vineri, 15 iunie 2012

Update toxoplasmoza

Stiu ca sunteti multi care asteptati vesti, asa ca nu va tin in suspans. Aseara am aflat rezultatele si nu am apucat sa intru sa scriu.

Si luni am scris in comentarii ca au fost gata o parte din rezultate, dar nu au vrut cei de la clinica sa mi le trimita, pana cand e gata si ADN-ul. I-am scris un SMS doamnei doctor si m-a sunat seara. Am povestit, si a ramas ca se poate trage concluzia doar dupa analiza de ADN. Stiam ca joi ar trebui sa fie gata, asa ca ieri iarasi am stat ca pe ghimpi toata ziua, tot am dat refresh la mail si am sunat la clinica.

Seara am fost sunata de doamna doctor. Se pare ca IgA si IgE sunt la limita sau in zona de incert. ADN negativ, thank God. Cu asta aveam emotii ieri toata ziua. Cumva ideea era ca daca ADN e pozitiv, chiar daca infectia a fost mai demult, inseamna ca eu continuu tot iau contact cu boala probabil, ceea ce cred ca ar fi fost grav pentru bebe. Deci acum nu am boala in sistem. Din IgA si IgE, doamna doctor mi-a spus ca ea ar trage concluzia ca m-am imbolnavit candva in urma cu vreo 5 luni (din moment ce analiza de 4 luni e chiar pe granita, si cea de 6 luni e in zona de incert). Ceea ce nu elimina complet riscul contaminarii fatului, pentru ca pentru linistirea totala trebuia sa nu fi fost bolnava cu 8 saptamani inainte de conceptie. Analizele au fost facute la 16 saptamani. Deci exista un risc ca fatul sa fi fost contaminat in cele 8 saptamani in care am avut boala.

Doamna doctor mi-a spus cumva mai neoficial ca asta inseamna ca ea nu-mi poate spune sigur "ia tratamentul, e benefic si necesar in situatia ta", sau "nu lua tratamentul, sigur e totul bine". Asa ca, stresul meu numarul unu, luarea deciziilor, uite ca mingea e iar la mine. DAR total neoficial mi-a spus ca ea nu crede ca ar trebui sa-mi fac griji, din cauza ecografiei care a fost normala. Mi-a spus ca daca fatul este contaminat in primele saptamani de la conceptie (oricum riscul de contaminare in primele saptamani este foarte mic, undeva la 5-10%), atunci problemele pe care le poate avea sunt majore. Fatul nu ar avea doar probleme de vedere si de auz (adica boli nedetectabile ecografic), ci chestiuni majore, cum ar fi hidrocefalia si altele, pana la oprirea din evolutie, deci boli care nu ar scapa nici ochiului nepriceput al unui nespecialist la ecograf. Deci ea, prin prisma faptului ca eu am un rezultat ecografic bun, ar trage concluzia ca fatul nu a fost contaminat, si nu ar considera ca e nevoie de tratament. (Phew!) Eu recunosc, si i-am spus-o si ei (ca am simtit ca vrea sa ma citeasca si inspre ce inclin eu, daca eu sunt genul care m-as simti mai linistita cu un tratament), ca parca abia am asteptat un mic semn ca nici ea nu mi-ar recomanda tratamentul, oricat de neoficiala ar fi observatia ei.

(Din analize imi dau seama ca nu e de la laptele de capra, ca asta ar fi fost doar in ultimele 4 luni. Localizez prin ianuarie-februarie, deci poate excursiile la Cluj si la Budapesta sa se fi lasat cu astfel de consecinte?...) 

A spus ca trebuie sa repet peste 6 saptamani toate analizele, ca trebuie sa fim foarte atenti la ecografia morfologica de la 21 de saptamani, si ca la nastere va trebui sa facem analize si bebelusului, si cordonului ombilical, si mie,... Deci sunt un pic dezamagita de situatie, simt ca mi s-a dat peste nas, pentru ca eu am vrut o sarcina mai linistita si mai naturala, eu am vrut in sarcina asta sa citesc doar chestiuni despre alaptare in tandem, despre nastere cat mai naturala, despre gentle parenting (dupa ce sarcina trecuta mi-am pierdut-o citind despre hipotiroidism si cum se spala copilul...), eu am vrut in sarcina asta sa fac ecografii putine doar mai aproape de nastere, din considerente de investigatii medicale, nu pentru rutina si pentru curiozitate. Eu am vrut o nastere cat mai naturala, cat mai putin medicalizata, in care de data asta sa am curaj sa ma lupt pentru ce stiu eu ca e mai bine pentru copilul meu, iar acum sa aflu ca visul meu s-a dus, e destul de dureros. Nici nu stiu daca dorinta mea mare, neascultata de doctor la nasterea lui Alex, de a-i lasa cordonul sa pulseze, poate fi acum indeplinita din moment ce trebuie luat din el sange pentru analize... Simt ca daca nasterea lui Alex o resimt ca pe un esec personal al meu, pentru ca nu am insistat sa imi fie ascultate dorintele, nu imi voi putea lua revansa nici de data asta, asa ca voi ramane pe viata cu un nod in gat si un gol in stomac. Si eu as fi vrut sa nu am de umblat la medici cu un copil mic, sa traumatizez copilul cu analize regulate, si acum mi se pare cu atat mai grav cu cat voi avea de mers in clinici de boli contagioase cu bebelus nou-nascut...

Pe cand ma bucuram eu ieri ca ADN e pozitiv, am observat ca Relu e tot suparat, si nu intelegeam, pentru mine dupa discutia de luni cu doamna doctor, ADN-ul asta ramasese marele bau-bau. El e foarte derutat, pentru ca el are incredere totala in toti medicii, si schimbarea in comportamentul lui, din bine in rau, s-a facut atunci cand de la bucuria ca ginecologul a zis ca nu am toxoplasmoza, a trecut la ingrijorarea ca aviditatea nu a iesit ok. Nu intelegea cum se poate ca nu toti doctorii sa fie de aceeasi parere, cum se poate ca unii sa fie mai priceputi decat altii. Asa ca acum a zis ca nu indrazneste sa se bucure, ca s-a mai bucurat o data ca totul e bine, si nu a fost. Si mai ales, nu se poate bucura pentru ca totusi nu e 100% sigur ca bebe e ok. El in saptamana ce a trecut a fost alt om, de cate ori incercam sa vorbesc cu el despre asta imi spunea doar ca ii e teama ca vom avea un copil bolnav, cu probleme majore. Dupa cat era de suparat, aveam impresia ca ma considera pe mine vinovata, si mi-am dat seama ca daca intr-adevar as naste un copil cu probleme, cred ca asta ne-ar indeparta in loc sa ne apropie. A reusit sa-mi bage si mie in cap ganduri din astea cu copii cu handicap, cu parintii lor care mai mult ca sigur au crezut toata sarcina ca vor avea un copil sanatos, si apoi toata familia se chinuie, de la cel bolnav, la frate, la parinti, etc. Si mai ales am ajuns sa ma gandesc la faptul ca oricui i se poate intampla, asa ca de ce nu noua? Parca prea eram fericiti, si mai mult ca sigur prin fericirea noastra om fi atras si multa energie negativa de la cei din jur...

Imi voi scrie intr-un document privat sentimentele din ultimele saptamani/luni, pentru ca nu sunt ceva dragut de citit de catre toata lumea, am trecut printr-o mare depresie si un stres enorm. Sper doar sa nu il fi afectat pe cel mic atat de tare cat cred eu acum... Dar am incercat aseara sa-i spun lui Relu ca daca totusi ajungem la concluzia ca nu mai fac nimic acum, nu am nevoie de ganduri negre din partea lui si de pesimism. Am incercat sa-i explic cat de mult conteaza gandirea pozitiva/credinta in Dumnezeu/legea atractiei, si ca macar de acum inainte trebuie sa fac tot posibilul sa fiu linistita si optimista. Pentru ca si daca n-are copilul nici o boala, eu ii fac mult rau cu stresul si depresia ce ma bantuie.

El sigur e afectat si pentru ca de obicei in vremea asta ne faceam planuri de concediu, acum nici nu a putut sa se gandeasca la asta, pentru ca se punea si problema amniocentezei, plus ideea ca fatul are defecte majore. Si Alex ne tot spune saracutul ca vrea la mare, deci pentru el ar trebui sa ne scuturam putin si sa incepem sa ne gandim unde si cum mergem. Dar e greu de programat, printre ecografii morfologice si analize la Bucuresti sau analize aici si sa incerc sa vad cum pot trimite la Bucuresti... Ne vom uita la un calendar plin de date incercuite, si vom incerca printre ele sa cautam ceva oferte de vacanta, nici nu stim unde...

Trec printr-o perioada grea din mai multe puncte de vedere de mult prea multa vreme, si copilul din mine striga ca vrea sa treaca o data, sa fie iar totul bine... Am atatea regrete deja, si peste toate se mai adauga multe multe lacrimi zilnice, nu cred ca a fost o zi in ultima vreme in care sa nu plang. Imi amintesc cand am mers la Bucuresti ca plangeam ca era 1 iunie si toata lumea ma intreba ce i-am luat lui Alex, eu vorbeam la telefon cu doctori, el se juca cu altcineva sa fac eu bagaje sa mergem la Bucuresti, si apoi l-am chinuit si cu drumul de Bucuresti. Vreau in mod infantil sa dau timpul inapoi si sa fac tot posibilul sa am o sarcina sanatoasa, ca sa pot sa ma ocup si de Alex cat mai pot, si de mine si de bebe mic.... Prietenii din jurul meu s-au cernut intr-un mod bizar, am avut parte de un sprijin incredibil de la persoane de la care nici nu ma asteptam. Daca asta a fost lectia ce a trebuit s-o invat, a fost un mod destul de dur al universului sa mi-o dea.

Sper sa reusesc sa ma linistesc, sper sa fie totul bine chiar si la multiplele investigatii din sarcina si de dupa nastere, si pana creste mare bebe mic, sper ca singurele afectiuni pe care le va avea sa fie de la stresul si depresia mea, continue, si de acum din sarcina, si de la nastere, si de dupa nastere prin spitale si clinici... Va multumesc mult mult pentru gandurile bune si pentru rugaciuni, nu am primit in viata mea atat de multe mesaje si atat de mult sprijin. Mai primesc in continuare sfaturi :D. De exemplu, duminica am citit pentru prima data Acatistul Sfantului Nectarie (eu de felul meu sunt credincioasa dar nu tare practicanta). Si luni am primit telefonul partial linistitor de la doamna doctor.

37 de comentarii:

  1. Ralu, nu mai poti da timpul inapoi. Nu te mai culpabiliza, nu-ti mai face rau singura. Plingi si descarca tot raul din tine, arunca la gunoi ginurile negre si gata, incheie paranteza asta urita din viata ta. NU are cum sa nu fie bine. Eu te pomenesc la rugciune zilnic, am sa dau si acatist pt tine. roaga-te mult, chiar si in gol daca nu poti sa-ti adunci gindul deplin in timpul rugaciunii, fa orice, dar nu mai gindi rau. Si nu mai face ipoteze de-o mie de feluri nici la trecut si nici pt viitor. Totul e in mina lui dumnezeu acum si cel mai bine e sa te lasi si tu cu totul in mina lui. Nu ai de unde sti cum va fi pina la sfirsit si e pacat sa incerci sa anticipiezi traind negativ. Te imbratisez din tot sufletul si cred ca ce s-a cernut in viata ta e bun cernut. dar cred ca si ce s-a adunat acum, e de pastrat. Sintem multi in jurul tau, care nu te cunoastem, dar care te inconjuram cu energie pozitiva, iubire si rugaciune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Raluca, pana la urma o sa fie cum vrea Doamne-Doamne. In sensul ca stii si tu, nu iti da ce nu poti duce. Asta poti sa-i spui si la Relu, stiu ca e ingrozitor spectrul de a avea un copil bolnav si cu probleme, dar pe undeva e si o experienta care te imbogateste sufletesc, te face sa gasesti in tine si in altii resurse nebanuite. Asta in cazul in care chiar ar fi probleme, desi eu una sunt convinsa ca totul va fi perfect (dar stiu, nu te supara pe mine, intotdeauna e mai usor pentru ceilalti dinafara sa fie optimisti, doar nu sunt in pielea ta, nu?). Ideal ar fi ca odata ce ai hotarat care vrei sa fie drumul, sa te tii de el si sa incerci sa te linistesti cu decizia luata. Si in definitiv, stiu ca nu e placut cu atatea interventii si analize, dar daca ai de ales intre o sarcina dificila acum sau un copil sanatos (pardon, doi) si o viata linistita si fericita mai tarziu, ce preferi?
    Fii tare si incearca sa iti regasesti optimismul, te pup si ma rog pentru voi!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Greu imi e sa spun ceva.
    Spun totusi ca in momente din-astea dificile se intampla ceva cu omul. Cu fiinta umana in cauza. Ceva se transforma, se re-... nu gasesc cuvantul :(
    Dupa ce va trece o perioada de ceva timp de framantari, si de senzatie de instabilitate ai sa iti revii. Dar intr-alt fel.
    Chiar tensiunile dintre voi de acum isi au si ele rolul lor.
    Ai sa vezi ca Raluca pe care o cunosti tu acum, e de fapt o Raluca mai ... up-gradata.. nustiu cum sa zic.

    Te imbratisez doar si te incurajez ca vei face fata tuturor incercarilor.
    Si sa vezi peste ceva timp cand vei privi inapoi ca vei vedea altfel lucrurile.

    ODIHNESTEte.
    PLANGI.
    ROAGATE.
    ASTEAPTA.

    RăspundețiȘtergere
  4. Off Ralu , imi pare rau ca esti trista si nu ies lucrurile cum ai vrea tu , e greu stiu , te inteleg si imi dau seama cum te simti cand nu poti controla tu lucrurile , insa chiar daca iti este foarte greu sa faci asta , incearca sa le accepti sa le iei cum vin , din pacate nu depinde de noi totul.
    Va doresc multa , multa putere la amandoi , sa treceti cu bine peste incercarea asta mare si totul sa fie in regula .
    Va pupam .

    RăspundețiȘtergere
  5. Ralu, iti trimit si eu o imbratisare calda, multe ganduri bune si insorite. Va cred ca va este greu la toti ai casei si ca asteptarea va fi grea. Incearca sa te odihnesti cat poti de mult, joaca-te cu Alex si mergeti intr-o vacanta familiala. Cu siguranta lucrurile se vor aseza cumva, e important sa-ti alungi depresia cu orice pret! Iar prietenii valorosi vor fi tot timpul langa tine, mai bine sa se cearna :)
    Hai, fruntea sus si la joaca cu voi, in aer liber, in gradina voastra magica.... pupici, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  6. Raluca draga mea draga, eu sunt sigura ca totul va fi bine. Concentrati-va pe acest BINE. Din cate am citit mai sus, logica spune ca acest bine este mai mult decat probabil.
    Eu zic ca o vacanta va va fi mai mult decat benefica, tuturor.
    Alunga gandurile negre, roaga-te, crede in voi.
    Imbratisari milioane.

    RăspundețiȘtergere
  7. Te imbratisez Raluca. Astept postul tau demult, sa stii.
    Te rog mult sa va duceti in vacanța, contează mult pentru starea ta generală, a voastra.
    Tot timpul pare mai negru dracul decat este. Iar starea ce o ai acum e fireasca. You've been through a lot! Lasa timpul sa treacă si bucura-te, e o minune puiul mic din burtica. Minunea voastra.
    Va imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
  8. Raluca, eu ti-as spune doar un lucru acum: Ai grija de Alex! Anii astia conteaza enorm pentru el, pentru barbatul care va deveni...incearca sa te mentii optimista pentru el! Ai un copil sanatos, fericit, fa astfel incat sa ramana asa!

    In rest...n-ai control! Deci, aduna-te!

    Noi toate rezervarile de vacanta le facem pe booking.com, preturile sunt f bune, hotelurile au clasificari si review-uri de la clienti. Unde vreti sa plecati? Intra pe booking.com, alege un hotel care are nota peste 8.00 (nici nu te mai uita la descriere!) si ai vacanta la mare pentru Alex!
    Pe booking.com avantajul mai e ca poti sa anulezi si cu 48 de ore inainte si nu platesti penalitati, iar daca anulezi in ziua in care ar fi trebuit sa ajungeti platiti doar o noapte (adica iti opresc ei de pe card).

    Hai, in vacanta! Croatia, venim!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Raluca...eu iti doresc sa te linistesti...cred ca o vacanta la mare iti va reface doza de optimism. Sunt convinsa ca totul va fi bine...sunt alaturi de tine si iti trimit ganduri pozitive. Sper din tot sufletul ca tot chinul asta prin care treceti sa va apropie mai mult...si in final sa aveti un bebe sanatos si dragalas asa cum e si Alex!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma tot gandesc ce as putea sa-ti scriu si nu stiu :( Pentru ca stiu cum e sa ai in coltul sufletului ingrijorarea, indoiala ca poate nu va fi bine... Nu fii suparata pe sotul tau, barbatii sunt mai realisti, cred ca ei vad partea cea mai proasta dintr-o situatie anume si reactia lui e tipica. Iti doresc totusi sa gasesti in tine resursele necesare de a iti gasi linistea... Eu ma gandesc asa - de schimbat oricum nu as putea sa schimb situatia, orice ar fi, asa ca stresandu-ma nu fac bine nimanui, simte bebe din burtica, simte bebe mare, e rau pentru toata lumea :( Si inca ceva - nu e rau sa plangi, te purifica, si mental, gandesti mai pozitiv dupa o tura de plans.

    Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  11. Scuze pentru incoerenta, ma pregatesc sa ma duc la ginecolog si nu pot gandi clar de emotii :(

    RăspundețiȘtergere
  12. Daca ajungi in Bucuresti, iti recomand sa faci o ecografie la dr Albu, la Clinica Alcosan. Daca poti, incearca sa ajungi si la Manastirea Ghighiu, langa Ploiesti. Pana atunci, mergi de cateva ori la biserica, la slujba. Eu asa scapam de depresie.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ralu, tind să cred că într-o situaţie asemănătoare aş intra íntr-o stare de negare. Negare a răului, a bolii...
    Nu poţi să trăieşti cu stresul a ceea ce va fi peste 2-4 ani, mi se pare imposibil să ai o viaţă în astfel de condiţii.
    Zic şi eu să te rogi, şi in gol, cum zicea cineva mai sus. Deocamdată, pentru naştere, pentru sănătatea copilului, pentru întărirea voastră; nu te gândi la ce va fi peste câţiva ani....cine ştie ce planuri are Dumnezeu cu noi până atunci.

    Te îmbrăţişez tare.

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga de tine, trebuie cati-e tare greu, nici nu pot incerca sa-mi imaginezi cum e. Mie-mi pari puternica, si e important ca ai credinta care sa te ajute. E important sa-i ceri si lui Relu ajutorul, sa aveti amandoi speranta si sa atrageti lucruri bune inspre voi. Te imbratisez si va doresc cat de multa liniste se poate in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  15. Dragelor, la fiecare comentariu pe care l-ati scris am plans. De bucurie, de fericire, de aproape ce va simt pe fiecare. Am mai primit cateva mesaje si pe mail si pe facebook, care impreuna cu ale voastre m-au ajutat sa ma linistesc. Sa iau fiecare zi asa cum e, sa nu ma ingrijorez in zadar pentru ceva ce e posibil sa fie in viitor. Si sa primesc tot ce imi da viata, pentru ca si daca acest copil nu va fi sanatos, tot o binecuvantare este. Imi dau seama cat am jignit in perioada asta cu lamentarile mele parintii cu copii bolnavi, cu probleme adevarate.

    M-am simtit atat de imatura zilele trecute, si mi-am amintit cum citeam in conceptul continuu ca oamenii care nu au parte de suficienta conexiune cu mama in primii ani sufera de infantilism din asta in care ei asteapta dragoste si alinare, nu pot oferi mai departe copiilor lor. Ce sa facem daca ne-am nascut in comunism si mamele mergeau la 3 luni de la nastere la serviciu... Deci chiar asa ma simteam zilele trecute, ca un copil care ar vrea s-o strige pe mama sa repare ea tot, sa treaca totul repede.

    O alta prietena draga mi-a sugerat si ca stresul acesta al meu de acum, nervii astia fragili cu care am ramas, dispozitia depresiva, pot fi o reactivare a hipotiroidismului de care scapasem dupa nasterea lui Alex. Ar trebui sa imi verific si hormonii, pentru ca e foarte posibil ca secretia masiva de cortizol din ultimele saptamani sa-mi fi dereglat tiroida. Si partea proasta nu e doar starea mea depresiva, ci faptul ca hipotiroidismul este periculos in sarcina pentru fat.

    Un pic sunt stresata totusi :D sa hotarasc unde voi naste, ma simt asa pe nisipuri miscatoare ca nu am toate datele pregatite, nu stiu daca pot naste la Baia Mare, la Cluj, sau trebuie la Bucuresti. Ca sa nu mai spun ca visul meu cel mare era sa nasc la Baia Mare, dar sa am un travaliu asa rapid incat sa nu mai apuc sa ajung la spital ;). Se pare ca voi ramane cu regretul acesta toata viata, ca nu am nasterea mea, a mea, si ca dorintele nu imi sunt respectate intr-un moment atat de intim si de important.

    Va multumesc mult de tot inca o data. M-ati ajutat enorm! Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  16. Of, Ralu... as vrea sa pot aduce cumva soarele in viata ta. a voastra.... Iti doresc din toata inima sa reusiti sa depasiti imoreuna toate aceste clipe dificile precum si peste toate cele ce vor urma. Sunteti oameni puternici si va iubiti. Undeva exista si calea voastra, trebuie numai sa o regasiti impreuna. Greu e pentru amandoi... chiar daca acum aveti momente in care poate nu observati greutatile celuilalt.... ele exista. Numai impreuna le puteti depasi! Nu uita ca ai un sot minunat care a fost langa tine si care te-a urmat de multe ori "orbeste", ghidat de increderea pe care o are in tine si de dragostea pe care o simte. Vorbiti! Asculta-l si intelege-l ... acum are si el nevoie de tine la fel cum ai si tu nevoie de el!
    Multa putere, draga mea!
    Te imbratisez strans!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai mare dreptate, la asta nu ma gandisem, probabil tot din motivul egoist-infantil explicat mai sus. Poate tocmai de aceea e asa de afectat, pentru ca pentru prima data m-a vazut pe mine nesigura. Multumesc! Te imbratisez!

      Ștergere
  17. Draga Raluca, ma doare sufletul vazand prin ce treceti, dar sunt convinsa ca toata energia pozitiva pe care o canalizam spre voi (noi, toti cei carora ne esti atat de draga si pentru care ai fost mereu aproape, macar cu un sfat) o sa va ajute sa va regasiti echilibrul familial si optimismul care va caracterizeaza. M-am bucurat sa vad ca ai citit acatistul Sfantului Nectarie. Noua ne-a devenit atat de drag acest sfant, incat ni l-am ales drept sfant protector al familiei. Sper sa iti aduca si tie linistea de care ai nevoie pentru a te ocupa de Alex, de bebe, de tine si de relatia cu Relu. Si mai sper sa reusiti sa strecurati in program si o evadare la vreo mare. Va imbratisam cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  18. Raluca, Doamne ajuta sa aveti numai vesti bune de acum incolo ! Va imbratisam !

    RăspundețiȘtergere
  19. si eu ma gandesc cu drag la voi, sa va fie bine :*

    RăspundețiȘtergere
  20. raluca am citit acum ultimele 2 postari, si iti doresc numai si numai bine, ma bucur ca ai inceput sa citesti Acatistul Sfantului Nectarie, ma bucur mult de tot si o sa vezi ca rezultatel se vor vedea, cand mai vii in Bucuresti (desi nu-ti doresc :)) te rog mergi la Manastirea Radu Voda unde sunt Moastele , roaga-te putin acolo si lasa un acatist pt pruncul nenascut...iti va fi de mare ajutor..e deschis mereu ( nu stiu daca si noaptea).....bucura-te de viata in continuare in limitele pe care le stii, si incearca sa nu te mai gandesti la faza asta cu nasterea ( ca ai fi vrut asa, etc)....pana la urma nu mai conteaza nimic, conteaza sanatatea ta si a copilului din tine, de nascut o sa nasti cumva, important e sa fie bine, fii pozitiva si va fi bine, nu are cum altfel, esti o persoana deosebita si D-zeu te incearca acum, dar te va rasplati la final.

    RăspundețiȘtergere
  21. Draga Ralu, mai ai cel putin 6(?) luni din sarcina. Se pot schimba multe! Mai faceti analize, va linistiti, va rugati. S-ar putea sa ai nasterea dorita, s-ar putea sa nu. E o incercare peste care trebuie sa treceti amandoi. Uneori lucrurile nu ies asa cum le planuim noi... Dar, la a treia sarcina o sa fie exact asa cum iti doresti! :) Hai, capul sus, o sa fie bine! Kisses!

    RăspundețiȘtergere
  22. Ralu, va imbratisam pe toti 4! Stii, tu esti printre cei puternici care dau speranta si ajutor si celorlalti. Cred ca ai nevoie acum de liniste si sa va bucurati toti de copii. Faptul ca discutati (tu cu Relu) va ajuta sa mergeti mai departe la fel de armonios ca pana acum. Eu una spun despre conflicte ca sunt constructive. Fara ele ajungem la plafonare. Relu cred ca sufera ca nu are control asupra situatiei si nu se poate exprima, explica indeajuns pentru tine. Sa nu te simti vinovata. E prea mult si prea greu si de aici ies monstrii. Ia un creion si pune pe hartie simplu ce stii si ce se poate intampla si ai o imagine buna si motor pentru a continua senina. pup inca o data, ,draga mea, ca acum tu ai nevoie cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  23. Raluca, te imbratisez strans si-mi doresc sa fie totul bine pentru voi, sa va gasiti linistea si tu sa poti scapa de regrete. Tu esti sursa mea de inspiratie de cand am descoperit blogul asta acum ceva vreme, sti o mama minunata, o persoana frumoasa si generoasa. E normal sa mai ai si caderi, e normal sa fii deprimata si sa ai ganduri negre dupa toate cate s-au intamplat. Eu abia imi pot imagina cum te simti. Eu zic sa-ti dai si tie voie sa fii un pic speriata dar sa incerci si sa-ti gasesti linistea. Stiu, e usor sa vorbesti din afara, cum fac eu acum. Ar fi bine daca ai putea sa nu te mai gandesti la asteptarile pe care le aveai,la sarcina, nastere etc. Viata ne surprinde in multe feluri, important e sa-ti canalizezi energia pe ce va fi. Pe bebele frumos si sanatos ce-l vei naste; Si sa te mentii puternica pentru el. Caci va trebui sa fii acolo cu tot sufletul langa el. Te pup inca o data si ma gandesc la voi.

    RăspundețiȘtergere
  24. Raluca, am avut minunata ocazie sa vad o familie cu o fetita speciala.
    Spun "minunata" pentru ca m-a socat, intr-un mod extrem de pozitiv felul lor de a fi.
    Stateau cu fetita la coada la doctorita mea. Se jucau cu ea, ea statea sprijinita in fund si intindea manutele. Erat atat de mica. Parea ceva ciudat la ea dar am presupus ca nu stiu eu evalua varsta si dezvoltarea copiiilor si am estimat ca fetita are 6-7 luni.
    Am aflat ulerior ca avea 2 ani si jumatate.
    Nu stiu ce avea, si nici nu e relevat pentru povestea mea.
    In cabinet, TOTI radeau: mama, tata, fetita si doctorita.
    Toti emanau fericire.
    Mama discuta cu doctorita, tatal dansa cu ea in brate si ea chicotea incontinuu.
    Era un copil bolnav, dar nu cred ca am vazut vre-un copil mai fericit sau un cuplu mai unit si optimist in viata mea.
    Se bucurau de ce le-a dat viata si faceau o mogaldeata mica extrem de fericita.
    Mi-e greu sa transpun in cuvinte ce am simtit stand 10 minute in aceaiasi sala de asteptare cu ei si ce am auzit dupa ce au intrat in cabinetul doctoritei.
    La fel cum alegi sa cresti un copil normal, poti sa alegi cum sa cresti un copil special.
    Si nu ai cum sa iti imaginezi cum va fi viata dupa nastere pentru ca nu stii cat puteti duce voi si ce atitudine ati avea.
    Sper ca am reusit sa transpun cate ceva din ce simt eu.
    Ca si restul lumii, si eu sunt sigura ca sunteti perfect sanatosi amandoi si ca tu si Relu ati fi parinti minunati in orice situatie.

    RăspundețiȘtergere
  25. Va multumesc mult, mult, din suflet! Chiar daca nu va raspund fiecareia, sa stiti ca v-am citit comentariile de multe ori, si le pastrez aproape sa le citesc de cate ori am nevoie.

    Octavia, apropo ca nu ies tot timpul lucrurile cum vrem, ma simt prost cand imi dau seama pentru ce ma lamentez, cand altii ar da orice sa fie in locul meu.

    Alexandra, din pacate eu am aici aproape familii cu copii cu probleme, care de cand s-a nascut acel copil sunt total nefericiti, nu se mai pot bucura de nimic, se intreaba mereu "de ce?", isi imagineaza mereu cum ar fi fost daca... Si eu vad ca fratii copiilor cu probleme in unele cazuri sunt apropiati de cei bolnavi, in alte cazuri din contra, dar in toate situatiile sunt foarte afectati in toate alegerile lor de faptul ca fratele/sora lor este cu probleme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Raluca, cumas putea lua legatura cu tine? Am aceeasi problema cu a ta si as dori sa iti pun cateva intrebari. Merci mult.
      Liana

      Ștergere
    2. Liana,

      este sus un formular de contact, imi intra mesajul in mail, dar recunosc ca nu intru suficient de des in el. Multa sanatate!

      Ștergere
  26. Raluca, marea majoritate a copiilor se nasc sanatosi.
    Medicii cauta sa afle in timpul sarcinii daca vor fi probleme de sanatate cu bebelusul insa chiar si atunci cand au suspiciunea ca ar exista astfel de probleme - acestea exista in realitate intr-un procent foarte mic.
    Ca parinti putem sa alegem, dupa cum simtim fiecare din noi, daca vom face sau nu un tratament indicat de medic; daca vom continua sau nu acea sarcina.
    Uneori tratamentul este cu adevarat util, alteori este doar preventiv (pentru linistea noastra).
    Uneori, atunci cand alegem sa renuntam la sarcina, renuntam de fapt la un copil perfect sanatos iar alteori copilul nostru se naste cu probleme de sanatate dupa o sarcina in care nu a fost nici cel mai mic semn ca astfel de probleme ar exista.
    Nu cred ca vreunul dintre noi a semnat un contract cu viata pentru a fi siguri de ceea ce ne este pregatit... chiar daca uneori avem impresia ca avem totul sub control.

    Unele familii care au copii cu probleme sunt probabil asa cum le vezi tu pe cele din jurul tau; pentru alte familii lucrurile sunt in alt fel:
    http://farasastieingeri.wordpress.com/2012/02/11/prietenii-mei-au-un-copil-cu-handicap/
    http://www.asociatiariana.ro/123-dumnezeu-nu-face-greseli.html

    Dincolo de grijile pe care medicina moderna ne "ajuta" sa le avem in timpul sarcinii, marea majoritate a copiilor se nasc sanatosi. Uitam acest lucru atunci cand avem in fata rezultate neasteptate ale unor teste, pline de termeni greu de inteles si interpretati in moduri contradictorii.

    Va dorim multa sananate si sarcina usoara !

    RăspundețiȘtergere
  27. Stiu ca sunt si familii care nu isi arata tristetea, sau poate nu o au. Uite, o stii si tu pe Ecaterina, mama Raisei. Nu cred ca am vazut in viata mea o fiinta mai buna la suflet, mai altruista. Dar totusi de cate ori o citesc imi doresc din suflet ca Raisa sa "ne ajunga", sa nu mai aiba probleme. Nu stiu daca e de rau dorinta mea, daca asta inseamna ca nu o apreciez deplin asa cum e acum. Dar nu pot sa uit cum eram toate la fel de optimiste si vesele in sarcinile din 2009, si acum noi putem sa ne ducem vietile inainte, cu concedii, bucurii si tristeti minore, in timp ce ele trebuie sa mearga dintr-o clinica in alta. Imi vine sa plang de cate ori imi amintesc de odiseea noastra de pe DC, cat de vesela a mers sa nasca, si cum dupa aceea nu am putut toate impreuna sa ne bucuram de copiii nostri sanatosi. Sper sa n-o supar cu textul asta. Si sper sa nu supar nici un parinte greu incercat cu superficialitatile mele. Dar eu tot mi-as dori sa fie toti copiii sanatosi.

    Iti multumesc din suflet pentru cuvinte, si pentru ca esti asa cum esti!

    RăspundețiȘtergere
  28. Suntem in continuare alaturi de tine, de voi.

    RăspundețiȘtergere
  29. Raluca, scuze ca iti raspund dupa 10 ani :))
    Nu trebuie sa te simti prost, e normal sa fii ingrijorata, e normal sa te preocupe problema toxoplasmozei, e absolut normal sa plangi, sa cauti solutii, etc. Suntem diferiti si din toate exista ceva de invatat. Concediu placut in continuare...
    Ref la patul cu gaura pentru burta: un sezlong de plaja pe care il decupati? Oare de atata timp de cand femeile gravide nu pot dormi pe burta, nu s-a trezit niciunul cu ideea de a crea un pat special pentru asta ? :) hmmmm

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar asa, ar fi un business bun :)). Ia sa ne gandim la asta, ce zici de o colaborare? :D

      Ștergere
  30. ha, uite ce-am gasit: http://www.beheresoon.com/product_details.asp?ItemID=maternity-bed-watters
    si e numai 122$ :D

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...