In saptamanile ce au trecut am citit pe patru bloguri
despre nastere si
maternitati, la initiativa
qbebe.ro. Cele patru mamici imi sunt foarte dragi si le respect si le admir mult. Am citit cu sufletul la gura, cu admiratie, cu emotie, tot ce au scris ele pe tema. Este vorba de
blogul bobului de orez,
despre Mutunau si Mamituni (care are la final o lista geniala cu ajutorul careia trebuie o mamica sa se hotarasca unde vrea sa nasca),
blogul Laurei din Paradis (care scrie o pledoarie pentru o nastere NATURALA din toate punctele de vedere, natural nu inseamna doar ne-cezariana...) si
blogu’ lu’ Ralu’, care povesteste despre maternitatea la care am nascut si eu.
Recunosc ca mi-a placut la nebunie seria si ma gandeam sa imi spun si eu parerea. Chiar am inceput, prin comentariile de pe blogul lui Mamituni. Si, desi citind postarile fetelor, sunt convinsa ca in Bucuresti balanta inclina inspre a naste la stat, la noi in provincie la privat nu e asa scump si la stat e mult mai rau decat in capitala, asa ca decizia e alta. Eram cu gandul la o postare pe tema, dar mi se parea ca ma bag ca musca in conversatie, din moment ce fetele au fost contactate sa scrie aceste articole. Ei si cum legea atractiei functioneaza la mine :)), saptamana aceasta am fost si eu strigata la apel :D de qbebe.ro sa imi spun parerea. Iupiiii!
Eu sunt deja renumita ca vorbesc prea mult despre tot ce imi trece prin sufletel, asa ca trebuie sa recunosc ca am ezitat pentru o clipa. Nu am in general o parere buna despre portalurile de mamici, despre site-urile pentru copii, pentru ca am intalnit de multe ori pe unele din ele (nu intrasem pe qbebe niciodata, deci nu despre el vorbesc) informatii de parenting cu care nu sunt de acord (de la cry-it-out, la alte metode de disciplinare a "obraznicilor mici care ne deranjeaza viata"). Dar faptul ca 4 mamici ce le admir au acceptat sa scrie pentru qbebe a contat mult. Apoi mi-am spus ca si daca qbebe ar fi tot un portal cu care nu ma potrivesc, cu atat mai mult mi-as dori ca mamele ce intra acolo sa ajunga sa citeasca si “altfel” de informatie, o informatie care sa le confirme ca e ok sa-ti asculti instinctul cand esti mama. Asa ca decizia a fost rapida, in cateva minute ii raspunsesem doamnei amabile ce m-a contactat. Chiar as putea sa spun ca sunt mandra ca am intrat in vizorul lor :). Putin sunt stresata pentru ca stilul meu naiv de scriitura nu poate fi pus langa cel al celor 4 mame pe care le admir, dar din moment ce imi place sa imi spun parerea, nu voi lasa lucrul asta sa ma opreasca :D.
Sa revenim, pentru ca trebuie sa scriem
despre nastere si despre
maternitati.
De la inceputul sarcinii m-am documentat
despre nastere in general: despre nasterea naturala, despre cezariana, anestezii, riscurile aferente fiecarei nasteri, metode de respiratie, filme educative pentru nastere stil lamaze, etapele travaliului, stiam tot, puteam da examen din asa ceva. Concomitent, am inceput sa ma stresez cu alegerea unei
maternitati si a doctorului la care vreau sa nasc.
In primul rand trebuie sa specific ca eu sunt din Baia Mare. Asa ca aveam cateva posibilitati pentru alegerea medicului si a locului unde doresc sa nasc.
- monitorizare facuta de un medic din Baia Mare si nastere in Baia Mare (stat sau privat)
- monitorizare facuta de un medic din Cluj sau Ungaria si nastere in Baia Mare (stat sau privat)
- monitorizare facuta de un medic din Cluj sau Ungaria si nastere in Cluj sau Ungaria.
Am eliminat rapid a treia varianta pentru ca m-am temut de complicatii, de hemoragii, de drumuri de cateva ore cu masina, in travaliu. Si nu mi se parea normal nici sa merg in Cluj/Ungaria de prin saptamana 37 si sa astept o luna sa nasc. Fara sotul meu langa mine. Am eliminat apoi si a doua varianta, pentru ca avand o sarcina cu risc, imi era teama de atatea drumuri facute pe gropile tarii.
Asa ca decizia mai ramanea doar intre stat sau privat. In Baia Mare. Lucru care deja insemna ca te cam lasi in voia sortii. Recunosc ca am ales intai maternitatea, si abia apoi mi-am ales medicul. M-a tentat sa aleg un doctor care e singurul ce asista si la nasteri la stat, si la particular (ca sa pot decide maternitatea mai la finalul sarcinii). Dar fusesem la el in urma cu cativa ani si s-a comportat destul de dur, nu imi placea. In plus, aveam cateva cunostinte care ii erau paciente si unele au fost abandonate chiar inainte de nastere (mergea in concediu, fara sa le anunte dinainte). Si toate erau indrumate sa aleaga cezariana. Si pentru ca li se spunea clar ca el nu are de gand sa vina la spital la cerere, si pentru ca erau lamurite ca asa e mai simplu, mai usor, si el e disponibil doar intr-o anumita zi. Am spus PAS :).
Ia sa vedem balanta intre stat si privat (datele despre stat le am de la prietene apropiate, deci nu e experienta personala, dar nici povesti auzite pe autobuz, e vorba de mame de incredere):
La Spitalul Judetean Baia Mare:
1. Din momentul in care te internezi nu iti mai vezi sotul. Intri tu cu bagajele, le duci in salonul pe care il imparti cu alte 3-4 mamici. Trebuie sa ai grija tot timpul ca lucrurile valoroase sa le iei cu tine, chiar si in sala de travaliu, pentru ca in salon nu sunt in siguranta. Deci intre doua contractii, stai si te gandesti unde iti pui halatul in care ai telefonul intr-un buzunar si plicurile cu bani, socotiti pentru medic, moasa si asistente, in celalalt buzunar. Daca ai ghinionul sa nasti pe doua ture, si nu ti-ai adus de acasa plicuri la dublu/triplu, e mare bai, pentru ca sotul nu poate sa intre la tine sa faca refillul. Deci nu eram pregatita sa intru intr-un loc total neprietenos fara sa am o persoana de sprijin langa mine, mai ales in momentele acelea asa de sensibile. Acum, dupa nastere, ma minunez cat de putine lucruri puteam sa vorbesc intre doua contractii, asa ca ma felicit inca o data ca nu am ales sa nasc la stat, pentru ca nu as fi avut puterea sa imi cer drepturile, sa imi spun opiniile, sa cer un ajutor.
2. Se da spaga. La medic, la moase, la asistente. La asistentele de la copii, la ingrijitoare, la femei de serviciu. Am o prietena al carei travaliu a durat doua ture de medici/moase/asistente. A iesit mult mai scump decat nasterea la privat. De ce a platit si medicul cu care a inceput travaliul? Pentru ca altfel nu venea sa se uite la ea. Asa ca ajungem la liniuta urmatoare.
3. Chiar daca platesti, esti tratat rau. Orice lucru ce ar trebui sa fie implicit, ti se da in scarba sau nu ti se da deloc sau trebuie sa platesti in plus pentru el. Orice serviciu. Orice atentie. Orice ajutor. De la travaliu (unde esti facuta curva si ti se striga sa nu mai urli, ca le deranjezi, si unde ti se spune ca nu asa ai urlat cand ai facut pruncul ala, etc.), pana la faptul ca nu vine nimeni sa te ajute sa te speli, sau sa te invete cum sa alaptezi.
4. Medicii sunt pro-cezariana. Nu te lasa sa “te chinui” si repede se ofera sa te taie. Daca vad ca ii poti plati. Daca nu vad ca ai “interes” esti lasata sa nasti chiar singura... Femeile de etnie roma de obicei nasc in pat in salon, pentru ca oricat striga dupa ajutor nu vine nimeni la ele.
5. Inca un motiv pentru care esti lamurita sa faci cezariana este faptul ca ei nu se amesteca unul peste tura altuia. Deci daca iti vine sa nasti si nu e de servici chiar medicul tau, in general acesta nu va veni la spital (ca sa nu se bage peste colegul sau), dar nici cel care e de garda nu te va trata (ca sa nu creada colegul sau, responsabil cu sarcina, ca ii fura banii). Asa ca si daca vrei naturala, se face tot “posibilul” sa nasti pe tura doctorului tau.
6. Chiar daca este un spital cu mai multe specializari, anual sunt mame si/sau copii care mor la nastere. Unii pentru ca atata se poate intr-un spital din provincie, altii din nepasare. In urma cu cativa ani o mama care plangea de durere la cateva zile dupa nastere a fost ignorata si a murit de septicemie. Acu’ doi ani a murit o femeie in travaliu (si deci si copilul nenascut) care nu cotizase suficient, pentru ca era un caz clar de cezariana. Dar daca nu a avut bani, s-a chinuit pana nu a mai putut. Astfel merg lucrurile intr-un spital unde ai crede ca ai macar siguranta, daca alte pretentii nu poti avea.
7. Dupa nastere stai intr-un salon cu mai multe mamici. Un salon murdar, un spital murdar. Cateodata au chiar si gandaci. De mai mult de un an au santier si praf si zgomot de picamer. Vara prea cald, iarna prea frig. Toaleta comuna la doua saloane, dus stricat, la care oricum ai parte doar de apa rece. Cum se asteapta cineva sa te ocupi de igienizarea lohiilor si a epiziotomiei (implicita, de altfel) in picioare, in apa rece, si intr-un loc murdar? Pentru ca, cu rusine o spun, sunt anumite zone apropiate Baii Mari (si nu ma refer numai la rromi, ci si la tarani romani din zone traditionale) unde oamenii nu prea au auzit de igiena corporala. Nu folosesc pasta de dinti, nu se spala pe maini dupa ce merg la wc, multi nici nu folosesc hartia igienica. Ba mai fac si pe alaturi, ca la toaletele publice. Credeti-ma ca de cate ori am mers la spital la cineva in vizita, si am fost nevoita sa merg la baie sa spal un fruct sau un vas, mi s-a facut rau.
8. Am auzit ca acum daca platesti bine (in plus fata de normal), iti e lasat bebelusul cu tine in salon. Altfel le e cam lene asistentelor sa ti-l tot aduca, sau sa tina socoteala fiecarui bebelus unde e plasat, asa ca le e mai simplu sa ii tina pe toti impreuna, in salonul de nou-nascuti. Daca ai nascut prin cezariana, esti la alt etaj decat bebelusul tau, si poti sa-l vezi doar cand esti in stare sa te misti sa mergi la el. Din moment ce eu dupa nasterea naturala nu am fost in stare nici dupa 12 ore sa merg singura la baie, nici nu vreau sa ma gandesc ce m-as fi facut la spital, si dupa o nastere naturala, si dupa o cezariana...
9. Alaptatul la 3 ore ziua, noaptea deloc. Daca intre timp copilul plange sau tu nu poti sa mergi la el, normal ca ii este data sticluta sau suzeta sau noaptea e ignorat. Si fiind un spital de stat, nu poti avea pretentii iesite din comunul lor. Adica o pretentie de genul “fara lapte praf sau glucoza” ar atrage atentia de parca esti ceva sectanta-hippioata-nebuna. Si normal ca daca atunci cand tu mergi, bebe doarme, tu mai poti reveni doar la program, chiar daca intre timp el se trezeste, primeste biberonul, care il va duce iar in lumea viselor cateva ore, ca sa ratezi tu si alaptarea urmatoare.
10. Dupa nastere te poate vizita lumea la spital. Pe hol, langa usa de sticla inchisa bine. Cei de afara, familia, pot vedea copilasul prin geam. Pe partea mamelor e plin de mame cu sau fara bebelusi, iar dincolo de usa e o gramada mare de oameni, familiile mamelor. In hol e curent de la geamurile deschise permanent si e fum de tigara de la cei care fumeaza acolo. Daca ai nevoie de ceva de la familie, iti pot strecura pe la tatana usii. Deci nu intra cutii de mancare :D, dar intra plicuri cu bani daca mai trebuie sa cotizezi. Daca ai nevoie de bani, dar nu te poti ridica din pat, ghinion...
Deci, daca peste murdarie si spaga as fi putut trece, recunosc ca am ales Euromedica pentru ca m-am gandit ca fiind o maternitate privata, pot sa am anumite pretentii. Pentru ca eu sunt pretentioasa :D. Am vrut sa am sotul langa mine, am vrut neaparat sa imi lase copilul cu mine in salon si am vrut sa fie alaptat exclusiv. Am mai avut eu o pretentie la neonatologie, dar nu tin neaparat sa o strig aici in gura mare.
Astfel, prin comparatie cu liniutele de mai sus,
la policlinica privata Euromedica Hospital Baia Mare:
1. Sotul te poate insoti. Eu initial am vrut sa vina sotul cu mine doar pe parcursul travaliului, in salon, sa-mi mai dea un pahar cu apa, sa-mi mai faca un masaj. Conteaza enorm, nu te simti abandonata in gura lupilor, intre oameni necunoscuti care ar da orice sa scape de tine. Am stiut ca voi avea nevoie de el sa imi sustina preferintele. Nu mi-am dat seama dinainte cat de mult voi avea nevoie de el. Chiar credeam ca imi va fi de ajutor doar pentru un sprijin moral in travaliul incipient. Insa noi am ajuns la spital cu dilatatie completa. Aveam dureri cumplite, nu puteam sa vorbesc, decat sa mai strig din cand in cand “de ce ma doare asa de raaaaaauuuuu si intre contractii????”. Cadeam pe jos pe coridor in drum spre sala de nasteri, la fiecare contractie. Nu as fi avut puterea sa imi impun anumite idei. Eu credeam ca voi apuca sa stau la taclale cu neonatologul, sa-i spun ce preferinte am. Cand a venit neonatologul, eu impingeam sa iasa Alex afara, asa ca sotul meu i-a spus repede ce ne dorim. Nu a trebuit eu sa infrunt priviri dubioase, sau sa explic, s-a ocupat sotul meu de tot. Si oricum, am observat ca orice medic accepta mult mai usor o opinie exprimata de un barbat, si nu mai comenteaza nimic. Eu crezusem deci ca sotul va fi alaturi de mine doar in salon. Nu l-as fi vrut in sala de nasteri, imi era teama ca nu ma va mai privi la fel dupa, pentru ca totul poate fi murdar si sangeros si inspaimantator, chiar si pentru o femeie ce vede scena. D-apoi un barbat, cand ei sunt obisnuiti sa ne vada tot timpul doar aranjate si frumoase :D. Dar cand am ajuns la spital am fost verificata si mi s-a spus ca am dilatatie completa, a fost chemat urgent medicul. Asa ca n-am mai apucat sa iesim din sala de nasteri :D. Sotul meu nici nu a mai vrut sa iasa, sa ma lase singura acolo, si bine a facut. O sa-l admir mereu pentru treaba asta. Pentru ca m-am simtit in siguranta cu el acolo. Stiam ca el imi cunoaste ideile si nu va accepta sa-mi fie incalcate optiunile. Stiam ca daca eu as striga ceva in travaliu, poate eu as fi ignorata, dar sotul meu sigur ar insista sa imi fie indeplinita nevoia. Stiam ca ma pot baza pe el. Stiam ca pot sa am incredere in el. Chiar si in momentul in care mi-a spus medicul “acuma impinge chiar daca s-a terminat contractia, ca e afara”, eu nu l-am crezut. Sunt obisnuita sa fiu mintita de medici, cand ei cred ca asa e mai bine pentru tine. Si, extenuata fiind, am suflat greu, si mi-am dat seama ca nu mai pot. Sotul meu m-a vazut, a simtit ca am nevoie de o incurajare, era in stanga mea, ma tinea de mana, si mi-a spus: “Ralu, impinge ca e afara capul!”. Nu mi-a trebuit mai mult, am mai impins o data si a fost GATA! Minunea mea era afara! Nascusem! UAU! Eu! Nascusem! Eu care de mica aveam in suflet teama nasterii, mi se parea cea mai ingrozitoare si dificila si periculoasa situatie in care era pusa o femeie. Eu care eram hotarata sa nu am copii ca sa nu trec prin nasteri! Eu care de pe la 10 ani am inceput sa intreb orice femeie detaliile nasterii, doar ca sa ma hotarasc inca o data ca nu vreau copii! Eu nascusem! Trecuse tot greul! Si sunt 100% sigura ca totul a mers usor pentru ca l-am avut pe sotul meu aproape! Altfel as fi fost stresata si speriata, si oricine stie ca stresul inhiba oxitocina, deci blocheaza travaliul. Am citit ca barbatii care participa la nastere sunt mult mai atasati de copiii lor. Nu stiu cat de mult a contat, dar sotul meu e un tatic foarte dedicat. Ar face orice pentru copilul lui, oricat ar fi de obosit. Nu si-a pierdut niciodata rabdarea desi nu i-a fost la fel de usor ca altor tatici. Sa nu uitam ca in primele 5-6 luni, pe langa ajutorul pe care mi-l dadea ziua, il tinea pe Alex pe pieptul lui toata noaptea ca sa poata piticul dormi. Avea reflux si il puteam tine sa doarma doar pe piepturile noastre, mai la verticala. Altfel plangea si voma. Dar sotul meu era mandru ca noaptea Alex vrea sa doarma doar pe el si nu conta pentru el ca nu se misca din pozitia aceea, cu copilul pe pieptul lui, toata noaptea. Nu conta ca in ziua urmatoare avea de mers la un servici stresant. In plus, dupa nasterea la care a fost alaturi de mine, am vazut si am simtit cum si dragostea si respectul si grija pentru mine au crescut vizibil. Cumva a participat si el la nastere, a nascut si el cu mine, si a vazut prin ce am trecut ca sa aducem pe lume puiul nostru drag. Eu nu eram nu stiu ce sotie gospodina nici inainte de nastere, dar acum, dupa ce a venit Alex, recunosc ca m-am lasat de toate, de la cele casnice la aranjatul meu ca femeie si la activitatile ce le faceam impreuna. Sotul meu, spre deosebire de multi barbati pe lumea asta, considera ca e normal si ma accepta si ma iubeste asa cum sunt. Si sunt sigura ca a contat mult faptul ca a fost acolo cand am nascut.
2. Am platit 1600 ron. Nu e voie sa dai apoi nici un cadou, nici o spaga.
3. Desi asistentele si doctorii nu primesc nimic, esti tratat omeneste. Aveam un buton la pat pe care puteam apasa de cate ori aveam nevoie de ceva, orice. Prima data cand am mers la toaleta dupa ce am nascut au insistat asistentele sa vina sa ma ajute. Si bine au facut, pentru ca altfel as fi cazut jos. Asa au fost ele acolo sa ma prinda si sa ma ajute. Erau dragute si binovoitoare. Moasa cu care am nascut era un munte de rabdare. Eu eram cam isterica :D si o intrebam disperata ce mi se intampla, dar ea imi explica linistita orice, imi vorbea pe un ton bland. M-a intrebat la inceput cum ma cheama, iar apoi de fiecare data imi spunea Raluca, lucru care m-a impresionat si m-a calmat. Si cand ne-am vazut dupa 3 zile m-a intrebat “cum mai esti, Raluca?”, cu zambetul pe buze. I-am spus si in travaliu ca ma mir de ea ca ma suporta :)). Asistentele mamelor veneau zilnic si imi faceau toaleta, in pat. Cu apa calda :D. Asistentele de la copii mai aveau in ele putin din “scoala comunista” amestecat cu “scoala de marketing lapte praf”. Nu erau constiente de importanta alaptarii in primele zile si a trebuit sa ma lupt pentru asta. Dar erau dragute. Insistau sa nu iau copilul, ca sa ma odihnesc. Am avut noroc ca am cunoscut-o pe una din ele foarte bine, si astfel am avut curaj tot timpul sa insist pe ceea ce-mi doresc. Desi alegerea noastra exprimata neonatologului de care spuneam mai sus (si respectata de el) era pusa la indoiala tot timpul de asistente, si eram permanent intrebata daca sunt sigura, si mi se insufla ca nu sunt o mama buna. M-au facut sa plang de vreo doua ori (chestii mai mult organizatorice, la care eu, ametita de hormonii noi si in plus cu o politete de care nu reuseam sa ma debarasez, nu aveam curaj sa ripostez (de parca nu era mai important copilul meu si dorinta mea)).
4. Medicii sunt pro-nastere naturala. Cel putin al meu :D. Cand l-am intrebat la o consultatie in sarcina daca am voie sa-l sun noaptea, a zis ca e evident ca il voi suna, pentru ca majoritatea nasterilor naturale au loc noaptea. Si ca e normal si nu e nici o problema. S-a bucurat surprins ca imi doresc nastere naturala, era obisnuit ca majoritatea mamelor sa ceara cezariana.
5. La punctul acesta nu am ce sa scriu, pentru ca aici medicii vin la spital, indiferent de tura. Ba chiar si coopereaza unul cu altul, si pentru naturale, si pentru cezariene.
6. Punctul acesta a fost singurul care a inclinat inspre spital. Chiar daca procentul de probleme la nastere e acelasi la spitalul de stat ca la cel privat, era evident ca daca nasti inainte de saptamana 35 sau daca apar probleme, esti tranferat la spital. Nu numai ca transferul intarzie luarea de masuri, dar de multe ori cei de la spital nu sunt dispusi sa rezolve o problema aparuta la privat. Cei de la Euromedica chiar mi-au spus ca au contract cu SMURD sa vina cu elicopterul sa te duca la Cluj daca apar probleme. Probabil si pentru ca spitalul de stat din Baia Mare oricum nu prea poate rezolva mare lucru. Dar intr-adevar, oricine se afla in postura de a alege dintre stat si privat, in orasul nostru, acesta este singurul motiv pentru care ar prefera spitalul judetean: impresia de siguranta. La noi taxele (reale, respectiv ascunse) sunt cam la fel. Asa ca pe de o parte ai curatenia si respectul pentru tine, pe cealalta parte ai mai multe specializari aproape, in caz de nevoie. Dar am pornit la drum hotarata ca voi naste natural si ca posibilitatea unei probleme e mica. Mi se parea ca daca e sa patim ceva, poate sa fie grav de tot si la spital.
7. Dupa nastere stai intr-un salon cu doua paturi. In afara de perioadele super aglomerate de nasteri, de obicei stai singura in salon. Eu am stat singura. Mi-a parut rau ca si-au retras optiunea de a dormi si sotul cu noi, optiune pe care o aveau in urma cu vreo 2 ani. Mi-ar fi placut mult mult sa stea cu noi toata ziua si noaptea. Asa, l-au lasat cu mine in ziua nasterii, dar apoi, din ziua urmatoare a putut veni doar cand erau orele de vizita. Salonul e modern, ai frigider si televizor, baie cu dus. Totul e curat si nou. Trebuie sa vii de acasa doar cu periuta de dinti si buletinul. Lenjeria schimbata regulat, ti se dau si camasi de noapte curate (dar poti sa le porti si pe ale tale). De ce ai nevoie de frigider, in conditiile in care primesti 3 mese pe zi in sistem de catering? Pentru ca poate mananci mai “special”, ca mine, si iti aduc vizitatorii din familie papa bun :D. Poate ai furia laptelui si mulgand laptele in plus, il stochezi la frigider. Sau vrei o apa rece...
8. In general nu am auzit sa dea cuiva bebelusul din prima noapte. Probabil ca nu au incredere ca te descurci. Oricum, chiar daca acum imi pare rau ca nu am insistat, stiu de ce nu am facut-o. Desi am nascut la 6:40 dimineata, dupa-masa cand m-am ridicat am ametit si nu am putut umbla. Seara inca nu eram intremata. Daca povesteam la telefon cu cineva 2 minute, gafaiam si mi se facea rau de oboseala. Daca ma straduiam sa scriu un sms, eram extenuata cateva minute dupa. Se pare ca nu am un organism asa puternic. Nici nu-mi pot imagina cum as fi reactionat dupa o pierdere mai masiva de sange, cum e la o cezariana. Asa ca nu am indraznit sa il cer cu mine, dar le-am spus sa mi-l aduca daca se trezeste si vrea sa suga. Nu stiu daca mi l-ar fi adus, important e ca puiul nu s-a trezit (si le cred, pentru ca si in ziua urmatoare a dormit dus aproape toata ziua, am citit ca asa fac ei in primele 48 de ore, de aceea e bine sa ii alaptezi imediat dupa nastere, inainte sa intre in faza de somn). In a doua noapte l-am cerut cu mine si din momentul acela m-am indragostit iremediabil de el. S-a trezit in fiecare ora toata noaptea, eu eram franta de oboseala, dar traiam cea mai mare fericire din toata viata mea! In a treia noapte, dupa ce statuse toata ziua la lampa pentru icter, a insistat o asistenta sa ma culc fara el, sa-l mai las la lampa, ca mi-l aduce ea daca plange noaptea. Am plans, m-am enervat si mi-am cerut pruncul. Mi-a fost dat si am plans apoi cu el in brate, speriata de posibilitatea unei despartiri. Si mirata de cat de atasata eram deja de puiul de om... Asistentele pareau binevoitoare, uneori nimereau pe mamici care nici nu voiau sa stea cu copilul, in ideea ca le va fi suficient acasa, si asistentele tot insistau degeaba ca mamicile sa isi ingrijeasca pruncii. Dar pe mine recunosc ca m-au deranjat unele chestii la asistentele pentru copii, mai ales in iuresul hormonal de atunci. Faptul ca nu a fost suficient ca mi-am spus dorinta ca puiul sa nu primeasca lapte praf, a trebuit sa le lamuresc ca nu vreau sa ma odihnesc, a trebuit sa pazesc puiul la neonatologie (era dus acolo in timpul orelor de vizita, sa nu fie in contact cu musafirii) pentru ca o ingrijitoare era sa-i dea lapte praf, ii luase pe toti bebelusii pe rand, cu aceeasi sticluta... Eu i-am aratat camasa de noapte plina de lapte si i-am spus sa-mi dea copilul. Am scris despre asta
aici.
9. Se pare ca am intrat pe terenul punctului 9 inca de la punctul anterior. Deci cu alaptatul sunt asa si asa. Au lapte praf peste tot. Dar cunostinta mea care era acolo asistenta stia ca vreau sa-l alaptez, asa ca dupa ce l-au imbracat mi l-a adus la san. M-a strans dureros de sfarc ca sa i-l bage in gura, dar ne-am revenit noi mai apoi. Nu erau nici pro-alaptare, nici pro-formula. Cumva se lasau purtate de curent, cu ce le era mai usor. Daca mama nu voia sa stea cu copilul ii dadeau formula, nu se oboseau sa duca pruncul la mama. Daca mama se lupta ca o tigroaica cu ele ca vrea sa alapteze, il dadeau. Dar putin mirate, de ce nu ai vrea acolo sa profiti de conditii si sa te odihnesti.
10. In ziua in care am nascut au putut sta cu mine sotul meu si apoi mama mea. Toata ziua. In rest putea sa ma viziteze lumea in doua reprize zilnic. In timpul orelor de vizita copilul era dus la neonatologie unde putea fi admirat prin geam. Daca le garantam asistentelor ca nu am alti vizitatori in afara de sotul meu, imi dadeau copilul sa stam toti trei impreuna.
Ce sa zic? Abia am asteptat sa ajung acasa :D.
Nu am apucat sa spun cum mi-am ales medicul. Eu veneam dupa o sarcina obtinuta miraculos, plus stresul pierderii sarcinii cu care tot eram amenintata de marii specialisti din Cluj-Napoca. Asa ca imi doream sa nasc in siguranta, dar totusi ma cam saturasem de oameni priceputi si alarmisti. Parca imi doream un medic naiv, care sa considere ca orice femeie poate sa duca o sarcina si poate sa nasca. Dintre medicii care colaborau cu Euromedica, doar de unul singur nu auzisem de rau. Adica auzisem un singur lucru: mi-a spus o mamica pe un ton dezaprobator ca doctorul e pasionat de motociclete :D, dar nu am inteles de ce aceasta l-ar face mai putin specialist. Asa ca l-am ales pe domnul doctor Roman, am fost la el in sarcina la ecografii si mi s-a parut ca ne potrivim. Avea rabdare cu mine, orice intrebari ii puneam, orice ii spuneam ca am mai citit (ca eu citesc si vorbesc multe :D). Mi-a raspuns la telefon chiar si intr-un weekend cand am avut un stres cu o potentiala infectie de varicela. Si era optimist. Cumva naiv de optimist il vedeam eu, care veneam de la medici de renume care imi preconizasera un viitor sumbru, de stimulari ovariene, fertilizari in vitro, pierderi de sarcina... Cand i-am spus domnului doctor bolile mele, a zis ca e imposibil, sigur am fost diagnosticata incorect, pentru ca daca ar fi fost adevarate nu as fi fost insarcinata :)). L-am intrebat daca ar trebui sa iau tratament de sustinere a sarcinii si mi-a zis ca el nu prea e de acord cu asa ceva. Mi-a povestit ca din experienta lui, daca organismul respinge sarcina e pentru ca intr-adevar exista o anomalie. Si e chiar indicat sa se elimine. Fara sustinere, se elimina natural. Luand progesteron nu e sigur ca ajuti sarcina, pentru ca daca e sa se opreasca din evolutie, tot se opreste. Iar luand progesteron doar fixezi o sarcina oprita, si astfel ajungi la chiuretaj pentru a o elimina. Parea logic si se mula pe principiile mele de a nu lua medicamente aiurea (dupa ce experiente avusesem cu doctorii, voiam sa-L las pe Dumnezeu pana la sfarsit sa ma ajute), de a nu lua hormoni masculini care pot influenta modul cum se dezvolta copilul.
Dar el mi-a spus ca e sigur ca totul va fi bine, nu intelegea de ce eu aveam impresia ca sarcina poate sa aiba probleme. E drept ca riscurile mele nu veneau de la o defectiune a aparatului genital, ci de la una hormonala. In primul trimestru aveam risc de pierdere de la lipsa de progesteron data de sindromul ovarian polichistic, iar in al doilea trimestru aveam riscul de avort din cauza tiroiditei autoimune Hashimoto. Anticorpii care imi atacau mie tiroida teoretic ar fi trebuit sa-i atace si tiroida lui, in trimestrul doi, cand aceasta se formeaza. Si deci organismul meu sa respinga fatul. Acum intelegeti de ce dupa ce stiam toate astea, imi facea bine sa ma las pe mana cuiva care nu credea in ele, nu credea ca le-am avut vreodata, si care nu vedea nimic in neregula cu sarcina mea? Care sa nu investigheze in exces, sa lase natura sa-si faca treaba. Aveam nevoie de un optimist sa ma ajute sa duc la bun sfarsit ceea ce Dumnezeu imi daruise.
In plus, domnul doctor Roman e foarte implicat si aduce tot timpul ceva nou. In perioada cand eram eu gravida, facea cursuri pentru gravide la Euromedica, de fapt punea un filmulet despre nastere (care mie nu mi-a adus nimic nou, dar pentru majoritatea mamicilor cred ca a fost de mare ajutor). Partea care mi-a placut a fost ca acela a fost momentul potrivit pentru orice intrebari. Daca in film se vorbea despre oxitocina si despre forceps, a fost un moment bun sa-l intreb daca ei folosesc asa ceva (forceps nu, oxitocina doar daca e nevoie zic ei). Si automat l-am intrebat daca folosesc alte metode mai soft inainte de oxitocina pentru inducere. L-am intrebat de orice aparea in filmulet, sa stiu cum se comporta ei, in clinica, in situatii similare. Apoi, dupa filmulet, ni s-a permis sa vizitam sectia de maternitate, si sa punem orice intrebari. Recunosc ca acea vizita m-a ajutat mult, sa pot vizualiza mai bine nasterea ce o aveam in minte. Am fost mult mai linistita dupa ora de curs si dupa vizitarea maternitatii.
Ce as alege pentru urmatoarea nastere? Hmmm ....
Daca as avea curajul, as naste acasa. Cu o moasa sau un medic. Daca nu se legalizeaza intre timp nasterea acasa, atunci pe ascuns. De ce?
- Pentru ca nu vreau ca atunci cand apare un bebelus nou si in viata lui Alex, acesta sa vina cu suferinta provocata de despartirea de 3 zile de mama, pentru prima data in viata. Si cine stie in ce stadiu vom fi atunci cu alaptatul, dar daca 3 zile ar fi despartit si de tzitzi, mi se pare o trauma dubla. Adica una e sa intarci copilul dar sa-i fii alaturi si sa-l consolezi, si alta e sa nu stai aproape de el intr-o perioada asa grea, si sa ii adaugi si suferinta si disperarea ca a disparut mama.
- Pentru ca, desi la Euromedica mi s-au indeplinit dorinte pe care nici nu as fi indraznit sa le revendic la spital, totusi au ramas unele spuse doar cu o jumatate de gura, care primeau un raspuns negativ. Aceste dorinte sunt foarte importante pentru mine si de cate ori citesc cat sunt de importante pentru un bebelus, sufar ca nu am avut mai multa putere sa le cer. E vorba de:
o Sa pot sa stau in orice pozitie doresc ca sa nasc. Se stie deja ca pozitia practicata la noi e cea mai grea in care poate o femeie sa nasca, e contra gravitatiei.
o Sa pot sa ma misc cand si cat vreau, sa ma pot plimba cand si cat vreau, sa pot sa fac dush cand si cat vreau, sa imi poata face masaj sotul meu si sa ma poata mangaia mama mea.
o Sa pot sta pe mingea de travaliu care se pare ca mi-a accelerat contractiile.
o Sa pot naste in apa daca vreau.
o Sa pot sa imping cand simt nevoia sa imping. Nasterea lui Alex a fost scurta, dar incredibil de dureroasa si chinuitoare. Desi aveam dilatatie completa cand am ajuns la spital, nu simteam nevoia sa imping. Sunt sigura ca daca as fi fost lasata pana cand simteam nevoia, ar fi venit totul mult mai usor.
o In plus, o moasa buna trebuie sa stie cand sa-ti spuna sa nu mai impingi, ca sa nu ai nevoie de o epiziotomie.
o Amanarea taierii cordonului ombilical pana cand nu mai pulseaza (taierea prematura are multe repercusiuni negative, de la o anemie severa, pana la cancer)
o Sa-mi puna bebelusul la mine pe piept imediat ce e nascut, nu sa-mi fie luat si spalat, imbracat, piscat sa planga, APGAR-at, bagat bete in nas ca sa stranute, intepat, etc. Nu asta vreau sa primeasca puiul meu cand vine pe lume. Nu astea vreau sa fie primele lui experiente. Vreau sa fie pus pe mine asa, gol, cum a iesit, si acoperit cu un scutecel ca sa-i tina cald. Din moment ce kangoroo care face atat de mult bine bebelusilor prematuri, inseamna ca e incredibil de benefica si pentru un bebelus nascut la termen.
o Sa pot avea luminile mai stinse in camera unde nasc, si poate chiar o muzica linistitoare in surdina si sa ma folosesc si de aromaterapie...
o Sa nu mi se dea oxitocina. Nu mi s-a dat in timpul travaliului pentru ca nu a fost nevoie (dar daca as fi mers la spital cu o dilatatie mai mica sigur primeam). Dar dupa mi s-a dat ca sa se elimine placenta mai repede, cica. De fapt nici nu era nevoie pentru ca oricum am fost chiuretata. Oxitocina sintetica e posibil sa interfereze cu alaptatul si e posibil sa faca procesul de eliminare a placentei mult prea repede si periculos de nenatural.
o Sa nu mi se faca chiuretaj. Eu ii specificasem doctorului sa ma lase sa elimin natural placenta, dar atunci mi-a dat de inteles ca ce vreau eu e prea periculos... de parca nu e mai sigur sa o elimini intreaga decat sa chiuretezi pe bucatele...
o Sa stau tot timpul langa bebelusul meu, sa nu ne despartim nici o clipa.
o Sa nu existe riscul sa primeasca glucoza sau lapte praf.
o Sa nu existe riscul sa primeasca ceva ce eu am interzis (mda, pe o asistenta am oprit-o in timp ce era gata sa...)
o Sa nu fie spalat cu sapun Dalin (nu numai ca aveam la mine sapun bio, dar as fi vrut sa nu primeasca pielea lui nici macar chimicalele prezente in cel bio...)
o Sa nu fie dat la fundulet cu kilograme de crema de iritatii petrini (care daca am intrebat ce contine, am aflat ca are chiar si antibiotic :( ...) mai ales in conditiile in care nu era iritat.
o Sa nu am emotii la fiecare cantarire a bebelusului ca imediat mi se va recomanda lapte praf si eu va trebui sa ma lupt pentru dreptul meu si al copilului meu (am avut noroc ca a crescut foarte bine si nu a fost cazul)
o Sa nu ma stresez pe parcursul orelor de vizita ca pruncul imi e la neonatologie si daca plange nu-l aud...
o Sa nu primeasca picaturi in ochi. Recunosc ca eu banuiesc ca nici nu a primit, ca l-am vazut dupa ce l-au imbracat, la vreo 20 de minute de la nastere si nu parea sa-i curga nimic din ochisori. Nu reusesc sa inteleg de ce mentinem traditia picaturilor cu antibiotic sau nitrat de argint, pentru prevenirea conjunctivitei (de parca asa s-a nascut omul de cand lumea, cu picaturi la ochi...). In plus, am citit ca aceste picaturi se dau pentru prevenirea conjunctivitei care apare daca bebelusul primeste de la mama pe canalul de nastere (deci la cezariene nu are chiar nici un rost) bacterii care se gasesc doar in cazul bolilor Chlamydia si Gonoree. Nu ar fi mai simplu sa fie testate mamele inainte de nastere daca au aceste boli, si sa nu primeasca toti bebelusii aceste picaturi cu antibiotic in primele secunde de la nastere? Mai ales ca picaturile in sine provoaca la multi copii conjunctivite, un lucru recunoscut de toti medicii oftalmologi, care trateaza conjunctivitele nou-nascutilor. Recunosc ca in planul meu era sa-i spun neonatologului si aceasta optiune a mea, dar cum eu eram deja in travaliu, sotului meu i-am lasat doar chestiunea mai importanta si mai sensibila sa o povesteasca cu el. Am zis ca imi aleg bataliile.
o Sa il pot alapta la cerere.
o Sa pot dormi cu el. In pat.
o Sa poata sotul meu sa fie aproape de mine mereu.
o Sa fiu intr-un mediu cunoscut si linistit.
o Sa primesc cand doresc mancarea mea preferata, de oricate ori pe zi.
o Sa o pot vedea pe mami cand doresc :D.
o Sa fim toti aproape, ca o famile normala si sanatoasa. Sarcina nu e o boala, asa ca nici nasterea nu trebuie sa fie o actiune medicala, facuta de doctor. El e acolo ca sa te ajute la nevoie, in rest mama trebuie sa nasca, si sa fie totul dupa cum simte ea, cand vrea ea, cum poate ea.
o Si sa nu ma simt extenuata de la politetea (pe care cu greu o mai mentineam) cu care trebuia sa explic asistentelor ce doream sau ce nu doream. In zilele alea dupa nastere era incredibil de greu sa trebuiasca eu sa ma rog de ele sa-mi dea copilul, de exemplu. Mi se parea ceva asa de logic... Nu te refuzau obraznic, fiind o clinica particulara, dar tot simteam ca trebuie sa depun efort ca sa mi se indeplineasca niste cereri chiar naturale. Acasa nu as avea problema asta.
Daca voi considera ca e prea riscanta o nastere acasa, atunci voi alege iar maternitatea privata Euromedica (singura optiune pe langa spitalul judetean), voi merge mai repede acasa (pe semnatura) si voi fi curajoasa-obraznica sa-mi impun dorintele. Gata cu politetea naiva. Copiii mei sunt mai importanti si relatia mea cu ei atunci se construieste, in acele clipe...
Partea buna e ca primul travaliu a durat 2 ore si 40 de minute cu totul. Asa ca poate imi da Dumnezeu o nastere acasa chiar si neplanificata, pentru ca poate nici nu mai apuc sa ma pregatesc sa merg la spital :). Si nu, cu postarea asta nu am spus de fapt povestea nasterii. Sper sa o scriu si aceea intr-o zi.
Postări
