MAMA ♥
David din prima zi de viata a socat pe toata lumea pentru ca
daca incercam sa-l las din brate plangea “maaaaammmmm”. De aceea e greu sa-mi
dau seama cand pot trage concluzia ca imi spune MAMA! La Alex a fost
un moment destul de clar definit, de aceea m-a si emotionat pana la lacrimi, cum nu
ma asteptam. Acum cred ca pot afirma ca David spune MA-MA pentru ca a inceput
sa spuna asta si cand nu plange. Si nu spune cand e la pieptul meu, ca sa trag
concluzia ca incearca sa invete consoanele. Spune Ma-ma cand are impresia ca nu
sunt atenta la el, ori ca e pe pat langa mine, ori ca e pe genunchii mei. Si
incepe asa ca un mosulet sa faca la inceput doar din buze “mba-mba-mba” fara
niciun sunet, apoi spune tare “ma-ma” sau uneori inspre “mba-mba”.
Pofticios
E interesat de
mancare. Cu un pic inainte de 5 luni a inceput sa ma observe cand mananc
si sa fie nervos, vrea sa isi bage mainile in toate oalele si canile mele, ma
admira cum mestec. Ne pregatim :D. Nu e inca pregatit pentru ca inca nu sta
singur in fund, inca nu poate apuca obiecte cu degetul mare si cel aratator,
apuca cu toata mana. Nici nu m-as gandi la cereale, din moment ce acum probabil
toata lumea stie ca organismul nostru e pregatit sa secrete amilaza, enzima ce
ajuta la digestia cerealelor, doar dupa ce ne ies primele masele. Ma uitam acum
in urma la ce am scris la Alex referitor la
semnele ce arata ca e pregatit pentru diversificare. Dar sigur ma voi apuca sa restudiez
linkurile ce mi le-am pus
aici
in comentarii. Cu Alex m-am stresat mult :)). Cand am mers in concediu la 10
luni si un pic i-am sterilizat borcanase cu mancare sa ii duc. Normal ca nu a
mancat nimic. Cand am mers in concediu la 1 an si 7 luni nu m-am mai stresat,
am mers doar cu tzitzi, si a fost super asa, alaptat aproape exclusiv :)). Poate
toata lumea stie deja ca Alex a inceput sa guste cate ceva mai des decat o data
la 2 saptamani cand a implinit 2 ani si 4 luni.
Asa ca eu eram acum decisa sa nu ma mai stresez cu David. Sa ii pun
in mana ceva ce are voie la inceput, si sa-l las sa molfaie. Cu gandul ca pe cand
ii va veni pofta de mancare, tarziu, ca la Alex, va avea voie sa manance din
mancarea noastra. Asta mi s-ar fi parut ideal. Sa se joace doar cu mancarea
pana pe la 1 an, 2,... Dar se pare ca fiecare copil
vrea sa fie challenging :)), David mi se pare
mult mai pofticios, pe Alex nu l-a interesat niciodata mancarea, nu a bagat
nimic in gura de curios.
David e
foaaaarte nervos daca nu ii dau o cana in timp ce eu beau dintr-una. Si
apoi devine nervos ca nu isi da seama ce sa faca cu ea. Asa ca acum iar imi va
da de lucru cu diversificarea, sa reinnoiesc cunostintele, ce au voie la
inceput. :))
E clar ca va fi mai greu decat la Alex, pentru ca Alex nu
baga nimic in gura, nici alimente, nici pietre in parc, nici carti, toate
cartile lui Alex arata impecabil, el doar le rasfoia :)). David deja a molfait
o carte de retete :)), orice prinde baga in gura. Si cand mananc eu e nerrrrrvos rau ca nu papa si
el. Daca ii dau in mana un vas asemanator cu al meu se bucura pret de 5
secunde, apoi e si mai nervos, isi da seama ca l-am pacalit. Imi fura coaja de
banana, imi da cu mana peste lingura cu smantana, imi prinde bolul meu si il
trage inspre el. Alaltaseara i-am dat o ridiche rosie in mana sa ma lase sa
mananc, si eu mancam una si speram sa fie fericit daca vede ca are aceeasi „mancare“.
Stiam ca nu o poate rontai, deci intestinul lui permeabil ramanea cat de
cat virgin (in sensul ca in afara de lapte matern au ajuns in sistemul lui
digestiv pana acum doar Protectis probiotice si uneori vitamina D). A lins-o, a
supt-o, si cand si-a dat seama ca n-o poate manca s-a enervat si mai tare decat la
inceput. Nu ne va fi la fel de usor ca la Alex, e clar. Nu cred ca David va
intreba, cum face Alex, atunci cand primeste ceva de la straini, daca are zahar
(grrrr nu incep subiectul ca cat de naspa mi se pare ca un strain sa-i dea
mancare unui copil; recent lui Alex i s-a intins o placinta, intr-o statie de
autobuz, o placinta pe care tanti o tinea in mana ei mai mult ca sigur
murdara...). David probabil va fi copilul care va urla ca vrea si el ce mananca
ceilalti din jurul lui :)).
Curios
Dar mai mult
decat pofticios de fapt e curios. El e mereu pe antebratul meu stang. Si orice
lucru iau in mana stanga, el incepe sa pipaie cu manuta lui intoarsa in spate,
sa isi dea seama ce am in mana. Si se uita la mine in extaz ca pipaie si
el ceva :)). Apuca cu mana orice sa duca la gura sa cunoasca. Jucariile sunt
plictisitoare, asa ca punga de ceai verde sau bolul de portelan sunt mult mai
frumoase. Pe pet-ul de apa se enerveaza rau ca nu isi da seama cum facem noi
gal-gal :)), il roteste in brate degeaba.
Apuca orice cu manutele, pipaie tot ce prinde. E in extaz cand pune mana pe Alex, se uita la mine si zambeste cu fiecare celula. Cand il pup pe burtica (intrebarea ar fi "cand nu-l pup?", Doamne, cred ca-l agasez, il pup de sute de ori pe zi, fara sa exagerez) imi prinde capul si obrajii si se joaca cu mine razand in hohote.
Am primit saptamana trecuta un mail:
"hi Raluca, your baby is 22 weeks old! Baby will soon
be able to grip her own bottle, but she's still not ready to drink from it
unsupervised. "
David e avansat, i-a facut manere de vreo luna deja. Si sigur sigur sigur nu
poate "bea" nesupravegheat, nu s-au lungit chiar asa... :))
Somn diurn David
De vreo trei saptamani a inceput sa-si faca un fel de
program de somn. Pana acum avea intre 1 si 10 somnuri pe zi, de cate 5-10
minute. Acum are 1-3 somnuri pe zi, unele dureaza chiar si o jumatate de ora.
Se trezeste la 8 dimineata si pentru noapte adoarme la 1 noaptea. Ziua adoarme
plimbat si alaptat din mers, e pe finalul unei lungi greve a suptului. Pe
muzica, ori cantata de mine, ori de pe un cd. Doarme la mine in brate mereu. De
curand se trezeste la orice soapta sau zgomot, deci e un pic mai greu cu joaca
cu Alex.
De doua ori mi-a adormit in brate in timp ce il pupam pe
fata, roata pe frunte, obrajori, barbie,... Zambea si tinea ochii inchisi,
torcand de placere si a adormit. Au fost niste momente atat de frumoase incat
nu m-am putut hotari daca asta e cel mai placut mod de a adormi un bebelus, sau
la san. Si pentru el care e cel mai placut mod? Si de ce as renunta la a-l
adormi asa frumos? El nu simte ca il adorm natural, asa cum cere el. Pentru ca
nu ai cum sa simti continuum-ul altfel decat asa cum e el, normal, nu ai cum sa
simti non-durerea, non-tristetea, non-abandonul, non-disperarea,
non-consolarea. De ce la Alex incercam sa-l pun in pat dupa ce adormea? Esuand
si trezindu-l. De ce citeam despre
cum trebuie dezvatati sa adoarma la san, cand asta e cel mai natural, mai usor
si mai sanatos mod de adormire, si pentru ei, si pentru noi? Asa mi-ar placea
sa fi avut atunci intelepciunea de acum de a-mi asculta instinctul... Recomand
tuturor parintilor ca atunci cand isi planifica tot felul de tehnici de
adormire a bebelusului si de a-l face sa adoarma singur, sa nu mai adoarma la
san sau plimbat, sa se gandeasca bine bine de tot daca asta e chiar dorinta
lor, cand isi privesc in ochi bebelusul perfect, sau e o idee impusa de
societate, de vecini, de prietena de pe forum, de revista pentru mamici...
Ganditi-va cat va chinuiti si voi si bebelusul adoptand tot felul de tehnici,
cand e atat de frumos si de usor sa-l adormi la san si sa astepti sa se
dezvolte in ritmul lui. Sigur va veni o vreme in care va adormi altfel,
garantez. O sa discut probabil in alta postare despre cum e la al doilea copil.
Totusi va dau ceva de citit pe tema asta, daca sunteti pe aici in vizita si
sunteti proaspeti sau viitori parinti dornici de un pic de somn bun:
Somn nocturn David
Pe la 1 noaptea dintr-o data devine leguma. Doarme dus. Il
pun in pat si doarme langa mine pana dimineata la 8, cu vreo 2-20 treziri. Cand
sunt 2-3 treziri, sunt pentru tzitzi, cand sunt mai multe nu vrea sa suga, se
tot screme sa faca beshinutze :D. Cand sunt cele 2-3 treziri normal ca nici nu
le simt, ii pun tzitzi langa gura si dormim amandoi mai departe. Daca se
trezeste cumva noaptea de tot, de exemplu vrea cateodata sa ragaie, sau se
trezeste plangand speriat, sau il schimb pentru ca s-a udat de pipi, adoarme
usor la loc. Doar il pun in pat langa mine si inchide ochii. Spre deosebire de
somnurile de zi, cand vrea musai sa-l plimb in timp ce suge. La Alex a fost
mult mai greu, pana la 6 luni il plimbam si noaptea vreo 40 de minute dupa
fiecare supt. Si nu il puteam alapta culcata.
Postarea aceasta am scris-o in weekend dar nu am apucat s-o urc. De atunci am avut doua nopti in care am dormit 4 ore, cu vreo 3 treziri totale, si cu un singur somn, scurt, pe zi, si plansul de care credeam ca am scapat. Are niste gaze atat de puternice, sa speram ca in timp i se va maturiza tubul digestiv. Mi se pare interesant ca aceste perioade dureroase sunt ciclice, intercalate cu saptamani de vis. As fi curioasa sa stiu cauzele.
Babywearing
Va veni o postare dedicata babywearingului de 2-5 luni. Dar
pana atunci pot spune ca nu mai suporta nici un carrier, desi de dimineata de
la 8 pana noaptea la 1 e la mine in brate mereu, exceptie facand doar momentele
cand ii schimb scutecul (si inca vreun minut dupa, sa ii mai fac o poza :))) ).
Abia de o saptamana am reintrodus uneori (nu oricand) marsupiul SSC (Boba si
Ergo) si slingul. In rest, fac bicepsi :D. Nu suporta sa stam jos, nu suporta
sa ne plimbam aiurea. Cel mai fericit e cand lucrez ceva cu el in brate. Dar
tare putine pot lucra la nivelul meu, fara sa ma aplec. Pentru ca simt presiunea
pe genunchi cand ma aplec cu el in brate. Mare noroc ca a inceput sa accepte port-bebe-urile! Sambata
am reusit sa aspir prin casa cu el in Boba. Alta viata!
Greutate
De ce simt presiune? :D Pentru ca la 5 luni domnul meu are zece
kilograme si jumatate, acum cred ca e la 10.6 kg. Da, alaptat exclusiv. Stiu,
un doctor mi-ar spune ca nu e bine nici asa, sa-l pun pe formula, pentru ca nu
am cum unui asa urias sa-i dau din laptele meu toti nutrientii de care are
nevoie. As rade daca n-ar fi de plans.
Plans
Nu prea mai plange in ultima vreme, a avut acu’ vreo luna o
noua explozie de colici dupa o perioada de pauza. Dar acum ne e bine. Cu mentiunea de mai sus, ca din weekend, de cand am scris postarea, iar avem o perioada mai dureroasa. Darrrr plange scurt si scump
din alte motive, se sperie foarte usor. Chiar ma gandeam sa repetam examenul de
inimioara din spital, nu cumva sa aiba ceva afectiuni. Incepe sa planga speriat
si tresare si daca eu spun un cuvant dupa o perioada de liniste. Nu mai vorbesc
de altii, de zgomote, de aparitii bruste... Dar recunosc ca imi vine
sa-l mananc in momentele acelea, cum isi stramba intai boticul, inainte sa
explodeze in plans, sunt terminata de drag ce mi-e :)). Alex nu facea din astea
:)), el plangea direct, fara preaviz :)))).
Izolare
Vom incepe sa
iesim si noi in lume. Pe principiul „ori la bal, ori la spital“, eu am
iesit din curtea noastra, de cand ne-am intors cu nou-nascutul de la Oradea, de
doua ori: cand am mers la internarea in spital, si cand am mers la Botez. De 2
ori. Pentru ca micul David urla cand era treaz afara, si cum doarme putin...
fugeam rapid din curte in casa cand se trezea din somn. Am incercat sa-l scot
treaz. Nu. Am incercat sa-l scot in carucior. Nu. Am incercat sa-l scot in
brate. Nu. Imbracat gros. Nu. Imbracat subtire si cu cover peste carrieri, sau
imbracat subtire si in sac in carucior. Nu. Nu. Nu. Nu. Acum, de vreo
saptamana, de cand a inceput sa devina curios si cu manutele, e curios si afara
sa vada natura si lucrurile noi (iar e diferit de Alex; nu numai ca cu Alex ma
plimbam din primele zile dupa nastere prin oras in wrap ORE intregi, dar Alex
plangea la orice lucru nou mult de tot; se concentra atat de tare la o persoana
noua sau o jucarie noua, incat dupa “intalnire” plangea de extenuare si
suprasolicitare...). Si chiar aproape mi-a adormit intr-o zi prin curte, la
piept. Nu stiu daca acum accepta sa iesim afara pentru ca a devenit curios sau
pentru ca iesim doar in pijamaua pe care o poarta in casa, overall subtire din
bumbac, un singur strat. Pentru ca A VENIT PRIMAVARA!!! Hmmm oare acum, dupa
asa o lunga izolare, voi avea eu curaj sa ies din curte? Nici nu stiu daca am
haine “de oras” care sa-mi fie bune :)).
Alex
Cand i-am spus lui Alex ca David implineste 5 luni de cand
s-a nascut, m-a imbratisat emotionat si mi-a zis ca sunt 5 luni de cand am
dormit prima data departe unul de celalalt... De pe la 4 luni Alex a inceput
sa-l bage in seama, ba ii e drag, ba nu. Pana atunci l-a cam ignorat :D.
“Sport”
Alex isi putea tine capul de la nastere. David si-l ridica
atunci cand statea pe pieptul meu, inca din maternitate, dar in rest nu prea.
La Botez inca nu isi tinea bine capul (la 3 luni). La o saptamana dupa Botez deja
isi tinea capul perfect si un pic si spatele. Alex a putut repede sa se miste
si sa se rostogoleasca, desi nu prea statea la orizontala decat tot asa un pic
dupa schimbul scutecului, ca David. David s-a rostogolit de pe burta pe spate o
singura data, cand ii faceam un pic de masaj. A fost si el foarte surprins de "experienta". In rest nu prea il pun pe burta,
mi se pare chinuitor atunci cand esti grasunel :D. Nu isi putea ridica destul
de sus capul si mi se parea ca nu ii place. Nu imi pun problema ca la 18 ani
n-o sa stie sa se intoarca de pe burta pe spate, asa ca nu l-am mai pus pe
burta. M-am gandit ca o sa ajunga pe burta in momentul in care se va putea
rostogoli de pe spate. De pe spate are tentative de rostogolire doar cand e
dezbracat complet. Nu stiu daca il
strang scutecele si hainele sau simte mai bine podeaua daca e descult si
dezbracat. Cand il puneam pe burta pentru cateva secunde avea tentative
de a se deplasa cu ajutorul picioarelor si mainilor, ca soldatii in transee. Inca
de la nastere, doar ca fara sa isi ridice nasul din podea. Poate se ajuta de
cap sa se impinga in fata. Mi-a amintit de filmele cu breast crawl, stiti voi,
cele in care noul nascut se taraste de pe abdomen spre sani ca sa suga prima
data.
De vreo doua saptamani incearca sa se ridice in fund. De
vreo saptamana reusea sa se ridice, dar cadea in nas :D. Sambata a stat prima data
vreo 15 minute in fund (nesprijinit, desigur) dupa ce s-a ridicat el singur din
plan semi-inclinat (nu de pe burta, cum e ridicarea in fund “oficiala”). De atunci vrea zilnic sa stea un pic in fund. Poate
sare peste fazele cu rostogolitul si mersul de-a busilea, cine stie?
Sambata am profitat de primavara-vara si am fabricat niste
vitamina D, ocazie cu care am facut un remake al primei
poze
de antet al blogului:
Postări
