introduceti kelp in alimentatie/suplimentatie doar daca analizele arata o tendinta de hipotiroidism, astfel putem spune ca merita riscul sa aflati cum reactionati la kelp. Introduceti treptat si faceti analize de anti-TPO, sa vedeti cum reactionati. Mai multe cititi aici. 

In toamna, dupa vitamina D de la soare, aveam analizele perfecte, pe cand in primavara, pe tratament, aveam hipotiroidism.

Sa cauti remedii naturiste. Sunt multe. Uite, si aswaghanda stiu ca e foarte buna. Cauta pe naturalnews.com, renegadehealth.com, mercola.com cu "thyroid".

Iti mai dau un link bun: http://chriskresser.com/thyroid.

Ce as face in locul tau? As incerca vreo 6 luni din alimentatie sanatoasa, sport, soare, remedii naturiste. Apoi inca o tura de analize si abia apoi m-as duce la medic. Dar nu pot decide eu in locul tau . Tu stii cum te simti mai in siguranta.

Cele doua postari de pe alexcreste sunt scrise de mine, uneori la nervi :D. Ideea e ca doctorii cam exagereaza oricum. Nici daca maresti doza nu trebuie sa intarci. Nici daca nu maresti acuma doza nu ti se intampla nimic la tiroida. La urma urmei poti amana tratamentul si sa-l faci dupa ce nu mai vrei sa alaptezi. Eu la ultimele analize, din toamna, fara euthyrox, tsh-ul il aveam perfect, anticorpii tiroidieni perfecti.

Cand am fost la ea atunci, la postarea cu 13, eu luam o pilula de euthyrox de 25 micrograme, inca din sarcina, cand am descoperit hipotiroidismul. Ea voia sa-mi mareasca la 100 micrograme intr-o prima faza, si apoi mi-a zis ca va trebui sa tot mareasca doza pana cand va prelua complet rolul tiroidei, si o va scoate la pensie. Mi-a zis ca la 100 de micrograme nu am voie sa alaptez.

Daca vrei sa urmezi tratamentul (sunt constienta ca nu toti oamenii au nervi pe doctori, ca mine; eu am un istoric cu ei, de la faptul ca nu pot avea copii, pana la multe altele, dupa care mi-am pierdut increderea), reiau, deci daca te simti mai in siguranta sa asculti de ea si sa urmezi tratamentul, sa stii ca nu e nici o problema cu alaptarea. Din ce am cautat atunci nu are nicio legatura. Gandeste-te ca la o femeie sanatoasa, hormonii aia ajung la copil pentru ca ii are ea. La noi, probabil ca ii ajung cei artificiali, dar tot in doza in care ar ajunge si cei naturali. Si in plus, am o prietena in Londra care lua 125 micrograme pe zi, si alapta, si doctorul i-a zis ca e ok.

Daca nu vrei sa urmezi tratamentul, iar e ok. Nu pica cerul pe noi. In sarcina e mai grav hipotiroidismul si trebuie tratament, pentru ca altfel fatul nu se dezvolta ok. Dar in alaptare, orice am cautat eu despre hipotiroidism nedepistat si/sau netratat, singurele probleme sunt cantitatea mai scazuta de lapte si dureri la articulatii dimineata. Eu am avut doar in primele luni dureri la glezne dimineata. Cu laptele nu am avut probleme niciodata. Alex are acum 2 ani si 4 luni si ii ies maselele, deci e alaptat exclusiv, din motive de alinare :D. Pe mine ma deranja uneori hipotiroidismul pentru ca ma ingrasam chiar daca mancam dietetic mereu, imi era frig, imi era somn, eram mai obosita. Dar am considerat ca toate astea le pot rabda ca sa il alaptez linistita pe Alex cat mai vrea. Nu stiu cat e de grava situatia cu hipotiroidismul la tine. La mine am considerat ca doctorita vrea doar sa bifeze in agenda ca mi-a rezolvat analizele, chiar daca per total mi-ar fi facut mai mult rau.

Dar, pe termen lung, fie ca iei tratament, fie ca nu, musai sa citesti mult pe tema, sa iei alge marine kelp pentru iodul organic (sa eviti iodul sintetic, inclusiv din sarea iodata, din painea din comert facuta cu sare iodata, din orice aliment procesat din comert), sa iei nuci de brazilia pentru seleniu, sa mananci carne si scoici si alte surse de zinc (eu sunt vegetariana, deci mai greu... din tot felul de seminte). Sa citesti si linkul de mai sus, al lui Chris, povesteste mult despre dieta, si despre legaturile bolilor de tiroida cu intoleranta la gluten.

Sper ca nu te-am coplesit cu informatii, si acum sa abandonezi lupta pentru ca ti se pare prea mult, prea greu. Eu informatiile astea le-am invatat din 2004 incoace, de cand mi-am descoperit tiroidita autoimuna Hashimoto. Si toate schimbarile in dieta le-am facut treptat, cat sa ma obisnuiesc, si sa nu ma simt frustrata.

Sunt aici daca ai intrebari, dileme si daca n-am explicat bine. Tot mai scriam un cuvant si ma mai jucam cu juniorul :))

Multa sanatate si alaptare fara probleme!
Raluca.”


2.

“intrebarea care ma macina acum este de ce ATPO ul meu care este in prezent 293 si care acum vreo 2 luni era peste 500, a fost la 6 saptamani dupa nastere 94? de ce oare a scazut atunci cand tocmai terminasem perioada de lauzie si cand dupa mintea mea, ar fi trebuit sa fie mai mare? oare ce am facut atunci sau ce s-o fi intamplat astfel incat sa stiu si sa incerc de acum inainte?”

Eu: 
“ATPO si ATG mie nici nu mi le-a mai cerut endocrinoloaga din momentul in care am primit diagnosticul de hipotiroidism pe baza tsh-ului si a ft4-ului. Pana atunci avusesem doar tiroidita auto-imuna, pentru care oricum nu avea leac. Dupa aceea, pe ea o interesa cum sa faca sa am suficienti hormoni tiroidieni, nu o mai interesau anticorpii. Deci nu stiu cum i-am avut la nastere sau imediat dupa. Poate nu cerea analiza si pentru ca se produc probabil unele modificari hormonale atunci si scad, cine stie? La inceputul sarcinii, de exemplu, mi se pare normal sa scada orice anticorpi avem in sange (si aia buni care ne feresc de boli), pentru a nu respinge noul organism care se ataseaza de corpul nostru. Deci e posibil ca scaderea de atunci sa fi fost normala. Sau poate ai facut ceva, cum zici tu :D, poate ai fost mai fericita, poate nu te-ai mai gandit la boala, etc.”


3.

“Eu sufar de hipotiroidism (hashimoto) , si urmez tratament cu eutyrox. Analiza TSH-ului imi oscileaza de la 2 luni la 2 luni (merg la control din 2 in 2 luni) acuma este valoarea de 48, acuma este 0.03 (sub limita normala). Doctorita mea spune ca din cauza ca alaptez corpul meu este ravasit adica mai multi factori imi fac oscilatiile astea la tiroida : alaptat, oboseala . Mentionez ca am 3 copii (nu mi-e usor) si ma trezesc si noaptea de 3 -4 ori la asta mic.

Si doctorita mea imi tot spune sa nu mai alaptez decat pana la un an ,daca vreau sa aduc analiza la limite normale. Eu vreau sa alaptez mult mai mult. Nu stiu ce sa fac, nu vreau sa se supere doctorita mea ca nu o ascult dar sunt convinsa ca o sa alaptez peste 1 an (am lapte mult ). Si stiu cat este de sanatos pentru copilul meu !”

Eu:
“Eu inainte de prima sarcina nu am avut hipotiroidism, insa am avut tiroidita autoimuna Hashimoto. M-am straduit sa scap de ea prin alimentatie si stil de viata sanatos si pot spune acum ca nu o mai am, desi medicii spun ca o ai pe viata, ca orice boala autoimuna. In timpul primei sarcini mi-am monitorizat tsh-ul si ft4, sa fiu pe faza daca fac cumva hipotiroidism. Stiam ca Hashimoto da risc de pierdere a sarcinii, si traiam cu o mica teama, dar stiam si ca un hipotiroidism netratat duce la cretinism la copil. Asa ca oricat sunt eu de impotriva medicamentelor, cand dr. mi-a spus ca ft4 a scazut prea tare, am luat euthyrox. Am continuat cu el toata sarcina, si dupa ce am nascut in continuare, pentru ca imi era teama sa-l intrerup, nu aveam timp sa ma interesez ce inseamna aceasta intrerupere pentru copilul meu. Stiam ca daca as fi EU cea de dinainte de sarcina as fi renuntat la orice medicamente si as fi incercat o reglare din stilul de viata sau cu remedii naturiste.

La vreo 7 luni de la nastere (cred) am mers la control. Aveam analizele si mai proaste decat inainte si dr. nu a fost deloc surprinsa. A spus ca e din cauza euhtyrox-ului, care incet incet imi face tiroida si mai lenesa, si deci va fi nevoie de o doza din ce in ce mai mare de euthryrox, pana cand va prelua total rolul tiroidei, si probabil atunci voi face o operatie de extirpare a tiroidei. Mi-a spus ca atunci, pe loc, ar trebui sa imi intarc copilul, pentru ca doza imensa ce voia sa mi-o dea l-ar fi afectat. Al meu prunc a fost alaptat aproape exclusiv pana la 2 ani si 4 luni cand s-a apucat de mancare, ca sa-ti imaginezi ce ar fi insemnat pentru el sa-l intarc la 7 luni...

Nu mi-a placut deloc nici teoria cu euthyrox in loc de hormonii mei, am fost foarte nervoasa, m-am simtit pacalita ca am intrat intr-un cerc vicios. M-am interesat ce ar insemna ca o mama ce alapteaza sa aiba hipotiroidism netratat. Ma interesa ce efecte ar avea asupra copilului, nu ii dereglam cumva sistemul hormonal? Si am gasit ca singurele consecinte negative sunt: dureri articulare (le aveam deja, dimineata aveam picioarele intepenite) si scaderea secretiei de lapte. Eu deocamdata aveam chiar supra-secretie de lapte, asa ca am zis ca imi permit sa incerc. Am continuat doza ce o luasem in sarcina (o pilula de 25), nu am crescut-o. Eu oricum mancam sanatos, faceam miscare cat imi permitea piticul, eliminasem teflon, cosmetice nebio, na, tot ce tine de un lifestyle sanatos. Peste inca un an, la un an si ceva de la nastere, am inceput sa am timp sa fiu si mai atenta, sa imi introduc in alimentatie mineralele necesare functionarii tiroidei, si am inceput sa tai din pilula. Am vrut sa fac asta la inceput de vara, stiind ca vitamina D de la soare ajuta mult tiroida. Asta a fost deci in vara 2011. Am inceput s-o razuiesc putin cate putin in fiecare dimineata, am ajuns treptat la 3/4, apoi la 1/2, apoi la un sfert. Si incet incet a disparut total.

La finalul verii mi-am facut analizele si erau perfecte, nu aveam deloc hipotiroidism, reusisem sa-mi repornesc tiroida lenesa. Nu m-am culcat pe o ureche, am avut in continuare o viata sanatoasa. Oboseala o bifez si eu, desi nu stiu cum e cu 3 copii (felicitari!). Dar al meu in primele 10 luni a supt doar plimbat (si dupa fiecare supt, inclusiv dupa alea de noapte, trebuia plimbat vreo 45 de minute sa nu vomite rau de tot in jet), pana la 1 an si 8 luni a trebuit plimbat ca sa adoarma, chiar si o ora de cele mai multe ori. Pot numara pe degetele de la o mana de cate ori a stat intr-un carucior, la plimbare kilometri si ore intregi doar in mijloace de purtare. Acasa in primele 6 luni nu am putut nici 2 secunde sa-l pun jos sprijinit pe o perna, ca voma in jet si plangea, deci doar in brate. A avut cel putin 3-4 treziri pe noapte pana acum la 2 ani si 10 luni, cand mi-a disparut laptele din cauza celei de-a doua sarcini. Si chiar si acum se cere in brate si prin casa si afara, si gravida in luna a 9-a il port destul de usor. Are cel mult un somn pe zi (adica uneori nu-l are :))) ), de vreo ora. Si seara se culca de fapt noaptea, la 1:30-2:00, si eu mai stau o ora sa ma relaxez sau sa lucrez ceva. Asta e foarte nesanatos, sa nu faci ca mine :)). Dar incercam sa-ti spun ca oboseala nu e musai sa activeze hipotiroidismul. El doarme la 3 ani doar 6-7-cel mult 8 ore din 24. Asa a fost mereu, si cand era bebe mic se trezea la 5 dimineata de tot, nu mai adormea la loc decat la amiaza :)).

Deci analizele imi sunt ok, le-am repetat si in timpul sarcinii, nu cumva sa fac hipotiroidism si sa nu-l tratez. Cu toti nervii, as fi luat euthyrox, cu toate ca asta ar fi insemnat sa ma chinui apoi cativa ani sa renunt la el.

Sper ca te-am ajutat cumva, desi nu stiu cum :D. O seara frumoasa!
Raluca.”


4.

“Ca si tine, am si eu tiroidita Hashimoto, cu ATPO prezenti tot timpul, cu valori mai mari sau putin peste normal si cu anti tiroglobulina periodic negativa. In timpul sarcinii ATPO au fost foarte putin peste limita normala, iar ceilalti negativi. Probabil in sarcina, procesele autoimune se atenueaza. In schimb dupa nastere, anticorpii mei au luat-o razna. Dupa a doua nastere am luat spirulina, desi nu eram sigura ca e bine sa iau in timpul alaptarii. Am ajuns la hipertiroidism, iar anticorpii au crescut si mai mult.

Sunt convinsa ca am si o rezistenta la insulina, care mi se accentueaza dupa nastere, nu stiu din ce motiv. Sa fie legat si alaptare?

Mi se pare interesant ce spui despre legatura intre ATPO si dereglarea la nivel intestinal. Ai putea sa imi dai un link sa citesc mai multe?

Imi poti recomanda ceva pentru rezistenta la insulina care poate fi folosit in timpul alaptarii?”


Eu: "La Hashimoto merge excelent ce spune Chris Kresser, cu o dieta fara gluten de vreo 2-3 luni. Chiar daca eu nu prea consum paine, am tinut vreo 2 saptamani si mi s-a parut greu :D, m-am lasat de dieta. Mie mi s-a parut greu pentru ca fulgi de ovaz pentru micul dejun gasesc pe toate drumurile, dar de hrisca, mei sau orez doar de pe net. Stiu ca ar fi fost mai simplu sa renunt complet la genul asta de masa, dar e singurul meu "junk" :D.

Spirulina e permisa si in sarcina, si in alaptare, dar nu prea are mari influente asupra tiroidei. Chlorella e permisa iar, are un pic de efect de detoxifiere, care e bun la anti-tg, cum am zis. Daca vrei alge cu continut de iod natural, atunci din cele marine, cum ar fi kelp.

Rezistenta la insulina nu are de ce sa fie legata de alaptare, decat daca alaptarea iti face pofta de dulce si mananci prea multe :D. Interesant cum ai ajuns la hipertiroidism, mai am asa o cunostinta care din Hashimoto a mers la hiper, in loc de hipo, dar la ea explicatia cred ca a fost ca a luat tratament imediat dupa nastere (cand marea majoritate a femeilor au o mica tendinta de hipo, care insa trece in mod natural), si a avut poate o doza prea mare. Tu ai luat ceva tratament pentru tiroida?

In timpul alaptarii, mai ales dupa ce bebe nu mai e mic de tot, poti lua orice. Ma refer la faptul ca astea nu sunt medicamente, sunt niste plante, care la fel de bine s-ar putea regasi in dieta ta zilnica, puse in farfurie. In sarcina e mai dificil cu dozarea lor.

Dar pentru rezistenta la insulina cel mai sanatos mi se pare un regim alimentar de lunga durata (si care din moment ce e sanatos, trateaza bine si tiroida). Din cele care trateaza bine glutenul (daca alegi sa nu-l elimini) inainte de consumare. Adica paine numai cu maia fermentata, nu cu drojdie, faina doar fermentata, etc. Un regim Weston A Price, sau unul GAPS (care reconditioneaza intestinul, insa in perioada alaptarii ti-as recomanda sa sari peste prima parte, ei recomanda vreo 2 saptamani numai cu supa de oase, mi se pare prea drastic, in perioada alaptarii nu avem voie regim de slabire sau de detoxifiere pentru ca toxinele merg apoi in sange si in lapte).

Informatiile cu anti-tpo si intestinul eu le-am citit prin 2008, aveam alt calculator atunci deci sigur nu mai am linkurile. Si Chris Kresser are aici un link cu legatura dintre tiroida si intestin:
http://chriskresser.com/thyroid (ti-am lasat toata lista cu articole, este acolo The Thyroid Gut Connection). Am dat un google acum cu "anti-tpo gut" si mi-a dat cateva articole:
http://drsaulmarcus.com/thyroid/7hypothyroidismautoimmune.html,
http://primalplate.com.au/?p=167 ,
http://thyroidbook.com/blog/autoimmune-gut-repair-diet/

Multa sanatate!”


5.

“Am dat de blogul tau cautand informatii despre tiroidita hashimoto (am fost diagnosticata acum 2 ani) si influentele sale asupra sarcinii. Eu sunt insarcinata in saptamana 13 si de cand am aflat de sarcina am inceput tratamentul cu euthirox caci doctorii mi-au spus ca fara el bebe nu se dezvolta cum trebuie. Nu eram asa convinsa ca au dreptare, dar pe de alta parte nici nu am avut curaj sa risc si sa nu iau medicamentul. Tu ai luat ceva medicamente pentru tiroida in timpul sarcinii? Sau tratamentele naturiste dinaintea sarcinii, pe care le-ai detaliat in ultimul post, ti-au reglat analizele si nu a mai fost nevoie de tratament?

Pe mine ma sperie gandul ca o data inceput tratamentul cu euthirox tiroida va functiona tot mai greu si nu voi mai putea renunta la tratament si faptul ca sarcina va agrava probleme mele de tiroida. Acest lucru mi l-au spus medicii, aceasta afectiune este pe viata si cu timpul nu poate decat sa se inrautateasca. Cel putin aceasta este parerea medicinii alopate. Eu sper ca exista si alternativa...

Tu ai mentionat ca dupa sarcina analizele de anticorpi ti-au iesit bine de aceea sunt curioasa daca ai facut ceva tratament si dupa sarcina. Sunt constienta ca in timpul sarcinii nu pot face mare lucru, caci si unele tratamentele naturiste sunt interzise in sarcina, dar vreau sa ma documentez cat mai bine inca de pe acum si sa am pregatit un plan de atac dupa nastere."



Eu:
“In saptamana 13 din prima sarcina mi-a iesit FT4 la granita de jos si doctorita endocrinoloaga mi-a spus ca e musai sa iau euthyrox. L-am luat, chiar daca nu mi-a convenit. Partea buna a fost ca mi-a incetinit cresterea aiurea in greutate, pana atunci pusesem deja 15 kilograme, in primul trimestru.

Dupa nastere majoritatea mamelor au o tenta de hipotiroidism, care trece natural de la sine. Eu am mers la control cand a trebuit si la un moment dat a vrut sa intarc copilul si sa iau o doza de 4 ori mai mare. Mi-a spus ca asta e, e pe viata, si va trebui sa iau din ce in ce mai mare doza, ca in final sa ajung chiar la extirparea tiroidei si tratament medicamentos doar. Cumva cu cat iei mai mult medicament, cu atata tiroida se leneveste si nu mai functioneaza. M-am enervat si m-am suparat tare si dupa ce m-am interesat ce efecte poate avea hipotiroidismul cand alaptez, daca ii face rau la bebe (am aflat ca nu, doar ca mai scade laptele, si nu a fost cazul), am inceput treptat sa tot razuiesc din pilula ce o luam, si in decurs de cateva luni am renuntat asa complet la ea. Urmand o dieta sanatoasa, si consumand multe nuci de Brazilia pentru seleniu, mult kelp pentru iod organic, si mult unt de cocos pentru reglarea tiroidei. Si incepusem si sportul.

Acum sunt la a doua sarcina, inca TSH si FT4 sunt in limite normale. Ma ingras rau, am avut si stari depresive, am avut semne de hipo, dar daca mai pot trage fara sa intru din nou in hora euthyrox-ului, mai trag de mine si sper sa scap de data asta.

Nu cred ca am anuntat pe blog cand am renuntat la euthyrox, ultima zi cu ultimele firimituri au fost in 14 iulie 2011, fix cu o zi inainte de a merge la mare. Am ales asa intentionat, ca sa ma umplu vara de vitamina D, vara tot timpul imi ieseau mai bine analizele.


Eu am aflat de hashimoto facandu-mi tot felul de investigatii pentru ca dintr-o data incepusem sa ma ingras foarte tare, pusesem in vreo 3 luni de iarna 10 kilograme mancand la fel, eram depresiva, si am citit ca TSH-ul nu e suficient pentru diagnosticarea hipotiroidismului, asa ca mi-am facut si anti-tpo si anti-tg.

Multa sanatate, sarcina usoara si bebe sanatos!”



6.


“Ma bucur ca am descoperit blogul tau. Vroiam sa te rog sa ma ghidezi catre niste medici buni in privinta tiroiditei autoimune daca stii. eu am fost diagnosticata cu asta (n-am luat inca euthyrox) si as vrea sa incep un plan de tratament in vederea unei sarcini. mersi mult de tot si astept semn.”


Eu:
“Eu am fost la Cluj la doua doctorite endocrinoloage, dar nu sunt multumita de nici una din ele. Eu cred ca poti rezolva totul din alimentatie si stil de viata. Eu am avut tiroidita autoimuna inainte de prima sarcina, fara sa am hipotiroidism, asa ca nu a necesitat tratament. In sarcina am facut un pic de hipo, asa ca am ascultat de medici si am luat tratament, pe care l-am scazut treptat pana la eliminare. In sarcina a doua nu a mai fost nevoie. Dar ai avea de lucru pe partea de lifestyle, de la eliminat iodul sintetic sau soia din alimentatie, pana la eliminarea clorului din apa. Sport. Poate chiar eliminarea temporara a glutenului. Ai gasit postarile in care am scris cum am ramas insarcinata cu Alex? Am dat pentru resurse referitoare la tiroida niste linkuri. Multa sanatate!”



Si acum voi mai raspunde aici la cateva:

7.
“mersi mult de sfaturi, am citit povestea sarcinii si ma bucur tare mult ca a iesit bine. Am vazut ca scriai de dieta paleo, asta ai incercat-o tu cu succes? stiu ca si carnea poate avea multi hormoni aiurea, d-aia am o mica rezerva. Cat despre gluten, nu imi dau seama daca e bine sa mananci fara gluten orice ar fi, sau doar daca ai alergie la gluten (eu mi-am facut testarea de alergii la mancare si nu mi-a iesit nimic). Adica pe langa iod, clor, brom si fluor, ce ar trebui eliminat permanent din alimentatie daca ai hashimoto? Sau ce crezi c-a functionat bine in cazul tau. Pe net vad tot felul de diete care se bat cap in cap, si trendul asta anti gluten nu imi dau seama daca e relevant doar in sua sau daca e si la noi. Mersi :) “


Eu:
“As fi vrut sa reusesc sa tin dieta paleo, dar eu sunt cam dependenta de lactate. Poate si din cauza ca sunt lacto-ovo-vegetariana. Paleo vegetarian e destul de dificil. WAP (Weston A Price) vegetarian e sustenabil. Dar la paleo scoti si cerealele de orice fel, si lactatele. Fara carne raman doar fructe, seminte/nuci si legume. Dar paleo cica merge cel mai bine pentru a vindeca bolile astea hormonale.

Despre gluten am citit ca testul de alergie pentru boala Celiaca poate iesi fals negativ. Adica daca iese pozitiv e clar, daca iese negativ asta nu inseamna decat ca poate in acel moment nu s-a detectat. Cel mai bun test este regimul pentru o perioada si sa vezi reactiile. Cautam intre bookmarks un link despre glutenul “rau” din zilele noastre versus cel de pe vremuri si am gasit alte linkuri interesant. BTW, se pare ca cerealele cu gluten tratate corespunzator inainte de consum (inmuiere, germinare sau fermentare) devin ok si pentru cei cu intoleranta la gluten. Nu la cei cu alergie! Sunt doua boli diferite! Linkurile:

http://undergroundwellness.com/detecting-gluten-sensitivity/
http://www.youtube.com/watch?v=IvUgcLQOUSA&feature=youtu.be
http://www.anchoragepress.com/news/the-gluten-made-her-do-it-how-going-gluten-free/article_39e2478e-4585-11e2-a80c-0019bb2963f4.html
http://www.huffingtonpost.com/chris-kresser/gluten-intolerance_b_2964812.html

Am gasit si linkul cu granele: http://undergroundwellness.com/these-aint-the-same-grains/. „


8.

"Acum 2 ani mi-a fost descoperita tiroida autoimuna si de 1 an jumate s-a instalat si alta boala autoimuna sclerodermie sistemica difuza. Iau eutirox de 25 o pastiluta si jumatate si ma simt bine si fac si metotrexat de 25 o data pe saptamana si piascledine. As dori daca se poate sa imi spuneti ce fel de alimente sa consum si mai ales ce sa evit. As vrea sa iau spirulina si chlorella dar nu stiu daca am voie. Si mai iau si wobenzime mi-a recomandat un medic dermatolog. Ma simt destul de bine poate doar sunt mai obosita ca inainte si ma enervez mai des. Mi s-a spus ca trebuie sa folosesc protectie solara mereu datorita sclerodermiei si sa iau vit d3. Pielea mea s-a intins mai ales pe maini si pe fata o simt mai stransa. Daca aveti niste sfaturi si pentru mine cu placere am sa le astept pentru ca am vazut ca stiti multe despre boala autoimuna. Multumesc si sa aveti multa sanatate si familia dv."



Eu:
“Aici mai sus am scris despre regimul meu alimentar. Dar tu mai poti adauga linistita carne si peste, eu le evit din alte motive, ele sunt foarte bune pentru bolile de tiroida si alte boli autoimune. Nu stiam nimic despre sclerodermie dar din cate vad este pur si simplu o alta boala autoimuna care ar trebui sa se vindece treptat dupa o detoxifiere buna si niste remedii naturiste adaptogene, cele care regleaza imunitatea organismului. Ca sa vezi daca fiecare in parte e recomandat sau nu bolii tale, cauta in engleza pe google, de exemplu “shiitake scleroderma” pentru a vedea ce au descoperit altii despre ciupercile shiitake. Americanii ii spun acestei boli ori “scleroderma”, ori “Systemic sclerosis”. Dar, repet, un regim de viata, de la dieta naturala, la sport, la eliminat toate chimicalele din jur, ar trebui sa arate efecte.

Nu stiu nimic despre medicamentele tale in afara de euthyrox. Spirulina si chlorella ai voie.

Protectie solara iti recomand doar creme naturale cu protectie minerala din oxid de zinc non-nano. Sau fara oxid de zinc. Dar in rest doar unturi si uleiuri naturale. Citeste mai mult aici si aici.

Chris Kresser, pe care il tot amintesc pentru informatiile despre tiroida, are o serie intreaga despre nutritia pentru o piele sanatoasa. El fiind asa un mare cunoscator al bolilor auto-imune, as merge pe mana lui. Citeste linkurile din aceasta pagina de jos. Multa multa sanatate!”




9.

"Eu sunt insarcinata in 14 saptamani, cu probleme de tiroida autoimuna si fertilitate, blogul tau ma ajuta foarte mult. As vrea sa intreb daca folosesti filtru de purificare a apei de la robinet. Am tot cercetat subiectul si am ajuns la concluzia ca cel mai ok ar fi sa cumpar un filtru simplu, pe baza de carbune si argint, care sa curete apa de la robinet dar sa nu o demineralizeze. M-ar ajuta foarte mult daca folosesti asa ceva si poti sa-ti ma ajuti in luarea unei decizii. Multumesc."


Eu: "Da. Este un subiect pe care nu-l stapanesc, nu reusesc sa imi dau seama care sunt ok, asa ca ma bazez pe recomandarile altora. Am incredere in Kevin Gianni si el a spus undeva ca are Aquasana. Am incredere in Mercola si cel vandut de el seamana la perfectie cu Aquasana. Filtrele Aquasana se vand si la noi si chiar erau mai ieftine decat in afara in 2009 cand am cumparat eu. Mi-am luat filtru de dus, pentru ca l-am luat in primul rand pentru copil, nu pentru spalatul meu de vase. Suntem binecuvantati si avem acces la un izvor de munte si cu apa de izvor gatim. Multi alti oameni specialisti in sanatate recomanda filtrele Berkey. Cred ca as avea incredere in ei daca as fi nevoita sa folosesc la gatit apa de robinet. Multa sanatate si sarcina usoara!”


10.

“Sunt insarcinata in luna a 7-a, am tot citit pe blogul tau ca ai tiroidita hasimoto, ai renuntat pe perioda alaptarii sau nu? Si eu sufar de acelasi lucru. Multumesc anticipat”


Eu:
"Ti-am raspuns in aceasta postare, mai sus."


11.

“Am Hashimoto de 2 ani si hormonii tiroidieni sunt normali. De 2 luni mi-a iesit calcitonina marita ( 109) ,fapt pt care am trecut printr-un calvar. Doctorii m-au suspectat de cancer tiroidian medular si mi-au spus sa scot tiroida.  

Intre timp,calcitonina a scazut la 89 ,dupa 1 luna. Iar toti doctorii mi-au zis ca o sa creasca exponential.

Nu stiu ce sa fac. Va rog mult un sfat!”

Eu:
Acum am citit prima data despre asta, banuiesc ca toate informatiile de aici tie iti sunt cunoscute. E interesant ca a scazut, dar inca nu e in limite normale. Ecografia ce arata? Nodulii ar trebui sa se vada acolo.”



La final, repet observatia de undeva din textul de mai sus. Nu sunt medic, nu imi povestesc experientele ca sa le urmati. Evitarea caii alopate este dificila pentru ca e nevoie sa va cunoasteti bine organismul, sa va informati continuu si sa aveti grija toata viata de organismul vostru. Dar e plina de satisfactii, eu cred ca merita. Insa nu cred ca e pentru oricine. Sper ca in textul acestei postari si in linkurile date aici sa gasiti raspunsuri la toate intrebarile voastre. Nu de alta, dar cu doi copii mici acasa toata ziua nu reusesc sa va raspund la timp.

Multa sanatate tuturor!

Despre weekend + prima zi de prune

Vineri am mers la Cluj. In primul rand ca sa-l vada si bunicii pe Alexul bronzalit din concediu. In al doilea rand, ca sa-mi refac eu analizele de tiroida. Din iulie tot voiam sa mi le refac sa nu cumva sa fie si mai dezastruoase. Adica ma gandeam ca e posibil sa se fi agravat mult de tot pentru ca nu am luat tratamentul recomandat de doctorita (ci am ramas la doza mica de euthyrox). Si sa ma gandesc mai bine totusi la tratament...

Imi cer scuze de mii de ori fetelor dragi din Cluj, dar la lista lunga ce o aveam de rezolvat in timp asa scurt chiar nu mai incapea si o intalnire... Tare rau imi pare.

Am mers la Synevo, oameni super profesionisti ca de obicei. Am terminat cu analizele si am fost inapoi la masina in mai putin de 5 minute. De acolo am mers la Polus, sa cautam incaltaminte la pui. Am intrat la Deichmann si am gasit o pereche de ghetute superbe albastre, cu captuseala, ideale pentru iarna. Am mai gasit si o pereche de pantofi sport de toamna, bej cu maro. Si niste opincute din alea de casa, bleumarin. Superbe toate, si toate doar un pic mari (marimea 20). Opincutele la reducere, la 49 ron. Din piele toate. Absolut delicioase si superbe si minunate! O sa le fac o poza. De fapt cred ca cel mai tare m-a entuziasmat cat de usor i le-am pus in picioare! Piciorul a intrat simplu si usor! Fara nici un impins, nici o fortare! Talpa super moale si flexibila. Asa de tare m-am bucurat, incat m-a inveselit pe toata ziua!

Apoi am mai intrat si la un magazin sportiv, pentru ca Relu voia sa-i cumpere la pui niste pantofi sport adidas. Am gasit, dar nu am luat, pentru ca la pretul ala (200 ron) ne-am fi asteptat sa fie din piele...

Am mai intrat si la ecco si i-as fi luat la pui niste pantofiori marimea 19, ca i-ar fi fost chiar buni acuma de umblat, dar erau numai ghete marimea asta. Apoi am intrat rapid in Carrefour sa ne luam body-uri frumoase cu maneca lunga. Nu mai aveam decat 3 acasa care sa intre pe el, si din Baia Mare iei la pret triplu si tare urate...

Apoi am iesit in fuga, pentru ca mai aveam atatea pe ordinea de zi :)). In fata la Polus era ceva campionat mondial de gatit in aer liber, si circ. Am pus mana pe trompa unui elefant! Chiar a zis si Relu ca atatea chestii faine se intampla in Clujul asta!

De la Polus am zis ca mergem la magazinul Boribon, sa-i luam puiului un antemergator frumos, ce-l vazusem pe site (si chiar sunasem joi sa vad daca il au). Pana am ajuns noi de la Polus in centru, Alex a adormit la san. Asa ca eu n-am putut iesi din masina sa vad magazinul frumos, dar i-am explicat lui Relu ce sa cumpere. Acest antemergator. E absolut superb! Nu numai ca e dragut, dar jucariile astea de lemn de la boribon am inteles ca-s vopsite non-toxic, lemnul e lemn, nu placaj, no, calitate buna. Si pe langa ca e antemergator, si ca va putea sa-l foloseasca de carucior pentru jucarii mai incolo, are pe laterale gaurele pentru formele ce le are inauntru, mai are un vitelus de tras dupa carucior, si are un capac si manere ca sa poata si sa stea pe carucior si sa se miste cu ajutorul picioarelor. Nu stiu daca am reusit sa ma exprim bine :D.

Revenind la Cluj, era deja tarziu, eram lihniti de foame, asa ca am fugit la Iulius Mall sa-mi cumpar papi. L-am trimis pe Relu, ca Alex inca dormea. Dar cand s-a trezit am intrat si noi rapid. L-am recuperat pe Relu si am mai intrat totusi si aici la ecco sa vedem ce gasim, dar nici aici nu i-am gasit ce am fi vrut marimea 19. Au zis ca vor aduce... A, am trecut exact pe langa Mihai Albu :D ca urma sa fie ceva prezentare de moda pe acolo...

Apoi am mers la parintii lui Relu si Alex a fost, normal, in centrul atentiei. Cand n-a mai putut de oboseala, am pornit inspre casa. Inainte de a iesi din oras, totusi, am mai facut o oprire pentru a rezolva tot ce ne pusesem in plan. Mi-am cumparat doi arbusti de Goji Berries! Sunt tare fericita. Am si mancat cateva fructe de pe ei si urmeaza sa-i plantam undeva.

Pe drum Alex a fost minunat si inspre Cluj si inapoi acasa. A dormit mult, nu a plans, a fost super! Bine, de adormit il adorm la tzitzi, altfel plange, da...

Chiar am vorbit cu Relu cate schimbari in bine ne-a adus drumul de Grecia, incredibil! Incredibil!

Vineri seara acasa la Baia Mare a poftit cum manca bunica fructe si lebenita, asa ca a primit si el, si noi i-am tot dat daca am vazut ca vrea. Dar lebenita era cam veche, asa ca sambata si duminica a avut cate doua scaune apoase pe zi. Drept urmare, nu a mai primit deloc fructe, si la legume i-am dat morcov cu orez. Ii place combinatia asta, poate pentru ca i-o dau cam rar, din cauza ca e el asa de constipat :D. Azi (luni) n-a mai avut deloc scaun, asa ca am indraznit sa ii incep in planul diversificarii si prunele. Normal ca daca a avut impresia ca papa ca mine, cu bucati rupte si date cu degetul, a mancat. Cand vede lingurita inchide strans gura :)).

O, dar apropo de constipatie, joi parca, ajunsese asa de marait saracul, ca ne-am dat seama ca de fapt il doare burta si incearca sa se screama. Nu facuse kk de 3 sau 4 zile, nu mai tin minte acuma. La noi tocmai se luase curentul si eram si asa destul de nervosi :)), a fost luat 5 ore, de ne-a prins si intunericul. Am incercat sa-l ajut pe Alex in fel si chip sa aiba scaun. Pana la urma am ajuns la supozitor din nou, si a reusit sa il scoata intreg supozitorul, langa o bucatica mica de kk super tare! Peste o jumatate de ora a mai facut unul tot tare. Imi e asa de mila de el cat se chinuie cu constipatia! Si in zilele alea, pe langa lapte, singurele firimituri de solide mancate fusesera pere si piersici, doua fructe cu efect laxativ.

Duminica dimineata a vrut Relu sa-l duca in targul de masini cu el, sa prospecteze piata. Pe cand au ajuns acolo, Alex adormise in scaun :)). A stat cu el in masina sa-si faca somnul. Si culmea, spre deosebire de acasa, cand are un somn de o jumatate de ora pe zi, acum a dormit 2 ore! :))) si a stat Relu cu el in masina, si s-a terminat targul si nu a vazut nici o masina :)). Pe cand s-a trezit, a venit acasa :)).

Dupa-masa iar l-a luat Relu cu el cu masina sa mearga pana la un croitor dupa o pereche de pantaloni. Pana a ajuns acolo, Alex a adormit din nou :)) de a trebuit sa-l cheme pe croitor la masina sa-i aduca pantalonii :)).

Ca sa petrecem cumva mai frumos ultima zi de concediu a lui Relu, am zis sa mergem in parc. Daca poate fi denumit asa, sunt cateva alei pe care lumea se plimba. Cred ca e cel mai amarat parc din tara asta... Normal ca Alex a vrut in brate la mine. L-am pus in sling si am vazut ca lumea incepe sa se uite bizar. Cand ma plimb prin oras cu slingul nu mi se intampla, deci probabil ca cei ce sunt duminica in parc sunt alti oameni :))). Alex a vrut sa mearga inspre un carucior cu un copil de vreun an, si a ajuns destul de aproape, incat trebuia sa fac, sa zic ceva, asa ca i-am zambit mamicii. Aceasta a ridicat din sprancene si s-a uitat in alta parte, cu nasul usor in sus :)). Tot in parc am mai zambit si altor oameni, ca asa mi se pare normal, daca vad ca se uita la Alex, sau ca eu ma uit la copiii lor, ca si un fel de salut. Si de fiecare data am fost privita ciudat. Na, poate eu m-am obisnuit asa din Grecia de la atatia straini zambitori, pe cand aici... (A, si sa nu uitam in ce oras locuiesc, am trecut pe langa un bebe cat Alex care primea sticla de Frutti Fresh, banuiesc cu aroma de portocale, ca era galben... no, ce poti sa zici, oamenii or fi crezut ca e sanatos, nu e cola...)

Azi a fost mai greut un pic cu el, pentru ca Relu s-a intors la servici, si mami a lucrat toata ziua sa ne faca noua magiun fara zahar. (Si in plus, nu am prea dormit azi-noapte, ca puiul tot gemea, plangea, tipa, foarte des, nici nu apucam sa inchid ochii sau sa-mi scot tzitzi din gura lui. Cred ca ii iese dintele nr.8. De vreo luna e alb un colt al gingiei, se vede clar dintisorul dedesubt, dar nu a spart. Noaptea asta se anunta la fel dupa cat geme deja...) Alex are o energie incredibila si nervi daca nu-l lasi unde vrea el. Asa ca spre seara era murdarici ca un purcelus, si pe fata, si pe maini, si pe haine, cum s-a plimbat prin toata gradina, prin toata curtea, avea inclusiv funingine pe fata si furnici pe pantaloni. Si normal ca iar nu a vrut sa adoarma cand am crezut eu, si a adormit in masina lui Relu cand a vrut sa-l duca la spalatoria de masini :D.

O, dar cand s-a intors Relu de la servici, ce emotionant! Alex totusi in ultima luna l-a vazut zilnic toata ziua, banuiesc ca el chiar credea ca asta e starea normala. A zis tata de cateva ori azi. I-am pus si la ureche telefonul sa ii vorbeasca Relu si se uita mirat la telefon, l-a luat din mana si a zis "ta-ta"! :x

Dar cand a venit Relu acasa, s-a uitat la el aproape cu lacrimi in ochi. Ca si atunci cand a fost Relu plecat la Bucuresti, suparat si pentru ca nu a fost tata lui acasa, dar si ca si cum s-ar simti pacalit, ca numai atunci si-a dat seama de lipsa. Cum a ajuns Relu la un metru de noi, s-a aruncat de era sa-l scap, din brate de la mine in bratele lui, si s-a agatat de hainele lui, chiar daca Relu nu-l putea tine cu mainile, ca avea niste pungi in maini. Emotionant!

Acuma cand sa pun tagurile mi-am dat seama ca nu am povestit ca atunci cand eram la socri, am intrat pe net sa-mi vad rezultatul la analize, ca trecusera cele 3 ore. Vestea rea e ca anti-tg sunt 414 si trebuie sa fie <115. Dar am mai multe vesti bune: in primul rand, anti-tg am mai avut si am mai scapat o data de ele, deci se poate. Trebuie doar o detoxifiere buna de tot (ceea ce nu pot acuma cu alaptatul, dar nici nu e o urgenta) si o reimunizare buna. Alte vesti bune: anti-TPO 10 (trebuie sa fie <34), FT4 14.5 (trebuie sa fie intre 12 si 22), si TSH 1.97 (valori normale 0.27 - 4.2). Deci un TSH minunat pentru cineva care ia un sfert din tratamentul recomandat. Adica doctorita mi-a dat de inteles in luna mai ca daca nu iau tratamentul soc va creste si mai mult decat rezultatele dezastruoase de atunci. Deci nimeni nu s-ar fi asteptat chiar sa si scada si sa ajunga normal! Rescriu rezultatele de atunci: anti-tg: 676 - valori de referinta: <115, anti-tpo: <5 - valori de referinta: <34, ft4: 7.7 - valori de referinta: 12-22, tsh: 73.6 (!) - valori de referinta: 0.27 - 4.2. M-am gandit ca va fi bine, din cauza "curei" de mare si soare. Dar incerc sa profit sa imi re-dresez (ma refer chiar la dresaj) tiroida sa lucreze mai mult, si in timp ce voi continua sa mananc alimente bogate in seleniu si iod, voi scadea si 25 de micrograme astea ce le iau. Deja iau doar 3/4 din pastila de doua zile. Doamne ajuta!

Urmari + ganduri de oboseala

Urmari dupa accident

Ieri a fost ok, totul normal, pana seara dupa ce l-am adormit pentru noapte. L-am pus in patutul lui pana cand era vremea sa ne culcam si noi. Dupa vreo 30 de minute s-a trezit in fundulet direct si a inceput sa planga sfasaietor, aproape la fel ca atunci dupa cazatura. Am sarit ca arsa si am fugit la el, l-am luat in brate, prima data l-am tinut sa ma vada, sa se calmeze, apoi l-am strans in brate. Avea ochii incredibil de mari, era super speriat, si tot tot tot tremura si plangea. Tremura asa de tare incat mainile i se miscau mult, de cum ii tremura tot corpul. Pana la urma a adormit.

Azi dimineata s-a trezit la ora 5, vesel. Ma rog, e ceva normal :D. Dar dupa o astfel de trezire, pe la 8 jumate de obicei adoarme foarte rapid la san. Si acum a adormit repede, dar pe cand sa-l pun in patut s-a trezit speriat, a sarit si a inceput sa planga si sa tremure. Iar cu ochii aia incredibil de mari. L-am luat inapoi in brate, l-am calmat, a adormit imediat. Am mai incercat o data, si l-am plimbat pana cand am fost sigura ca doarme dus dus. Cand l-am inclinat sa-l pun in patut, acelasi rezultat. I-am dat niste pantalonasi pe el, ca era numai in body si m-am gandit ca poate ii e frig. Acelasi rezultat, orice metoda am aplicat de adormire (la san, in picioare scuturat, leganat, plimbat), orice metoda am aplicat de asezare in patut (pe burta, pe spate, pe o parte,...). Pe cand m-am decis ca ma asez asa cu el undeva sa doarma, s-a hotarat sa nu mai adoarma. Asa ca eu eram rupta de oboseala si de foame si sete si el era treaz :D. Se anunta o zi distractiva.

La ora 11 jumate, tzitzi. Normal ca a adormit repede, ca doar nu mai dormise de la 5. Dar cand l-am pus in patut a inceput sa planga. S-a ridicat in 4 labe si plangea tremurand si cautanadu-ma disperat cu privirea. In momentul in care eram gata sa-l iau, si-a lasat capul jos de somn si a adormit asa, in 4 labe, si si-a indoit genunchii si asa a ramas. A dormit o jumatate de ora, timp in care eu in loc sa ma asez undeva jos sa-mi odihnesc picioarele, m-am tuns cu masina si am facut un dush. Nu mai facusem un dush de o gramada de vreme si am simtit ca nu se mai poate.

La alaptatul si adormitul de la 2 jumate, aceeasi poveste: cum adoarme, se trezeste brusc cand il pun in patut, speriat si incepe sa tremure si sa planga. Am incercat o data, am vazut ca nu merge si am zis sa nu fac greseala de dimineata, asa ca dupa ce l-am adormit a doua oara am vrut sa ma asez asa cu el pe un fotoliu, chiar daca simteam ca imi trebuie la baie. Rabdam cat trebuia doar sa doarma si el si eu sa-mi odihnesc picioarele. Dar s-a trezit speriat cand m-am pus jos. Apoi am incercat sa ma pun deodata cu el (el adormit) in pat, pe lateral. In patul mare. Ziua. Deci un pas mare inapoi. Dar oricum, s-a trezit cand ne-am asezat in pat, apoi l-am shshshh-ait acolo pana a adormit (inseamna ca era foarte obosit, ca el o data trezit adoarme doar plimbat iar). Dupa vreo 2 minute in care a dormit tun (si in care eu planificam ce carte sa-mi aduc acolo, sa stau cu el in pat cat doarme) s-a trezit brusc speriat, a tresarit, apoi a inceput sa tremure, cu ochii mari si a inceput sa planga. Am iesit cu el afara sa-l plimb cu caruciorul, sperand sa adoarma asa. Nici vorba. Eu eram deja super adormita, super obosita, extenuata total, si el marait de nesomn. Picioarele ma dureau ingrozitor. I-am zis la mami ca nu inteleg de ce ma dor picioarele mai ceva ca in sarcina si ea a ras de mine, ca doar acum cu kilogramele lui Alex am mai mult decat in sarcina.

La tzitzi de 5 jumate a adormit rapid in bratele mele (pentru ca dormise doar o jumatate de ora toata ziua), dar apoi rapid s-a trezit tremurand si plangand, in bratele mele, fara sa fac nici o miscare sa-l pun undeva. Cumva l-a adormit Relu, dar cand s-a trezit s-a auzit un plans infiorator din camera. Infiorator, ingrozitor! El statea in fund si plangea tremurand, speriat. Nici dupa ce l-a luat Relu in brate nu s-a calmat. Abia dupa vreo 2 minute parca si-a mai revenit.

Nu stiu cand isi va reveni si ce as putea face sa-l ajut. Dupa cum plange, am impresia ca el viseaza ca pica, dar viseaza asa de real ca si cum ar pica de fiecare data. Oare e ceva grav? E un semn ca ceva nu e bine si ar trebui sa mergem la doctor? Fetelor carora v-au mai cazut puiutii, ati patit asa ceva?

Acuma seara am avut o idee proasta. Am zis sa-l tundem din nou daca au venit caldurile. Pentru ca da, a venit vara si la noi. Saptamana trecuta, in 3 iunie, noi ne plimbam pe prispa casei, ca ploua, cu gecile de iarna pe noi, un frig cumplit si umed. In weekend deja umblam numai in scutec. De ieri deja stam numai in scutec si numai la umbra. Soarele e foarte puternic si chiar daca eu as sta toata ziua la soare, lui nu-i place nici seara cand e slab, asa ca ... cine e sefu? El, deci nu stam deloc la soare. Ba chiar si la umbra i se pare cald, asa ca prefera in casa, unde e racoare, vreo 25 de grade arata termometrul :D.

Revin la ideea proasta. Sa-l tundem sa nu-i fie asa cald. Data trecuta cand l-am tuns totul a fost ok, deci nici nu m-as fi gandit ca e riscant. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu freza Fanta. L-am pus la baita sa-i dau jos parul de pe el. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu par pe corp...

Ganduri de oboseala

Si acum sa revin la mine :D. Sunt terminata. Toata ziua am stat in picioare. Singurul moment cand as fi putut sa stau jos, somnul lui de o jumatate de ora de la amiaza, am stat tot in picioare la oglinda sa ma tund si apoi la dush. Toata ziua am stat cu el in brate. Si la baie am mers ori cu el in carucior langa mine maraind, ori cu el in brate chiar.

Mami ma ajuta mult, dar era sapand in gradina si deja imi era groaza de cate ori am deranjat-o sa se spele de pamant sa mi-l ia. Dimineata mi-l ia sa mai dorm, apoi il tine cand ii fac lui de mancare, cand ii dau de mancare de doua ori, cand imi fac mie salate la pranz, cand mananc, etc. Imediat ajung la concluzia ca in afara de timpul cand il plimb la alaptat, in perioadele lui de joaca si de stat treaz, il tine mai mult mami.

Relu iarasi, nu as putea subestima munca lui pentru noi, mai ales cand sunt atatia tati care nu se implica deloc. Totusi pana cand a avut Alex 5 luni, a dormit toata noaptea cu el pe burta lui, fara sa poata dormi adanc si fara sa poata sa se miste. In plus, si acum, seara cand dureaza mai mult de o ora adormitul lui Alex, mi-l ia si el si il plimba si-l leagana.

Asa ca imediat ajung la concluzia ca n-am motiv sa fiu obosita. Dar cand il tin in brate toata ziua, inclusiv la alaptat, si mai si maraie, ma termina.

O, apropo de alaptat, bine ca n-am dat milioane pe ceva scaun de alaptat, cum am vazut in sarcina. Erau bani aruncati. Ce imagine idilica aveam eu, cu o tanti care alapteaza pe un balansoar... si cum citeam peste tot cum trebuie sa pregatesti momentul alaptarii, sa ai un pahar cu apa ca ti se va face sete, sa-ti iei o carte de citit... vise, vise! Daca apuc sa merg la baie inainte e un lux, daca apuc sa beau si putina apa inainte ma declar fericita. Dar in general nu apuc nimic, ca cineva e super nerabdator, si apoi urmeaza cel putin 45 de minute de plimbat si el tot sus pe umar, jos la san, sus pe umar, jos la san. Fac bicepsi. Si muschi la picioare de la plimbatul leganat. Nu prea se vad muschii astia de sub stratul gros protector, dar no... In fiecare dimineata cand ma uit la cantar zic "azi nu mai pap miere cu susan". Si in fiecare seara dupa ora 10, cand simt ca ma sfarsesc si nu mai pot, dupa ce reusesc sa-l culc zic "daca nu imi iau acuma un shot de energie instant, pic jos si n-o sa rezist la noapte".

Am cunostinte care au poze cu bebicu mic si cu manichiura facuta. Am cunostinte care merg la tae-bo repede dupa ce au nascut. Intr-adevar, lucrul asta il poti face doar cu bebe cuminte si care bea lapte praf, sa-l poti lasa cu cineva cu sticla (sau doar daca il lasi sa planga cat timp tu iti faci facutele). Cand ma gandesc ca pentru mine notiunea de lux e cand reusesc sa fac dush... Nu dushul de dupa tae-bo, ci doar dush. Si culmea e ca cine ar privi situatia din afara ar zice ca acele mame fac un efort sa arate bine, pe cand eu sunt delasatoare si arat ca vai si amar.

Azi cand incercam sa-l adorm la 2 jumate imi faceam planuri mari ce fac dupa ce il adorm: merg la pipi (pana la urma am mers cu el...), imi pilesc o unghie care agatza (asa a ramas), ma pensez (hahaha sigur ca da, poate anul asta voi reusi, ca asta nu e urgenta) si beau apa (si asta tot cu el in brate am facut-o pana la urma). Dar nu a dormit deloc...

Mi-a spus o prietena de-a mea ca ma da ca exemplu la multa lume cum nu iubeam copiii inainte si acum sunt asa indragostita de Alex. E adevarat. Dar nu asta e schimbarea socanta la mine. Ce consider eu o schimbare dramatica este de la o persoana care se gandea numai la ea, am ajuns "sclava" cuiva si orice dorinta cat de mica de-a mea, chiar si din nevoile primare, a trecut pe ultimul plan (ma refer inclusiv la faptul ca nu ma pot scarpina cand incerc sa-l adorm sau sa ii dau papi, oricat m-ar manca sau m-ar gadila ceva; orice ma deranjeaza tac si inghit in sec, strang din dinti). Eram o persoana care cand iesea de la servici daca se hotara sa bata magazinele nici nu se gandea sa-si sune sotul. Nu faceam de mancare decat cand aveam chef si doar pentru mine, nu spalam haine decat ale mele. Tot timpul faceam doar doar ce voiam eu. Eram independenta, si Relu la fel, si de aia nu ne placea sa ne bagam nici unul in independenta celuilalt.

Si azi m-a palit un gand. Noi vrem sa mergem in concediu la o mare, undeva. Mai ales ca nu am fost anul trecut. Pai eu eram in extaz, e placerea mea cea mai mare sa stau la soare si sa inot. Dar din moment ce e evident ca nu voi putea face nici una din cele doua placeri, oare nu e mai chinuitor sa merg decat sa stau acasa? Asta imi aminteste si de visele mele din vremea sarcinii cum ca eu cu Alex vom sta pe o patura afara si el se va juca :)). Daca il pun pe o patura tot timpul vrea sa mearga la margini si sa bage in gura frunze si alte gunoaie. Si mai nou sa se ridice in picioare la orice, gata sa cada in nas, sau pe spate.

Ador soarele. Azi cand il plimbam pe prispa, la umbra, cum ii place, imi intindeam cate un picior la soare si simteam caldura si incercam sa-mi imaginez ca stau la soare. Asa ca cine vrea sa mai traiasca putin doar pentru propria persoana, sa mai astepte putin cu facutul de copii. Nu zic, ca nu am fost asa de fericita niciodata in viata mea. Dar nici nu am fost asa obosita niciodata, si nici nu am fost asa de "pe ultimul plan" niciodata.

In timpul sarcinii stiu ca tot ziceam ca important e sa fie sanatos, nu conteaza daca e baiat sau fata. Dar in sufletul meu speram sa am baiat, pentru ca sunt eu mai baietoasa, si sigur as fi imbracat-o in albastru pe saraca fata :D si mai tarziu in negru si cu bocanci, nici vorba de pantofi rosii cu toc :)). Si pentru ca parca nu ti-e asa frica daca ai baiat legat de violuri si alte rele. Dupa ce l-am nascut pe Alex m-am gandit ca poate ca al doilea copil mi-ar placea sa fie fetita, ca sa am si eu la batranete cu cine sa ma inteleg, ca baietii zboara de langa casa. Dar azi am zis nu, nu vreau sa am fata, sa ajunga si ea mama! Lasa, sa am o gramada de baieti sa ajunga tati, sa poata faca dush cand vor ei, nu cand ii lasa copilul! O vad pe mami cat ii e de mila de mine...

Dar daca tot vorbim de mai multi copii, cand as avea eu putere, cu organismul meu super extenuat de acum, sa ma apuc de o noua sarcina? Eu ma gandeam intr-o vreme ca ar fi fain sa ii fac la doi ani diferenta. Dar asta ar insemna ca in iarna eu sa raman iar gravida. Cum sa fac asta? Trec peste faptul ca eu am probleme hormonale, si ca ar trebui sa ma ocup de ele pentru a avea ovulatie si a fi in stare sa duc o sarcina. Dar as avea nevoie de un organism puternic, de muschi abdominali, de relaxare, liniste si odihna. Pai inainte de sarcina cu Alex eu faceam tae-bo de 2 ori pe saptamana, sala de 3 ori pe saptamana, inot de 7 ori pe saptamana, sauna la fel. Mancam super calculat si super sanatos. Analizele (in afara de cele hormonale) imi erau perfecte. Totusi, nu aveam hipotiroidism. Ce sanse as avea acum la o sarcina sanatoasa, daca as porni-o cu un organism pur si simplu extenuat? Oare sunt asa doar pentru ca alaptez? Sunt atatea femei care fac copii la doi ani diferenta si spun ca e ideal. E vorba de copii, ca sunt mai linistiti? Oricum, daca organismul e slabit pentru ca alaptez, atunci mama natura oricum are grija sa nu raman gravida cat timp alaptez asa mult zilnic. Inca nu mi-a venit ciclul, din cauza alaptatului asa intens. Dar ma gandesc ca puiul numarul doi va porni din start cu un handicap, organismul meu e facut praf, praf, sarcina va fi mai dificila, eu nu mai am grija de mine deloc, nici fizic nici psihic.

Dar ce rost are sa vorbim de bebe numarul doi cand eu de cand am nascut nu m-am facut cu o crema, de fata, de corp, de maini, de picioare, nimic... Dushurile le fac foarte rar, planificate cu greu, cat de scurte, cu usa deschisa sa poata veni Relu cu puiul sa ma cheme daca trebuie. Nu apuc sa spal vasele, nu apuc sa arunc la gunoi coji de fructe pentru ca mananc pe fuga si fug la pui. Mananc in secvente, o masa o impart in nu stiu cate episoade. De peste 7 luni nu am mai mancat o masa, o singura masa, linistita, fara sa ma uit dupa el sau fara sa maraie in bratele altcuiva ca vrea la mine, sau fara sa ma grabesc la el. Inainte nu mancam dupa 6 pentru ca imi pica greu la stomac toata noaptea. Acum mananc si dupa 10, si da, imi pica greu la stomac, dar simt ca lesin daca nu mananc.

Spuneti-mi ca devine candva mai usor. Stiu eu, cand se insoara sau candva...

Dar nu ma bagati in seama cu paragraful asta, poate e doar ceva scris de cineva cu hipotiroidism, deci cineva care oboseste repede, are dureri musculare si are depresii si brain fog... Nu vreau sa se creada ca sunt suparata. Sunt cea mai fericita de cand a aparut Alex in viata mea. Nu am iubit niciodata asa mult si nu am fost niciodata asa fericita. Cand imi mai si zambeste sunt terminata, as da orice pentru un zambet de-al lui. Dar sunt doar obosita si simteam nevoia sa ma descarc... Oricum, am reusit sa scriu postarea pe fragmente, cand mergea Relu "la aparat" la adormit copilu'...

Diversificare

Azi la masa de fructe, din moment ce era foarte marait, eram sigura ca va fi un fiasco. Cum am adus fructele cu el in brate, mi-a furat para. A inceput s-o rontaie, asa ca l-am lasat. S-a inecat cu coaja, i-am luat-o si i-am curatat-o. A molfait foarte fain pe para fata de atunci cand a incercat marul. Para ii place mai mult si e cremoasa. Cand avea prea multa para in gura si nu avea rabdare sa inghita, ci tot rontaia pe ea, lasa sa-i curga pe gat si pe body in jos. Dar nu se lasa din rontait :)).

A patra zi de dovlecel

A patra zi de dovlecel pentru pui, a treia zi de mancat capsuni pentru mama, a sasea zi de mancat nuci de Brazilia pentru mama...

De ce le enumar asa? Pentru ca i-au aparut puiului niste bubite pe fata si parca regurgitarile sunt mai dese si mai puternice, inspre voma. Si nu-mi dau seama daca e de la laptele super gras dat de nuci, sau de la capsuni, sau de la amaratul de dovlecel. Toata ziua m-am gandit ca acuma seara la cina nu voi mai papa capsuni si nuci, dar cand a venit vremea mesei, mi s-a facut o pofta de gravida pe capsunii aia de n-am mai putut :)).

Nucile de Brazilia le iau pentru ca o singura nuca din asta contine seleniu cat are nevoie un om intr-o zi. Si seleniu e nevoie pentru tiroida, de fapt eu gasisem un articol in sarcina ca daca ai Hashimoto si iei seleniu nu mai faci tiroidita postpartum. Si uite ca am uitat complet de articolul ala! De seleniu oricum stiam in sarcina cu Hashimoto ca scade nivelul anticorpilor, si ii face sa nu atace sarcina. Asa ca am mers hotarata pe nucile minune. Si sunt si delicioase :D. M-am gandit ca voi lua doua pe zi, ca nefiind bio poate nu contin chiar asa mult seleniu. Dar de-abia m-am putut opri, cat sunt de bune...

In plus tot pentru tiroida am gasit de vreo saptamana ceva produs pe baza de fucus. Si mi-a sosit kelp-ul! Prima sursa de kelp din Romania, si culmea, e si organic, si raw! De la Una cu Luna, o femeie exceptionala, cu care m-am distrat teribil conversand prin email. Ea are blogul Bucurie Bunastare Hrisca si va deschide si un magazin fizic si online rawz! Deci ma voi gandi cum sa integrez si praful de kelp.

Si daca am deschis subiectul tiroida... in conversatia mea cu prietena mea londoneza care are aproximativ aceeasi problema, mi-a zis ca ei doctorita i-a recomandat sa se trateze neaparat pentru ca un tsh marit creste si colesterolul si automat laptele dat copilului nu mai e de calitate. Si i-a spus sa alapteze cat de mult timp. No, fiecare doctor cu parerea lui, asa ca l-am intrebat si pe Dr. Google :D.

Am gasit asa:
- o femeie cu hipotiroidism netratat care alapteaza poate pati un singur lucru rau: sa nu aiba lapte suficient. Ii multumesc Domnului, eu am.
- o femeie cu hipotiroidism care alapteaza sufera de dureri articulare, intepeniri, dureri de muschi, tendinite, etc. Ca sa pastrez umorul, voi spune "Ii multumesc Domnului, eu am." Dimineata cand cobor scarile imi e foarte greu ca nu pot indoi deloc incheieturile, mai ales cele de la laba piciorului. Va trece :D.
- e sanatos pentru mama cu tiroidita postpartum sa alapteze cat de mult
- e sanatos pentru bebe care are mama cu Hashimoto sa fie alaptat cat de mult pentru ca formula predispune la boli autoimune si bebe are deja predispozitie genetica. Anticorpii tiroidieni nu trec prin lapte la bebe, ca cica IgG-ul e prea mare, mi s-a parut super comica explicatia, imi si imaginam ca nu incape acolo pe canalizare :D.

Deci numai de bine! Mami m-a intrebat ca am cautat numai pe site-urile mele naturiste :))? I-am raspuns ca am gugalit "hypothyroid breastfeeding" (original, nu? :D), deci chiar am cautat chestii generale medicale, nu hippie :D.

Sa revin la Alex. A papat si azi bine si fructele si legumele. Maine ii pot introduce ceva nou si nu m-am hotarat inca ce. Am stat mult afara azi, ca a fost vreme frumoasa si am fost doar noi trei, restul familiei a prestat munci agricole la tara :D. E super simpatic ca e suparacios, daca are el anumite impresii prin capsor incepe sa maraie, sa isi lase buzita in jos gata de plans, e super scump. Si rade de numa daca noi incepem sa radem, dar putin intrebator, oare a fost ceva banc si el nu a fost atent? :))

Rade iar super fericit daca il poarta taica-sau pe gat, are impresia ca el e seful! Si daca ne prefacem ca fugim unul dupa altul cu el in brate (sau pe gat) e super incantat, rade si chicoteste de parca cel care fuge dupa el l-ar gadila de numa :)).

Cand umbla tinut de maini sta tantos cu burta si pieptul in fata. Si la fel de mandru a fost acuma seara cand i-am pus castile pe cap, chiar daca nu erau conectate la nimic, a inceput sa scoata sunete ca si cum s-ar lauda la taica-sau ce are el :)).

Cred ca inchei aici ghiveciul de informatii, ca imi pica ochii de somn, e 0:30 si nu stiu cum sa inchei frumos :).

Despre hipo si lapte

Mi s-a spus de multe ori in ultima vreme "pai intarca-l, da-i lapte praf, cati copii au crescut bine mersi pe lapte praf, trebuie sa ai si tu grija de tine!". Apreciez de fiecare data, pentru ca ma gandesc ca cei care imi spun asta sunt persoane care tin la mine, altfel nu le-ar pasa de situatia prin care trecem. Dar simt totusi nevoia sa "get it off my chest" si sa exprim de ce nu fac asta.

1. Despre lapte praf

Nu vreau sa intru in polemici. Stiu ca sunt multi copii care cresc sanatosi pe lapte praf. Am asa de multe prietene mamici care hranesc puii cu formula, incat nu as vrea, Doamne fereste, sa se simta cineva jignit de orice afirmatii de-ale mele. Dar consider ca, daca mama nu se drogheaza, nu bea alcool in exces (desi, chiar daca nu am consumat deloc, nu cred ca un pahar de vin "once in a while" dauneaza), nu fumeaza, nu ia medicamente aiurea (:D) si are o alimentatie echilibrata, fara prostii, atunci puiul e mult mai bine hranit si deci mai sanatos cu laptele mamei lui decat cu formula. Deci consider ca Alex e mai sanatos alaptat la san decat la biberon. Altfel nu ar avea sens tot sacrificiul meu si al multor altor mame. Pentru ca alaptatul e greu, cel putin din prisma faptului ca-l poti face numai tu, ca mama, ziua, noaptea, nu poti sa faci o pauza sa te odihnesti. Deci cred cu tarie si convingere asta. Nu putem compara copiii intre ei. Sunt sigura ca exista multi, multi copii hraniti cu formula, care sunt mai sanatosi decat Alex. Dar poate si acei copii ar fi si mai sanatosi alaptati la san. Deci comparatiile eu le pot face doar pentru acelasi copil. Asa cum si eu eram bolnava si dereglata si sterila si grasuta (mi-a placut mai mult diminutivul asta :)) ) mancand 100% mancare sanatoasa, fara zahar, chimicale, fainuri, prajeli, etc. Am multe multe prietene care mananca la Mc, beau cola, fumeaza, mananca dulciuri si alte chestii super chimicalizate si sunt slabe, sanatoase, si au prunci sanatosi, dusi cu sarcini usoare si nasteri usoare, fara pic de sport. Dar asta nu inseamna ca eu daca as fi abordat aceeasi tehnica ar fi mers, nu? Deci fara a intra in amanunte de unde am eu piticii mei impotriva formulei, ce am impotriva laptelui praf, de ce perseverez cu alaptatul, chiar cred ca asta e cel mai bine pentru Alex acuma.

Edit 4 martie 2015: am recitit postarea si vreau sa afirm ca laptele matern e mai sanatos decat laptele praf (pe langa restul beneficiilor aduse de actul alaptarii, pe langa hrana) chiar daca mama fumeaza, bea sau ia medicamente. 

2. Si asta ne duce la punctul 2. Mai eu nu inteleg vorba aia "trebuie sa mai ai grija si de tine, ca Alex are nevoie de mama lui vesela si sanatoasa". Bun, are nevoie, sunt aici, dar daca nu as face anumite sacrificii pentru el, as lua-o razna si asta iar nu cred ca e bine, sa aiba alaturi de el o mama dusa cu capul. Pentru mine alaptatul este ceva important. Daca il opresc ca sa ma ocup eu de o boala care totusi nu e super urgenta si grava, mi s-ar parea o ratare personala grava grava de tot. Si nu sunt eu ceva Einstein sau Picasso ca sa zic ca lasa, macar sunt tare pe plan profesional, fac ceva pentru eternitate. Nu, pentru eternitate eu am "lucrat" sa-l fac pe Alex. Si pentru el trebuie sa dau tot din mine. Asta simt eu, e o nevoie intensa de a ma sacrifica pentru el, chiar daca inca nu e cazul si nu simt ca as fi facut ceva sacrificiu. (Desi as fi in stare de orice sacrificiu, si de sacrificiul suprem pentru el, ceea ce cred ca orice mama ar spune! Chiar m-am gandit ca daca as stii sigur ca lui ii va fi de exemplu putin mai bine in viata, da chiar putin de tot, daca eu mi-as taia o mana decat daca nu mi-as taia, oricat de nesemnificativa ar fi cresterea aia a fericirii lui, eu as intreba unde e fierastraul!) Inteleg ca sunt situatii de urgenta, in care se stopeaza alaptatul, inteleg ca sunt situatii cand mamele pur si simplu nu au lapte, dar sa intarc copilul pentru ca o doctorita mi-a zis asta, ca sa-mi dea un tratament soc, asta nu o voi face! Doamne ajuta sa nu fiu nevoita, dar pana atunci, cat timp o ducem bine cu boala asta, asa ramanem. Stiu ca sunt femei care considera a avea un copil doar un episod, sarcina, nasterea, alea alea, si gata, abia asteapta sa isi revina la viata normala, sa aiba grija de ele, etc. Poate voi simti si eu asta mai incolo. Pana atunci, eu simt ca nu exist doar eu, Raluca, nu, asta nu mai este. Este Raluca si Alex! Pana cand va fi Alex si prietenii lui, Alex si mandra lui (hahaha ce soacra rea voi fi, prevad asta), Alex si viata lui... Pana atunci e Alex si mama lui, Raluca si puiul ei. Chiar cred cu tarie ca trebuie sa-l alaptez, nu e o chestie de alegere "oare am chef sa-mi alaptez copilul? Parca as merge mai bine la un masaj". Nu, viata mea personala s-a oprit total cand am nascut. Probabil multi vor spune ca nu e bine, probabil chiar eu ma voi schimba in cateva luni, dar acum simt ca traiesc doar pentru el. Mi s-ar parea ceva total iesit din comun sa fac orice acum doar pentru mine. Chiar si sport sau ceva relaxant daca imi trece prin minte, repede ma gandesc daca asta l-ar distra pe Alex, sa ma vada facand sport. Daca nu, spun pas. Daca Alex nu vrea sa iasa in oras, nu vreau nici eu. Daca Alex nu vrea sa stam jos, ne plimbam, Alex comanda in casa asta si eu execut cu cea mai mare bucurie. Nu spun ca mamele care nu fac asa nu sunt mame bune, Doamne fereste. Cred ca tine de fiecare, de personalitatea fiecareia. Mie chiar nu imi placeau copiii inainte (dar deloc :D), deci mi se pare distractiv unde am ajuns, asta apropo ca la aproape orice propozitie din postarea asta am incercat sa nu folosesc cuvantul "niciodata" pentru ca nu stii niciodata in ce situatie ajungi si cum te schimba viata. Il ador pe Alex si chiar cred ca trebuie sa fac orice sacrificiu pentru el, orice ar insemna asta. De la alaptat la nedormit la abandonat viata mea de dinainte. Eu de dinainte de fapt nici nu mai exist. Si culmea e ca sunt mai fericita decat oricand! Deci eu nu reusesc sa "rezonez" la afirmatii din astea "trebuie sa ai grija si de tine", astea trec pe langa mine, nu le inteleg...

3. A nu se intelege ca fortez copilu sa stea la san. Eu am abandonat suptul cand aveam 8 luni, nu am mai vrut lapte. Daca si Alex va renunta la san inainte de vremea pe care poate mi-am propus-o eu, sper ca e limpede pentru toata lumea ca eu nu-l voi forta sa continue. Nici nu cred ca se poate, dar ma rog, am simtit nevoia sa spun asta. Eu stau la dispozitia lui pentru cat timp vrea el sa fie alaptat, zi, noapte. In toate chestiunile de pana acum m-am ghidat dupa intuitie si dupa ce vrea el. Si cu dormitul, si cu hranitul, si cum vrea sa fie tinut in brate, tot tot. Asa ca la fel voi face si cu durata alaptarii, si cu diversificarea, cu tot.

4. Chiar ar fi un mare chin si pentru mine si pentru Alex sa trecem acum pe biberon. Alex nu stie suge din biberon. Intr-o singura seara am simtit si eu in lunile astea de alaptare ca puiului ii e foame si eu nu prea mai am lapte. Asa ca am decongelat putin lapte muls anterior si am incercat sa-l dau puiului cu biberonul sau cu lingurita. A fost chinul de pe lume. Plangea de foame dar nu stia sa inghita. Pentru ca si la bibe si la lingurita nu se face vidul care se face cand el pune toata gura pe san. Am incercat si eu sa iau biberonul in gura si am vazut ca e chiar greu sa nu te ineci, cu lingurita iar, daca nu o iei pe toata in gura inchisa, cum facem noi oamenii mari la supa, tinand gura deschisa, e clar ca ori curge totul afara din gura, ori te ineci daca dai pe spate. Deci toate astea trebuie invatate si ar fi o perioada absolut chinuitoare pentru amandoi. Cu mare circ. Mi-am mai amintit cand a trebuit sa mai bea asa din bibe. Dupa show-ul cu vomatul in jet de Revelion, a fost pus la regim prima data fara lapte, si apoi cu lapte pe masurate. Deci ma mulgeam si i-l dadeam din biberon. Dar el nu putea suge si plangea cu biberonul in gura. Daca ii storceam eu putin din el, se ineca si plangea si mai rau. A fost absolut ingrozitor! Ca sa nu mai spun cat e de dificila trecerea la lapte formula si pentru cei care sunt obisnuiti cu biberonul, din cauza gustului diferit. Si apoi mai sunt cateva probleme. El niciodata nu a putut sta pe spate, nici in brate nici pe pat. Probabil din cauza refluxului. Dar el nu putea fi tinut in brate asa, ca toti bebelusii, usor culcat pe o mana a mamei. El de mic doar pe umar, la verticala. Deci nici nu as stii in ce pozitie sa-i ofer sticla. Poate doar in fund, dar cum si-ar da capul pe spate, ca nu curge asa la orizontala din sticla? El suge la san doar plimbat prin camera, pe cand il ia somnul, si se coboara el din pozitia verticala intr-una mai oblica, sa ajunga la san. Asa ca n-as mai avea la dispozitie pentru adormit suzeta lui naturala :D si n-as avea cum tine sticla, din moment ce il tin pe el in brate :)). Oricat de flamand ar fi daca ma pun undeva jos cu el sa il pun la san ca toate femeile urla si se trage si se ridica. Nu suporta pozitia. Pe vremuri cand nu avea putere sa se ridice doar urla. De asta am ajuns eu de multe ori sa-l alaptez tinut perfect la verticala la san. Si apoi mai e problema cu noptile. Cine si-ar zburataci tot somnul pentru ca s-ar ridica noaptea sa-i faca lapte formula? Si cine s-ar trezi de tot cand ar simti biberonul in locul sanului si ar incepe sa planga iar rau rau? Ar fi ingrozitor de chinuitor. Asa tzac-pac, tzitzi in gurita si adormim la loc amandoi, ca si cum nici nu s-ar fi intamplat. Daca ma intrebi dimineata la ce ora i-am dat sau de cate ori, nu tin minte nimic :D. Am mai vazut acuma cand a fost racit sau cand il dor dintii, ca el saracul crede ca tzitzi rezolva orice, si se cere la san si daca nu-i e foame. Deci cred ca sanul il ajuta si psihologic sa o simta pe mami aproape.

5. Nici daca nu as alapta nu as face tratamentul. Si doctorita, si sursele de pe internet spun ca levotiroxina @%@!^%$@&!! (sau ca sa spun frumos, cum a zis Dana in ceva comentariu trecut, mi-a placut mult ca in loc de injuraturi a zis ceva de genul "hipotiroidismul bata-l vina" :D - inchid paranteza lunga, ca nu se mai intelege nimic si trebuie recitit dinainte de a deschide paranteza) face ca tiroida sa se leneveasca si incet incet sa moara. Va trebui din ce in ce mai mare doza si se va lua pe viata, in doze imense. Nu consider ca e normal, si nu consider ca asta e calea pe care vreau sa o iau. Mi-am amintit de faptul ca atunci cand umblam eu pe la medici cu bolile mele, pentru sindrom ovarian polichistic si ginecologul super axat pe probleme de fertilitate si endocrinoloaga mi-au prescris metformin pentru rezistenta la insulina (este un medicament care se da diabeticilor). Dar metforminul asta in timp distruge ficatul iremediabil (stiu ca ficatul este un organ care se regenereaza, deci am scris intentionat iremediabil ca sa ma refer la ciroza...). Se preconiza in ce citeam eu ca in 2 ani se ajunge la asa ceva. Si atunci ce as fi rezolvat? As fi putut duce o sarcina sanatoasa si o viata sanatoasa? Mi se pare de multe ori ca doctorii vor doar sa-si rezolve felia lor, pe moment ce ii intereseaza, nu se gandesc la om ca la un intreg, nu se gandesc pe termen lung, nu se gandesc ce efecte adverse au tratamentele lor, ca de multe ori sunt mai distrugatoare decat boala initiala. Si atunci am ales sa nu fac acest tratament si sa merg pe o cale naturista, care sa incerce sa vindece afectiunea de la radacina, de unde e dereglarea hormonala, si sa tin un anumit regim de viata sanatos pentru asta. Metforminul rezolva doar rezistenta la insulina in momentul in care e luat, nu pe termen lung. Si atunci intr-adevar, e posibil sa dea ca un rezultat si obtinerea ovulatiei. Dar eu am obtinut-o si naturist, fara sa-mi distrug ficatul si tot sistemul hormonal. Si atunci? Care cale e mai buna? Deci nu am de gand nici acum (cum am zis si mai sus, nu rostesc cuvantul "niciodata" pentru ca nu stim in ce stari grave ajungem, cand suntem nevoiti sa facem si lucruri cu care nu suntem total de acord, ca sa ne salvam) sa iau niste hormoni care imi distrug si ficatul si tiroida pentru care cica sunt recomandati. Chiar ma gandesc foarte serios sa renunt si la doza mica ce o iau acum. Dar nu fac asta pana cand nu am un plan de bataie, de contracarare pe partea naturista. Nu are rost sa renunt acum fara sa iau nici macar putin kelp sau fucus, sau seleniu. Intai trebuie sa lupt pe partea naturista. Deci nici daca nu as mai alapta de maine, nu as incepe acest tratament distrugator. Dar as incepe intr-adevar in forta o detoxifiere naturista (care nu o pot face acuma, cu Alex la san) si un tratament naturist. Pana cand voi putea face astea, mergem pe o cale de mijloc. Imediat voi incepe cu kelp sa zicem, apoi imi voi face analizele peste vreo 2 luni, si daca sunt mai bune, voi renunta treptat la doza de euthyrox pe care o iau acum. Daca nu sunt mai bune, vedem atunci ce facem. Oricum, la situatia actuala nu as lua acel tratament.

Si ca sa inchei intr-o fraza de rasu-plansu, cu noua indemnizatie nu mi-ar ajunge banii sa trecem pe lapte praf, asa ca Doamne ajuta inainte sa fie tzitzi destul! :))

Suc de morcov + aiureli de tiroida

Nu mai stiu cum sa numar zilele de diversificare, din moment ce am avut doua zile pauza :D.

Oricum, avem o saptamana jumatate sa zic asa, de mar, si azi am incercat suc de morcovi. A papat in total vreo doua lingurite de ale lui, pitice. Nu s-a strambat ca la mar, dar s-a si plictisit mai repede, nu a intins la fel gurita dupa suculet. A inghitit mai bine decat la sucul de mar, poate pentru ca atunci era ceva nou sa inghita fara tzitzi in gurita. A ragait de doua ori in timp ce manca, si inca de vreo 3 ori dupa. A si regurgitat putin la 5 minute, putin lapte papat de 2 ore, dar cu tenta morcovie... Regurgitase si inainte de masa, asa ca nu trag concluzii. Apoi i s-a pornit un sughit foarte foarte puternic, altfel decat cum sughite el. A, i-am dat si un morcovel sa-l roada, ca Bugs Bunny si a fost foarte incantat!

Toata dupa-masa a fost foarte marait si aproape plange, tipa, urla, chiar daca ne jucam cu el, si daca il luam in brate... Mai uita pentru cateva secunde ca il deranjeaza ceva, daca il punem sa umble in picioare, umbla foarte tzantzosh si uita. Dar apoi repede incepe iar maraiala. Ma bate gandul sa nu-i dau maine morcov, chiar daca as fi vrut 4 zile de test. Asta pentru ca morcovul crud e laxativ, si el a facut intr-adevar de 3 ori azi kk. Deci nu stiu daca maraiala e de la morcov, oricum e mult mai marait decat de obicei. Sau ar putea fi de la dintele ala care nu mai avanseaza, vad coltul prin gingie, dar nu a spart inca. I-am dat o doza de Camilia si parca s-a mai calmat. Inainte de asta ma rodea in continuu chiar daca nu-i era foame, si voia numai la mine in brate. Desi cand il luam, iar incepea maraiala. Dar la altii urla si se intindea inspre mine, strigand mama...

Am revenit acum dupa ce l-am culcat si am citit aiureala de mai sus, nici o noima. Dau vina pe tiroida in continuare, sau pe depresia cauzata de drumul la Cluj? Tot tiroida e si aia :)).

Deci un update: pe Camilia scrie ca daca dupa 15 minute e tot iritat, sa-i mai dai o doza, pana la maxim 12 pe zi. La noi dupa 10 minute a devenit iar razacios si vesel si jucaus! Super! Deci am gasit cauza! Era durere de dintisori, de gingii. Dumnezeu sa-i dea sanatate canadiencei mele dragi care mi-a trimis-o, printesei ei frumoase si la toata familia ei. Si daca nu citesti pe aici, sunt sigura ca energiile pozitive trimise de atatea ori de la mine inspre voi, au ceva efect!

Asa ca ma gandesc pana maine daca sa incerc totusi cu morcov maine, din moment ce am ajuns la concluzia ca au fost dintisorii.

Urmeaza partea plictisitoare cu ce am mai citit de tiroida.

Tocmai mi-am dat seama ca eu nu prea studiasem hipotiroidismul, ca il aveam subclinic. Eu ma luptam doar cu anticorpii mei tiroidieni ca sa nu imi provoace ei hipotiroidism. Mi s-a parut foarte logic, si medicina alopata nu abordeaza calea asta, de multe ori mi s-a spus ca stam si asteptam sa fac hipo ca sa imi recomande ceva.

Am mai citit ca hipo asta nu e doar cu ingrasatul, cazutul parului, oboseala cronica, senzatia de frig, dificultati de concentrare, dificultatea de a citi, dificultatea de a vorbi, de a se exprima, cicluri dureroase, infertilitate, dureri si crampe musculare, piele uscata, infectii frecvente, migrene, constipatie, si depresie. Zice ca hormonii tiroidieni sunt cei mai importanti din corp, ca daca astia stimuleaza productia energiei la nivel celular, inseamna ca atunci cand ei nu sunt la nivel optim, productia tuturor celorlalti hormoni e afectata. Deci absolut orice aspect al sanatatii e afectat de un nivel scazut al hormonilor tiroidieni.

Pierderile de sarcina, chisturile ovariene, endometrioza, si sindromul premenstrual sunt cauzate sau agravate de hipotiroidism, mai ales daca e cuplat cu o dominanta estrogena , o boala hormonala in care nivelul progesteronului scade. (Da, recunosc ca eram estrogen-dominanta, estrogenul crescand, scadea progesteronul, de asta femeile cu Sindrom Ovarian Polichistic nu reusesc sa ramana gravide si sa duca sarcina, din lipsa de progesteron; si tot de la excesul de estrogen, corpul secreta prea mult testosteron, de acolo acneea, hirsutismul, etc.) Se pare ca estrogenul inhiba secretia tiroidei, pe cand progesteronul o stimuleaza. Acuma care a fost prima dereglare in corpul meu, "oul sau gaina"? Asta nu vom stii niciodata...

Na, cica mai provoaca si tumori benigne la san. Si e legat si de scleroza multipla, de parca nu era destul de inspaimantator...

Si da, am citit in multe locuri ca hipotiroidismul "favorizeaza cancerul" prin doua cai. Cresterea de estrogen si scaderea productiei de pregnenolon, progesteron si DHEA e o cauza pe de o parte. Pe de alta parte promoveaza cresterea tumorilor, ceva explicatii la nivel celular pe care nu le prea pricep...

Se poate ajunge pana la coma daca e nediagnosticat sau netratat mult timp. In plus, hipo creste riscul atacurilor cardiace cu 70%!

Asa, ca si cauze ale hipotiroidismului, ma cam incadrez la toate, de la radiatia Cernobalului pana la fluorul din pasta de dinti si din apa. Cu Cernobalul asta imi amintesc ca atunci cand i-am spus doctoritei mele de familie ca am probleme de fertilitate, a zis ca majoritatea pacientelor ei din generatia mea au probleme.

Apoi pesticidele creeaza dereglari ale estrogenului, asa ca din moment ce nu mananc bio, si mananc multe legume si fructe...

Problema e ca am citit multe rele despre levotiroxina asta sintetica. Corpul o considera o substanta straina si va dezvolta rezistenta la ea (mai stii, poate deja s-a intamplat asta). Isi va pierde efectul. Dozele vor trebui sa fie din ce in ce mai mari (exact asta a spus si doamna doctor). In plus, toate astea trebuie metabolizate cu greu de ficat (si al meu nu e tare sanatos, saracul).

O alternativa mai sigura ar fi un hormon tiroidian luat de la purcelusi :(. Stiu, nu prea mi se potriveste. Nu ma refer fizic ca nu ne-am potrivi, ci sufleteste, faptul ca trebuie sa-l omor sa-i iau eu tiroida. Se pare ca asta e recunoscut de corp, si tratat ca hormon tiroidian, si in plus nici nu se bazeaza pe capacitatea corpului de a transforma T4 in T3 (ca multe organisme nu pot asta si levotiroxina e doar T4), pentru ca acest produs porcin contine si T4 si T3. Daca m-as hotari ca asa ceva imi trebuie, as ajunge sa-l cumpar cumva din strainatate, desi nu stiu daca se da fara reteta. Si apoi iar, nu stiu ce doza ar trebui sa iau. E clar ca as avea nevoie de un doctor care sa aiba experienta cu asa ceva...

Nu mi-am gasit inca fucus de vanzare, desi eram sigura ca voi gasi in amaratul de oras, ca la cat m-am plimbat eu prin farmacii naturiste si nenaturiste, deja stiam si cum arata cutia de fucus, si daca n-am luat niciodata. O stiam pe cea de la aboca (alga bruna de la aboca). Si uite ca acum nu am gasit. Kelp se poate lua dintr-o singura sursa de pe net, si are un continut mult mai mare de iod, trebuie precautie mare, asa ca de asta as fi ales fucus intai.

Dar ce ma nedumereste pe mine: din moment ce asta e o crestere cauzata de nastere, de starea post-partum, nu ar fi mai normal sa lasam organismul sa isi revina de la sine? Cum probabil patesc multe femei si apoi isi revin? Poate eu am de fapt "ghinion" ca imi monitorizez tiroida. Si iar spun, daca tratez acum hipotiroidismul asta care poate e pe moment, tiroida se invata cu inlocuitori, cum a zis si doamna doctor, si nu va mai lucra. Se ajunge chiar si de la hiper la hipo datorita nasterii, de asta imi pun intrebarea daca trebuie tratata medicamentos sau nu? Na, ca am tema pentru maine sa studiez post-partum thyroiditis...

Bibliografii de azi:


http://www.naturalnews.com/026853_thyroid_hypothyroidism_disease.html
http://www.naturalnews.com/025108_thyroid_disease_heart_attack.html
http://www.naturalnews.com/024388_thyroid_hair_loss_hypothyroidism.html

13

!@#$%^^&&* Nu inteleg de ce injuraturile camuflate de niste taste sunt in general caracterele astea. Consider ca trebuie sa fii foarte calm sa te apuci cu degetul, rand pe rand, sa apesi doar tastele de pe randul de sus. Cand mie mi-ar veni sa fac asta: skdjfhcSJHNVCWOehf \oqierjpqiurpiquwjpqw3prjdflwkjnvlw/n mn bsdskdjfhskdjhfkj!!!

Nu pot sa inteleg de ce m-am pornit eu la un drum de Cluj cu piticul, la un set de analize si la un control endocrinologic intr-o zi de 13!

Acum am o mare mare ceata in minte (apropo, simptomul asta de hipotiroidism ma distreaza cel mai tare: "brain fog", si descrie intr-adevar superb ce invalmaseala de ganduri are in minte un bolnav de hipo si cum nu reuseste nici sa se linisteasca, nici sa le puna in ordine; si chiar tin minte ce bine era cand eram normala... of, Doamne, ca intr-adevar e minunat sa fii sanatos...). Si sa ma ierte Alex si cine imi va citi blogul sperand sa se relaxeze, dar nu ma pot linisti pana cand incerc sa-mi pun ordine in ganduri si asta nu voi reusi decat punand totul aici "pe hartie"...

Drumul spre Cluj si probleme de alaptare

Nu a dormit deloc deloc. Normal ca au inceput maraielile. Apoi i s-a facut foame si somn. Am tras pe stanga, l-am luat din scaun (mare greseala, pentru ca acum cred ca ar fi adormit asa flamand, si era mai bine) sa incerc sa-i dau papi. El saracul era intr-un amestec de curiozitate si frica. La fiecare masina ce trecea pe langa noi ma impingea sa vada ce zgomot s-a auzit, se uita peste tot. Nu m-a lasat nici un centimetru sa-l aplec inspre tzitzi, se impingea cu o putere imensa in mine si se scremea la cum se straduia sa se impinga in sus. Am incercat sa-l scutur, sa-l leagan, ca si cum am fi la plimbare, cum suge de obicei. Nici o sansa. As fi iesit si pe marginea drumului, sa-l plimb in timp ce suge, cum vrea el. Dar in primul rand nu ar fi supt, tot ar fi fost captat de mediul inconjurator. In al doilea rand, eu nu pot inca sa desfac doar cativa nasturi si sa-l pun la san. Eu trebuie sa-mi pun un prosop in sutien la sanul la care nu-l alaptez, pentru ca in timpul in care Alex suge la celalalt asta curge rauri rauri. Si si cel de la care suge Alex curge in momentele dese in care el se tot ridica la verticala, asa ca si la acela trebuie sa-mi pun prosop, asa, ca un fel de babetica, pe sub san, sa curga laptele pe prosop in jos sau sa ma folosesc de el sa captez laptele care tasneste la inceput. Fara nici o bluza pe burtica in jos la mine, ca ar fi uda leoarca. Ma apuca de o gramada de ori nervii de ce eu nu pot merge de acasa cu copilul cum fac o gramada de alte femei, si sa alaptez in public. Nu se poate nici din cauza mea si a laptelui meu super curgator, nici din cauza lui Alex si a pretentiilor lui la supt (suge doar plimbat in brate, tot vrea sus la verticala si sa se coboare jos cand vrea; deci cat e la verticala mi-ar vedea toata lumea sanii; pe langa asta nu vrea sa suga in locuri necunoscute si mai ales daca sunt zgomote sau alte atractii; chiar si acasa daca e ceva nou in camera sau daca o patura e aruncata pe fotoliu, vreo 10 minute nu pot sa-i dau de mancare, il plimb asa, pe sec, ca el se tot uita la ce e nou, si eu sunt Doamna Dezordine, deci imaginati-va...). Atata mi s-ar parea totul de usor, fata de mamicile cu laptele praf care trebuie preparat, si pus in bagaje nu stiu cate chestii. Eu as avea tzitzi la purtator si gata!!! Dar nu... sunt foarte trista pe aspectul asta. Dar foarte foarte trista (mda... inca un simptom de hipotiroidism... Chiar ma intreb care e adevarata Raluca, am impresia ca tot ceea ce sunt eu, de fapt sunt o adunare de simptome ale dereglarilor hormonale, de la tiroida la insulina...).

Deci normal ca nu a mancat oricat am incercat, si mai rau, s-a enervat, ca ii era foame si somn. Nici nu-mi pot imagina ce s-ar intampla cu el sa trebuiasca sa facem un drum mai lung... offfffffffffffffffff...........

L-am pus in scaun si am continuat calatoria. Trecea de la faze de plans, la marait, la foit si intins in scaun de somn, la intins bratele inspre mine si strigat "mama" infiorator (momente in care imi parea rau ca a invatat asta), la mestecat buzele si supt limba de foame... M-am aplecat peste el, sa-l testez asa din mersul masinii daca vrea. Si saracutul a supt asa vreo 30 de secunde, cat sa nu mai fiu eu stresata ca se deshidrateaza. A supt cu pofta, dar apoi s-a pus pe plans. Am mai incercat sa-l pun la san, dar incepea sa planga isteric si voia la verticala, de parca i-ar fi frica sa nu vada tot din jur. Am mai incercat sa-i dau si in scaun, aplecandu-ma peste el (nu sunt curioasa ce parere aveau ceilalti conducatori din trafic) si doar ii cauzam alt plans. Era deja si super extenuat. Asa ar fi trebuit el deja sa creada ca si masina e casa lui, si de fapt e "acasa" oriunde e sanul mamei, nu?

A adormit in Cluj, cand deja cautam loc de parcare la laboratoarele Synevo. Am mers si mi-am facut analizele, apoi am luat-o rapid spre Auchan, ca am stiut ca este ceva special pentru copii. M-a racait putin la sufletel ca am trecut in mall pe langa niste magazine preferate de-ale mele, in care n-am mai intrat de mai mult de 7 luni :D, si anuntau tot felul de promotii. Si culmea e ca as fi avut nevoie, am doar doua tricouri pe care le rotesc. Dar nu... nu este timp de asa ceva, e mai important ce cautam pentru Alex. Am luat cate ceva interesant. Am vrut sa-mi iau si fructe si legume pentru drum, sa am cina, dar deja maraia, asa ca am luat ceva pe fuga. As fi vrut sa ma uit la fructe pentru el, sa vad cu ce sa continuam, dar nu m-a lasat. Era super extenuat.

Am uitat sa zic ceva. In Cluj, la ora 12, orasul super super aglomerat, tot mai faceai 5 metri si iar stateai blocat cateva minute. Ti se ridica tensiunea de numa. Nu asa imi aminteam eu orasul tineretii mele, si nu cu soferii nervosi de acum. Si eram gata sa spun chiar ceva grav "uau, nu mai sunt oare indragostita de Cluj?". Dar mi-a trecut repede, cand am trecut pe langa Cladirea Rosie de langa Catedrala Greco-Catolica, cladire in care tineam laboratoarele, apoi pe strada Avram Iancu unde aveam seminariile, toate bancutele din parculetele din centru le cunosteam aproape pe de rost. Toate fisurile din ziduri, pe traseul pe jos de la statiile de autobuz pana in centru la facultati, le tineam minte! Bine, mi-am amintit si ca aveam de umblat mai mult, in functie de autobuzul la care aveam abonament, ca nu ma induram sa dau bani pe bilet la alt numar. Tot tot tot, si ce era acum schimbat, imi aminteam cum fusese inainte. Locul in care am plans cand am picat la Analiza Functionala si trebuia s-o sun pe mami sa-i spun. Locurile in care fumam cate o tigara, tragandu-mi pantalonii largi cu buzunare dupa mine... Queens unde mi s-a furat ghiozdanul unde aveam bijuteriile mele preferate de argint... Toate astea erau locurile unde mi-am petrecut tineretea si libertatea exprimarii personalitatii mele, fara nici o ingradire! In Baia Mare nu putusem eu in liceu sa fac pe strada ce ma apuca, pentru ca la orice colt ma vedea o cunostinta "binevoitoare" si in Baia Mare se mira lumea si daca umbli cu pantaloni scurti pe racoare, nu mai vorbesc de a te vopsi in cap rosu-morcov, a sari de bucurie pe strada sau alte manifestari normale, dar totusi intr-un orasel de provincie sunt considerate atat de iesite din comun! Mi-e asa de dor de perioada aceea si nici nu stiu daca e Clujul cel de care mi-e dor de fapt (deci as putea fi iar asa daca as locui acolo?) sau e vorba doar de tinerete si lipsa grijilor mari? Sunt acum mult mai fericita decat atunci, dar intervine aici tristetea unor timpuri la care e imposibil de revenit, si asta doare. Oricum, m-ar obosi rau Clujul acum, e mult mai aglomerat decat pe vremea studentiei mele. Atunci studentii nu umblau cu masini personale, acum cred ca si ei contribuie la inghesuiala asta automobilistica.

La Synevo, fiind in cadrul Institutului de Oncologie, am vazut zeci de copii si tineri cu baticul in cap pe afara. Ingrozitor, ingrozitor, si m-am gandit ce pot simti parintii lor? Stiu ca alea sunt adevaratele probleme, dar sper ca asta nu-mi ingradeste dreptul de a ma plange de ce m-a suparat pe mine ieri...

In Cluj la bunici

Am avut noroc ca la Relu acasa s-a hotarat totusi sa manance. Dar asta numai dupa ce vreo 20 de minute a studiat cu atentie (la verticala, pe umarul meu) camera. Nici gand altfel sa se coboare el la san. Era ora 15 si el nu mai papase de la 7:30 dimineata! A supt si a si dormit vreo 30 de minute.

Apoi i-am facut cunostinta cum se cuvine cu Aris, bichonul matusicii lui, Carmen. Erau amandoi incantati. Alex a fost cam violent, l-a strans tare de buza si de bot, si-a bagat unghiile in gingiile lui Aris. Si saracutul pui alb nu a zis nimic, a dat din coada mai departe, ca un adevarat iubitor de copii. De-abia am reusit sa ii desfac degetele de pe botul lui. Trebuie neaparat sa-l invat sa iubeasca animalele. Nu am suportat niciodata copiii care lovesc animalele doar sa isi arate superioritatea si prostia. Stiu ca nu e vorba acum despre asa ceva, ca nu isi da seama de asta. Dar asta mi s-a parea cea mai mare ratare a mea personala ca parinte, sa am un copil violent cu animalele.

Ah, probabil din cauza oboselii, nu a vrut sa le arate bunicilor nici cum spune "mama", nici cum se ridica in picioare, si nici cum umbla. Noroc ca ei il iubesc oricum! Si erau foarte incantati ca am mers la Cluj.

Rezultate analize

Am mers apoi sa-mi ridic de la Synevo analizele, si surpriza surpriza, sunt rele, si eu credeam ca le fac asa, de rutina (din moment ce cele din decembrie, la 2 luni de la nastere erau perfecte! Si TSH-ul, si FT4, si anticorpii tiroidieni disparuti complet)! Si asta sub tratament, ca eu eram sigura ca merg la Cluj si voi scapa de Euthyrox:

anti-tg: 676 - valori de referinta: <115 br="">anti-tpo: <5 -="" br="" de="" referinta:="" valori="">ft4: 7.7 - valori de referinta: 12-22
tsh: 73.6 (!) - valori de referinta: 0.27 - 4.2

M-am indreptat amarata inspre cabinetul doamnei doctor. Ma gandeam la analizele mele, ca eu observasem acul cantarului ca urca, in ciuda regimului meu monoton. Dar credeam ca e pentru ca am renuntat la sportul de noapte de a-l plimba pe Alex. Eram aproape sigura ca asta e...

La doctor

Noroc ca doamna doctor e o draguta, si o femeie tare de treaba si explica mult si bine, nu repezeste, e foarte ok. Ca nu as fi putut ieri sa rabd si aere sau tonuri ridicate de voce, cum gasesti la atatia medici in ziua de azi... Singurul ei defect este ca e, asa ca orice endocrinolog, hotarata sa rezolve rapid analizele proaste, prin medicatie, fara sa se incerce ceva din alimentatie. Ea are de rezolvat pacientul pe moment, si atat. Si da, e de parere ca medicatia in tiroida e pe viata, o data inceputa, si trebuie doar din cand in cand, ridicata doza.

Ne-am vazut de doua ori anul trecut, si dupa aceea de 3 ori mi-a dat consultatie prin e-mail, pe gratis. Si totusi, cand m-a vazut m-a intrebat "da v-ati tuns?" :)). Eu: "Da.". Ea: "va cadea parul rau, nu? E de la tiroida...". Pfffff cand a vazut analizele!!! A zis ca stia ea ca in timpul sarcinii ele sunt mai normale si ca la un anumit interval dupa nastere ele se deterioreaza rau de tot, dar nu chiar asa de rau! Ar trebui sa iau o doza de 3 ori mai mare! Deocamdata, pentru ca e posibil nici asta sa nu fie suficient. M-a intrebat daca alaptez, i-am spus ca da. Si a dat nemultumita din cap. A spus ca ar trebui sa intarc copilul cat de repede!!! Capul meu vajaia asa ca nu mi-am dat seama daca se refera doar la faptul ca un tratament asa socant i-ar face rau lui Alex (ca asta mi-a explicat mai apoi ca da!) sau se referea si la faptul ca alaptatul scoate din mine tot tot tot si functia tiroidei scade, si in plus oboseala acumulata nu ajuta deloc la tiroida.

Deci a zis ca ea ar fi inceput diversificarea la 4 luni, si ar fi incercat intarcarea la 9 luni. Eu am inceput s-o intreb "da de tot sa nu-i mai dau lapte? Sunt atatea femei care mai dau copiilor lapte seara o masa, pana inspre 2 ani, poate va referiti doar sa grabesc procesul cu diversificarea in timpul zilei...". A zis ca ma vede ca as vrea sa-i dau cat de mult, dar sa nu cumva sa ajung pana la 1 an cu alaptatul!!! Pfuai, tot cerul a cazut pe mine! Toate planurile mele, toate ideile mele ca sa il las pe el cum vrea el puiul drag... M-a lovit unde m-a durut mai tare! Si in planurile mele cele mai sumbre, in care ar fi trebuit sa ma intorc la servici din anumite motive, suptul de noaptea ar fi ramas pe baricade...

Mi-a spus ca sa incerc sa fac un compromis, intre a-i da mai mult sa suga, si a stopa alaptatul, ca imi va fi din ce in ce mai rau, analizele se vor inrautati, simptomele mele la fel (ingrasare, chelire , ca nu mai pot sa spun caderea parului, depresii, senzatii de frig, brain fog-ul pe care il experimentez din plin, si toate celelalte manifestari ale hipotiroidismului). Si toate vor avea un ritm mai alert, datorita anticorpilor tiroidieni care imi papa din tiroida. Si apoi voi fi mult mai greu de adus inspre normal cu doze imense de medicamente, desigur, si astea cu reactiile adverse aferente...

Mi-a zis ca nu ma poate trata bine in timp ce alaptez si pentru ca nu imi poate da doze mari. Mi-a recomandat acum sa-mi dublez doza la 2 pilule zilnic si sa o sun daca se intampla ceva cu copilul, daca devine foarte foarte agitat! A zis ca e posibil sa devina foarte agitat, si nu in sensul de "ii ies dintii", ci ceva mult mai grav! Si sa o sun. Apoi, dupa doua luni, daca il intarc la 9 luni, sa triplez doza si sa-mi fac analizele dupa alte 2 luni.

In toata ceata care imi invalmasea si ieri creierul m-am gandit la altceva (si zau ca e naspa de tot sa nu te poti baza ca gandesti bine sau nu, daca iei deciziile importante pentru tine si pentru copil dupa capul tau limpede, sau hormonii tiroidieni iti joaca feste; e ingrozitor! as fi preferat sa fie ceva bai la ceva fizic, sistemul digestiv de exemplu, si sa rezolv totul cu calm, rabdare si MINTE LIMPEDE!). Pai stai un pic!!! Eu in timpul sarcinii luam o pastila jumate de Euthyrox. Si abia in decembrie, dupa analizele minunate, mi-a scazut doza la 1 pastila pe zi! Deci daca doua pilule pot provoca asemenea manifestari la un bebeloi mare, atunci din octombrie pana in decembrie o pastila jumate la un bebelin micut cum a fost??? Sa inteleg ca de asta a fost Alex rau cand a fost mic??? Din cauza mea??? El plangea isteric cu orele din cauza mea, a mamei lui??? De ce nu mi-a spus nimeni nimic despre chestia asta??? Si acum plang cand ma gandesc cat am intors-o si atunci pe toate partile, ce poate fi. Colici nu erau, problema de neadaptare? Tot am incercat sa ii facem totul calm in jur, etc. Pana la urma sa aflu ca medicatia mea? Imi vine sa injur de tot ce se poate toata medicatia!!! Dar de ce nu mi-a spus nimeni??? De ce doctorita mi-a zis in sarcina ca nu-l va afecta??? Ma doare sufletul ca nu mai pot da timpul inapoi. Ma doare incredibil, ma simt ingrozitor sa stiu ca eu i-am facut rau singura. Cat am apucat atunci in oboseala de atunci, sa gugalesc despre euthyrox in alaptare, am nimerit intr-adevar doar site-uri medicale, care spuneau ca e ok, nu am sapat in amanunt. Nu m-am gandit ca si Vioxx a fost ok pana a omorat sute de mii de oameni. Am uitat de toata temerea mea pe medicamentele medicinii alopate. Am uitat complet !@#%^& de brain fog!!! Ca imi vine sa-mi angajez un om cu mintea limpede care sa-mi aminteasca din cand in cand cine sunt eu si cum eram eu!

Ma stie toata lumea ca am aruncat sistemul medical de pamant cand mi s-a spus ca numai cu tratamente ingrozitoare si cu FIV voi ramane gravida, ca e imposibil sa am ovulatie. Atunci mi-am pus increderea in Dumnezeu si in ghidarea Lui inspre ce a facut El in natura pentru insanatosire. Si asa a aparut Alex! (trebuie sa fac cumva sa reiau algoritmul de insanatosire pana nu cad in prapastia depresiei...)

Dar in timpul sarcinii am trait cu frica pierderii sarcinii in primul trimestru datorita lipsei de progesteron. Si in al doilea trimestru datorita anticorpilor tiroidieni, care deja atacau tiroida bebeului. Apoi am mai citit, ca si mamicile cu tiroidita autoimuna Hashimoto care reusesc sa aduca pe lume copilasii, daca nu fac tratament hormonal in timpul sarcinii, risca sa aiba copii cu retard mintal. Si uite cum frica de a nu fi responsabila de asa ceva m-a adus inapoi in sistemul medical pe care il abandonasem. Si mi-am facut analizele si am ascultat de sfaturile doamnei doctor, luand doza de Euthyrox (denumirea comerciala pentru levotiroxina) recomandata. Am intrebat-o inspre sfarsitul sarcinii daca voi continua si dupa, si a zis ca da, pentru ca dupa nastere candva analizele o vor lua razna, si sa incercam sa le tinem sub control. Am mai gasit pe net ca mamele cu hipotiroidism au probleme de lactatie, si deci am ajuns la concluzia ca e bine sa iau pilulele mai departe. Nu mi-am pus deloc deloc probleme sau intrebari, parca n-as fi eu, serios! Eu eram cercetatoarea... Acum imi pare asa de rau! Cred ca mai bine nu le mai luam dupa nastere, din moment ce nu mai exista risc pentru copil, ci doar pentru mine! Macar sa nu-l otravesc si pe el prin laptele meu.

De ce nu m-am gandit ca poate natura a facut in asa fel incat mamele cu hipo sa nu alapteze pentru ca nu trebuie? Daca tot merg pe "asa face natura pentru ca asa e bine" tot timpul...

Aici revin la o mare dilema a mea de ieri... Oare nu i-am facut rau ca l-am alaptat avand hipotiroidism??? Oare cat rau i-am facut pe termen lung alaptandu-l sub Eutyrox??? Pe termen scurt am inteles, nu mai putem da timpul inapoi, dar pe termen lung??? Si mi-am amintit un articol, un studiu foarte interesant citit in timpul sarcinii, de pe site-ul Fundatiei Weston Price. M-a surprins mult atunci, ca e o fundatie super cunoscuta in sustinerea lucrurilor naturale si sanatoase. Si a trebuit sa citesc articolul de multe ori sa inteleg de ce ei erau de parere ca in multe cazuri e mai indicat laptele formula (pe baza de lapte de capra, organic, deci nu as fi gasit oricum la noi) decat alaptarea. Era vorba de mame care isi "otravesc" copiii fumand, band alcool, mancand margarina de exemplu, neavand o alimentatie echilibrata prin care sa ii dea puiului tot ce ii trebuie. Erau de parere ca propagarea alaptatului pana in panzele albe va da copii bolnavi, pentru ca nu orice mama ar trebui sa alapteze. Decat un astfel de lapte e mai bun un lapte formula bine selectionat, care sa-i aduca copilului tot ce e necesar. "Breast is best" era ok doar pe vremea in care femeile alaptarese se ingrijeau si mancau bine, si dadeau in articol exemple multe de triburi si obiceiurile de acolo, ce faceau lauzele care alaptau.

Si acum in mintea mea, pe tot drumul de la Cluj inapoi, si mai apoi seara acasa doar asta era: am fost eu incapatanata si perseverenta in ceva rau pentru copilul meu??? Ar fi trebuit, din moment ce am continuat cu Euthyroxul si dupa nastere, sa nu alaptez si sa-i dau ce-i mai bun pentru el, adica formula? I-am facut eu rau puiului? Si i-am facut rau doar (de parca n-ar fi suficient) chinuindu-l ingrozitor in primele luni, facandu-i si lui si noua viata un calvar? Chiar zilele trecute cand era el un copil normal, care maraia doar cand ii trebuia ceva, mi-am pus intrebarea prin ce dureri a putut el sa treaca in primele luni, incat sa planga asa isteric cu orele, oricat incercam noi sa-l linistim??? Si acum? Acum cat rau ii fac cu doza mea de Euthyrox? Sa continui s-o iau? Sa o cresc, cum spune doamna doctor?

Planul doamnei doctor este, cum am spus, intarcat pe la 9 luni (dar el inca nu papa decat o lingurita de mar la 7 luni). De azi ar fi trebuit sa incep doza dubla si sa observ reactiile adverse la Alex si dupa intarcat sa triplez doza.

Planul meu este: mentin doza asta, desi ma bate gandul sa o scot de tot, din moment ce oricum e prea mica sa ma ajute pe mine cu ceva, macar sa nu-l irite si agite pe Alex. Si observ consecintele :D. Si continui cu alaptatul sa vedem ce se intampla. Asta e planul pe moment. Daca ma simt ingrozitor fizic, poate ca voi creste doza treptat. Asta daca, sper eu, acum ca a iesit soarele (apropo si Seasonal Affective Disorder, depresia asta la ploi si in anotimpurile reci, e tot o manifestare a hipotiroidismului), voi iesi din depresia "mi-am otravit copilul cu laptele meu". Si ma apuc si cercetez ca pe vremuri. Nu voi putea chiar ca pe vremuri, ca Alex imi acapareaza prea mult timp pentru asa ceva. Nu voi putea sa cercetez fiecare aliment sa vad ce efecte are, ce beneficii (si asta imi aminteste cum o certam pe mami ca nu se mai ingrijeste de sanatatea ei; cand sa te mai ingrijesti de tine dupa ce esti mama???). Nu voi putea, chiar daca voi ajunge la concluzia ca o anumita dieta mi-ar fi sanatoasa, sa ma apuc de ea, cine are timp acuma sa cumpere anumite alimente speciale, sa faca tot felul de sucuri de verdeturi, etc. Sa nu mai zic de disponibilitatea financiara din ce in ce mai scazuta sa imi cumpar anumite suplimente nutritive cu plante care nu se gasesc la noi, care m-ar ajuta. De exemplu, ma gandeam la kelp ca sursa de iod organic. Iodul sintetic e total contraindicat in Hashimoto, "hraneste" anticorpii si deci ajuta la distrugerea timpurie a tiroidei. De fapt, Hashimoto se intalneste doar in tarile care au introdus iodul in sarea alimentara! Si de aici s-a tras concluzia ca iodul e rau, desi in general hipotiroidismul arata o lipsa de iod. Mi-a placut filmuletul asta scurt al lui Kevin Gianni http://renegadehealth.com/blog/2009/08/07/the-real-effect-of-raw-cruciferous-vegetables-on-the-thyroid/ in care explica de crucifere ca sunt goitrogene doar pe fond de lipsa de iod in organism. Ca toata lumea se teme de crucifere, chiar daca sunt asa de sanatoase, ca ar fi goitrogene. Recunosc ca stiind ca nu consum iod din nici o sursa, adica nu mananc alge marine zilnic, evit si eu alimentele goitrogene (varza, broccoli, conopida, napi, ridichi, arahide, soia, ...).

Euthyrox-ul "trateaza" de fapt manifestarile de hipotiroidism, fara sa faca nimic anticorpilor. Medicina alopata spune ca acesti anticorpi sunt pe viata. Totusi, anti-TPO nu-mi mai ies in analize de mai mult de un an, si daca i-am avut ani de zile. Chiar si anti-tg au iesit normali la analizele trecute, deci se poate! Asa ca planul meu e sa tratez simptomele de hipo prin aportul de iod organic (o sa-mi cumpar tablete de kelp, fucus, AFA; tablete pentru ca din moment ce la noi in Baia Mare nu sunt alge de vanzare pentru consum, pe net ce am gasit sunt extrem de scumpe pentru o portie-doua, d-apoi sa consum regulat). Sa ma mai "analizez" din cand in cand sa vad ce dezastru iese. Si cand va suge puiul mai putin decat acum, sa incep din nou atacul pe anticorpi, ca inainte: detoxifiere a corpului, urmata de un atac de reglare a imunitatii cu tot felul de naturiste. Sa stiti ca in mintea mea numai injuraturi sunt la fiecare propozitie, ca si cum as zice "ametito, ai uitat cum se face, te-ai lasat pe mana medicinii!". Si acuma, asa cum zice doctorita, cu fiecare pastila de euthyrox luata, tiroida mea lucreaza mai putin, se leneveste, pana cand va muri de tot. Imi pare rau deci ca am inceput sa iau euthyrox. Dar eram disperata pentru Alex, sa vina pe lume, si sa vina sanatos.

Oare ce oi fi gresit acuma de au aparut asa manifestari? Oare alaptatul m-a stors de farama de iod din mine, si de seleniu si zinc printre altele (minerale care ajuta foarte tare la a tine in frau anticorpii)? Poate fi si o demineralizare profunda. Trebuie sa pornesc de jos sa o rezolv. Nu direct doza mare de euthyroxul asta...

Am simtit ieri, pe langa depresia enorma legata de alaptat si de faptul ca mi s-a spus sa il sistez cat de repede, am simtit ca sunt o mama rea, ca imi chinui pruncul si-l alaptez cu hipotiroidism, il alaptez cu euthyrox. Eu, cea "naturista"! Degeaba am citit ca nu sunt efecte negative. De unde stiu ei? Cine stie ce o sa se descopere peste cativa ani, cat ii afecteaza treaba asta pe copii! Si atunci? Atunci cum o sa ma pot suporta??? Ca sa nu spun cat am simtit ca l-am chinuit pe pui ca l-am dus la Cluj cu mine, el care nu poate papa in deplasare si nu poate dormi... Si l-am dus tot pentru ambitia mea, ca e alaptat doar... Atata mi-am cerut iertare de la el, soptindu-i la ureche asta, sper sa poata sa ma ierte. Nu am vrut nici un pic sa-i fac rau intentionat...

Ca sa nu mai spun ca acum m-a apucat stresul sa nu se ingrase el, ca apoi poate asta e un semn de hipotiroidism. Pana acum tot voiam sa puna pe el mai mult pentru a putea tine piept lumii, ca altfel sunt atatia "binevoitori" care de-abia asteapta sa iti spuna ca ai lapte prea slab, sau ca nu-i e de ajuns, si sa-i bagi repede lapte praf! Dar uite, chiar si aseara am citit un articol tare interesant despre diabetul de tipul 1, http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2010/05/13/5-reasons-why-diabetes-is-on-the-rise.aspx?aid=CD945, merita citit! Si mai ales ca noi avem predispozitie, mi-a atras atentia treaba cu copilul mai gras. Azi are Alex 30 de saptamani, deci e zi de cantar. Sunt curioasa... dar e clar ca ne apropiem vertiginos de 9 kile.

Drumul spre casa

Drumul inapoi spre Baia Mare a fost un cosmar! Dormise o singura tura de dimineata devreme, si aia scurta de o jumatate de ora, era deja ora 20... Am facut si greseala ca am intrat in masina dupa control si i-am zis lui Relu sa mergem repede, in speranta ca va adormi. Lui ii fusese dor de mine, ar fi vrut sa-l tin in brate. Asa ca pe la vreo 15 kilometri de Cluj, dupa ce era deja terminat de plans, un plans cu lacrimi (noi tot am sperat sa adoarma...) a inceput sa se inece, sa nu mai aiba aer. Asa ca i-am zis lui Relu sa traga pe dreapta si l-am luat in brate. Offf ce-o fi fost in sufletul lui, sa ma vada ca stau langa el si nu il iau in brate! A fost asa fericit cand l-am luat in brate! Apoi am pornit din nou, si a plans in continuare, dar nu asa isteric, pana la Dej, la vreo 60 de kilometri deci de la Cluj. Atunci a adormit saracutul. S-a mai trezit pana acasa tipand de cateva ori, dar a adormit la loc. Nu am mai incercat sa-i dau sa pape, ca sa nu fac iar greseala de la plecare. Am ajuns acasa, le-a ras bunicilor si apoi a mancat si a adormit cu greu pe la 10.

Sfarsitul zilei

Era trecut de ora 10 si nu eram in stare sa deschid calculatorul, stiam ca n-as fi fost in stare sa ma relaxez asa. Mi-am facut un ceai, niste susan cu miere si am dat drumul la tv. Simteam nevoia unui serial usurel cu care sa ma destind si sa nu ma mai gandesc la tiroida. M-am bucurat enorm cand am gasit pe AXN serialul CSI. Pe cand imi afundam mai bine fundul in fotoliu, s-au blocat toate posturile din cauza furtunilor. Am zis "hai sa deschid totusi calculatorul, dar sper ca nu ma apuc sa cercetez pe site-uri de sanatate". Am intrat pe facebook sa vad ce mai face lumea. Dau click pe un link recomandat de doua prietene din lista. Tzac-pac virus trimis la toata lumea... ai ai ai super final pentru o asa zi!!!

13 bis

Normal ca ieri nici nu am dus cu noi pe drum ceva de papi pentru el. Ar fi fost culmea, ca doar acum el numai experimenteaza gusturi, inghite mult prea putin ca sa ni se merite murdarirea intregii masini, pierderea timpului si spalarea lui, cum, unde? Asa ca am lasat pe azi, cum imi propusesem de mai demult, sa-i fac suculet de morcovi din putinii morcovi pe care ii mai avem din gradina proprie. Ei, sigur ca da... s-a hotarat azi-dimineata ca dupa ce m-am chinuit eu 50 de minute sa-l adorm, sa doarma doar doua minute. Si a fost un marait si jumatate, eu singura acasa, unde sa ma apuc de asa ceva? Asa ca azi se continua ziua de ieri. Asa cum superstitiosii numara 11, 12, 12 bis, 14, se pare ca la noi azi e 13 bis...

Totusi, o chestie comica pentru restul lumii (nu si pentru mine), din categoria "ce mai face Alex violent in timpul suptului", si-a gasit o noua jucarie de care sa traga in toate partile in timp ce suge: celalalt sfarc! Si cum maica-sa nu poate protesta, pentru ca are mainile ocupate tinandu-l in brate la plimbare, inghite doar in sec si strange ochii si dintii tare tare... Dar ieri pe masina tot maica-sa se gandea, cand il vedea uitandu-se dupa cate o jucarie si tot incercand sa-l imbuneze, ca ii da orice, ii face orice, ca ar face absolut ORICE pe lumea asta ca sa-i fie lui bine. Nu as fi crezut ca intr-adevar poti sa simti asa de puternic sentimentul asta de daruire, dar chiar ORICE as face pentru el!




Imi cer mii de scuze celor care au reusit sa citeasca pana aici aceasta postare pesimista si chiar plictisitoare, imi cer scuze si de la Alex ca i-am ocupat blogul cu asa ceva, dar am simtit nevoia sa ma descarc, sa fac ordine in zapaceala ce o aveam in minte. Cum am zis, a fost acompaniata de multe lacrimi pe alocuri, si de multe injuraturi pe de alta parte. Oricum, am scris-o pe parcursul intregii zile deci cred ca nu are cap si coada, si e o aiureala mare. Dar terapia a avut efect, chiar ma simt mai bine acum, si gata de lupta. Care lupta? Om vedea noi, pas cu pas...