Credincioșii consideră că sunt din ce în ce mai mulți atei pentru că aceștia ne conving cumva pe noi, cei ce credem în Dumnezeu, să ne lepădăm credința. Ei bine, în cazul meu nu e adevărat. Chiar dacă ateii pe care îi cunosc sunt printre cele mai echilibrate și inteligente persoane pe care le cunosc, tolerante totuși cu cei din jurul lor, cărora mai că mi-e jenă să le spun că eu cred în ”povești cu zâne”. Cei ce mă fac să mă îndoiesc de credința mea sunt chiar credincioșii.
Și chiar acum nu mă refer la habotnicia care ucide
Și nici la acea convingere enervantă că dacă ți se întâmplă ceva rău înseamnă că ai păcătuit sau că nu te-ai rugat destul. Spune-le asta mamelor care au pierdut un copil după zile sau săptămâni de rugăciuni și încredere în Dumnezeu.
Și nici la multe alte lucruri enervante legate de religie, de orele de religie, de preoții fără har (cam 99.99% din cei din țara noastră), de practica Botezului ortodox, de cum e tratată femeia în practicile bisericești, de îndoctrinarea copiilor, etc.
Nu. Deci nu despre toate acestea vreau să scriu azi. Vreau să scriu cât mi-e de greu să mai cred în Dumnezeu când dau de oameni religioși. De aceea am scris în titlu că cer și eu ajutor de la oamenii credincioși, să știu cum pot să-L separ pe Dumnezeu de oamenii aceștia care pretind că vorbesc în numele Lui.
Pe pagina KiddyShop am share-uit un articol în care la un moment dat se scrie despre un mecanism că este evoluționist. Blasfemie!!! Eu nici nu observasem, pentru că pentru mine e clar, ce e demonstrat științific chiar e real. Nu consider că dacă cred că au existat dinozauri înseamnă că nu cred în Dumnezeu. Jesus, de unde apar oamenii ăștia și cum reușește cineva să-i îndoctrineze așa în secolul informației? Cum poate cineva tânăr să spună că nu e adevărat că animalele s-au format în sute de milioane de ani? Cum poate cineva tânăr să afirme că dinozaurii au existat deodata cu oamenii? Cum poate cineva tânăr să nu înțeleagă că Biblia e o carte scrisă de oameni, și în cel mai bun caz e plină de metafore, de povestiri morale, nu e ceva ce luăm ad-litteram?
Când aud de părinți tineri care fac homeschooling pentru ca cei mici să nu afle de dinozauri, pentru că aceștia nu au existat, nefiind prezentați în Biblie, ma cutremur. Eu consider că pot să cred că Dumnezeu, o energie infinită de iubire și lumină, a creat lumea, în mii de milioane de ani. Acest gen de oameni vor să îmi spună că se poate spune că crezi în Dumnezeu doar dacă refuzi știința. Îmi amintesc de oamenii uciși de Biserica Catolică pentru că susțineau că pământul e rotund și că pământul se rotește în jurul soarelui.
Dumnezeule, cum să-mi păstrez credința astfel? Cum să fac să nu mă simt asociată cu astfel de fanatici, cum să fac să rezist tentației de a face parte din grupul ateiștilor, cei mai echilibrați și inteligenți oameni pe care îi cunosc?
(Știu că recent s-au postat pe un blog discuții dintr-un grup închis de pe Facebook și a fost considerat un gest foarte urât. Sper că, dat fiind faptul că vorbesc de o pagină publică, și în plus considerând și faptul că mi-am expus și acolo părerea, deci nu vorbesc pe la spate, să nu fie acum nelalocul ei această postare. Scopul nu e bârfa, ci e un strigăt de ajutor, pentru ca astfel de fanatici să nu mă îndepărteze de credință.)
Postări
