O luna de diversificare

Bilant dupa o luna de diversificare:

- alimente introduse: mar, morcov, para, dovlecel, cirese
- mese: 2, una de fructe si una de legume
- orar mese: Alex are in continuare 6 mese de lapte ziua si "fara numar" noaptea, eu banuiesc 3 mai consistente. Mesele de zi sunt la 3 ore una de alta. In acele pauze de 3 ore, cam la jumatate, sau cu o ora inainte de urmatoarea masa de lapte, o data primeste fructele si o data legumele. Chiar si asa, papa lapte ca inainte, fara sa aiba tendinta sa isi mai amane urmatoarea masa de lapte datorita solidelor. Deocamdata ma bucur de lucrul asta, dupa cat citisem ca e de important sa nu isi scada cantitatea de lapte. Totusi, un dezavantaj e faptul ca daca pana acum puteam iesi de acasa in acele pauze dintre supturi, acum nu se poate deloc...
- cantitate mancata: pana saptamana trecuta reusea sa inghita poate cam o lingurita de-a lui la fiecare masa. Acum mi se pare ca fructe mananca putin mai mult de o lingurita, dar legume cred ca inghite vreo 2-3.
- greutate: de la 8.62kg acu' o luna, la 9.19kg azi, pe stomacul gol, deci 570 de grame.

Azi a fost a cincea zi de cirese, deci puteam adauga un aliment nou, dar ploaia continua de atata vreme de afara m-a zapacit de cap si nu am reusit sa ma mobilizez.

Ieri saracutul a plans cand l-am adormit dupa-masa. Isi lingea dintii de jos si plangea si se vedea ca ii e foarte somn. I-am dat o Camilia desi fiind deja mancat m-am gandit ca nu-si va face efectul asa de repede. Plangea saracutul cu colturile buzelor in jos, se smiorcaia asa, ca si copiii mici, nu ca si bebelusii. Mi s-a rupt sufletul, imi venea si mie sa plang. Cat suferim noi, parintii, ca nu le putem lua durerea! E ceva ingrozitor de dureros. Asa cum fericirea de a fi mama e cea mai mare fericire ce am simtit-o vreodata, clar departe cu mult de orice alt sentiment, asa si durerea de a fi neajutorat in a-ti ajuta copilul e o durere groaznica! Am tot incercat sa ma incurajez, ca nu stiu copiii din astea. Si eu cand eram mica am mai fost bolnava dar nu ma gandeam niciodata "de ce nu ma ajuta mama sa imi treaca?". O luam ca atare, sunt bolnava si imi va trece. Si atunci de ce ma durea asa de tare cand se uita Alex la mine cu ochii aia cerand ajutor? La astia micii e si mai greu ca nu le putem explica nimic din ce li se intampla...

Dupa ce l-am adormit am incercat de doua ori sa-l pun in pat, dar se trezea si apoi cand il luam in brate adormea la loc, deci se vedea ca e obosit si vrea sa doarma. Asa ca a dormit pe mine, eu am stat cuminte pe fotoliu, in amintirea primelor 4 luni cand asa isi dormea fiecare somn! Saracutul pui, ce bine a dormit el pe mine! Scumpicul mic!

Si tot ca sa-mi spuna el cat de rau ii este, toata ziua m-a strigat "mama" asa, ca si cum m-ar certa! Si asta si mai tare ma termina de mila. Sau aseara, m-am topit toata cand stateam jos cu el, el statea in picioare, si s-a intors la mine, si-a intins mainile inspre fata mea, a zambit angelic si a zis limpede si frumos si incarcat de dragoste "MAMA" si a venit la mine in brate sa se cuibareasca!!! :x :x :x

Din nou se joaca cu intrerupatoarele, aprinde becuri si se uita si el apoi in camera ce s-a aprins, ce s-a stins!

Si inca ceva interesant de ieri. El saracutul e si constipat in ultima vreme. Eu tot timpul cand face el kk, ii spuneam "caca? faci caca, puiu'", ca sa invete cuvantul. Ieri l-am pus pe olita, in speranta ca pozitia il va ajuta sa faca. Imbracat, desigur. Si a stat, a inceput sa se joace, nici poveste de kk. Apoi l-am intrebat: "kk? Nu faci kk, puiule?". El a zambit. Si am inceput sa ii arat cum sa se screama, am inceput sa scot sunete "de scremut" :D. Si el m-a imitat!!! Si tot imitandu-ma, a reusit saracutul sa faca un kk!

Asa e de scump, chiar daca il doare acolo la gingiuta (nu inteleg ce, din moment ce au iesit amandoi, dar parca mai tare il dor de cand au iesit decat inainte) si e marait si isi tot tine limba acolo, chiar si asa un pic daca ne jucam cu el rade in hohote! E super simpatic! Cand ma gandesc la vremurile cu plansul ala isteric pe care nu i-l putea opri nimeni... nu-mi vine sa cred! Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca am ajuns aici si ca am un pui sanatos in brate! Acu doi ani nu as fi indraznit sa visez la asa ceva, anul trecut imi faceam ceva sperante, dar tot nu eram convinsa... si acum am o minune, traiesc cea mai frumoasa perioada a vietii mele de pana acum!

7 luni

Desi starea de spirit m-ar duce la un abandon al blogului cateva zile, nu puteam sa trec peste luniversarea noastra. Alex are 7 luni! Iupiii! Nu-mi dau seama unde a zburat luna asta, a saptea, incredibil, parca a fost o saptamana de fapt...

Greutatea la 7 luni: - 8.74 kg pe stomacul gol (deci + 360 de grame)
- 8.90 kg in timpul zilei.

Mda, saptamana trecuta a pus 200 de grame din plusul asta de 360, saptamana asta a scazut 50... Nu m-am gandit sa-l cantaresc inainte de a merge la Cluj si dupa, sa vad cat scade el la cate un drum din asta, intr-o zi in care nu prea papa...

Azi dimineata s-a trezit la 6 si ceva, l-am dus la bunicu-sau sa ma mai intind putin. Cand l-a adus mami inapoi mi-a zis distrata ca i-a spus Alex ce vrea: "abu mmmma, abu mmmma" adica sa doarma, dar cu mama, ca doar la el somnul si foamea sunt acelasi lucru.

Nu-mi dau seama daca azi a fost mai marait din cauze de ploaie, de somn (ca n-a prea dormit), sau de dintisori. Dar a fost rrrrrraaaauuuu si marrrrrraaaiiiittt. Nu i-am mai dat Camilia pentru ca m-am gandit sa nu exagerez, poate mai avem mult pana iese dintele, doar n-o sa-i dau zilnic pana atunci, si apoi asa la fiecare. Mai ales ca reuseam noi sa-l calmam. Am avut noroc si ca a fost Relu acasa. Reuseam sa-l calmam daca ii distrageam atentia cu ceva. Dar dura foarte putin linistea, cateva secunde, apoi iar trebuia inventat altceva. A fost foarte agitat. Si plange dupa mine de ti se rupe sufletul. Oricum maraie la oricine sta in brate, ca sa il iau eu, dar daca ma vede ca ies din camera incepe sa planga in hohote. Si se intinde dupa mine. Asa ca a fost greu inclusiv sa merg sa-mi iau niste fructe la cina. El are impresia, probabil, daca il dor dintisorii, ca daca e la mama trece tot. Mai avea manifestari din astea cand era racit si nu putea respira, voia doar la mine. Si voia des tzitzi. Asa si acum. Am incercat sa-i dau de cate ori cere, dar a vomat, asa ca am revenit la restrictia noastra sa nu-i dau mai des de 3 ore. Problema e ca si la mine in brate e marait, dar macar nu plange, asa ca Relu se distreaza ca trebuie eu sa il distrez de numa.

Asa ca dimineata ma intrebam daca sa-i dau morcov asa marait. Dilema a fost degeaba, ca oricum nu a vrut. Nu stiu daca a inghitit 2 picaturi. Dar isi intorcea capul si nu mai voia deloc lingurita. Asa ca am incheiat ziua doi de morcov, dar nici nu stiu daca asa pot spune ca facem 4 zile consecutive de morcov pentru a studia reactiile adverse...

Tot in domeniul gastronomic, acuma seara tot incercam noi sa-l mai distram pe pui si cand am inceput eu cina, i-am dat si lui Relu o felie de mar curatata sa i-o dea s-o roada, in ideea ca ii va placea pe gingii, va rontai la ea, o va suge de suc, etc. Oricum, mar nu a mai papat de dinainte de Cluj. A fost super entuziasmat, Relu de-abia ii tinea bucata aia de mar sa nu si-o bage toata in gurita. A ros-o, a supt-o, a molfait-o. Dar destul de repede s-a prins de treaba si a muscat din el. Ne-am agitat amandoi sa-i luam bucatile din gura. L-a mai lasat Relu o data sa vada ce face cu marul si el iar a muscat, cu gingiutele lui, cateva bucati mari. I le-am scos cu greu din gura, erau deja inspre gat, deja ma gandeam daca stiu cum se face Heimlich aia... Asa ca nu mai incercam in graba auto-diversificare cu mar de-al nostru... Relu a crezut ca Alex ar vrea sa pape, asa ca i-a razuit o bucata de mar, dar n-a vrut sa ia din lingurita, si eu nu i-am lasat sa se joace cu bolul, ca nu avea babetica, erau in sufragerie pe jos, printre jucarii si covorase de joaca, ar fi facut un dezastru.

Ce sa mai zic oare? Am o depresie in mine si nu stiu daca e post-natala, sezoniera (ca toarna cu galeata la noi de mai mult de 24 de ore continuu, au si zis pe realitatea ca nu stiu ce cantitate imensa a plouat in Baia Mare pe metru patrat) sau tiroidiana :D. Ah, sau Boc-Basesciana :)). Azi ii ziceam puiului ce ghinion are ca s-a nascut intr-o tara asa friguroasa si ploioasa si mai e si Base...

Ai mei pleaca la Baile Felix si toata lumea imi spune sa merg si eu cateva zile, ca mi-ar fi mai usor cu bunicii liberi decat singura acasa. Si eram aproape hotarata, calculam cate bagaje ne trebuie la ritmul in care murdareste el haine, si ce ustensile de bucatarie trebuie sa-i duc. Apoi mi-am amintit de cat de greu se acomodeaza el in alte parti. S-ar obisnui cu camera de hotel dupa o zi de foame si nesomn. Apoi de acolo nu m-as mai putea misca. Imi da cel mult o ora jumate de cand se trezeste pana la urmatoarea masa. N-as putea ajunge nici macar pana in Oradea la mall. Partea asta cred ca tine de depresia postnatala, dar tare as vrea sa pot sta departe de casa mai mult de o ora jumate. Si nu ma refer fara el!!! Cu Alex, desigur, dar sa nu trebuiasca sa ma uit la ceas, sa-l vad marait si sa stiu ca trebuie sa mergem acasa... Imi aduc aminte cu asa un mare dor cum stateam in oras sau la cumparaturi cu orele... De ce nu poate si el sa suga ca toti copiii oriunde? Si mai ales sa suga stand frumos la san. Ca degeaba ar suge oriunde, ca nu ma pot plimba cu el agatat de tzitzi prin parc sau intr-o parcare. Nu va spun ce depresie ma apuca si cat lacrimez cand vad poze cu mamici care alapteaza, ca nici nu-mi vine sa cred ca cineva poate sta jos, intr-o postura asa frumoasa si calma si linistita, si sa alapteze un copil. Oare voi trai vreodata asa ceva? :((((((

Nah, sa revenim, ca stric postarea copilului de 7 luni... deci mi-am dat seama ca le-as strica alor mei concediul, ca daca doarme trebuie liniste, si apoi avem asa putin timp la dispozitie intre alaptarile lui sa iesim din camera. Si macar daca ar fi vreme buna, sa zici ca iesi si te plimbi pe acolo, stai la soare. Dar singurele distractii ar fi sa mergem cu masina pe undeva prin jur, ca site-urile de meteo anunta ploi si frig (10 grade) si in zilele urmatoare.

Hai sa inchei cu ceva dragut. Are Alex de vreo doua-trei saptamani o piele incredibil de fina, dar incredibil, in viata mea nu am simtit ceva asa fin si asa placut la atingere! Nimic! Sa spun ca e catifelata ar fi o insulta, catifeaua e dura pe langa pielea lui. E ceva... ca-mi vine doar sa-l mangai toata ziua. Si tot de cand e fina pielicica, se gadila foarte usor! Noi inainte de baita faceam masaj. La inceput se gadila doar la talpi, dar acum se gadila oriunde il masez, si rade in hohote saracutul :D. Si la maini, si la umeri, si la coapse, oriunde!

Se pare ca asta a fost inca o postare fara o structura frumoasa, fara idei de baza, dar deja e bine ca pot da vina pe brain fog...

Si cu toata explicatia depresiilor, am zis oare cat il iubesc pe pui? :)

"Sunt Alex si am fost alaptat exclusiv 6 luni, 2 saptamani si 4 zile"

"Sunt Alex si am fost alaptat exclusiv 6 luni, 2 saptamani si 4 zile, azi am simtit in gura pentru prima data gustul de suc de mar, dar nici eu, nici mama mea nu credem ca a ajuns ceva in gatut si in stomacel :D". Asta ar putea fi declaratia lui Alex de azi. Altfel spus, mult zgomot pentru nimic :D.

Asadar.... [tobe, multe tobe...] ZIUA 1 a diversificarii!

Cat timp Alex a dormit primul somn de azi, mamicuta lui :D a ales un mar bio din productie proprie de anul trecut, nestropit, netratat, l-a spalat, l-a curatat, l-a dat pe o razatoare din plastic si a stors sucul printr-un tifon.

Deci, "aparatura" folosita:

- un cutit
- o razatoare din plastic (e primita cadou, nu am deschis pana acum ambalajul, eram sigura ca e din sticla dupa poza de pe ambalaj; m-a dezamagit profund nu atat faptul ca e din plastic, dar faptul ca razuieste ingrozitor, primul sfert de mar a ramas presat intre dintii aceia, de fapt tot razuitul era presare; ma tot gandeam daca sa imi cumpar de sticla, dar nu cred ca are rost, ca imediat trecem la piureuri de dimensiuni mai mari si punem in functiune blenderul, doar n-o sa se oxideze in cateva minute; nu?)
- o bucata de tifon
- o ceasca
- o lingurita de silicon
- scaun de masa si babetica :))

Asa ca... multa munca pentru un strop de suc...



A venit apoi momentul, Alex s-a trezit, am iesit putin pe terasa sa vedem cum se joaca bunica cu florile, si inainte cu vreo 50 de minute de urmatoarea masa, ne-am pus pe mancat :)). Am zis sa ii dau cu asa mult timp inainte, pentru ca el chiar inainte de laptic e obosit, vrea tzitzi si somn, si e marait si nu are rabdare cu treburi din astea. Dar astept sfaturi pe tema asta.

Prima reactie:



A doua:



Apoi am incercat eu sa-i arat cat e de bun suculetul:



"Du-te tu, mami, ca sigur tu papi altceva, nu chestia asta nashpa ce mi-o dai mie!":



"Mami, eu sunt baiat mare, nu ma lua cu prostii de sucuri, mie da-mi ceasca! Nu era vorba ca incepem sa mancam si noi solide? Eu chiar vreau sa musc din portelan, marul nu mai e la moda :D"





Edit 4 martie 2015: am scos filmul din postare pentru ca si asa ma enerveaza lipsa mea de informare ca am inceput cu suc in lingurita in loc de blw. Filmul ma enerva si mai tare, pentru ca am vazut cum Alex ar fi vrut ceasca sau lingurita, insa eu eram cramponata la cantitati si reguli. Se pare ca un an si jumatate mai tarziu mi-a mai venit mintea la cap cand am scris asta: http://alexcreste.blogspot.ro/2011/11/parerea-mea-pe-tema-diversificarii.html.

Date tehnice:

Am pornit diversificarea in 4 mai, ora 10:40, cu o lingurita de suc de mar, din care nu stiu daca i-a ajuns ceva in stomacel, ca tot l-a scuipat afara :D. Pornim de la 8.78 kg, dupa ce a fost alaptat exclusiv 6 luni si jumatate. De fapt profit de ocazie sa imi scriu undeva graficul lui de crestere in greutate, ca il am trecut doar pe ciorne pe care imi trec sanul stang sau drept si ora la care ii dau sa pape in fiecare zi (in ameteala continua nu tin minte care san urmeaza si orele la care mananca :D, asa ca imi ajut si eu neuronul slabit):

Greutate la nastere: 3.48 kg

Greutate la externare: 3.30 kg

Greutate la 1 luna: 4.87 kg (deci + 1.57 kg) - pe stomacul gol

Greutate la 2 luni: 5.86 kg (deci + aproape 1 kg) - pe stomacul gol
6.03 kg - pe parcursul zilei

Nota: am observat in discutiile cu alte mamici ca se vorbeste de greutatea de la cabinetul medicului pediatru. Am observat ca noi acolo avem mai mult decat acasa, pentru ca acasa il cantaream tot timpul pe stomacul gol, gol, chiar inainte de a manca. Asa ca am ales din luna a doua sa il cantaresc si in timpul zilei, aleator, ca sa vad ce greutate are.

Greutate la 3 luni: 6.48 kg (deci + 620 grame) - pe stomacul gol
6.68 kg - pe parcursul zilei

Nota: in aceasta luna a avut problemele cele mai mari cu refluxul, si in noaptea de Revelion noi umblam pe la nasa lui Relu, medic pediatru, dar nu in vizite, ci pentru a ne spune ce sa ne facem, in doua ore vomase de mai mult de 10 ori in jet cantitate mare. Recomandarea: foame in acea noapte si apoi regim alimentar, dat laptic muls doar 10 ml, 50 ml, etc. El nici acum nu stie lua din biberon (sau din lingurita), deci au fost niste zile de chin suprem, plans, suparare, disperare. Apoi, cand i s-a permis la san, a fost cronometrat si luat de la san dupa un minut, dupa 2 minute, etc. A ramas oricum afectat de perioada asta si dupa aceea nu a mai putut manca atat, i s-a micit stomacul cred. Asa se explica incetinirea luarii in greutate, desi inca in limitele normale pentru aceasta varsta.

Greutate la 4 luni: 7.09 kg (deci + 610 grame) - pe stomacul gol
7.23 kg - pe parcursul zilei

Greutate la 5 luni: 7.68 kg (deci + 590 grame) - pe stomacul gol

Greutate la 6 luni: 8.38 kg (deci + 700 grame) - pe stomacul gol
8.48 kg - pe parcursul zilei

Greutatea de ieri: 8.62 kg (deci + 240 grame in jumatate de luna) - pe stomacul gol
8.78 kg - pe parcursul zilei (am vrut sa am notata greutatea inainte sa ne diversificam)

Astea le-am trecut orientativ, mai mult ca sa nu le pierd, pentru ca sunt de parere ca oricum un copil alaptat la san nu se va ingrasa cum se intampla in general in cazul laptelui praf sau si mai mult, a celor umflati cu gris si cu biscuiti ca pe vremea noastra. Dar chiar nu cred ca asta e scopul, sa umflam copilul si sa nu tinem cont de sanatatea lui viitoare. Nu ma refer la laptele praf relativ la sanatate, ci ma refer la glutenul alergen din produsele de grau si nu numai, pentru ca sunt oameni care, surpriza, inca dau copilului biscuiti din comert in primii ani de viata, cand inca nu poti sa spui ca a cerut copilul ca i-a fost pofta!!! Cu margarina, zahar si gashca de E-uri aferenta! Ingrozitor, incredibil, dar totusi sunt! Nu reusesc sa inteleg asta, dar nici nu are rost sa-mi bat capul. Pacat de copii, repercursiunile vor veni in timp, chiar daca pe moment copilul nu reactioneaza. Dar cum spuneam, nu greutatea conteaza la un copil, chiar daca are crestere foarte mica, sau foarte mare, daca e hranit sanatos, si el e vesel si sanatos, totul e ok, nu trebuie sa ne cantonam in prejudecati. Mi-a placut mult mult aceasta postare, merita citita: http://armonii.blogspot.com/2010/03/hippy-flower-power.html.

Of, ca vad ca iar deviez de la subiect...

De ce nu am ales auto-diversificarea (Baby Led Weaning), mai ales ca sunt de acord cu asa multe idei de attachment parenting? Cred ca e fixatia mea de a incepe cu mar de la noi din gradina, care nu ar putea fi folosit de aliment de inceput, e sfaramicios, nu cremos, nu suculent. Pentru BLW se preteaza mai bine legume fierte (si eu voiam sa incep cu cruditati pentru nutrienti mai multi) si fructe cremoase (banane, avocado). Dar vom vedea unde ne duce soarta (a se citi mofturile), pentru ca sunt multi copii care nu vor sa fie hraniti, ci vor sa se hraneasca singuri. De abia astept sa vad cum va fi Alex!

Urmaresc azi reactii adverse la picatura de suc de mar posibila din stomacelul lui. Deocamdata nu se comporta bizar :D.

Edit 4 martie 2015: am sters filmul cu el razand. 

Alte noutati de azi: a mai stat Alex afara doar in scutec, fara nici o haina pe el. Dar azi am dat jos si scutecul! Iuhuuu, am zis sa fim naturali pana la capat, scutecul nu isi avea rostul :D. A facut chiar si pipi de doua ori in iarba, ca baietii mari!!!