Dileme legate de Tongue Tie

Sau frenulum lingual cum ii zice la noi.

Cand era mic, Alex plangea la fiecare supt. Am cautat atunci pe net orice posibile cauze si am gasit de la rosu in gat, otite, frenum lingual prea scurt, la colici si reflux. Ce-i drept ca la Alex pe langa refluxul destul de "vizibil" mai era ceva si de ordin psihologic. Pentru ca la orice schimbare plangea, daca intr-o zi ne veneau musafiri stiam sigur ca ore intregi va plange apoi. Chiar si suprastimularea din partea noastra il obosea, si nu ma refer la jucarii luminoase muzicale, ci la povesti. Ajunsesem sa le poruncesc celor din familie care il mai tineau cat mergeam eu la baie sa nu cumva sa inceapa sa-i povesteasca, pentru ca asta micu' se concentra asa tare incat dupa aceea era rupt de oboseala, nu putea suge si trebuia sa-l adorm intai si apoi sa suga. Na, probleme... :D

Dar cand am citit atunci despre tongue tie spunea ca daca poate sa suga e ok, trebuie lasati in pace. Sau am mai gasit in alte surse ca daca isi poate scoate limba mai departe de buze nu e grav.

El avea si inca are limba in forma de inimioara cand si-o scoate afara. O poate scoate destul de in afara dupa parerea mea, dar tot pare varful tras in spate.

Luna trecuta am citit acest articol: http://www.analyticalarmadillo.co.uk/2011/06/top-ten-tongue-tie-myths.html si de atunci am cazut pe ganduri. Se pare ca ceea ca ma linistise pe mine, ca nu e tongue tie, erau niste mituri. In plus, Alex bifeaza de acolo multe simptome ale tongue tie. Asa ca e foarte posibil ca atunci cand plangea el la san cand era mic, sa fi fost de durere de la limba, in timp ce incerca sa isi potoleasca foamea...

Sunt ingrijorata pentru ca acolo spune ca dupa ce nu mai sunt bebelusi operatiunea se face sub anestezie. Ma mai ingrijoreaza ce zice acolo, cate rele se pot intampla daca limba e lasata asa. Si ma ingrijoreaza ca la noi mi se pare ca nu ma pot duce la un doctor de incredere care sa se priceapa si sa faca ceea ce trebuie. La noi daca mergi cu o raceala il cauta imediat la penis sa-l decaloteze fortat. Asa ca daca mergi cu probleme cu limba, sigur o taie, si daca trebuie, si daca nu.

Eu sunt asa de impotriva operatiilor astora de rutina, care se pot evita, sau care sunt facute doar ca o moda. Dar nu as fi impacata daca as afla ca are tongue tie si nu o rezolv cum trebuie.

Articolul l-am gasit cu legatura la probleme in alaptare. Ca sunt multe mame care au lapte si totusi copilul nu vrea sa suga. Astfel ajung sa pompeze lapte si/sau sa ii dea formula. Am auzit de foarte multi copii care nu vor sau nu stiu sa suga la san. Uite ca poate in multe situatii s-ar putea rezolva cu o mica taietura, chiar daca mi se pare asa de nenatural! Adica eu chiar m-as fi gandit ca venim pe lume perfecti...

De ce mi-e teama?

- ca ii va afecta vorbirea - am inceput sa-l studiez, mi se pare ca ar vrea sa vorbeasca dar nu poate. Nu poate sa spuna litera L deloc. Spune intr-o veselie "ca" la cal si la sfarsitul cuvantului isi duce limba ca si cum ar zice L, deci nu intentionat spune doar "ca". Dar nu iese nici un sunet. Si dupa cate am citit in ultima vreme, problemele de vorbire nu se limiteaza la sunete, ci si la intarzierea vorbirii

- ca ii va afecta dantura - se pare ca bebelusii cu astfel de probleme au o dezvoltare nearmonioasa a danturii

- ca ii afecteaza si ii va afecta modul de hranire - copiii cu tongue tie refuza sa manance solide


Semne pe care le indeplinim pentru diagnostic:

(luate din lista simptomelor de aici http://milkmatters.org.uk/2011/04/15/tongue-tie-the-hidden-cause-of-feeding-problems-however-you-feed-your-baby/, unde se gaseste si o lista cu problemele aparute la un tongue tie netratat.)

- supt bizar la san urmat de ragade - hai sa zicem ca asta se intampla tuturor la inceput
- plans la san - ohoooo, in primele 6-7-8 luni la toate supturile de zi. Ore intregi. Cel putin o ora la un supt... :(
- supt galagios, se aude cum inghite laptele
- mastite si canale infundate - inca le bifez cam o data pe luna
- reflux - mda :( - explicatia lor pentru colici si reflux date de tongue tie e faptul ca bebelusul nu prea poate sa suga cu putere, dar are noroc de o mama cu mult lapte (da, si eu am avut let down reflex foarte puternic). E un noroc pentru ca astfel copilul nu e subnutrit. Dar din cauza ca el nu are putere sa suga puternic, nu va ajunge la laptele gras, ci suge cantitate mare din cel apos, de inceput. Care are mai mult zahar si provoaca colici. Si sugand cantitate mai mare de lapte, provoaca reflux.
- sughit frecvent - of Doamne, aproape zilnic are cate o repriza, mai ales dupa ce rade
- bebelusul nu doarme adanc - si aici ne incadram :(, la orice miscare sau sunet se trezea
- besica de supt pe buza superioara - a avut in primul an, eu credeam ca e normal
- refuza sanul - da, pana la 10 luni nu am reusit sa-i dau decat daca l-am adormit inainte, altfel striga cand il aplecam la san, chiar daca ii era foame
- refuza solidele sau lingurita, de multe ori avand un gest de voma - da... :(
- salivare excesiva - asta se poate confunda cu salivarea datorata dintilor, dar o bifam din plin

Inca un articol pe tema aici: http://www.tonguetie.net/index.php?option=com_content&task=view&id=3

Aici http://www.mothering.com/community/forum/thread/748899/anyone-else-with-an-intact-tongue-tied-toddler/20
sunt si pareri contra taierii fraului limbii.

Acum dilemele:
- cum pot sa stiu sigur daca are problema asta?
- la ce doctor sa merg?
- daca spune doctorul ca vrea sa-i faca frenulectomie, sunt de acord? Of Doamne, ca nu vreau sa ajung la spital din proprie dorinta, sa se sperie Alex, sa il doara, sa planga mult, sa sangereze, sa simt ca ii fac rau... cand poate ar trebui sa ajungi la spital doar cand esti cu adevarat bolnav. Ma tot gandesc la cat sunt de mizerabile spitalele noastre ca imi duc copilul sanatos si va face ceva complicatie, sau va lua ceva boala de acolo :(. Dar apoi iar imi amintesc ce am citit si nu stiu ce e mai bine sa fac... Nici nu am incredere ca doctorii de la noi se pricep la asta.

Astept si parerile voastre, cu drag :)

In asteptarea Sarbatorilor

Dupa ce in weekend aveam maxime de -10 grade, ieri, intr-o zi mai calda, s-a topit toata zapada de 40 cm!!! Incredibil! Nu stiu cate grade au fost, dar Alex a iesit afara doar cu bluza de trening peste body.

L-a ajutat pe Relu sa puna instalatiile pe casa. Tragea si el acolo de cabluri foarte preocupat. Si din cand in cand se mai juca in cate o balta, si cu picioarele, si cu mainile.

Este din ce in ce mai dragastos. Nu am stiut niciodata ca un copil iti poate oferi atata dragoste si atata fericire! Daca lipseste o jumatate de ora de acasa (il scoate Relu la plimbare), cand vine ma imbratiseaza strans strans, isi pune capul pe umarul meu, scoate niste sunete ca si cum ar spune "aaaiiii ce dor mi-a fost de tine!", zambeste fericit si da din picioare :x :x :x.

De vreo 4 zile am reusit sa-i dau si niste fructe sa manance. Facuse o pauza, din vara nu am reusit sa-i bag in gurita nici un fruct. Daca ajungea o molecula, se scutura si se stramba tot si scuipa afara. Nu-i plac nici acum, dar mai inghite. In continuare mananca legumele. Are aproape 3 saptamani de cand a inceput sa manance legumele, in sensul ca papa toata ziua vreo 20 ml. Inainte avusesem cateva saptamani de alaptat aproape exclusiv, accepta rar cate firimitura din rondelele de orez.

Degeaba incerc sa-i dau fructele in mana, pentru ca ajung pe jos si spala cu ele pe jos :D. Vitaminizeaza parchetul... Asa ca am inceput sa i le blenduiesc, si ii adaug si nuci inmuiate, si fructe uscate inmuiate (curmale, caise - ultimele sunt foarte cunoscute pentru aportul de fier), si uneori carob a.k.a. roscove (bio raw), si praf de hemp a.k.a. canepa.

Am vrut saptamana trecuta sa-l ducem la niste analize, in principal de tiroida. Ne-am gandit ca asa poate vom primi explicatia pentru agitatia lui. Desi, dupa ce am citit mai bine despre hipotiroidismul juvenil, mi-am dat seama ca la el se aplica doar faptul ca nu mananca solide si ca e constipat din cand in cand. In rest, un copil cu hipotiroidism doarme mult si nu plange :D. I-am cerut parerea si nasei noastre, care e verisoara primara cu Relu. Si, am mai explicat o data, e pediatra. A ras de mine, pentru ca in momentul acela Alex impingea masa din loc. A spus ca un copil cu hipotiroidism e inapoiat si din punct de vedere psihic, dar mai ales fizic, nu isi poate coordona muschii, nu poate umbla, nu poate face nici un efort. I-am spus motivul pentru care m-am gandit sa-l investighez. A ras din nou. A spus ca si fiica ei dormea 7 ore din 24 si in rest nu statea niciodata intr-un loc, sa se joace. A spus mai multe, nu le mai tin minte, dar parca il descria pe Alex. Deci it runs in the family se pare. Nu ma mai ingrijorez, pentru ca fiica ei e frumoasa si desteapta (studenta la medicina) si iubitoare de parinti, si matura, si cate si mai cate. E fiica perfecta :).

La ce meditez eu zilele astea:

- la Sarbatorile de anul trecut.

Imi scuzati vocea, dar Alex merita (re)vazut (am vrut sa pun filmuletul chiar in 20 decembrie, la un an, dar am uitat. Alex avea doua luni si cateva zile):



Si la Craciun:



Normal ca filmele astea nu redau perfect realitatea de atunci de la noi din casa. Nici partile bune nu se pot vedea bine. Dar nici chinul prin care trecea puiul mic cu refluxul. Era foarte riscant sa-l pun asa pe o perna pe pat (fara perna nici nu se punea problema). Puteam face lucrul asta doar daca avea mai mult de 3 ore de la masa anterioara. Da, in primele luni a trebuit sa ii dau san cu program, pentru ca daca ii dadeam de cate ori voia el voma in jet toata ziua. Chiar ma mir cum de mi s-a pastrat rezerva de lapte, pentru ca am citit mult pe tema asta, cum scade lactatia daca nu ii dai copilului la cerere. Din momentul in care am vazut ca Alex a scapat de reflux, i-am dat ori de cate ori a vrut (asa cum fac si in ziua de azi :D).

Am o amintire de groaza referitoare la pregatirile de Craciun de anul trecut. In primul rand, sentimentul de neputinta. In alti ani eu faceam felurile de mancare fara carne, eu faceam ordine, eu faceam bradul, si eu puneam instalatiile de interior. A, si faceam ordine si la mine acasa, si la ai mei. Anul trecut eram cu Alex non stop in brate, si cand era treaz, si cand dormea. Si ajungeam sa ii rog pe cei din jur sa ma ajute si cand trebuia sa beau apa, si cand trebuia sa mananc sau sa merg la baie. Ziua doarmea doar pe mine, iar cand era treaz nu il puteam pune in patut sa se joace, cum vedeam ca fac alte mame. Trebuia sa-l tin tot in brate. Asa ca in "echipa" noastra de pregatiri de sarbatori lipsea un om important :D. Si ii mai si incurcam pe altii cand aveam nevoie de ajutor.

La un moment dat am vrut sa-mi fac un ceai. Inca beam mult ceai anti-colici. Nu puteam sa fac asta cu el, pentru ca n-am vrut pentru atata lucru sa il pun in wrap, si nu puteam sa-l tin doar cu o mana. Asa ca l-am pus in patut, sprijinit de perna de gravida, statea aproape in fund (stiu ca la doua luni nu e voie), ca intr-un fotoliu. I-am pornit caruselul si am fugit inspre bucatarie. Relu si fratele meu era in camera alaturata. Nu am apucat sa fac decat vreo 4 pasi. Am auzit un strigat infiorator si am fugit inapoi. Alex avea o arteziana de voma si tot jetul ce il arunca ii revenea in gura si se ineca. Avea ochii plini de lacrimi, se vedea ca il doare rau cand vomita, iar acum nici macar nu putea plange pentru ca se ineca cu voma. In acel moment am jurat ca nu-l voi lasa niciodata singur cat timp mai are problemele astea si asa a si fost. Inca am imaginea in fata ochilor.

Sunt trista si acum pentru ca am lasat anul trecut pe ultima suta de metri cumpararea unui cadou pentru el. Si in ultimele zile nu am reusit nici eu, nici Relu, nici bunicii, sa acordam atentie si timp aspectului astuia. Asa ca de primul lui Craciun, Alex nu a avut nici un cadou sub brad. Sufar mult de cate ori imi amintesc.

De Revelion am ajuns in vizita la nasa noastra doctorita, dar nu de voie. In seara aceea, de la ora 8 la ora 9 a vomat de 9 ori in jet, de a trebuit de fiecare data sa ma schimb si eu, si sa-l schimb si pe el, amandoi eram uzi leoarca de sus pana jos. Deja eram gata sa mergem la urgente, si apoi totusi ne-am gandit s-o sunam pe nasa noastra. L-a pus pe Alex pe regim, nu am avut voie sa-i dau sa suga in acea noapte si in urmatoarele zile. Primele ore trebuia sa incerc sa-i dau ceai, doar 10 ml, si apoi sa-i dau lapte tot doar 10 ml. Si tot asa, crescuta portia cate putin. A fost o noapte de cosmar noaptea de Revelion, pentru ca eu toata noaptea m-am pompat, sa nu fac o mastita de la sanii super-plini. Pompam si sterilizam. Mergeam apoi in pat si incercam sa-i dau portia mica lui Alex. El plangea cand simtea biberonul, mai ales ca ii era foame si simtea mirosul de lapte. Nu stia sa suga din el si urla ingrozitor. A fost prima data cand a acceptat suzeta si l-am adormit foarte foarte greu. Suzeta l-a tinut doar doua saptamani, pentru ca dupa aceea si-a dat seama ca are iar sanul lui :).

In ziua urmatoare i-am cerut voie nasei noastre sa-i dau din san, chiar daca ii dau mai putin, pentru ca el nu stia sa suga din biberon si facea niste crize ingrozitoare. Mi-a spus sa-l las doar doua minute. Ei bine, cand a ajuns viteazul meu la san, a supt in doua minute cat sugea pe vremuri in 5! :)) Am plans cand l-am vazut cum se linisteste la san. Am plans de bucurie, si am plans de suparare apoi cand a trebuit sa-l desprind.

Chinul asta era menit si sa ii lase stomacelul sa se odihneasca putin, si sa elimine din presupunerile doamnei doctor o boala grava a stomacului, care nu lasa mancarea sa treaca in intestinul subtire. Cand am citit ce ar implica asa ceva, ca se rezolva doar chirurgical, am fost terminata. Asa ca in momentul in care lucrurile au intrat pe fagasul normal (vomat in jet doar de cateva ori pe zi) i-am multumit lui Dumnezeu ca e sanatos puiul meu. Cateodata ma mai gandesc la puiul scump cat a suferit el fata de alti copilasi, care pot sta in voie pe spate in patut, sau culcati in bratele parintilor, dar imi revin repede, multumind lui Dumnezeu ca e un copil sanatos. De multe ori ma intreb daca a fost vina mea cumva, daca as fi putut cumva sa-l ajut, dar nu gasesc raspunsuri...

- la Sarbatorile de anul acesta

Tati meu, bunicul lui Alex, e bolnav, dar speram ca vom avea sarbatori linistite. Normal ca nu avem pofta de facut de mancare, dar nu putem nici sa ne lasam ca si cum nu ar fi Sarbatori, mai ales ca poate ne vin musafiri.

De data asta i-am cumparat cadou lui Alex :D. Speram sa fie bine, sa nu ne prinda Craciunul fara brad impodobit, sa fim sanatosi si veseli.

- la anul ce vine

Problema e ca Revelionul imi induce o stare de depresie, pentru ca 2011 pentru mine inseamna anul in care va trebui sa ma despart de iubirea vietii mele, de sufletul meu, si sa merg la servici. Nu stiu cum voi rezista psihic, nu stiu cum va reactiona el, pentru ca e foarte atasat de mine. Nu stiu cum se va descurca bunica cu el atatea ore. Si nu stiu cum va fi cu mancarea. El inca suge toata ziua, toata noaptea. Daca merg la servici inainte sa se trezeasca el? Inseamna ca pierde lapticul de dimineata... offf cate ganduri si dileme am de pe acuma! Stiu ca degeaba, e posibil prin octombrie el sa nu mai suga deloc, dar nu reusesc sa-mi controlez temerile.

- la anul ce a trecut

Nu am cuvinte sa exprim ce a insemnat anul acesta pentru mine. A fost cel mai frumos an din viata mea, cel mai minunat, cel mai plin, cel mai palpitant. Plin de dragoste si fericire si griji. Am trait la maxim. Nu as putea sa exprim vreodata dragostea ce o simt pentru Alex, care creste zi de zi, chiar daca am impresia zilnic ca e infinita. Stiu ca nu as reusi sa redau realitatea, asa ca mai bine ma abtin si stiu ca mamele ce citesc stiu la ce ma refer. Iar cele care nu sunt mame inca, degeaba le-as explica, nu au cum sa inteleaga.

Doamne ajuta sa avem toti parte de Sarbatori frumoase, in familie, alaturi de cei dragi! Sa fim sanatosi!

A patra zi de dovlecel

A patra zi de dovlecel pentru pui, a treia zi de mancat capsuni pentru mama, a sasea zi de mancat nuci de Brazilia pentru mama...

De ce le enumar asa? Pentru ca i-au aparut puiului niste bubite pe fata si parca regurgitarile sunt mai dese si mai puternice, inspre voma. Si nu-mi dau seama daca e de la laptele super gras dat de nuci, sau de la capsuni, sau de la amaratul de dovlecel. Toata ziua m-am gandit ca acuma seara la cina nu voi mai papa capsuni si nuci, dar cand a venit vremea mesei, mi s-a facut o pofta de gravida pe capsunii aia de n-am mai putut :)).

Nucile de Brazilia le iau pentru ca o singura nuca din asta contine seleniu cat are nevoie un om intr-o zi. Si seleniu e nevoie pentru tiroida, de fapt eu gasisem un articol in sarcina ca daca ai Hashimoto si iei seleniu nu mai faci tiroidita postpartum. Si uite ca am uitat complet de articolul ala! De seleniu oricum stiam in sarcina cu Hashimoto ca scade nivelul anticorpilor, si ii face sa nu atace sarcina. Asa ca am mers hotarata pe nucile minune. Si sunt si delicioase :D. M-am gandit ca voi lua doua pe zi, ca nefiind bio poate nu contin chiar asa mult seleniu. Dar de-abia m-am putut opri, cat sunt de bune...

In plus tot pentru tiroida am gasit de vreo saptamana ceva produs pe baza de fucus. Si mi-a sosit kelp-ul! Prima sursa de kelp din Romania, si culmea, e si organic, si raw! De la Una cu Luna, o femeie exceptionala, cu care m-am distrat teribil conversand prin email. Ea are blogul Bucurie Bunastare Hrisca si va deschide si un magazin fizic si online rawz! Deci ma voi gandi cum sa integrez si praful de kelp.

Si daca am deschis subiectul tiroida... in conversatia mea cu prietena mea londoneza care are aproximativ aceeasi problema, mi-a zis ca ei doctorita i-a recomandat sa se trateze neaparat pentru ca un tsh marit creste si colesterolul si automat laptele dat copilului nu mai e de calitate. Si i-a spus sa alapteze cat de mult timp. No, fiecare doctor cu parerea lui, asa ca l-am intrebat si pe Dr. Google :D.

Am gasit asa:
- o femeie cu hipotiroidism netratat care alapteaza poate pati un singur lucru rau: sa nu aiba lapte suficient. Ii multumesc Domnului, eu am.
- o femeie cu hipotiroidism care alapteaza sufera de dureri articulare, intepeniri, dureri de muschi, tendinite, etc. Ca sa pastrez umorul, voi spune "Ii multumesc Domnului, eu am." Dimineata cand cobor scarile imi e foarte greu ca nu pot indoi deloc incheieturile, mai ales cele de la laba piciorului. Va trece :D.
- e sanatos pentru mama cu tiroidita postpartum sa alapteze cat de mult
- e sanatos pentru bebe care are mama cu Hashimoto sa fie alaptat cat de mult pentru ca formula predispune la boli autoimune si bebe are deja predispozitie genetica. Anticorpii tiroidieni nu trec prin lapte la bebe, ca cica IgG-ul e prea mare, mi s-a parut super comica explicatia, imi si imaginam ca nu incape acolo pe canalizare :D.

Deci numai de bine! Mami m-a intrebat ca am cautat numai pe site-urile mele naturiste :))? I-am raspuns ca am gugalit "hypothyroid breastfeeding" (original, nu? :D), deci chiar am cautat chestii generale medicale, nu hippie :D.

Sa revin la Alex. A papat si azi bine si fructele si legumele. Maine ii pot introduce ceva nou si nu m-am hotarat inca ce. Am stat mult afara azi, ca a fost vreme frumoasa si am fost doar noi trei, restul familiei a prestat munci agricole la tara :D. E super simpatic ca e suparacios, daca are el anumite impresii prin capsor incepe sa maraie, sa isi lase buzita in jos gata de plans, e super scump. Si rade de numa daca noi incepem sa radem, dar putin intrebator, oare a fost ceva banc si el nu a fost atent? :))

Rade iar super fericit daca il poarta taica-sau pe gat, are impresia ca el e seful! Si daca ne prefacem ca fugim unul dupa altul cu el in brate (sau pe gat) e super incantat, rade si chicoteste de parca cel care fuge dupa el l-ar gadila de numa :)).

Cand umbla tinut de maini sta tantos cu burta si pieptul in fata. Si la fel de mandru a fost acuma seara cand i-am pus castile pe cap, chiar daca nu erau conectate la nimic, a inceput sa scoata sunete ca si cum s-ar lauda la taica-sau ce are el :)).

Cred ca inchei aici ghiveciul de informatii, ca imi pica ochii de somn, e 0:30 si nu stiu cum sa inchei frumos :).

Ziua 2

Azi am incercat sa papam dublu decat ieri :D. Cred ca au reusit 3 picaturi de suc de mere sa patrunda pe gatut in jos. Cu lingurita nu am avut succes deloc, strambaturi de parca i-as fi dat lamaie :)). Se stramba cu toata fata, iar apoi se scutura tot, ca de frig :)).

Daca am vazut ca nu merge cu lingurita, i-am dat sa suga tifonul cu care am stors marul. Lui ii place asa de mult sa muste si sa suga orice material! L-am si imbibat in suc. Saracutul, a fost asa entuziasmat pana cand a simtit din nou gustul! Si apoi, cu el in mana, din cand in cand uita ca nu i-a placut, si in joaca si-l ducea in gurita. Cand am vazut ca nu mai are chef si rabdare am incheiat masa. A si ragait la vreo 2 minute dupa!

A zis mami ca asa se facea si cand era ea mica, la tara, asa se dadeau tot felul de chestii copiilor, in material, sa le suga toata ziua. (se numea "shomoiog" :D)

Concluzii: ma bucur ca nu am inceput luni diversificarea.

Pentru ca:

- de vreo doua luni, pana sambata, Alex facea kk de 2-3 ori pe zi. De sambata nu a mai facut deloc
- de o vreme nu mai voma. De luni vomita mult zilnic. Asta e in stransa legatura cu kk, tot timpul cand e constipat vomita mult. Pana acum doua luni, facea kk o data la 5 zile si voma foarte mult.
- daca as fi inceput luni diversificarea as fi zis ca de aceea vomita mult.