In ultimele zile nu am prea avut internet. Mai aveam cate 5 minute, apoi iar disparea cu orele. Asa ca mi-am scris intr-un word unele chestii si in rest nu m-am prea plimbat pe net. Si culmea, desi ma asteptam la putin sevraj, totul a fost mai mult decat ok. Chiar poate ca voi ajunge la concluzia ca in celelalte zile e un efort sa integrez si internetul in viata noastra. Dar un efort care merita, pe langa cercetarile mele pe net (aseara cautam ceva in enciclopediile noastre medicale pe hartie :D), e vorba si de relaxarea mea.
Asa ca, postarea de alaltaieri, 17 mai:
A treia zi de morcov
Morcovul e rau rau. Nu a vrut nici un pic. I-am dat putin suculet pe buze cu degetul. S-a strambat. Ce-i drept ca nu-i morcov dulcic de supermarket. Asa ca i-am facut mai dupa-masa, tot intre mese, clasicul deja piure de mar (ieri si alaltaieri nu-mi dau seama de ce facusem pauza de la maruc). Cand a vazut lingurita s-a intors strambandu-se. Mi-am dat seama ca am gresit cu morcovul, trebuia sa nu-i mai dau daca nu-i placea. Eu am vrut sa aplic regula cu 4 zile, sa vad daca are reactii alergice la morcov. Dar poate regula de 4 zile poate fi aplicata mai ingaduitor, in sensul ca in astea 4 zile sa nu-i dau altceva nou, ca sa vad reactiile. Chiar daca de fapt nu reusesc sa-i dau 4 zile consecutive de morcov.
M-am tot gandit si din moment ce papa asa putin la o masa, voi incepe treptat sa-i dau de doua ori pe zi. Oricum papa doar cam cat o lingurita de piure de mar. Nu pot astepta pana se satura de amestecul de fructe de dimineata ca sa incep cu legumele. Si de fapt mesele astea sunt intre mesele lui, deci nu i se inlocuieste deocamdata lapte. Dar in ritmul asta el nu mai apuca sa guste mai multe alimente. Desi recunosc ca as fi vrut sa il tin pe cruditati o perioada, si abia dupa ce mai creste sa trec la legume crude (acuma am inteles ca nu sunt permise). M-a dat peste cap si faptul ca avem morcovii astia “bio” si se strica saptamanile astea sigur. Daca nu a vrut suc, ii voi face piure si deci POATE CA incepem oficial maine masa numarul 2 de solide. Spun “poate ca” pentru ca stiu ca el e imprevizibil. Cine stie ce maraieli si oboseli il apuca maine. Cum am zis, recunosc ca as fi vrut sa ma satur intai de cate varietati de fructe ii dau. Dar poate e mai bine sa introducem si legume, chiar daca nu imi surade faptul ca sunt gatite, sa mai echilibram glicemia, nici prea multe fructe nu sunt sanatoase. No, deci planul e asa: maine dimineata mar piure fara sa adaug altceva, ca sa observ cum reactioneaza la masa a doua, de morcov fiert piure. Sper sa nu se constipe.
Nici nu stiu daca acum morcovul fiert trebuie sa-l observ singur alte 4 zile? Ca sa vad daca il constipa sau il doare burta? Sa stiu de la ce il doare burta? Sau de poimaine as putea sa-i mai adaug ceva in el ca sa nu fie asa constipant?
No, vezi cum iti strica planurile copiii? Eu eram asa fericita ca am morcovi de-ai mei, sa ii pot face suc! M-am gandit ca din cei cumparati sigur nu as fi avut curaj sa-i dau suc, ci doar gatiti.
Am uitat sa spun cum a papat mar. Din moment ce s-a strambat si cand a vazut lingurita, normal ca a fost semi-autodiversificarea noastra. M-am bucurat cand am vazut ca totusi degetele cu care scormoneste in bol le duce la gurita cu maruc. Il mai pacaleam si eu si-i mai puneam pe degete mar mai mult, si apoi lui ii venea sa vomite sau sa tuseasca... dar a fost ok.
Prima zi singura in timpul zilei. Alex a fost mai cuminte de cum m-am asteptat. Dar de doua ori am lipsit de langa el, l-am lasat in tarc, sa-i fac papi. Si a plans de numa, chiar daca am luat razatoarea cu mine si am venit inapoi langa el, tot plangea sa il iau de acolo. No, nu stiu ce o fi asta, ca de doua zile plange dupa mine cand nu ma vede. Ori dintii, ori anxietatea aia a despartirii. Pentru cine nu cunoaste, se pare ca exista anxietatea separarii, apare prima data la bebei asa pe la 6-8 luni (la noi fix la mijloc se pare). Cica atunci realizeaza bebe ca el si mama nu sunt una si aceeasi persoana si deci mama poate sa dispara de tot din viata lui. El inca nu stie ca obiectele care nu le vede exista. De asta sunt folositoare jocurile gen cucu-bau, ca sa invete ca un obiect pe care nu-l vede totusi exista, si ce dispare reapare din nou. La fel, pana se invata ca daca mama a iesit din camera, ea va veni inapoi, plang ca si cum mama ar fi disparut pentru totdeauna. Si am citit ca sunt pana la 2 ani vreo 3 episoade din astea.
Asa ca, si daca e la Relu in brate, daca isi aminteste de mine, sau daca ma vede iesind din camera, incepe sa planga asa dulcic, ca un copil mai mic, nu ca un bebelus.
A, si ce a mai fost greu azi. Dupa masa de mere, orice tactica de stergere aplicam nu era buna. Nu i-am dat jos babetica cu maneci, ca sa nu isi murdareasca pijamaua de masa. Daca spalam masa, el o murdarea iar cu marul de pe maneci. Asa ca, dupa ce l-am sters pe fata si pe maini, dintr-o miscare i-am dat jos babetica si l-am tot scos din scaun. Apoi iar a plans cat eu am stat sa spal scaunul...
Recunosc ca le admir foarte mult pe mamicile care nu au ajutor, cele plecate din tara care sunt singure acolo, cele carora le mai pleaca si sotii... Jos palaria!
Dupa cum ziceam, a simtit el ca azi trebuie sa fie cuminte ca suntem singuri, dar nu de la inceput :D. La cat s-a trezit? La 5:20 :)).
Am iesit de doua ori afara in curte, chiar daca erau vreo 9 grade si un vant rece rece. Cu gecile de iarna pe noi... Dar a fost asa cumintel! L-am pus in carucior cu gandul ca dupa 1 minut va marai si va incerca sa iasa de acolo. M-am plimbat cu el si a stat cuminte! Ii cantam si ne plimbam, super relaxant, cu toata atmosfera de toamna din jur. Apoi cand l-am vazut ca isi pierde rabdarea (dupa vreo 10 minute, super record!), am inceput sa ma joc cu el cu caruciorul, tot ca sa imi mai menajez spatele. Am inceput sa facem ture rapide ca la cursele de masini, cu zgomote comice la luat de curbe, si el radea in hohote :D. Cum am zis, daca nu il dor dintii (ca sambata dupa-masa), in ultima vreme pot spune ca daca inventez tot timpul ceva nou, la fiecare 5 minute, e super vesel! Altfel, e jale.
Ce a mai fost azi? Iar l-a lins Lucky pe manute, mai nou fuge Alex inspre Lucky, la gard. Fuge tinut de manute. Lucky e oricum atent numai la Alex cand iesim afara. Si Alex ii intinde mana la pupat asa ca o doamna fandosita, cu nasul pe sus.
Inca o treaba care m-a obosit, stresat si suparat acuma seara. Eram cu el pe jos intr-un loc unde nu am mai stat, dar am mers acolo sa caut ceva. N-am observat o prostie din aia anti-umiditate pe jos. Casa noastra inainte de izolare era predispusa la mucegai, asa ca mami a impanzit-o de cutiute din alea cu nu stiu ce piatra care se topeste si atrage apa din aer. No si l-am vazut la timp ca se indreapta inspre cutie, Alex era langa mine, dintr-o miscare s-a pus din fund pe burta si a zburat inspre chestia aia. L-am ridicat rapid in aer, dar a apucat s-o rastoarne. Nu stiu ce prostie de lichid e ala, ca e uns de numa, inca nu pot spune ca l-am scos de tot din parchet. Si la contactul cu sapunurile se solidifica! Atata l-am spalat pe manute, ca a atins cutia! Cutia o scot de aici, nu asta ii stresul. Mi-am dat seama ca pana acuma am avut in vedere doar ce poate inghiti de pe jos, nu si pericolul otravirii, Doamne fereste. Acuma is stresata daca nu cumva curatand pe acolo (cum zic, inca nu pot spune ca am curatat bine) am si dus pe sosete in restul camerei. In timpul zilei, Alex ajunge foarte des pe covor, pe parchet si linge parchetul, musca din covor... Din moment ce folosesc detergenti bio nici nu m-am gandit la pericolul intoxicarii. Stiu ca nu e bine sa linga de pe jos, dar mi se pare inevitabil. Cu manutele pe jos va fi multi ani de acum inainte. Cum spuneam, nici nu m-as fi gandit ca e chiar asa de periculos. Dar uite ca acuma seara am muncit vreo ora pe spalat acolo, apoi spalat mopul si prosopul, apoi spalat vana unde a fost prosopul, mainile imi ardeau, asa e de toxic lichidul ala... Hai sa nu ma gandesc la mine ca prin piele mi-a intrat in corp, si eu folosesc sapun bio ca sa nu intoxic copilul prin lapte :D. Dar trebuie sa rezolv cumva maine sa fiu impacata sa-l las pe jos.
No, ca iar postarea e lipsita de “ceva”-ul ala sentimental, si in plus e lipsita de structura epica :D. Dau vina in continuare pe oricare dintre depresiile pe care le am, ca sunt la concurenta... Si pe lipsa de somn..Somn usor...
Asa ca, postarea de alaltaieri, 17 mai:
A treia zi de morcov
Morcovul e rau rau. Nu a vrut nici un pic. I-am dat putin suculet pe buze cu degetul. S-a strambat. Ce-i drept ca nu-i morcov dulcic de supermarket. Asa ca i-am facut mai dupa-masa, tot intre mese, clasicul deja piure de mar (ieri si alaltaieri nu-mi dau seama de ce facusem pauza de la maruc). Cand a vazut lingurita s-a intors strambandu-se. Mi-am dat seama ca am gresit cu morcovul, trebuia sa nu-i mai dau daca nu-i placea. Eu am vrut sa aplic regula cu 4 zile, sa vad daca are reactii alergice la morcov. Dar poate regula de 4 zile poate fi aplicata mai ingaduitor, in sensul ca in astea 4 zile sa nu-i dau altceva nou, ca sa vad reactiile. Chiar daca de fapt nu reusesc sa-i dau 4 zile consecutive de morcov.
M-am tot gandit si din moment ce papa asa putin la o masa, voi incepe treptat sa-i dau de doua ori pe zi. Oricum papa doar cam cat o lingurita de piure de mar. Nu pot astepta pana se satura de amestecul de fructe de dimineata ca sa incep cu legumele. Si de fapt mesele astea sunt intre mesele lui, deci nu i se inlocuieste deocamdata lapte. Dar in ritmul asta el nu mai apuca sa guste mai multe alimente. Desi recunosc ca as fi vrut sa il tin pe cruditati o perioada, si abia dupa ce mai creste sa trec la legume crude (acuma am inteles ca nu sunt permise). M-a dat peste cap si faptul ca avem morcovii astia “bio” si se strica saptamanile astea sigur. Daca nu a vrut suc, ii voi face piure si deci POATE CA incepem oficial maine masa numarul 2 de solide. Spun “poate ca” pentru ca stiu ca el e imprevizibil. Cine stie ce maraieli si oboseli il apuca maine. Cum am zis, recunosc ca as fi vrut sa ma satur intai de cate varietati de fructe ii dau. Dar poate e mai bine sa introducem si legume, chiar daca nu imi surade faptul ca sunt gatite, sa mai echilibram glicemia, nici prea multe fructe nu sunt sanatoase. No, deci planul e asa: maine dimineata mar piure fara sa adaug altceva, ca sa observ cum reactioneaza la masa a doua, de morcov fiert piure. Sper sa nu se constipe.
Nici nu stiu daca acum morcovul fiert trebuie sa-l observ singur alte 4 zile? Ca sa vad daca il constipa sau il doare burta? Sa stiu de la ce il doare burta? Sau de poimaine as putea sa-i mai adaug ceva in el ca sa nu fie asa constipant?
No, vezi cum iti strica planurile copiii? Eu eram asa fericita ca am morcovi de-ai mei, sa ii pot face suc! M-am gandit ca din cei cumparati sigur nu as fi avut curaj sa-i dau suc, ci doar gatiti.
Am uitat sa spun cum a papat mar. Din moment ce s-a strambat si cand a vazut lingurita, normal ca a fost semi-autodiversificarea noastra. M-am bucurat cand am vazut ca totusi degetele cu care scormoneste in bol le duce la gurita cu maruc. Il mai pacaleam si eu si-i mai puneam pe degete mar mai mult, si apoi lui ii venea sa vomite sau sa tuseasca... dar a fost ok.
Prima zi singura in timpul zilei. Alex a fost mai cuminte de cum m-am asteptat. Dar de doua ori am lipsit de langa el, l-am lasat in tarc, sa-i fac papi. Si a plans de numa, chiar daca am luat razatoarea cu mine si am venit inapoi langa el, tot plangea sa il iau de acolo. No, nu stiu ce o fi asta, ca de doua zile plange dupa mine cand nu ma vede. Ori dintii, ori anxietatea aia a despartirii. Pentru cine nu cunoaste, se pare ca exista anxietatea separarii, apare prima data la bebei asa pe la 6-8 luni (la noi fix la mijloc se pare). Cica atunci realizeaza bebe ca el si mama nu sunt una si aceeasi persoana si deci mama poate sa dispara de tot din viata lui. El inca nu stie ca obiectele care nu le vede exista. De asta sunt folositoare jocurile gen cucu-bau, ca sa invete ca un obiect pe care nu-l vede totusi exista, si ce dispare reapare din nou. La fel, pana se invata ca daca mama a iesit din camera, ea va veni inapoi, plang ca si cum mama ar fi disparut pentru totdeauna. Si am citit ca sunt pana la 2 ani vreo 3 episoade din astea.
Asa ca, si daca e la Relu in brate, daca isi aminteste de mine, sau daca ma vede iesind din camera, incepe sa planga asa dulcic, ca un copil mai mic, nu ca un bebelus.
A, si ce a mai fost greu azi. Dupa masa de mere, orice tactica de stergere aplicam nu era buna. Nu i-am dat jos babetica cu maneci, ca sa nu isi murdareasca pijamaua de masa. Daca spalam masa, el o murdarea iar cu marul de pe maneci. Asa ca, dupa ce l-am sters pe fata si pe maini, dintr-o miscare i-am dat jos babetica si l-am tot scos din scaun. Apoi iar a plans cat eu am stat sa spal scaunul...
Recunosc ca le admir foarte mult pe mamicile care nu au ajutor, cele plecate din tara care sunt singure acolo, cele carora le mai pleaca si sotii... Jos palaria!
Dupa cum ziceam, a simtit el ca azi trebuie sa fie cuminte ca suntem singuri, dar nu de la inceput :D. La cat s-a trezit? La 5:20 :)).
Am iesit de doua ori afara in curte, chiar daca erau vreo 9 grade si un vant rece rece. Cu gecile de iarna pe noi... Dar a fost asa cumintel! L-am pus in carucior cu gandul ca dupa 1 minut va marai si va incerca sa iasa de acolo. M-am plimbat cu el si a stat cuminte! Ii cantam si ne plimbam, super relaxant, cu toata atmosfera de toamna din jur. Apoi cand l-am vazut ca isi pierde rabdarea (dupa vreo 10 minute, super record!), am inceput sa ma joc cu el cu caruciorul, tot ca sa imi mai menajez spatele. Am inceput sa facem ture rapide ca la cursele de masini, cu zgomote comice la luat de curbe, si el radea in hohote :D. Cum am zis, daca nu il dor dintii (ca sambata dupa-masa), in ultima vreme pot spune ca daca inventez tot timpul ceva nou, la fiecare 5 minute, e super vesel! Altfel, e jale.
Ce a mai fost azi? Iar l-a lins Lucky pe manute, mai nou fuge Alex inspre Lucky, la gard. Fuge tinut de manute. Lucky e oricum atent numai la Alex cand iesim afara. Si Alex ii intinde mana la pupat asa ca o doamna fandosita, cu nasul pe sus.
Inca o treaba care m-a obosit, stresat si suparat acuma seara. Eram cu el pe jos intr-un loc unde nu am mai stat, dar am mers acolo sa caut ceva. N-am observat o prostie din aia anti-umiditate pe jos. Casa noastra inainte de izolare era predispusa la mucegai, asa ca mami a impanzit-o de cutiute din alea cu nu stiu ce piatra care se topeste si atrage apa din aer. No si l-am vazut la timp ca se indreapta inspre cutie, Alex era langa mine, dintr-o miscare s-a pus din fund pe burta si a zburat inspre chestia aia. L-am ridicat rapid in aer, dar a apucat s-o rastoarne. Nu stiu ce prostie de lichid e ala, ca e uns de numa, inca nu pot spune ca l-am scos de tot din parchet. Si la contactul cu sapunurile se solidifica! Atata l-am spalat pe manute, ca a atins cutia! Cutia o scot de aici, nu asta ii stresul. Mi-am dat seama ca pana acuma am avut in vedere doar ce poate inghiti de pe jos, nu si pericolul otravirii, Doamne fereste. Acuma is stresata daca nu cumva curatand pe acolo (cum zic, inca nu pot spune ca am curatat bine) am si dus pe sosete in restul camerei. In timpul zilei, Alex ajunge foarte des pe covor, pe parchet si linge parchetul, musca din covor... Din moment ce folosesc detergenti bio nici nu m-am gandit la pericolul intoxicarii. Stiu ca nu e bine sa linga de pe jos, dar mi se pare inevitabil. Cu manutele pe jos va fi multi ani de acum inainte. Cum spuneam, nici nu m-as fi gandit ca e chiar asa de periculos. Dar uite ca acuma seara am muncit vreo ora pe spalat acolo, apoi spalat mopul si prosopul, apoi spalat vana unde a fost prosopul, mainile imi ardeau, asa e de toxic lichidul ala... Hai sa nu ma gandesc la mine ca prin piele mi-a intrat in corp, si eu folosesc sapun bio ca sa nu intoxic copilul prin lapte :D. Dar trebuie sa rezolv cumva maine sa fiu impacata sa-l las pe jos.
No, ca iar postarea e lipsita de “ceva”-ul ala sentimental, si in plus e lipsita de structura epica :D. Dau vina in continuare pe oricare dintre depresiile pe care le am, ca sunt la concurenta... Si pe lipsa de somn..Somn usor...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu