Toxoplasmoza - cum a fost la medic

Joia trecuta am primit rezultatele, asa ca joi si vineri am cautat ca o disperata ce ar fi mai bine sa fac mai departe. In postarea de joi am explicat ce facusem pana joi la amiaza. Apoi, in comentarii, am tot scris update-uri cu ce mai aflam.

M-au ambitionat mult sa imi caut repede un medic bun doua doamne, una pe blog si cealalta prin mesaje pe FB. Cand mi-a scris Roxana ca a vorbit cu cei de la EcoParaDiagnostic sa fac o consultatie de urgenta prin fax, i-am sunat. Am stabilit toate detaliile si aveam in plan sa merg sambata la analize in Cluj, sa-mi fac IgA, rezultatul mi-ar fi venit vineri, dar eu voiam ca marti sa am consultatia cu doamna doctor Cretu deja. Prin telefon si fax.

Intre timp m-a sunat prietena si colega mea, care era in Tg-Mures cu alte probleme medicale din pacate, sa-mi spuna ca mi-a facut rost de un numar de telefon de la o buna infectionista din Tg-Mures. Si sa o sun imediat, ca asteapta telefonul meu. Am sunat-o, am vorbit la telefon, a fost incredibil de draguta, mi-a spus ca si ea mi-ar recomanda sa fac undeva IgA si apoi daca e cazul sa iau tratament, sa nu mai aman pana dupa o amniocenteza. Mi-a spus de cateva ori sa o sun oricand mai doresc sa aflu ceva, ca ma ajuta cu cea mai mare placere, si la finalul conversatiei mi-a urat din suflet sa fie totul bine.

Cand am terminat conversatia, a venit Relu la mine si mi-a zis ca mi-a obtinut o programare pentru sambata (adica ziua urmatoare) la Bucuresti la doamna Cretu. Sunase inapoi la receptie si ii spusese asistentei ca e o situatie de urgenta, ca sunt gravida, etc. Primele locuri libere pentru consultatii le aveau in 23 iunie, deci a fost un gest frumos. Am intrat in panica. Era ora 19. Am sperat ca mai sunt trenuri catre Bucuresti, dar ultimul plecase pe la 18. S-a interesat Relu de avioane. Ne-a speriat si biletul care costa 500 de euro ... dar mai ales faptul ca era oricum Cluj-Bucuresti, la 6 dimineata, deci am fi facut oricum si drumul de Cluj, si trezire ultra-matinala...

Eu voiam sa stiu repede cum mergem, ca sa stiu ce pun in bagaje. Dar nu eram in stare sa decid. De cand am probleme cu tiroida sunt omul panicii. Adica daca imi spune Relu cu 3 zile inainte de weekend ca vrea sa mergem in Cluj doar asa, la plimbare, eu intru in panica si fac biletelele de taskuri si de bagaje. Acum, sa aflu ca peste 2 ore poate plec la Bucuresti, si nu stiu inca unde dorm, eram absolut aeriana. Mi-a venit sa plang de cateva ori, dar m-am abtinut. Alex a fost incredibil de intelegator si s-a jucat cu frate-meu si cu maica-mea pana m-am scuturat eu putin sa incep sa fac bagajele. Desi de obicei cand ma simte stresata e si mai lipicios si mai irascibil. De fapt asta ma intrista cel mai mult, ca il zapacim atata si pe el, il purtam pe drumuri si il obosim. Dar stiam ca acasa fara nici unul dintre noi ar fi prea traumatizant. Si pe drum, chiar daca ar fi obositor, el ar fi in culmea fericirii ca e cu amandoi.

Relu a decis ca mergem cu masina toata noaptea, pentru ca nu-i place sa depinda de taximetristi prin Bucuresti. A mers sa-si recupereze masina de pe unde o lasase (atunci cand el credea ca vineri, dupa serviciu, dupa ce i-a dus pe catei la tuns si toaletat, va putea merge la tara sa rezolve niste probleme) si a mers la doamna doctor de la infectioase de aici de la noi sa-mi recupereze analizele. Doctorita care intre timp obtinuse si ea o programare la dr. Cretu pe joi, deci tot rapid fata de 23 iunie. Relu a decis sa nu asteptam pana joi, sa mergem cat de repede.

Eu eram stresata de cat de greu mi se va parea drumul. In sarcina cu Alex nu am putut face nici 5 km cu masina, ca mi se intarea burta. Singurul drum facut atunci a fost la Budapesta, pentru ca am sperat ca autostrazile si drumurile bune vor fi mai ok. Acum nu prea mai am problema asta, dar drumurile la tara si la Cluj ma lasa apoi cu o saptamana de greturi si rau si oboseala. Asa ca drumul de Bucuresti cu masina, noaptea, fara somn, ma asteptam sa ma lase varza. Si imi mai era teama si de Alex. De vreo 2 luni accepta sa stea in scaun, nu se mai cere in brate sau la san sa adoarma. Dar toata noaptea sa doarma in pozitia aceea fara sa se poata misca? El care doarme numai pe burta, ca maica-sa? Daca se cerea in brate la mine era evident ca eu nu mai puteam dormi. In plus, de obicei cand veneam de la Cluj, daca ne prindea seara si vedea farurile masinilor se speria si plangea rau pana cand ajungeam acasa. Deci chiar a fost o decizie riscanta...

Dar despre drumuri poate povestesc alta data. Acum as vrea sa scriu rapid, pana nu se trezeste, cum a fost la doctor. Am ajuns la clinica, am intrat foarte repede, doctorita a fost foarte draguta, mi-a explicat multe lucruri, inclusiv faptul ca IgM ramane ridicat la 15-20% din populatie pentru toata viata. Deci nu e relevant deloc. Mi-a explicat curbele de crestere (cu desen pe hartie :D) pentru IgA, IgE si ADN, in asa fel incat acum cand vor veni analizele vom sti sigur cand a avut loc infectia sau daca e chiar acum in organism. M-a palpat si la ganglioni si in zona burtii, mi-a luat tensiunea. Mi-a luat toate analizele de sarcina si si le-a notat pe foaie, a facut copii, inclusiv dupa datele de la ecografie.

Ii dusesem un buchet cu flori si cred ca e prima doctorita care se comporta atat de frumos cu florile ce i le duc :)). Adica s-a ridicat de la birou si a inceput sa se uite unde sa si le puna, in ce vaza ar incapea.

A vorbit foarte bland si foarte linistitor. Si stiind ca e si o buna profesionista, m-a linistit mult. Mi-a zis ca nu-i place deloc cum arata analiza de aviditate, dar palpandu-ma nu a gasit nici un semn de toxoplasmoza acuta. Nu s-a pronuntat deloc legat de ceea ce urmeaza sa facem dupa analize. Voia intai sa vada rezultatele.

Mi-a spus ca spiramicina nu are ce sa-i faca rau lui Alex, pentru ca e sigura totusi si pentru fat. In masura in care poate fi sigur un antibiotic, dar na, intelegeti ce vreau sa spun. Nu, nu a fost surprinsa ca sunt insarcinata si alaptez un pui de 2 ani jumate. M-a intrebat daca e fetita sau baiat, si a zis apoi ca baietii sunt mai mamosi :)).

Cand mi-a spus de analize, m-a intrebat daca am mancat grasimi in acea dimineata. Eu citisem peste tot ca e voie sa mananci inainte de analiza de toxoplasmoza (de fapt singura la care e total interzis sa mananci este glicemia, in rest diferiti medici spun ca nu are importanta ora mesei, pentru analizele de tiroida sau altele). Asa ca imi luasem micul dejun. Nimeni, nicaieri nu mi-a zis ca am voie sa mananc, dar nu grasimi, pentru ca acestea influenteaza testul (nu stiu in ce sens, dar e evident ca nu mai e ok). Bausem lapte, deci cu grasimi. Si inainte de toate celelalte analize bausem lapte. Imi place laptele, evident :D.

A zis sa luam analizele putin mai tarziu, sa iasa din sistem laptele. Si le-a spus asistentelor sa imi ia doua fiole in plus, ca daca mai are ceva de analizat sa nu ma mai cheme pana la Bucuresti. Mi-a mai zis si ca spera sa nu mai trebuiasca sa merg la Bucuresti deloc, fiind insarcinata, deci orice discutie am avea spera sa le putem rezolva prin telefon.

Consultatia si analizele m-au costat in total 650 ron. Incredibil de mult, intr-adevar. Pot doar sa spun ca ma bucur ca pe banii astia am fost tratata omeneste, pentru ca de multe ori e posibil sa platesti mult si sa nici nu fi tratat cu respect, nu? :D

Acum asteptam rezultatele. Fata de ieri, eu sunt mai pesimista. Ma tot gandesc ca daca e de la laptele de capra, atunci e de acum infectia, dupa Paste, cand au inceput caprele sa dea lapte si la om, nu numai la iezi... Asta ar fi rau de tot...