vineri, 18 noiembrie 2011

Mai rau decat Babywise? Michael si Debi Pearl, "Despre educatia copiilor"

Nu credeati ca e posibil, asa-i? Pentru cine a pierdut postarea despre Babywise, e aici.

Postare inspirata de aici: http://www.drmomma.org/2011/09/amazon-we-find-child-abuse-offensive.html (si inceputa in septembrie, deci de prea multa vreme). Va rog, cei care stiti limba engleza, sa o cititi, pentru ca nu am tradus aici decat o mica parte.

Cel mai mare magazin online de carti, Amazon, are o politica prin care nu vinde carti cu continut ofensiv, jignitor, socant. Dar are de vanzare carti care exemplifica abuzul asupra copilului, pentru ca (nu-i asa?), o lovitura asupra unui caine, a unei femei, a oricarui om adult, este o fapta penala, pe cand lovitul unui copil e “disciplina”. Culmea, ca la un copil mi se pare cel mai grav acest fapt, pentru ca el inca nu are formata personalitatea, el are incredere totala in parintele lui, si-l iubeste indiferent ce face cu el. Si aceasta bataie nu ii insufla un sentiment ca parintele e rau, ci ca el e nedemn de dragostea parintelui, si deci nu merita nimic bun in lumea asta.

Asadar pe Amazon exista o carte foarte bine vanduta, “To train up a child”. Autorii au si un site, nogreaterjoy.org. Cand au fost intrebati pe site-ul lor ce cred despre a lovi cu nuiaua un copil sub 12 luni, ei au raspuns:


Nu am folosit niciodata nuiaua ca sa pedepsim un copil mai mic de 12 luni. Ar trebui sa citesti No Greater Joy Volumele 1 si 2. Am discutat in aceste doua carti acest subiect de mai multe ori. Pentru copiii mici, in mod special pe parcursul primului an, nuiaua este folosita foarte usor ca o unealta de antrenament. Folosesti ceva mic si usor ca sa captezi atentia copilului si sa-ti fortifici autoritatea. Una sau doua atingeri pe picioarele sau mainile goale vor determina un copil sa se opreasca si sa tina cont de comenzile tale. O coarda de 30 cm merge de minune ca o nuia de inceput. Iti va incapea in poseta sau in buzunar.

Mai tarziu, un tub de instalatie de apa este o unealta buna de plesnit. O poti lua de la Wal-Mart sau de la orice alt magazin de unelte. Cere o teava de plastic, de ¼ inch. Vin in diferite marimi si mai multe culori; deci poti avea o nuia dupa gustul tau. Se vand pentru mai putin de $1.00. Un bebelus are nevoie sa fie dresat toata ziua, zi de zi. Ar trebui sa fie un dresaj vesel, directionat, nu un dresaj de corectie. Daca un copil de 10 luni se joaca cu pamantul dintr-un ghiveci de flori, o simpla lovitura peste mana, acompaniata de comanda “Nu”, spusa cu o voce vesela, dar autoritara, ar trebui sa fie suficienta.

Cand bebelusul de 6 luni ii apuca parul surorii lui, cat timp inca are mana in parul ei, loveste-i mana sau bratul si spune “nu, asta o doare pe sora ta”. Daca a dat drumul deja la par, atunci pune-i mana inapoi in parul ei, ca sa ii faci legatura in minte cu actiunea de dinainte, si apoi loveste-i mana si spune-i comanda. Daca ti-ai gasit bebelusul incercand sa bage ceva intr-un recipient electric, tine-i mana pe obiect si langa recipient in timp ce-i dai cateva lovituri pe dosul mainii care a gresit, si asta in timp ce il dojenesti “nu, nu atinge, nu, nu atinge”. De aceasta data, va avea nevoie sa planga si sa fie suparat.

Daca bebelusul de 10 luni isi expune o toana pentru ca vrea sa fie luat sus, atunci trebuie sa-ti intaresti autoritatea cu cateva lovituri usturatoare. Nu il pedepsesti; il faci sa asocieze comportamentul lui negativ cu consecinte negative. Niciodata sa nu recompensezi comportamentul gresit cu indiferenta. Spune-i bebelusului “nu” si da-i o lovitura. Daca raspunsul tau e nou, poate va fi ofensat si va striga mai tare. Dar continua-ti activitatile normale ca si cum nu ai fi afectat. Asteapta un minut, apoi spune-i copilului sa se opreasca din plans. Daca nu se opreste, loveste-l din nou pe picioarele goale. Nu trebuie sa il dezbraci, sa il intorci si sa faci mare circ din treaba asta. Loveste-l doar oriunde este expusa pielea lui. Continua sa te comporti ca si cum nu-i observi toanele. Asteapta doua minute si repeta. Continua pana cand bebelusul realizeaza ca lucrurile devin mai rele, nu mai bune. Majoritatea bebelusilor vor continua de 3-4 ori si apoi vor aluneca intr-o pozitie in sezut si vor suspina. Cand acest lucru se intampla, este un semnal de predare, asa ca da-i 2 minute sa isi recupereze controlul si apoi napusteste-te asupra lui ca si cum toana lui nu s-ar fi intamplat si da-i o imbratisare mare, dar nu-l tine in maniera pe care a cerut-o. Acum iesi din zona, pentru a-l scoate pe el din asocierea cu evenimentul petrecut.

Nu lovi niciodata un copil mic cu mana ta. Tu esti prea mare si bebelusul e prea mic. Suprafata pielii este locul cu localizarea celor mai multi nervi si unde este cel mai usor sa cauzezi durere fara alte stricaciuni asupra copilului. Greutatea mainii tale provoaca putina usturatura pe piele, dar poate cauza vanatai sau stricaciuni interne serioase. Bebelusii au nevoie de dresaj dar nu au nevoie sa fie pedepsiti. Niciodata sa nu reactionezi la nervi sau la frustrare. Daca iti pierzi cumpatul, recapata-ti controlul inainte sa incerci sa disciplinezi un copil.


Nu, nu am cuvinte. As fi vrut sa explic cat de mult rau face unui copil chiar si o practica “minora” de genul sa-i tii mana pe ce nu trebuia sa atinga, lovindu-l in timpul asta. As fi vrut sa explic cat de neomenesc (nu pot spune animalic, pentru ca animalele nu fac asa ceva puilor lor) mi se pare sa mergi intr-un magazin sa-ti alegi o teava cu un design frumos, sa ti se potriveasca in poseta, ca sa-ti lovesti propriul copil... Dar chiar nu am cuvinte...

O sa va rog sa intrati totusi pe linkul ce-l ofera cei de la drmomma.org, http://www.change.org/petitions/amazon-refuse-to-carry-books-which-advocate-the-physical-abuse-of-children unde se poate semna o petite pentru a-i ruga pe cei de la amazon sa nu mai vanda cartea. Vad ca inca nu s-au strans suficiente semnaturi.

In saptamanile de dupa ce am citit articolul de mai sus, am vazut pe Facebook un anunt interesant, chiar am dat share atunci. Administratorii paginii oficiale a cartilor sotilor Pearl anuntau ca vor inchide acea pagina, cu mesajul urmator:

“Due to a change of heart by the admin, this page will be deleted in 24 hours. I only leave it up that long for this message to be read. I encourage all who genuinely like this page to reconsider and think about your actions. This book is NOT biblical. The older my children get the more I realize that I have failed them by following even a few of the principles encouraged by this book.”


Apoi, ca o coincidenta, in aceeasi perioada am aflat stirea ca o fetita adoptata era dresata in ultimul hal in spiritul filozofiei sotilor Pearl si a murit:
http://www.king5.com/news/crime/New-details-in-starvationfreezing-death-of-adopted-girl-130887208.html
http://www.king5.com/news/crime/Skagit-County-couple-charged-in-death-of-adopted-child-130822743.html


Cand am dat linkul de mai sus pe Facebook, am aflat socata ca aceasta carte este tradusa si la noi!!! Se numeste "Despre educatia copiilor", autori Michael si Debi Pearl, Editura Lampadarul de Aur. Se vinde in librariile crestine. Cum a putut editura, traducatorul, sa citeasca ingrozitoarele descrieri de pedepse? Mi se pare ca un indrumar pentru viol, pentru crima, pentru orice fel de abuz! Cum poti sa mai dormi noaptea cand stii ca trimiti asa ceva pe piata, unor parinti poate nestiutori... Aici este linkul din care am aflat acest lucru... http://myeva.wordpress.com/2011/02/03/din-nou-despre-sadism/

Si imi amintesc ca in urma cu mai mult de un an (cred) era socata toata blogosfera mamiceasca de un blog al unor mamici care isi explicau tehnici de pedepse corporale si alte forme de abuz. Nu mai am linkul... Din moment ce imi amintesc ca femeile alea se dadeau mari crestine, as putea pune pariu ca s-au inspirat de la “crestinii” astialalti. Of, ca numai ganduri crestinesti nu-mi trec acum prin minte gandindu-ma la astfel de parinti... Dar cum poti sa te numesti crestin cand faci asa ceva? Cum poti sa fii atat de idiot si atat de rau in adancul sufletului? ....

Cum am putea sa interzicem macar cartea de la noi? Unde am putea sa ne adresam, sa spunem ca acea carte contine tehnici explicate de abuz?

106 comentarii:

  1. probabil ar trebui facuta o instiintare catre asociatia profesionala a psihologilor din Romania, intrucat cartea se recomanda a fi de psihologie. Nu cred ca se poate interzice, dar s-ar putea vinde cu o banderola, ceva, in care asociatia psihologilor sa se dezica de aceasta carte.
    Trist este ca, vorbind zilele trecute cu o mama, m-a intrebat daca am citit aceasta carte pe care i-a recomandat-o un alt parinte, foarte multumit de cum si-a crescut copilul cu ajutorul sfaturilor astora odioase

    RăspundețiȘtergere
  2. ah, da, femeile alea recomandau aceste carti si se inspirau din ele. In urma valvei facute, si-au sters toate postarile de pe blog, dar daca vrei salvarea stiu unde este

    RăspundețiȘtergere
  3. Andra, eu ma gandeam sa sesizam protectia copilului, stiu eu? Astea ar trebui sa fie ilegale! Si chiar exista oameni care le aplica? Pot fi atat de naivi proaspetii parinti? Poti fi atat de prost sa aplici asa ceva si sa crezi ca e ok? Sau toate se aseaza pe o baza de rautate, de nervi pe copilul ala ca s-a nascut?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu tocmai am cautat-o in catalogul Bibliotecii Judetene de la noi (care e cea mai mare biblioteca judeteana din tara) si NU am gasit-o. Ca imediat as fi facut o cerere sa fie retrasa. Macar cu asta am putea incepe, sa rugam bibliotecile sa n-o aiba in baza de date.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Cum poti sa mai dormi noaptea cand stii ca trimiti asa ceva pe piata, unor parinti poate nestiutori... "
    Eu cred ca esti prea blanda si ii alinti numindu-i "nestiutori" pe cei care citesc asemenea texte, le imbratiseaza si le recomanda mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  6. mmm ma gandesc ca poate direct la editura? adica fiind firma privata, daca nu ii senzibilizezi direct, cred ca nu pot fi constransi

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu-mi mai amintesc exact, dar am impresia ca era o editura obscura, a unei grupari religioase. D-aia sper ca nici nu se prea gasesc prin librarii, biblioteci.

    RăspundețiȘtergere
  8. Editura Agape. Apar carti despre Martori ai lui Iehova. Dar cartea apare si in librarii care se numesc penticostale, si in unele care se numesc evanghelice...

    Nu cred ca as avea cum sa-i lamuresc sa scoata cartea, sunt sigura ca ei cred in ea. Dar nu consider ca e legala. Daca ar fi o carte care te-ar invata tehnici de viol, ar fi lasata pe piata?

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu pot så cred!!!! Chiar nu pot så cred! Påi a zis bine cineva mai sus ca esti taaare blåndå cand ii numesti 'nestiutori'.
    Sper så nu ajunga asemenea cårti in mana niciuneia din mamicile de pe planeta .

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu am vazut un interviu cu cei doi. Horror.Oamenii povesteau cu asa calm cum trebuie sa-ti bati copiii, ce instrumente sa folosesti..ziceai ca sunt doi nebuni. Dar nu, sunt niste persoane respectates si ascultate in anumite cercuri..

    RăspundețiȘtergere
  11. eu o stiu pe o tipa care a fost mai demult sefa protectiei copilului, acum are o fundatie cu copiii disparuti, pot sa vorbesc cu ea. macar sa inteleg daca poti face ceva legal

    RăspundețiȘtergere
  12. sunt sigura ca se poate si mai rau de atat in lume. :( ... poate chiar si la mine in ograda. Sincer acum sunt debusolata si incerca sa ma reculeg si sa ma fac sa imi revin ca sunt fucked up rau de tot de la geloziile Mariei. In ultima parioada am facut multe greseli si chiar nu sunt in postura sa judec pe nimeni, insa sunt convinsa ca cine are cap si-l va folosi, si mai sunt convinsa ca nu este pe lume parinte fara de "scapare" fata de copilul sau. Unii gresim mai mult, altii mai putin, insa nu cred in perfectiunea parinteasca.
    Cred in dreptul la libera exprimare la fel de mult cum cred in capacitatea decizionala individuala. Nu sunt de acord cu multe care se intampla in lume, insa am posibilitatea de a decide pentru mine si, impreuna cu sotul meu, pentru copii nostri. Daca gresim acum, vom "plati", cu siguranta, mai tarziu....

    RăspundețiȘtergere
  13. Maria, multumesc mult pentru implicare. Am scris la Protectia Copilului un e-mail, sa vedem. Desi dupa cate am inteles, ei se ocupa doar de cazuri concrete de abuz. Deci probabil daca fetele bloggerite care au gasit atunci blogul mamelor crestine ar fi reusit sa faca o plangere, s-ar fi rezolvat ceva...

    Oare nu exista pentru cartile tiparite o autoritate cum e CNA-ul pentru radio si televiziune?

    RăspundețiȘtergere
  14. Roxana, de cand mi-ai zis stau cu youtube-ul deschis sa caut un interviu cu ei, dar nu am curaj :(

    RăspundețiȘtergere
  15. Am uitat sa dau detalii si din stirile din linkuri, poate sunt oameni care nu intra sa citeasca. Fetita care a murit era goala afara in frig. Acolo statuse peste noapte si drept pedeapsa nu mancase de cateva zile. De obicei dormea intr-un dulap inchis cu cheia.

    Am mai gasit un link: http://www.drmomma.org/2010/02/no-greater-joy-ministries-biblical.html unde e vorba de Lydia (la care daduse link si Andra), care a fost omorata in bataie cu o teava de plastic pentru ca gresise spelling-ul la un cuvant...

    Si mai scriu acolo ca pe site la nogreaterjoy sunt testimoniale entuziaste ale parintilor, luate parca din filme de groaza. Nici asa ceva nu am curaj sa citesc.

    RăspundețiȘtergere
  16. Gabi, eu presupun ca vorbeste oboseala din tine :). Ai fost ocupata cu standul Bibi de la Targul Mami weekendul asta. In plus, doar recent ai nascut, si v-ati confruntat apoi cu atatea probleme de sanatate. Eu in primele 5 luni ale lui Alex am fost o epava, nu reuseam nici sa fac un dush, ce sa ma mobilizez asa ca tine! Si aveam doar un copil.

    In plus, Maria se apropie de the terrible twos si ar fi avut poate tantrumuri si fara sa fi aparut Vladimir. Eu recunosc cu mana pe inima ca nu stiu cum m-as descurca cu doi...

    Deci sfaturi nu iti pot da din experienta. Am auzit de la doua mamici ca le-a prins foarte bine cartea asta: "Siblings without rivalry" - Helene Faber, Adele Mazlish.

    Referitor la mesajul tau, in care am impresia ca esti de parere ca nu ar trebui sa facem nimic... nu stiu ce sa zic. Mie chiar mi se pare ca exista parinti usor de influentat, mai ales pe linie religioasa. Care isi dau seama prea tarziu ca trebuia sa-si asculte sufletul, nu liderul religios. Aici nu vorbim de situatii cand la nervi parintii striga la copii, nu stam sa judecam perfectiunile mamelor. E vorba de pedepse bine puse la punct, premeditate, cum sa nu-i dai de mancare cateva zile ca sa se invete minte ceva. Cum sa il culci afara in frig daca greseste ceva. Cartile astea mi se par la fel de grave ca un manual pentru viol sau ca unul care le arata barbatilor cum sa-si bata sotiile. Daca am vedea in librarii un astfel de manual, am sta degeaba?

    RăspundețiȘtergere
  17. Ralu, iubita mea, e vorba despre diseminare prin, din nefericire, intermediul religiei. Am cunoscut inclusiv aici persoane care tin de biserica in felul asta, stergator completamente de creier si de discernamant propriu. Biserici tot de tipul asta, evanghelice, baptiste samd. Preotul e ascultat fara umbra de comentarii, ceea ce predica el este litera de lege si nimeni nu se considera capabil de gandire independenta, in afara bisericii. Nu vrei sa stii ce tampenii mi-au putut ajunge la urechi, nu vrei sa stii!! :(((( Si ce alte cretinitati se propavaduie in bisericile astea. Ma refer nu la cultul in sine, ci la comunitatile respective. Secte, da, imi asum catalogarea. Din pacate cred ca este imposibila interventia externa, interventia aceea care sa schimbe ceva. Pentru ca asa sunt crescuti de mici, in spiritul asta hiper dogmatic. Din fericire influenta lor asupra lumii in general, in exteriorul sectei, este redusa.
    Eu am facut niste demersuri pentru a-i demasca pe cretinii astia, de aici. Sper sa suporte si consecintele legale pe care le merita (cu varf si indesat). Pentru ca lucrurile despre care povestesc eu sunt de o mie de ori mai grave decat abuzul domestic! :(
    Of. Multa lume nebuna. Ce sa mai spun mai mult de-atat ... :(((

    RăspundețiȘtergere
  18. Raluca, atunci, cand a fost discutia pe blogul meu, s-au facut multe sesizari la Protectia Copilului, Politie si pe unde s-a mai putut. Apoi, s-a pus subiect pe DC si s-au facut si de acolo sesizari

    RăspundețiȘtergere
  19. uite si partea practica din cartea lui Dobson (salvarea)
    http://sparker08.blogspot.com/p/asa-nu.html

    RăspundețiȘtergere
  20. eu am trimis mailuri de sesizare pe unde s-a putut, am fost foarte dezamagita ca n-am primit niciun raspuns.
    In fine, poate se rezolva ceva de data aceasta.

    Iar Dobson mai are o carte despre cresterea baietilor "Baietii, cum ii crestem"

    RăspundețiȘtergere
  21. Of, Alina, am vazut un film cu o secta de prin America, cu rapiri si violari si toate fetitele erau la dispozitia sexuala a sefului spiritual... Doamne fereste, cum poti ajunge sa crezi in asa ceva...

    Andra, nu stiu de ce ma gandeam ca in Romania ar fi altfel decat asa... Poate ar fi trebuit sa se ajunga in presa ca sa se faca ceva. Cazul de care spui, la care ai dat link, l-am prins parca si la tine, si la Bogdana dezbatut. Pai daca la asa exemple de abuz chiar la noi in Romania nu au reactionat autoritatile, la ce sa ma astept acum, ca eu le spun despre o carte?

    Si Dobson asta o fi tradus la noi? Ia sa-l caut...

    RăspundețiȘtergere
  22. Da, acum am vazut, Andra, ca tu ai o postare si despre Dobson: http://myeva.wordpress.com/2011/01/31/asa-se-sadeste-raul-cu-bataia/

    Carte care este si la noi tradusa :(
    Cresterea copiilor de Dr. James Dobson. Asta pe langa "Baietii, cum ii crestem", amintita de tine.

    Offff :((

    RăspundețiȘtergere
  23. Raluca, ma gandesc la alternative, pe langa interzicere, la editarea unor brosuri, carti, manuale, indreptare de comportament care sa explice in amanunt, documentat si argumentat efectul pe care astfel de practici il au asupra copiilor. Pentru ca tortura e in floare oriunde, indiferent daca e reglementata de capete unse sa ne arate calea sau de vecina de la cinci care si-a snopit copiii in bataie si uite ce bine au ajuns. Sunt oameni, crede-ma, care i-ar baga sub masa de rusine pe nenorocitii astia, cu metodele de coercitie la care au recurs, fara sa citeasca despre ele nicaieri, nascocite, asa cum zici si tu foarte real, din ura pe copilul ala ca s-a nascut.
    Asa ca e necesara o luminare asupra efectelor, facuta frumos, tiparit, promovat cu galagie. Si poate asa le-ar ramane unora pumnul in aer si s-ar gandi de doua ori. Poate, nu bag mana in foc.

    RăspundețiȘtergere
  24. Ai dreptate MoniQ! Macar daca nu putem schimba nimic, putem sa luptam cu armele noastre, chiar daca la nivel mai mic. Putem scrie in continuare macar pe bloguri. Uite, la cartea lui Dobson, pe prima pagina a cautarii google mi-a aparut pagina Andrei! Ceea ce inseamna ceva, Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu-mi vine sa cred ca priviti problema doar asa la suprafata. Ati cunoscut vreodata in viata voastra mame obosite si epuizate de niste copii care scut toata viata din ele? eu am cunoscut. poate ca voi toate de aici aveti copii cuminti si ascultatori, buni la toate si ingerasi, dar va spun eu ca nu toate au parte de asa ceva. Sunt dooua mame care au copiii cei mai impielirari care ii cunosc. care habar n-au sa se descurce cu ei si ma mir ca mai rezista. sub umbrela "pacifismului" soi poate si a proastei pareri despre sine au uitat ca a fi parinte nu inseamna doar grija si atentie ci si responsabilitate. mi-era mila de ele de fiecare data cand veneau la biserica si nu puteau sa stea linistite la slujba deoarece toata biserica rasuna de obrazniciile copiilor, si deranja pe toata lumea. Parintele a facut de cateva ori slujbe pe acesti copii ca sa-i dezlege dar nici o imbunatatire. Sunt rai din cale afara iar parintii lor sunt depasiti de situatie. Le-a facut cineva un bine si le-a dat doua carti de dobson. copilul indaratnic, care apropo, v-o recomand si voua ca sa vedeti despre ce este vorba ca voi vorbiti fara sa cunoasteti vad. de cand au primit cartile una dintre mame a inceput sa puna in practica cu copilul ei aceste invataturi drepte si a inceput sa aibe rezultate. si ea si sotul au fost consecventi in aplicarea invataturilor si nu le pare rau. copilul lor a inceput sa se imbunatateasca. cealalta mama- e drept ca nu are nici implicarea tatalui asa cum ar trebui - nu a fost consecventa in aplicarea cartii cu toate ca i s-a oferit si ajutor din afara si in continuare se chinuie sa creasca un copil incapatinat si afurisit.
    Eu am toate cartile lui dobson leam citit de cand eram gravida si ma bucur ca am reusit sa tiu in friu rebeliunea copilului fara sa fie nevoie de bataie. asta ptr ca am respectat cu sfintenie cartea.
    Inca ceva vreau sa va spun. Atunci cand ati devenit parinti si v-ati dus copilul sa-l botezati ati fost de acord sa-l lepadati de satana si sa-l cresteti in frica de domnul. nu uitati ca menirea voastra e sa faceti asta in fiecare zi nu doar in acea zi de inceput. In loc sa dati cu piatra mai bine ati ajuta pe cei ce au nevoie si v-ati informa.
    As spune mai multe insa sunt in post si nu vreau sa ma las influentata de rautatile si nestiinta celor ce se ridica impotriva invataturilor drepte si a sfaturilor sfintilor parinti.
    Sa va fie de bine.

    RăspundețiȘtergere
  26. Nu ma pot abtine sa nu revin cu o completare.
    Imi dau seama ca chiar pot fi de folos cuiva care vine pe aici si citeste fara sa habar n-aiba despre ceea ce scrie dobson insa se lasa influentata de tot felul de pareri.
    Uite aici de citit. si de lamurit
    http://www.astrologicus.ro/viewtopic.php?f=13&t=268

    RăspundețiȘtergere
  27. citat: un copil constient ca merita o bataie se simte aproape usurat cand o primeste. asta este interpretarea celor ce aplica bataia. interpretarea celor ce o primesc este la polul opus.
    mi-am amintit de o scrisoare cutremuratoare, poate va fi de folos..
    http://www.drmomma.org/2010/01/how-spanking-changed-my-life.html

    RăspundețiȘtergere
  28. Mycolordreams, nu stiu cine sunt sfintii parinti astia dar stiu ca in religia crestina, cea de a inceput cu botezul pe care il pomenesti, e vorba doar despre iubire...Niste oameni care au putut debita tampeniile din cartile cu pricina sunt DEPARTE de mesajul asta. Copiii au nevoie doar de dragoste si respect, cu metodele alea de dresaj nu faci decat sa-ti umilesti copilul, sa-i distrugi increderea in sine si in lumea inconjuratoare. Dar ce mai conteaza, nu-i asa? Ca inteleg ca idealul e copilul care face frumos in fata vecinilor, sta in banca lui si-si lasa parintii sa respire linistiti. Hmmm, cam trist...

    RăspundețiȘtergere
  29. @mycolordreams: Numai un religios habotnic putea să afirme că abuzul asupra copiilor e un lucru bun.

    Ritualul barbar al botezului făcut la copii nou născuți e de o iresponsabilitate fără margini. Recent a murit un copil la Brașov, unul la Chișinău, doi au dezvoltat probleme de sănătate de la tâmpenia asta primitivă și fără rost.

    În biblie spune că Cristos a fost botezat la maturitate, ortodocșii și toți demenții religioși fac cu copii mici, de parcă un bebeluș ar fi ortodox sau ar avea habar ce e aia dogmă. Dacă i-aș face carnet de partid unui copil și aș spune că copilul meu e PSD-ist, PDL-ist, PNL-ist sau orice altceva, ați zice că-s nebun, da' nu vi se pare nimic în neregulă să ziceți că un copil care nici nu vorbește e creștin ortodox.

    RăspundețiȘtergere
  30. In primul rand vreau sa la multumesc celor care si-au stricat zenul ca sa ii raspunda doamnei "calau". (Da, daca n-am fost disciplinata cand am fost mica, sunt obraznica.)

    RăspundețiȘtergere
  31. In al doilea rand vreau sa clarific ceva. Faptul ca am scris ca aceste carti se vand in librariile unor anumite religii, nu inseamna ca am vreo parere rea despre acestea. De fapt a fost un mare soc, pentru ca daca ma gandesc la persoanele ce le cunosc in diferitele religii noi: penticostali, martori ai lui Iehova, baptisti, adventisti, sunt printre cei mai blanzi, mai atenti, mai empatici oameni pe care-i cunosc (ei si grupurile de tineri ortodocsi din Cluj, care m-au vrajit pe viata cat sunt de calzi!). Si nici nu le-ar trece prin cap sa isi loveasca sau sa-si pedepseasca intr-un mod copiii. Deci sunt sigura ca pastorii astia si-au facut secte aparte in interiorul unor culturi religioase. Nu inteleg cum reusesc sa-i pacaleasca in halul asta pe oameni, sa ajunga chiar sa-si omoare copiii, dar na, nici misterul MISA inca nu mi s-a clarificat, si e mai aproape in spatiu si timp...

    Era sa dau mai multe detalii din viata personala (dar ma abtin), pentru a va lamuri cate cunostinte am in domeniul religios, si mai ales faptul ca am o persoana apropiata care a studiat in facultate istoria religiilor, care stie Biblia pe de rost, care este respectata de toti liderii religiosi (din toate cultele) din zona noastra pentru cunostintele sale si care a ramas socat cand i-am spus ce au creat niste minti bolnave, in numele Domnului. In ce-L priveste pe Dumnezeu, mi-L pot doar imagina la Judecata de Apoi, cand apar in fata lui astfel de demoni care se bat cu pumnul in piept ca fac rau in numele Lui, unor copii (!) cat ar fi de dezamagit... cam ca si cu cei cu inchizitia, sau cu teroristii musulmani.

    RăspundețiȘtergere
  32. In al treilea rand, nu judeca, ca sa nu fi judecat(a)! Nu ma cunosti ca sa stii cat mi-e de greu, sau nu. Se pare ca m-au ajuns blestemele, pentru ca “obraznicul” meu (nu am putut rosti “impielitat” la adresa unui copil, mi-a fost teama, asta e un cuvant ce vi s-ar potrivi, doamna, dumneavoastra) a avut tupeul sa se imbolnaveasca. Asa ca raspunsul meu a intarziat pentru ca nu m-a lasat la calculator (vezi daca nu il bat, ce se intampla? :D). In noaptea precedenta am dormit o ora si douazeci de minute in total, in fund, cu el in brate. In rest, toata noaptea a trebuit sa-l plimb prin casa si chiar si asa o data la vreo 4-5 minute se trezea urland de durere de burta si de cap, si de febra... ce tupeu pe el! Azi toata ziua a stat doar la mine in brate, la tzatza. Mi-am facut de mancare cu el in sling, si acuma seara iar sta doar la mine. Daca il pun jos langa mine plange, “obraznicul”! Si din cand in cand iarasi are curajul sa se trezeasca plangand, si eu trebuie sa il plimb ca sa adoarma! Ce am ajuns daca nu l-am batut, incredibil! (Da, stiu, am ajuns sa am parte de imbratisari si pupicuri din inima, nu fortate de frica, dar asta e alt subiect....).

    Si nu v-ati gandit niciodata ca alte mame care va judeca au parte de “ingerasi” pentru ca i-au crescut cu dragoste? Dar na, asta e un efect secundar al educatiei “proaste” pe care ei o primesc...

    RăspundețiȘtergere
  33. In al patrulea rand, intr-o zi atat de grea, mi-ati facut cea mai mare bucurie cu mesajele dumneavoastra, doamna!

    Initial am vrut sa le sterg, ca sa nu fie de ajutor pentru inspiratia altor demoni care ar ajunge pe aici. Dar apoi mi-am dat seama de doua mari realizari:

    - in primul rand sunt sigura ca multi oameni care au citit postarea au dat ochii peste cap si au gandit ca nu se poate ca la noi in tara sa existe asemenea parinti, care sa aplice asemenea torturi propriilor copii, nici macar animalelor, si sa se mai si laude cu asta. Deci iarasi Raluca asta se baga in seama vorbind despre lucruri ce se intamplau pe vremuri in strainatate... Acum probabil citesc cu alti ochi postarea

    - in al doilea rand, faptul ca atat de repede ati dat peste postarea aceasta, ori ca v-a fost transmisa, ori ca citeati blogul si inainte, ori ca ati ajuns aici cu google, nu pot decat sa ma bucur si sa-I multumesc lui Dumnezeu! Inseamna ca mai exista o speranta ca ceea ce scriu aici sa ajunga la urechile unor parinti in care poate instinctele si dragostea nu au murit de tot, inabusite habotnic de un guru demonic. Inseamna ca, atunci cand “obraznicaturile” voastre stau stana de piatra si va lasa in pace, veti avea timp sa cititi toate linkurile ce le voi da in continuare. Inseamna ca sunt intre voi care isi pun niste semne de intrebare, cum e posibil ca asa ceva, ce faceti voi, sa fie numit “crestinesc”!

    RăspundețiȘtergere
  34. Crestin inseamna o persoana ce crede in Isus Cristos si in invataturile Lui. El a venit pe pamant sa ne invete sa ne iubim unii pe altii. El a venit cu predici pline de Iubire! Nu cu frica, nu cu pedeapsa, nu cu razboi. Ci cu Iertare, Pace si Iubire.

    Din cate tineam eu minte, culturile religioase noi de tipul celor enumerate in mesajele mele anterioare urmeaza mai mult pasii Noului Testament, unele chiar resping in totalitate Vechiul Testament. Asa ca nu inteleg cum au ajuns sa asculte de niste oameni care se bazeaza pe educatia iudaica, enuntand Proverbele (iarasi scriu un disclaimer, Dobson si-a denumit educatia ca fiind in stil iudaic, nu o spun eu cumva impotriva evreilor. Uite ca si pe evreii din Israel ii puteam enumera mai sus in oamenii blanzi si empatici si iubitori de copii, dar despre asta am scris in alta parte). Care Proverbe, ca toata Biblia de fapt, pot fi citite si interpretate in fel si chip (si la fel si cuvantul "the rod") si culmea ca nici nu se refera de fapt la copii versurile cu vanataile. Probabil, ca in toate celelalte aspecte ale Romaniei, din motive financiare cineva s-a gandit sa aduca si la noi aceste carti, si uite ca pe fond plin de buruiene a prins...

    Dar daca tot e sa ne gandim la Vechiul Testament, pe vremea cand activam si eu pe un forum de mamici, la semnatura aveam urmatorul citat, care mi s-a parut tot timpul ca suna mai bine in limba engleza:

    “As a mother comforts her child, so will I comfort you.” Isaiah 66:13

    Ei? Incep sa apara semnele de intrebare?

    Si tot din Isaia, daca am inceput,

    “Can a mother forget the baby at her breast and have no compassion on the child she has born? Though she may forget, I will not forget you!” Isaiah 49:15.

    RăspundețiȘtergere
  35. Linkuri utile celor care isi pun niste intrebari:

    Va avertizez inainte sa va apucati de citit, ca sunt linkuri cu explicatii din Biblie a parentingului cu blandete, cu dragoste, ca sunt linkuri in care veti avea revelatia, ca multi inaintea voastra, ca ati facut ceva atat de gresit si atat de ingrozitor, si nu va veti putea imagina cum ati putut sa credeti asemenea idiotenii, sunt linkuri in care vi se explica efectele negative ale disciplinei punitive si ale bataii, sunt linkuri pe care le veti citi si veti realiza de ce copiii vostri sunt “obraznici” in ciuda faptului ca ii bateti din ce in ce mai tare, sau le dati pedepse din ce in ce mai grele, sunt linkuri in care veti citi care sunt efectele pe termen lung ale unei astfel de educatii, si cum sunt adultii crescuti cu astfel de metode.

    http://whynottrainachild.com/2011/08/15/effects-of-spanking-1/

    http://whynottrainachild.com/2011/08/15/effects-of-spanking-part-2/

    http://whynottrainachild.com/2011/09/17/effects-of-spanking-part-3/

    http://whynottrainachild.com/2011/10/29/the-effects-of-spanking-part-4/

    http://whynottrainachild.com/2011/01/04/spanking-not-gods-will-1/

    http://whynottrainachild.com/2011/01/06/spanking-not-gods-will-2/

    http://whynottrainachild.com/2011/01/07/spanking-not-gods-will-3/

    http://whynottrainachild.com/2011/01/08/spanking-not-gods-will-4/

    http://whynottrainachild.com/2011/01/13/spanking-not-gods-will-5/

    http://whynottrainachild.com/2011/01/18/spanking-not-gods-will-6/

    http://whynottrainachild.com/2011/01/28/spanking-not-gods-will-7/

    http://whynottrainachild.com/2011/02/07/spanking-not-gods-will-8/

    http://whynottrainachild.com/2011/08/15/pearl-on-cnn/

    http://whynottrainachild.com/articles/attachment-theory/

    http://whynottrainachild.com/tag/gentle-discipline/


    http://mothering.com/parenting/and-bible-sayeth-train-up-a-child-in-the-way-he-should-go

    http://parentingfreedom.com/cry-it-out/

    http://parentingfreedom.com/discipline/

    http://suffer-the-little-children.webs.com/therodorshebet.htm

    http://www.gentlechristianmothers.com/topics/unprepared.php


    http://www.ezzo.info/


    http://www.drmomma.org/2009/10/babywise.html

    http://www.drmomma.org/2010/02/no-greater-joy-ministries-biblical.html

    http://www.drmomma.org/2009/10/why-do-we-spank-our-babies.html

    http://www.drmomma.org/2009/10/spanking-decreases-intelligence.html (hmmm daca ati fost si dumneavoastra batuta, se explica niste treburi...)

    http://www.drmomma.org/2009/09/early-spanking-increases-toddler.html (si aici se mai explica niste “obraznicaturi”...)

    http://www.drmomma.org/2010/09/why-spanking-is-never-okay.html

    http://www.drmomma.org/2010/01/how-spanking-changed-my-life.html (link dat si mai sus de Alexandra, o poveste cutremuratoare...)


    http://guggiedaly.blogspot.com/2011/10/spanking-resources.html


    http://whynottrainachild.com/2011/04/06/analyzing-schatz/ (mda, un deces... dar ce sa zic, macar “obraznicatura” a fost pusa la punct, sa se invete minte!)

    http://whynottrainachild.com/tag/toddlers/

    http://www.angelfire.com/md2/moodyfamily/disciplineconclusions.html

    RăspundețiȘtergere
  36. Si acum permiteti-mi sa ma retrag. Am scris cu copilul la tzatza, asa ca acum pot inchide ochii, sa dorm cu ingerasul meu in brate. Puiul mamei drag. Dar de la Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  37. Raluca, te iubesc, mah!! :)) Uite-acum asa te-am strans in brate de sa-ti iasa ochii!!! Sleep tight! Muah!!

    RăspundețiȘtergere
  38. Raluca, esti impresionanta! Si de la mine ai un val de energie buna, sa dormiti in lumina cea mai blanda asta seara!
    Mesajul doamnei cu vise colorate mi-a produs revolta viscerala, asa cum imi produc toti cei care au suprema aroganta de a-L face pe Dumnezeu platosa si justificare pentru faptele lor mici, rele si pline de egoism.

    RăspundețiȘtergere
  39. Heeei, deci eu sunt bau-bau aicea?
    Eu zic ca decat sa aruncati cu pietre mai bine vaniti cu solutii. ptr ca si asa aveti o reputatie de certarete. mereu va luati de alte mamici de pe alte site-uri care nu fac ce faceti voi. oare voi sunteti mai destepte ca altele? sau doar mai superioare?
    daca tot este un subiect serios asta, care intereseaza atata lume hai sa vedem ce alternative dati voi la pedeapsa corporala USOARA.
    ca banuiesc ca si voi aveti dea face cu incapatanarea si obraznicia copiilor. sau voi aveti toate copii cuminti?
    Care sunt metodele voastre de disciplinare? sa numi ziceti ca voi n-ati dat niciodata palme la fund copilului sau va ascundeti si sa aruncati cu pietre in altii care au curajul sa spuna asta.
    Poate asa, mamele care-s disperate si au nevoie de ajutor o sa-l si primeasca. nu doar acuzatii si condamnari. veniti si cu solutii.

    RăspundețiȘtergere
  40. Si sa nu uit. Dobson nu e habotnic religios. E doctor psihiatru. Care, culmea, a ajutat multe familii sa aiba o viata buna.
    daca imi educ copilul nu inseamna ca-l abuzez. abuz e ce fac vecinii mei cu copii lor ca ii bat zi de zi sii injura, si nu intervine nimeni.
    Raluca daca pui linkuri in engleza, noi astia care nu intelegem, preferam sa citim cartile traduse, care au mai multa relevanta. chiar daca voua nu va convin. imi pre rau de situatia copilului tau, te inteleg. insa atitudinea ta ostentativa in a folosi cuvinte ironice, nu te ajuta cu nimic.
    Botezul copiilor mici e o taina sacra. Cred ca ar fi bine sa mergeti la impartasanie si la spovedire acum in postul asta. sigur o sa ganditi mai limpede dupa.

    un ultim gand. cine nu urmeaza calea dreapta sigur e pe cea stramba.

    RăspundețiȘtergere
  41. mycolordreams, blogul meu e plin de informatii pentru cresterea copilului cu dragoste si empatie si blandete. Te rog sa-l citesti.

    In linkurile ce le-am pus mai sus exista si informatii de crestere a copilului cu blandete pentru mamele crestine special. Imi place sa traduc din limba engleza articole, asa ca in timp le vei gasi pe aici traduse. Pana atunci, te trimit sa citesti in limba romana urmatoarele:

    - Manualul Parintelui Eficace, de Thomas Gordon

    Ca sa-ti dau un exemplu de criza de doi ani rezolvata cu ceva invatat din aceasta carte (pentru ca e normal sa aiba tantrumuri in jurul varstei de doi ani), intr-o zi Alex era suparat cand am venit de la locul de joaca, dar deja eram inghetati amandoi. A inceput sa urle disperat. In loc sa-l repezesc sau sa-l pun la punct sau sa-l ignor, i-am dat de inteles ca stiu de ce e suparat. Ei de multe ori fac crize de frustrare pentru ca nu se pot exprima sau ca nu pot face ceva. Gandeste-te si tu cand esti suparata ce iti face mai bine: sa te repezeasca cineva, sa te certe si mai tare, sau sa te ignore? Nu, vrei sa te consoleze. Asa ca i-am spus, jos, de la nivelul lui, "da, inteleg ca esti suparat pentru ca am venit de la locul de joaca". In momentul ala am ramas masca, nu ma asteptam sa fie totul asa usor, dar a venit la mine, m-a imbratisat, si-a sters lacrimile si a inceput sa se joace! Voia doar sa stie ca eu ii inteleg supararea. Si intr-adevar, si eu cand sunt suparata vreau doar o imbratisare. Vei fi uimita de carte. Exista si o sesiune de training bazata pe aceasta carte: http://www.parentime.ro/workshopuri/trainingul-parintilor-eficace. Mai multe detalii de la o mama ce a fost la curs poti citi aici: http://laurafrunza.com/2011/04/07/trainingul-parintilor-eficace/ (sunt vreo 9 articole pe acest blog despre acel curs, le gasesti cu google).

    Spune-mi daca esti din Bucuresti sau Cluj, ca sa-ti dau informatii despre un curs de Comunicare Non-Violenta la care te poti inscrie in aceste orase: http://www.nonviolenta.org/

    - Bebelusul meu intelege tot, de Aletha Solter

    - Copiii nostri, frumosi si sanatosi, de Aletha Solter

    - Ce traieste copilul si ce simte mama lui, de Speranta Farca

    - Conceptul continuu, de Jean Liedloff

    - Educatia prin iubire, de Ross Campbell

    - Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, de Ross Campbell si Gary Chapman

    - Copiii sunt din Rai, de John Gray

    - Comunicarea nonviolentă, de Marshall Rosenberg

    - Mami, tati, ma auziti? de Jacques Salome

    - mai multe idei de carti aici: http://attachmentparenting.ro/cms/front_content.php?idcat=21. Pe aceleasi site, in meniul din stanga, gasesti multe articole in limba romana.

    http://www.urbankid.ro/editorial/cred-parentingul-din-iubire-12066

    http://www.urbankid.ro/editorial/ne-alimentam-copiii-12227

    http://wowmamica.urbankid.ro/2011/10/07/ca-sa-indreptam-greselile-trebuie-intai-sa-le-vedem/#more-106

    http://www.urbankid.ro/editorial/minunea-dormitului-pat-copilul-12373

    http://www.urbankid.ro/editorial/tot-cer-bebelusii-este-absolut-normal-12526

    http://www.urbankid.ro/editorial/wow-mamica/copiii-invata-imitandu-parintii-12704

    http://www.urbankid.ro/editorial/despre-respect-din-prima-zi-viata-bebelusului-12835

    http://www.urbankid.ro/editorial/wow-mamica/vocea-critica-din-capul-unei-mame-imperfecte-12964

    http://www.urbankid.ro/editorial/wow-mamica/care-este-rolul-mamei-13079

    http://www.urbankid.ro/editorial/dragoste-recunostinta-primul-copil-13199

    http://copiicuochidepoveste.wordpress.com/2011/06/27/despre-ascultare-si-intelegere/

    http://copiicuochidepoveste.wordpress.com/2011/06/04/mic-tratat-de-analiza-aplicata-a-crizelor-de-furie/

    http://copiicuochidepoveste.wordpress.com/2011/05/29/copiii-sunt-din-rai/

    http://copiicuochidepoveste.wordpress.com/2011/05/23/copilul-ca-produs-al-perceptiei-parintilor/

    http://copiicuochidepoveste.wordpress.com/2011/05/21/biblia-mea/

    Daca imi mai vin in minte resurse, ti le voi spune aici.

    RăspundețiȘtergere
  42. Si nu, nu mi-am lovit niciodata copilul, peste fund sau in alte parti. Cred ca mi-as putea da demisia din meseria de mama apoi, ca sigur i-ar fi mai bine fara mine.

    Si atitudinea ostentativa ma ajuta mult, iti garantez, ma simt mult mai bine dupa. Eu sunt pe un drum unde parintii si copiii sunt fericiti, rad, zambesc sincer, se joaca, se iubesc, se imbratiseaza, se pupa, se alina, deci sigur sunt pe calea dreapta, si nu te vad pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  43. Raluca, o imbratisare mare mare; sigur o sa se prinda cate ceva din cei ce ajung din intamplare pe aici si citesc ce scrii tu. Multa sanatate Alexutului.

    RăspundețiȘtergere
  44. Vai Raluca. ti chiar ma uimesti! Nu ai dat NICIODATA in Alex? Pai inseamna ca tu esti mama perfecta!!
    Doar ca eu nu cred. N-ai fost niciodata nervoasa, manioasa?
    Dar cum faci draga mea??
    AAaa probabil ca tu stai toata ziua acasa si altceva nu faci decat sa stai dupa copil si sa-l giugiulesti. Si fac altii treaba in locul tau.
    Daca ai lucra sau ai avea si altceva de facut ai vedea ca nu mai ai energie ptr a fi la ordinele copilului cum si cand vrea el. si ai avea si scapari de genul plesniri, zbierete sau pedepse, care apropo le au TOATE MAMICILE DAR NU RECUNOSC!!!!!! Ca-i mai bine sa pozati in mame perfecte. Eu ma intreb ce o sa faca copiii astia cand vor creste mari? dupa atata giugiuleala si nici un pic de responsabilizare, corectare, disciplinare.. nici nu veau sa ma gandesc.
    Te asigur ca nu decazi din drepturile de mama daca ii mai aplici cate o corectie din cand in cand.
    Sau...stai asa. tu nu-l corectezi de frica sa nu cumva sa nu te iubeasca? Stai linistita copiii stiu cand sunt disciplinati pe merit si cand nu.
    Ei au nevoie de asta pentru a creste drept si nu stramb.

    Am impresia ca voi traiti intr-o lume perfecta si roz unde nu santeti doborate de nimic si nu stiti ce e aia greutate

    Bune linkuri intr-adevar. am vazut ca sunt Teorie Pura. dar prea greu de pus in practica. poate intr-olume perfecta

    RăspundețiȘtergere
  45. Inainte sa raspund, iti dau un citat de la o mamica:

    "Despre comentariul pe blogul tau (vreau să-ți spun câteva lucruri aici): în prima fază am crezut că e o glumă (că cineva se plictisește și vrea să te enerveze că te vede pasionată (că am întâlnit și oameni din aceștia distructivi). În a 2-a fază m-am enervat rău de tot și aș fi vrut să vin să-i spun cum se poate să-ți educi pozitiv copilul, aș fi întrebat dacă-și bate soțul, șeful, cunoscuții când nu se comportă așa cum vrea ea/el. Dar probabil că aș fi greșit. Am citit și celelalte comentarii în care spunea că nu crede că voi/noi nu ne pălmuim copiii și mi-am adus aminte de o prietenă de-a mea care nu credea că există bărbați care nu înseală; după mult timp mi-am dat seama că era o formă de invidie (nu răutăcioasă, neapărat) în care modul ei de gândire, eticheta aia apăruse dintr-o disperare de a găsi exact opusul a ceea ce propovăduia. Probabil că femeile astea își doresc să găsească și altă cale DAR NU ȘTIU CUM. Si nu pot să creadă că pentru alții e posibil, pentru că ar însemna să-și recunoască neputința în a ajunge acolo unde își doresc. Dar faptul că își doresc să fie acolo zic că e un semn bun. Dar foarte ascuns și tare greu de scos la suprafață."

    RăspundețiȘtergere
  46. Si un link de zilele trecute: http://ama2675.blogspot.com/2011/11/succesul-ca-parinte-nu-este-babywise.html

    RăspundețiȘtergere
  47. Raluca, strici orzul pe gaste, doamna-care-viseaza-colorat-in-limba-engleza-pe-care-nu-o-cunoaste are un razboi personal cu mamele care nu isi snopesc copiii in bataie. Nu cred ca putem avea un dialog, nu cred ca o intereseaza sa inteleaga DE CE ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a aplica corectia "cea dreapta". Tot ce vrea e sa-si alimenteze frustrarile.

    RăspundețiȘtergere
  48. Si uau! Nu stiam ca sunt o mama perfecta! Daca nu-mi bat copilul sunt o mama perfecta!!! Iupiii! Incredibil, inseamna ca traim intr-o lume minunata, pentru ca eu cunosc mii de mame in viata reala si sute in viata virtuala care nu si-au lovit niciodata copiii! Cunosc mame care au trei copii mici si care nu si-au pus nici macar o data in cap sa-i loveasca, ci ii cresc cu dragoste. Cunosc mame care au 2, 3 copii, sunt departe de tara, fara rude care sa le ajute, care merg la serviciu, tin casa, fac de mancare. Si totul intr-o atmosfera de dragoste, ca doar din iubire au facut copiii aia. Cunosc o multime de mame de la care am ce invata, mame tinere cu copii multi care fac tot posibilul sa-i faca pe toti fericiti.

    Si eu am o afacere de care ma ocup si lucrul asta nu il vad cum ar putea deveni o scuza pentru bataia copilului.

    Te intreb si eu ca in citatul ce l-am dat mai sus. Daca esti nervoasa pe sot, il bati ca sa poti sa speli vasele mai departe?

    Deci asa te simti tu mai bine, ca te gandesti ca toate mamicile isi bat copiii dar nu recunosc? Hmmm imi vine sa rad, dar asta m-ar face rautacioasa (ceea ce sunt :D), cand ar trebui sa-mi fie mila de tine. Mi-e mila in schimb de copiii tai...

    Ce o sa faca acesti copii crescuti cu dragoste cand vor fi mari? Pai vor avea incredere in ei, vor avea incredere in parinti, nu-si vor minti parintii, vor avea cu ei o relatie de dragoste si comunicare mai departe, vor fi empatici si iubitori, vor avea relatii solide cu sotii si sotiile lor si vor transmite mai departe dragostea catre copii (suna destul de crestineste dupa parerea mea, chiar mai crestineste decat cuvintele tale si ale altora care spun ca in numele lui Hristos aduc suferinta si durere copiilor lor!). De unde stiu asta? Ma uit in jur, ma uit la cunostintele mele, ma uit in familie, ma uit la mine, cand cea mai buna prietena a mea e mama mea.

    Ce ajung cand sunt mari fetele care sunt batute de parinti? Uita-te la televizor, citeste o revista, o campanie anti-violenta (ce ipocriti, auzi! pai daca toata lumea bate pe toata lumea, ce destepti perfectionisti or fi inventat minciunile alea ca bataia are efecte negative?), fetele alea ajung sa accepte bataile de la sotii lor. Ceea ce vei spune ca e ok, ca trebuie sa le disciplineze si pe ele cineva, nu? Ce vor ajunge baietii batuti? Vor ajunge sa creada ca asa e normal si isi vor bate la randul lor sotiile si copiii. Ce lume "minunata"!

    Si nu stiu de unde scoti textele alea cu disciplina si drept si stramb. Decat sa asculti de nu stiu ce guru, mai bine ai invata engleza, ca pana am eu timp sa traduc articolele de mai sus, sa le citesti pe alea cu efectele bataii asupra copiilor, sa vezi cum ajung ei cand sunt mari...

    Da, traim intr-o lume perfecta si roz si nu ne-a daramat nimic pana acum, Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat intelepciunea sa ajung asa.

    Daca citeai linkurile vedeai ca nu e teorie pura, chiar si seminarele acelea se fac regulat cu parinti, cu cazuri concrete. Ti-am zis sa-mi citesti blogul, ti-am zis sa citesti linkurile de pe urbankid, unde povesteste o mamica. Dar probabil ca musiu Dobson ti se pare ca le spune mai bine din experienta proprie, ca nici macar nu-l cunosti daca a avut sau nu copii. Sau cum au ajuns copiii lui cand au fost mari.

    Simt din ce in ce mai tare negatia in cuvintele tare si lucrul asta ma bucura. Cum spunea mamica din citatul de mai sus, asa spun si eu ca nu iti vine sa crezi ca cineva poate trai in Rai aici pe pamant. De cand am nascut traiesc cea mai mare fericire si copilul meu ma invata ce e dragostea pura si ma invata cat de frumoasa e lumea. Daca vrei sa vezi si tu lumina, asculta de copilul tau. Vei invata multe. Vei reinvia.

    RăspundețiȘtergere
  49. O, da, MoniQ, sunt sigura ca pentru madam nu se poate face nimic ca sa ajunga si ea sa traiasca fericirea. Dar daca am mai avut putere si energie, am vrut sa scriu cate ceva pentru ca asa cum ea a ajuns aici, vor mai ajunge si altii. Si sunt sigura ca isi vor pune niste semne de intrebare citind mesajele ei incrancenate, pline de cuvinte dureroase, si apoi citind mesajele noastre, ale celor care stim cat de fericit poti fi cand iti iubesti si respecti copilul.

    RăspundețiȘtergere
  50. Poate totusi ar trebui sa NU mai spun cat e de fain la noi :D. Pentru ca pe mine replicile astea m-au umplut de energie pozitiva, m-au ajutat sa constientizez in ce fericire traiesc eu si familia mea. Afara e soare, Alex nu mai e bolnavior, am facut cu ajutorul lui ordine si in curte, si in toata casa, lucru care de obicei ne lua o zi intreaga cel putin. (Si am mai si scris aici, oare ce superfoods mananc? :))) ) El e vesel si m-a ajutat de minune, a aranjat lucrurile peste tot si tot venea sa-i mai dau obiecte sa le duca la loc :)).

    Dar asa cum pe mine dialogul asta m-a incarcat pozitiv, poate pe doamna o incarca negativ, sa isi dea seama ca poate exista fericire si iubire neconditionata pe lumea asta. Si n-as vrea sa fiu eu motivul pentru care se intoarce spre copii sa le mai traga o bataie, de nervi pe viata...

    RăspundețiȘtergere
  51. Si tot timpul cand vrem sa fim respectati de cineva mai putin puternic decat noi (sotie, parinte batran, copil, animal), avem optiunea sa le obtinem respectul prin frica, violenta, bataue, pedepse, amenintari, sau prin dragoste, empatie, intelegere. Eu credeam ca e logica alegerea pentru toata lumea.

    Munca o poti face in timp ce il pedepsesti sa stea cuminte, sau o poti face in timp ce te joci cu el, ii dai si lui ceva "de lucru", ei sunt fericiti sa ajute din dragoste si din joaca, si sa ii imite pe cei mari. Atata ca pot imita comportamente frumoase, blande, sau pot imita batai si strigate. Vezi unul dintre linkurile de pe urbankid. Eu azi am facut ordine in curte si in toata casa, jucand cu el cucu-bau pe dupa copaci, fugind de el, lasandu-l pe el sa puna hainele murdare la spalat, jucandu-ne si razand toata ziua. E grea alegerea?

    RăspundețiȘtergere
  52. mycolordreams, mi-e tare mila de copiii tai.
    mi-e groaza cand ma gandesc la niste fiinte mici, nevinovate, cuprinse de teroare, ranite, umilite, "disciplinate" de o mama orbita de lumina caii celei drepte.
    mi-e sila de oameni mici ca tine si ca restul parintilor care, in loc sa-si trateze propriile probleme, sa-si vindece propriile rani, prefera sa provoace altele cel putin la fel de adanci.

    nu numai ca nu mi-am atins copilul, nu numai ca nu i-am adresat niciodata vreo vorba dura, dar gandul ca fiicei mele i-ar fi vreodata FRICA de mine ma ingrozeste de-a dreptul.
    cum? copilul meu, pe care l-am nascut, pe care l-am purtat in brate, pe care il alaptez si pe care il ador, sa-mi stie de FRICA? este cel mai oribil scenariu pe care mi-l pot imagina.
    copilul meu este crescut cu dragoste si stie sa ofere dragoste. este empatic, intelegator si de fapt, este perfect.
    daca tu iti vezi copiii altfel... mi-e mila de ei. si de tine.

    teama fata de fiinta pe care o iubesti este un sentiment ingrozitor pe care tu il provoci cu buna stinta. gandeste-te la asta inainte sa ridici urmatoarea palma!

    RăspundețiȘtergere
  53. Raluuuu iarta-ma, abia acum am vazut in mailuri comentariul tau :D. Te pup si iti multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  54. Alexandra, in ton cu postarea, daca am fi intr-o Biserica din filmele americane, cu muzica gospel, ti-as raspunde "Amen to that!" :D.

    RăspundețiȘtergere
  55. -yourcolordreams- cum poti sa-ti privesti copilul in ochi si sa-i dai una, cu cugetul curat ca asta vrea Dumnezeu de la tine?
    Cum poti sa-ti permiti ca tu sa fii nervoasa, manioasa, sa ai tot felul de manifestari, iar lui sa i le reprimi?
    Cum nu poti sa gandesti dincolo de reguli si de dogme? cum nu intelegi ca Dumnezeu a pus in tine o inima de mama, ca in procesul asta de crestere al copilului El vrea sa te creasca si pe tine?
    Cum nu te doare inima sa-ti ranesti copilul aplicandu-i corectii sub pretextul ca asta e calea cea dreapta?
    Cum nu iti dai seama ca cresti un om? nu un animal. Ca el e o parte din tine, o fiinta care abea acum invata sa traiasca. si invata asta de la tine. Tu ii stabilesti fundamentul ptr viata. care ar trebui sa fie dragostea neconditionata.
    Cum nu iti dai seama ca el iti cere dovezi de dragoste indiferent de comportamentul sau starea lui?
    si mai ales cum poti sa spui ca un copil e impielitat? Tu te auzi? Nu stiu din ce grupare religioasa faci parte si cu cale urmezi tu, nu vreau sa te frustrez mai tare decat esti deja dar botezul in care ti-ai pus speranta ca te fereste de satana nu e ce-ti imaginezi tu. cu riscul comentariilor de rigoare, ca sa-ti dau de lucru pana o sa scriu urmatorul mesaj, o sa-ti dau sa citesti aici http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/botezul_copiilor_mici%5B1%5D.bis.htm
    si aici
    http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s=a36e9c9d2760e32a0a61a32d6dc4603a&showtopic=2862&pid=119871&mode=threaded&start=#entry119871

    Raluca bine te-am gasit. de mult n-am mai hoinarit pe net asa ca azi imi fac timp sa vorbesc ca sa recuperez.

    RăspundețiȘtergere
  56. Aoleu...am inceput sa citesc comentariile din curiozitate si la urma nu m-am putut abtine. Nu am copii. Dar eu am crescut fara "corectii", si asta se intampla acu 20 de ani cand inca nu erau cartile de psihologie la indemana oricarui parinte. Si am crescut un copil ascultator, am fost invatata ce e bine sa fac si ce nu e bine fara nuiele sau alte metode..si vad ca num-am prapadit si nici caile nesocotelei nu le-am apucat. Si nu mai amestecati zeii si divinitatile in treburile parintesti..ca nu exista asa ceva...
    Foarte frumos articol Raluca. Sper sa se sesizeze cine trebuie in legatura cu prostiile astea de carti ca si asa prea multa violenta in familii avem in romanica noastra. Sanatate.

    RăspundețiȘtergere
  57. sakura, ai atins niste puncte atat de logice, la care totusi nu ma gandisem: de ce mama poate sa isi exprime nervii si copilul nu, cum Dumnezeu ne creste si pe noi, mamele, in tot procesul asta si cum copilul cere dovezi de dragoste neconditionata...

    M-am gandit daca sa dau un link de la tine, dar oricum se poate ajunge pe blogul tau prin vizitarea profilului, asa ca pot sa dau si postarea: http://dpnori.blogspot.com/2011/10/buna-dimineata-viata.html ca sa vada "duamnele crestine" ce inseamna o mama fericita, o mama ce isi iubeste copiii si ii creste cu respect, empatie, dragoste si intelegere, si o mama care Il aminteste pe Dumnezeu zilnic. Si Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu esti un exemplu singular.

    RăspundețiȘtergere
  58. Sharutza, multumesc mult de vizita si comentariu! Daca de acum gandesti asa e evident ca vei fi un parinte minunat.

    Mi-ai amintit ca maine, 25 moiembrie, este Ziua Internationala a Luptei Impotriva Violentei Domestice. Asa au tradus ai nostri, in engleza spun doar de violenta impotriva femeilor. Asa ca te rog, mycolordreams, daca ai o fetita, maine sa nu o bati. Sa ma interesez daca exista si lupta impotriva violentei asupra copiilor, poate trece o zi cu liniste la toti copilasii...

    RăspundețiȘtergere
  59. Ati devenit rautacioase. Cum puteti sa ma acuzati ca nu-mi iubesc copii????
    Am crescut in Sfanta Biserica si vreau sa-mi cresc copii asa cum spune Sfanta Traditie sa o fac.
    Si refuz sa accept sfaturi de la sectante. Linkurile care leai pus saura, dovedesc clar cine e in spatele acestor neadevaruri.
    Sfintii Parinti ne invata ca oricine va spune o alta Evanghelie decat cea care am primit-o, si oricine va oprii mancarurile, si va da altfel de invataturi este ratacit de la calea cea dreapta.
    Ar trebui sa mergeti la o manastire sa va limpeziti mintea, ca tot suntem in post, sa va spovediti si sa va impartasiti fetelor ca sa vi se ierte pacatele. si sa va vorbeasca Dumnezeu despre ce inseamna sa fi parinte evlavios. Nu asa cum faceti voi. Va place sa fiti vazute, fotografiate, laudate.
    In smerenie se face indatorirea de mama. nu asa.
    In loc sa va vedeti de vietile voastre va tineti de prostii. si ii mai prostiti si pe altii. Off off. Pacat.

    Si nu vreau sa invat engleza ca nu e de nici un folos acuma cand sunt alte treburi mult mai importante.
    Sunt destule carti in liba romana scrise foarte bine de catre oameni ai lui Dumnezeu care dau invataturi crestinesti

    RăspundețiȘtergere
  60. Bine, mycolordreams, daca tu spui ca asta e dragoste si credinta, stai acolo in intuneric, in bataie, in frica, in ura. Lasa-ne pe noi sa fim vazute, fotografiate, laudate, daca asta ai inteles tu din toate mesajele de mai sus. In smerenie zici? Pai daca citesc mesajele de la inceput, nimeni nu se lauda cu metoda de parenting aleasa, pana ajung sa citesc primul tau mesaj...

    Nu imi spune tu cum sa-mi manifest credinta, ca nu ai cum sa stii tu unde si cand merg eu la spovedit. Nu vorbi cu superioritate despre credinta ta, daca tot amintesti despre smerenie.

    In loc sa ne vedem de vietile noastre, ne tinem de prostii? Asta e propozitia ce o spui cand nu ai nici un argument? Ce prostii am facut, mycolordreams? Am dat niste referinte de unde ai putea invata cum sa iti cresti copiii cu dragoste, blandete, cu pace, asa cum si Hristos spune. Si da, sunt destule carti in limba romana, multe ti le-am dat mai sus. Pentru tine totul e pierdut se pare, dar sunt sigura ca asa cum tu ai ajuns aici, vor ajunge si alte mame indoctrinate, care poate vor fi mai deschise la minte sa vada de care parte a baricadei e mai bine: acolo unde e veselie, iubire, armonie, liniste, comunicare, blandete, sau acolo unde e frica, bataie, urlete, "obraznicii"? Care ar alege-o Fecioara Maria? Ai vazut vreo icoana in care sa-l bata pe Isus? Asta ca tot amintesti de crestinism. Dar crede-ma, stiu multi atei care isi cresc copiii mai "crestineste" decat tine. La urma urmei, daca credem in Judecata de Apoi, sunt sigura ca vom fi judecate pentru faptele noastre (blande sau terorizante), nu pentru credinta ce ne-o strigam in gura mare.

    RăspundețiȘtergere
  61. O mamica draga mi-a trimis urmatorul text, pe care din anumite motive nu-l poate scrie pe blogul propriu:

    "De ce nu-mi (mai) bat copiii

    Am tot stat si m-am gandit cum sa incep aceasta scrisoare; am sters inceputul de vreo 3 ori. Chestia e ca stiu clar ce vreau sa spun dar nu stiu cum sa incep. Si nu e vorba ca nu-s obisnuita sa vorbesc despre mine in public ci de faptul ca unele din amintiri inca ma dor. Vindecarea interiorului meu sufletesc a inceput mai demult dar inca nu s-a terminat.

    Ar trebui sa va spun ca desi nu am fost o iubitoare de copii in viata mea de adult, nici nu eram o persoana care sa ii respinga. Imi placea sa ii vad la altii, sa ma joc cu ei, dar nu prea mult. Eram oarecum rezervata intr-un fel cam greu de descris. Asta pana i-am avut pe ai mei. Cei trei copii care mi-au transformat viata fiecare la randul lui.

    La primul meu copil eram tanara si iresponsabila dar atunci n-as fi recunoscut acest lucru. Ma credeam grozava, nu acceptam nici un sfat si simteam ca toata lumea ar trebui sa se invarta in jurul meu. Cu toate astea imi iubeam cel mai mult copilul, il ingrijeam, il alaptam, faceam tot ce auzem eu ca e mai bine pentru el. Desi eram obosita si nu prea stiam multe despre cresterea copiilor, ma ghidam dupa instinctul matern care era in mine si care era la concurenta cu cel de tanara zvapaiata."

    RăspundețiȘtergere
  62. "Pot sa zic ca acest copil al meu a facut sa ia nastere in mine anumite sentimente pe cere nu credeam ca le aveam si o dedicare care pana atunci nu o mai avusesem pentru nimeni. In el imi gaseam toata implinirea mea. Totusi existau cazuri cand... ma purtam... altfel. In anumite momente cand facea ceva ce nu-mi convenea, sau nu facea ceva ce vroiam eu, in mine se intampla ceva. Era o revolta dura la adresa lui... care ma cuprindea intr-un moment asemenea unui fulger si care nu ma lasa pana nu se materializa in urlarea la copilul meu si scuturarea lui. Dupa ce ma descarcam eram din nou persoana iubitoare de dinainte insa nu-mi puneam prea multe probleme din cauza asta parandu-mi-se ceva normal sa am reactia asta in fata copilului. Ca doar, nu-i asa? trebuia sa iau atitudine.

    Incetul cu incetul iesirile mele deveneau tot mai justificabile si tot mai accentuate. Ajunsesem sa cred ca orice neascultare imi dadea dreptul sa ma port asa. Ca doar eu sunt parintele si nu tolerez neascultarea, nu? Adevarul e ca nu imi pasa de ce nu ma asculta sau de ce are un anumit comportament ci imi pasa doar sa-mi exercit eu rolul de corector.

    Nervii mei se contractau intr-o clipa, nici nu imi trebuia macar un timp de pregatire in care mania mea sa creasca gradat ci dintr-o data deveneam o crizata. Imi bruscam copilul in acelasi timp urland si cerand explicatii. Ma enervam ca nu raspundea, dar nici nu avea cand si cum s-o faca. Dar eu aveam asteptarile astea de la el facandu-l sa se simta vinovat. In timp ce-l scuturam de umeri ii ceream sa se uite in ochii mei. Cuvintele tasneau din gura mea. Lacrimile tasneau din ochii lui. Ceva ma facea sa-i dau drumul brusc si sa imi intorc privirea..."

    RăspundețiȘtergere
  63. "Nici nu mai stiu cand bruscarile si tipetele au degenerat in palme peste fund. Stiu doar ca ma speriam de reactia mea. Nu ma mai recunosteam. Izbucneam si eu in plans. Imi dadeam seama ca e in neregula ceva cu mine dar nu intelegeam ce. Si nici de ce. Nu intelegeam cum ma puteam transforma intr-o clipa intr-o asa fiinta. Ce ma facea sa fiu asa impotriva lui? Doar imi iubeam copilul. El era singurul meu ... Il tineam in brate de-atatea ori, nu-mi era scarba sa-l sterg la fund, ma jucam cu el si ii faceam pe plac, il mangaiam. Ce monstru zacea in mine si eu nu puteam sa-l controlez?

    Ceea ce m-a socat intr-o zi in timp ce ma avantam catre el, nici nu apucasem sa spun vreun cuvant si copilul a pus deja mana in fata. Ca sa se apere. Atunci s-a intamplat ceva. Am simtit o furie care ma impinge inainte mai hotarata ca niciodata. Nu era furia mea. Nu erau gesturile mele. Nu era mana mea. Nu era glasul meu...
    "De ce, mai? De ce?"… Trecusem la un alt nivel. Acela de inchizitor. M-am oprit pentru o clipa. Ce scena. Eram eu? Mama copilului? Ochii lui imi cautau privirea. Suspina. “De-acum ai sa ma asculti!” a cui era vocea asta? I-am sters lacrimile copilului mirandu-ma si eu cat de rece si calma pot fi. O voce imi rasuna in capul meu... "De-acum ai sa ma asculti."

    Acest episod desi m-a tulburat profund nu a avut ca rezultat schimbarea mea. Imi puneam intrebari dar in aceleasi timp imi gaseam si scuze: trebuie sa asculte. Trebuie sa stie cine e seful. Nu tolerez asemenea comportament. Trebuie sa se supuna regulilor. In continuare ma consideram o mama buna care isi iubeste copilul, care il ingrijeste. Care-l apara in fata altora. Si care nu face altceva decat sa disciplineze copilul. Cateva palme peste fund nu ii strica si previn rebeliunea ulterioara. Oare?
    Ma uitam la el cum se juca in fata mea. Ce copil frumos am. Ce zambet minunat. Ce dulce e. Ce delicat. Ma suprindeam dialogand cu mine:
    "Atunci de ce il bati?"
    "Da' nu il bat. Ii dau doar cu palma peste fund."
    "Cum nu-l bati? Aia e bataie. Pe el il doare."
    "Da' alti parinti isi bat copii si mai tare. Aia e bataie. Asta e doar... ... pedepsire. Si a fost doar o data.""

    RăspundețiȘtergere
  64. "Ceea ce nu ma asteptam sa se intample, s-a intamplat. Nici nu mai stiu de la ce a pornit totul. Eram in colturi diferite ale camerei si ma duceam hotarata catre el sa-l pedepsesc. In drumul meu cautam ceva ca sa nu mai dau cu mana. N-am gasit dar asta nu m-a oprit. Doar m-a facut sa pregatesc mai bine momentul. L-am luat de mana si uitandu-ma in ochii lui ii reprosam cuvintele care-mi ieseau pe gura raspicat. El se uita in ochii mei inmarmurit. Mi-am continuat prelegerea simtindu-ma din ce in ce mai puternica si mai sigura pe mine.

    "Acum te voi pedepsi." L-am intors sa-i dau la fund.
    "Mami, nu. Te rog."

    Impasibila am inceput corectia.

    "De-acum ai sa ma asculti. Auzi? Ai sa ma asculti." Ma simteam stapana pe mine si pe situatie. Nu stiu cum si in ce fel am dat o data cu mana si m-am lovit pe mine. In timp ce imi masam mana vocea aceea rea din capul meu m-a incurajat din nou: "Ia altceva si da-i."

    Copilul meu s-a intors cu capul catre mine si a spus. "Nu mai da. Nu. Mami nu." O manuta mica imi cauta fata. "Nu. Nu, mami."

    Fiinta mea se prabusea. "Nu mai da. Nu, nu tati!!"

    O durere profunda venea dinauntrul meu si ma coplesea. Recunosteam vocea "Nu. Nu mai da tati. Tati te rog. Nu mai da."

    Era vocea mea. Durerea venea la suprafata in valuri. Asemeni unui copil care cere cu mana intinsa, intindeam si eu mana care ma durea catre trecut. Recunosteam vocea "Ai sa ma asculti. Auzi? Ai sa ma asculti!"

    Era vocea tatalui meu. Privirea, mana care venea asupra mea, intrebarile, condamnarile, tipetele, toate veneau de-a valma. Frica. Spaima. Frica. Nesiguranta. Durerea. Rugamintile. Lacrimile. Amintirile. Durerea urca la suprafata sub noi forme. Tristetea. Deznadejdea. Ura. De-abia ma recunostem. De-abia ma regaseam. Eram eu si in acelasi timp copilul meu, si in acelasi timp tatal meu. In prezent si in trecut interpretand roluri care nu le vroiam, care ma tulburau…"

    RăspundețiȘtergere
  65. "Acesta a fost doar momentul revelatiei mele. Atunci am constientizat cat de mult m-au controlat in viata aceste sentimente innabusite. Amintiri pe care le-am inghesuit undeva intr-un colt al sufletului meu si peste care s-a asezat praful.

    Un copil iubeste pentru ca are aceasta iubire innascuta. El e dependent de parinte si oricum s-ar purta parintele cu el, copilul il iubeste si va ramane agatat de el cu toata fiinta lui.

    Insa pe masura ce creste, copilul care n-a cunoscut siguranta in bratele parintelui, acceptarea asa cum este el, care n-a primit dovezi de iubire neconditionata si caruia demnitatea i-a fost incalcata in picioare va aduna in el resentimente, si va creste cu o imagine de sine deformata. Mai tarziu de-abia in perioada scolara sau chiar in adolescenta se vor vedea rezultatele clar.

    Pe masura ce procesul vindecarii mele se desfasura am inteles de ce m-am comportat eu in viata intr-un anumit fel, de ce aveam relatiile care le aveam, si de ce fac lucruri cu care nu eram de acord.

    Mi-am adus aminte ca la o anumita varsta mi-am jurat ca eu n-am sa ma port asa cu copiii mei (asa cum o facuse tatal meu) insa fara sa vreau, ceva din subconstientul meu ma facea ca in anumite situatii sa alunec incet incet spre tiparul de care fugeam.
    Aceasta s-a rezolvat abia cand am fost de acord cu acele trairi si le-am recunoscut ca facand parte din fiinta mea. Asa a inceput procesul iertarii. Avem nevoie sa-mi iert parintele ca sa pot trai libera si sa pot creste copilul meu fara sa-mi atarne mereu povara urii si a reprosurilor.

    Nu a fost usor dar a fost necesar. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa trec prin toate, ca a fost alaturi de mine in tot procesul asta si ca am sansa sa-mi cresc copiii in alt fel.

    Noi parintii avem o responsabilitate mare. Formam niste oameni. Ce vor fi ei peste cativa ani depinde in mare masura de noi.

    Atunci cand realizezi ca dragostea vindeca totul, abia atunci poti renunta la ideea ca orice altceva reprezinta o solutie mai buna."

    RăspundețiȘtergere
  66. Si acum parerea mea:

    M-a emotionat mult aceasta experienta. Chiar va rog sa o cititi de doua ori, pentru ca a doua oara m-a impresionat si mai tare. Si ultimul aliniat sa-l cititi rar si cu atentie de mai multe ori...

    Si culmea e ca mamica ce povesteste mi se pare la mii de ani distanta ca vinovatie fata de o mama ce aplica cu buna stiinta, cu planificarea cumpararii conductei de plastic de 1/4 inch pentru bataie, cu culoare asortata posetei, care premeditat pedepseste prin inchidere in dulapuri, prin tinut afara in frig, prin infometare, prin lasat sa planga n minute pe ceas, care planifica inclusiv cat si cum sa tina in brate copilul, ca acesta sa nu creada ca a castigat ceva batalie (?!)... care isi calca peste toate instinctele (daca le-o fi avut vreodata) si peste toata dragostea (daca o fi existat vreodata), si asculta de niste demoni gen Ezzo (Babywise), James Dobson, Michael si Debi Pearl, Roy Lessin, Tedd Tripp, Lisa Whelchel si multi altii asemeni lor.

    RăspundețiȘtergere
  67. Raluca, superbe linkuri. Iti multumim !

    RăspundețiȘtergere
  68. mycolordreams, am o nedumerire. Eu am vazut ca aceasta carte se cumpara in general din librariile penticostale sau de martori ai lui Iehova. Si totusi, din ce vorbesti, cu botezul, deduc ca esti ortodoxa sau catolica. De unde ai cartea? Cine te-a sfatuit s-o citesti? Exista preoti ortodocsi care recomanda aceasta carte?

    RăspundețiȘtergere
  69. Ufff, Raluca, absolut cutremurator! Multumesc lui Dmunezeu (care nu poate confiscat de nicio religie), ca nu mi-am lovit niciodata copilul, ca mi-a dat o fire calma si intelepciunea de a ma informa, ca-mi scoate in cale oameni minunati ca voi. Si da, incerc nici sa nu tip la ea, desi mi se mai intampla, dar foarte rar.
    Vise colorate, din pacate ai un limbaj demn de Evul mediu.
    Copiii nu se nasc impielitati si rai, copiii vin de la Dumnezeu si se nasc puri si buni. Tot ce trebuie sa faci e sa "nu-i strici".
    Nu stiu cum se impaca evlavia ta cu site-urile de astrologie, dar sunt convinsa ca daca n-ai citi siteuri de astrologie, ai putea rupe un pic de engleza, astfel incat sa ai acces la informatii publicate in limba cu circulatia cea mai larga.
    In fine, sunt convinsa ca vorbesc degeaba, Dumnezeu sa-i apere pe toti acei copii batuti si maltratati si pe parintii lor, cand vor fi batrani si singuri.
    De altfel, si legea pamanteana, romaneasca mai exact, pedepseste pedeapsa corporala aplicata copiilor

    RăspundețiȘtergere
  70. "condamna pedeapsa corporala" (cred ca e chiar penal)

    RăspundețiȘtergere
  71. Raluca,
    chapeau.
    Multa rabdare ai, soro.
    Si nu ma refer la cea manifestata fata de Alex.

    RăspundețiȘtergere
  72. Andra, ai dreptate, acum si la noi violenta asupra copiilor e fapt penal.

    Mamituni, pupici! Multumesc, cred ca e de bine :D.

    RăspundețiȘtergere
  73. @mycordreams daca mai vi aici vreau sa-ti zic 2 lucruri.
    1. imi pare rau de situatia voastra (a ta si a copilului tau)poate acuma ai rezultate , dar va veni o vreme cand vei culege ceea ce semeni acum. Copilaria mica e cea mai importanta perioada ptr un copil, ca si dezvoltare, crestere, achizitii noi, formarea personalitatii, a stimei de sine, a increderii, etc..
    2. nu citisem cu atentie mesajele tale sa-mi dau seama de mai multe lucruri. Tu ai nevoie de ajutor. Am intalnit in ultimii ani ai vietii mele cateva cazuri asemanatoare cu al tau. Nu esti fara speranta dar trebuie sa vrei si tu. Aici Raluca ti-a pus la dispozitie o mica biblioteca din care sa inveti. ceea ce te opreste pe tine s-o faci e exact acelasi lucru care te oprersti sa auzi vocea copilului tau cu adevarat si sa ii intelegi nevoile fundamentale. E normal sa nu te simti vinovata, ca doar asta este sistemul tau de valori.
    Eu te rog sa iei legatura cu mine prin adresa mea de email. o gasesti in profilul meu.

    Daca te agati de "religie" iti amintesc ca intelegerea gresita a religiei a dus la tot felul de oribilitati, masacre, razboaie, pruncucideri, etc
    Cand oamenii s-au ascuns in spatele "religiei" si-au dat voie sa devina monstrii fara scrupule. Intotdeauna au existat oameni care sa foloseasca religia in avantajul lor, astfel incat sa-si implineasca propriile scopuri egoiste.
    Chiar daca suntem intr-un secol al libertatii si permisivitatii, avem tot felul de substituente ale dragostei adevarate. le numim disciplinare, grija, corectie, fond nervos, oboseala, personalitate dificila,etc. Ne imaginam ca dragostea este ceva de la sine inteles si nu o mai cultivam. punem in fata alte notiuni...
    Poate treci peste diferentele "religioase" si imi trimiti un email.
    Nimeni de aici nu-ti vrea raul. si nu te acuza nimeni ca nu-ti iubesti copiii. doar interpreteaza cele scrise chiar de tine.
    Dar eu sunt sigura ca nu e doar atat si mai ai multe de spus.

    RăspundețiȘtergere
  74. Si aici se vorbeste despre asta

    http://www.magicmaman.com/,chatiments-corporels-le-livre-qui-fait-scandale,2224,1959057.asp

    o carte care face un scandal mare , toata lumea spune ca din start nu ar trebui tiparite astfel de carti , ptr ca manipularea psihica e foarte periculoasa .

    RăspundețiȘtergere
  75. Ah, deci tot despre sotii Pearl... in rest recunosc ca imi pare rau ca n-am fost atenta la orele de limba franceza :D. Mai, sper sa reuseasca macar francezii s-o interzica... Ar fi un pas inainte. Te pup, Dana!

    mycolodreams, ai vazut ce mesaj frumos ti-a scris sakura? Ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  76. Buna seara(sau poate ar trebui sa spun "buna dimineata")!
    Am citit toate comentariile,absolut toate,la inceput cu gandul pe care il am de fiecare data cand citesc ceva scris de Raluca ,si anume ca o sa am o lectura care o sa ma binedispuna si din care cu siguranta o sa trag cateva invataminte,dar nu ma asteptam sa imi sterg lacrimile de pe obraz aproape de sfarsit,sa imi strang copiii in brate si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca am intrat din intamplare pe un anumit forum, unde am cunoscut mame minunate care m-au invatat sa imi ascult instinctul de mama,sa imi cresc copilul cum as fi vrut sa fi fost eu crescuta.
    Intrebai draga "Mycolourdreams" intr-unul dintre mesajele tale ( in care aporopos ,parca il asurzesti pe cititor cu strigatul disperat in care ceri sa iti aprobe cineva modul de crestere al copiilor) dac a toate mamele de aici au copii ingerasi de sunt atat de calme. Ei bine,nu ,nu toate au copii cuminti,cel putin nu cuminti in genul de "statuie" de care ai vrea tu. Cam greu sa imi gasesc cuvintele acum,nu prea le vad printre lacrimi ,ma regasesc aproape intru totul in cuvintele anonimei citate de Raluca. Cand ai crescut cu pedepse corporale care te-au umilit pana s-a pierdut si ultima farama de demnitate sau de incredere in tine e greu sa reusesti sa te stapaneasti,sa vezi si o alta parte a "rautatilor " despe care spui tu ca le pot face copiii. Ei nu pot fi rai, nu stiu ce e aia rautate pana nu vad la apropiati . Stii ce gandeste o fosta "impielitata" careia ii plange copilul de 2 luni in sling/carucior trezit de tipetele fratiorului mai mare care se da cu fundul de pamant la propriu pentru ca vrea sa mai stea in parc desi pica de somn si cu siguranta ii e si foame ? "Da-mi Doamne putere sa ii pot explica ceea ce vreau fara sa ridic vocea sau mana!" ,si se mai gandeste si sa multumeasca intr-o zi oamenilor care au stiut cum sa o sfatuiasca sa treaca peste paternurile inradacinate in fiinta ei de gesturile parintilor. Parinti care nu ca nu au iubit-o ,dar la randul lor au fost invatati ca "bataia e rupta din rai" si ca fara bataie copilul ti se urca in cap. Iti spun din proprie experienta ca e foarte greu sa privesti lucrurile si cu un alt ochi decat il vezi in acest moment. Daca plange copilul cand tu ai treaba,in loc sa il smucesti si sa il trimiti la joaca in camera lui ,mai bine te-ai gandi sa il implici in ceea ce faci, e de mii de ori mai usor . Te-ai uitat vreodata in ochii copilului tau cand te-ai apropiat de el sa il pocnesti? Ce ai vazut? Sau ai observat ceva? Eu nu a fost nevoie sa vad,slava Domnului am ajuns doar sa tip la copilul meu si i-am dat o palma peste fata si m-am trezit.Mi-am amintit cat de frica imi era de mama , imi venea sa ma ascund cand era nervoasa, nu mai stiam ce e bine si ce nu, imi era teama sa imi exprim o dorinta, cand imi punea o intrebare incercam sa ghicesc cam ce raspuns ar vrea sa auda sa nu o supar,si ca un facut ,mereu alegeam varianta gresita. Si in rest mama era iubitoare, tanjesc si acum dupa mangaierea ei,dupa imbratisarea ei ,doar ca din pacatenu mi-o mai poate da,si a inteles prea tarziu ca nu e o solutie sa se razbune pe noi pentru frustrarile ei. Iar eu,ca fost "impielitat" incerc din rasputeri ca ai mei copii sa nu simta umilinta,sa nu se intrebe niciodata daca sa imi spuna adevarul sau ceea ce as vrea sa aud.Si prefer ca in loc sa vad obraznicie in gesturile copilului ,sa ma pun in locul lui si sa ii rezolv problema sau sa il ajut sa o rezolve singur. As mai scrie,dar s-a trezit obraznicatura asta mica de 3 luni cu tupeul de neimaginat sa suga lapticul care o ajuta sa se faca mare.

    Raluca,un singur semn ca te deranjeaza prezenta mea aici,si ma conformez si dispar tiptil cum am venit.

    RăspundețiȘtergere
  77. Lali, nu are de ce sa ma deranjeze prezenta ta, mai ales ca ti-ai deschis sufletul aici. Multumesc pentru dezvaluiri, poate vor fi de ajutor altor mamici care trec prin aceleasi stari, sa inteleaga ca se poate si altfel. Sa priveasca in ochii copiilor lor si sa vada ca acolo e numai frica.

    Imi pare rau ca ai trecut prin asa greutati (pe langa greutatile pe care le stiam de mai demult). Si totusi ai ajuns sa fii o mama buna pentru copiii tai. Deci se poate.

    RăspundețiȘtergere
  78. Raluca se poate mult mai mult. E minunat sa vezi ca poti fi calm intr-o situatie in care o mama precum cea careia i-am raspuns mai devreme ar ridica mana asupra copilului. Nu ai idee ce bine ma simt cand mergem cu autobuzul de exemplu,si inainte cu vre-o doua statii de cea la care trebuie sa coboram incep sa ii explic lui Paul ca o sa coboram,ca o sa facem "pa" oamenilor din autobuz,usilor,geamurilor si la tot ce imi mai trece prin cap, fara sa il smucesc la statia cu pricina si sa ma ratoiesc la el " taci si mergi inainte" . Au fost destui binevoitori care mi-au replicat " sa fi fost al meu ii dadeam una peste ochi si tacea,ce atata circ!"( da,ma avant cu un copil mic-mic in sling si unul inca nevorbitor de limba inteleasa de om , de mana, sa merg dintr-un capat in celalalt al Constantei,cu autobuzul,in vizita la diverse cunostinte sau pur si simplu la plimbare,ca ii place mult lui Paul ). Atunci cand l-am plesnit pe obraz, mi se smucise din mana,dupa ce nu l-am lasat sa apese pe un buton de "stop" din autobuz, nu am reusit sa il linistesc ,am coborat si mi-am continuat drumul catre locatia in care aveam treaba. La trecerea de pietoni mi s-a smucit,l-am scapat din mana si l-am plesnit de frica. S-a oprit instantaneu din plans si mi-a spus uitandus-se in ochii mei " mamii!" ,surprins.Degeaba m-a apucat plansul apoi,fapta era facuta.De aceea spun, nu recomand nimanui sa raspunda cu furie neputintei copilului,dorintelor lui,va ajunge sa aiba un copil furios,obraznic ,si care va ridica mana sa se apere chiar daca intentia parintelui era de fapt sa dea un sarut pe frunte .Acum imi dau seama ca de fapt,atunci a fost a doua oara si ulima cand am plesnit copilul. Prima data am facut asta in parc,cand nu am stiut cum sa il fac sa se opreasca din acelasi plans isteric .Eram inca insarcinata cu Teodora si am obosit alergand cu el printre copii,l-am luat de mana si hai acasa. S-a tavalit(era si perioada pe care o au toti la un moment dat,cand nu se fac intelesi,plang usor,ii dadeau si doua maselute,eu oboseam usor si eram cam irascibila),se dadea cu capul de asfaltul de pe alee ,iar eu l-am smucit si plesnit la fund. Am ajuns acasa plangand amandoi ,si am cerut ajutor. A doua oara cand a plans am stiut sa reactionez cu calm. Sunt mandra ca ma intreaba mamicile prin parc cum reusesc sa fiu mereu zambitoare,calma, cu doi copii cu varste atat de apropiate;sunt mandra cand se mira ca nu am cearcane la ochi,Paul se linisteste foarte repede cand plange la joaca, am rabdare sa ii explic ceva de mai multe ori si fac fata cu brio situatiilor cand plang amandoi in acelas timp si avem spectatori.
    Si totusi, eu nu le vad ca fiind greutati crizele copiilor, le vad ca pe etape de dezvoltare,etape pe care ar trebui sa le trateze toata lumea ca pe ceva normal,nu ca pe niste razbunari ale copiilor pe ei.

    RăspundețiȘtergere
  79. Lali, cu totii invatam in timp, important e sa fim deschisi si sa ne respectam si sa ne iubim copiii. Sa nu pornim in drumetia asta crezand ca ei sunt niste monstruleti care au ceva cu noi. In rest, greselile sunt inevitabile. Trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  80. Alte linkuri citite zilele astea... profund dureroase, lectura obligatorie.

    Sublim (dureros si totusi scris asa frumos):
    http://dezordineacuvintelor.blogspot.com/2011/12/nefericirea-o-scurta-viziune-asupra.html

    De luat aminte si de tinut minte:
    http://dpnori.blogspot.com/2011/11/despre-copii-si-violenta.html

    Incredibil si totusi scris atat de haios incat intr-o situatie chiar grava Mamituni m-a facut sa rad in hohote:
    http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/2011/11/cum-sa-nu-ne-educam-copiii.html

    RăspundețiȘtergere
  81. Raluca, o parte din cartile puse de tine mai sus se gasesc pe librariile online la reducere. Ma gandesc ca un cadou potrivit acum de sarbatori sunt aceste carti.
    iti multumesc ca ma suporti.

    Lali tu zici bine. Frica e cea care ii indeparteaza pe copii de parinti. Frica face ca copilul sa nu mai aiba incredere in parinte. Acea incredere de a-i spune tot, indiferent ce a facut. Ajunge sa se ascunda sau sa minta de frica pedepsei.
    Si mie mi-a fost usor cu copiii mei mici, pana cand baietelul meu a inceput sa o impinga sau sa o loveasca pe fetita care abia incepea sa mearga. Ma enervam instantaneu cand o brusca. Dupa aia am stat si am gandit ca om mare ce sunt, ca problema nu e ceea ce se vede, adica comportamentu, ci ceea ce nu se vede. adica cauza, sentimentele lui. Pe care nu si le poate exprima/ gestiona bine. noi ca oameni mari nu prea putem, apai ei.
    Cum a zis si Ralu. greselile sunt inevitabile. conteaza ce facem dupa aia. schimbam ceva la noi sau nu? tot timpul avem ceva de invatat. eu cel mai mult am invatat in ultimii 3 ani, chiar de la copiii mei.
    Raluca esti o mare doamna.

    RăspundețiȘtergere
  82. Nu stiu cum de am avut rabdare sa citesc tot, adica ma interesa articolul pt ca tinea de o tema legata de educatie si e f util si bine documentat (ca de obicei) de Raluca, dar, culmea, am stat si am citit si toate posturile si m-am crucit cand am vazut cum o discutie legata de educatie si parenting a degenerat intr-o polemica pe teme religioase si ma doare enorm cand vad "crestini" atat de indoctrinati de niste reguli si dogme si legalism searbad, cand de fapt suntem niste MAME, FEMEI...oare ce cautam pe astfel de bloguri? de ce le mai citim daca nu dorim sa invatam, sa evoluam , sa aflam informatii bune, documentate si argumentate de la altii care isi pun efortul si mai ales timpul la dispozitia noastra cand ar putea bine mersi sa faca altceva, sa stea cu copilul sau sa doarma sau etc, dar nu, Raluca vrea sa le "share-uiasca" (impartaseasca pt cei care nu cunosc engleza si nici macar nu e asta o problema ci atitudinea). Eu asa am ajuns pe blog, de asta citesc si investesc timp ca sa invat, pt ca daca vrei mereu ai ceva de invatat ca si parinte, om, mama sau femeie..Dar suntem toate mame si avem un scop comun, de a ne creste copiii cat mai bine si mai intelept pentru ca vom da socoteala (si inca cum!!!) pentru ca ei sunt darul lui Dumnezeu...Pe mine m-a impresionat profund modul in care Raluca isi creste copilul, dar mai ales raspunsurile ei, sincer, e o lectie de viata si poti invata enorm daca vrei, normal. Biblia spune (si asta ar trebui sa fie baza nu fel si fel de dogme si ce spun prelatii) " nu va intaratati copiii la manie", nu stiu exact referinta si acum mi-e lene sa o caut. Eu asta incerc zilnic, desi categoric am gresit sau gresesc poate inca in anumite privinte, insa important este ca vreau sa vad ce gresesc si sa fac mai bine, in fiecare zi ceva mai mult si mai mult pentru copiii mei, pt familia mea.Toti suntem oameni si avem fel si fel de circumstante ale vietii, frustrari, sechele, lipsuri, etc, dar copiii NICIODATA nu sunt de vina pentru asta, ei sunt inocenti, ce ajung ei este vina si responsabilitatea noastra, foooarte mare responsabilitate. Pe mine ma invata ceva Dumnezeu in fiecare zi cred prin copiii mei si de 3 ani de cand sunt mama a inceput sa faca un proces amplu de schimbare dintr-un om egoist si egocentric in ceva mai bun,mai este cale lunga dar imi place calatoria chiar daca uneori e grea sau obositoare sau fara recompense imediate...
    Vine Craciunul, pe langa brad si cozonac ar fi bine sa nu uitam ca este altceva la mijloc, este sarbatoarea nasterii Mantuitorului nostru care din DRAGOSTE si-a dat viata pentru pacatele noastre, nu a fost pedepsit de Dumnezeu! Si daca credem in El avem iertarea NECONDITIONATA a pacatelor noastre si viata vesnica, e f simplu, asta e esenta crestinismului, restul sunt efecte speciale si remixuri....iar daca eu am fost iertata si iubita atat de mult cum as putea sa nu iert sau sa nu iubesc neconditionat? de unde imi iau acest drept?cine mi-l da? Cred ca am deviat putin si eu de la subiect, imi cer scuze:)

    Raluca iti multumesc pentru ca esti dispusa sa impartasesti si te felicit pt ca esti MAMA ADEVARATA, nu perfecta ca asa ceva e greu de atins, dar una foarte aproape de asta:)

    Si niste Sarbatori superbe si pline de pace si dragoste tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  83. Erika, multumesc mult! Orgoliul meu a fost periat in dimineata asta de mesajul tau :D, dar nu cred ca merit. Eu am numai un copil. Si in plus, de cand am nascut m-am mutat cu ai mei, deci nu prea gatesc. Cred ca multi nervi si multe frustrari inmagazinam cand stim (credem) ca avem ceva de facut, ceva de rezolvat, mai important decat copiii nostri. Avem nevoie uneori de o privire de ansamblu si de o scuturatura, sa ne debarasam de ce avem deja in noi, de ce am vazut ani de zile in jurul nostru, ca pruncii trebuie bruscati si pusi la punct, ca noi sa ne facem treaba.

    Iti multumesc si pentru explicatiile crestine, sunt sigura ca vor rasuna in mintile multor mamici dupa ce le vor citi. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  84. Sa stii ca nu periaj am vrut sa fac, ca nu sunt genul, ci sa punctez anumite lucruri, sa spun lucrurilor pe nume, dar daca te-am binedispus e perfect:D Asa este, de prea multe ori (si ma gandesc in primul rand la mine) nu ne stim pune prioritatile in regula, nu zice nimeni ca e usor sau ca se invata peste noapte. Eu sunt acasa cu 2 copii, ma ocup (cat pot) de o afacere de acasa, ma mai ocup si de ale casei dar am mare noroc ca am ajutoare si un sot minunat care este un tatic desavarsit (aproape ca sunt geloasa uneori ca fetele mele au asa un tatic deosebit:D), incerc sa mai studiez, invat, ma perfectionez in meseria full time de mama, adun multa oboseala insa...NU AS SCHIMBA CU NIMIC:D Eu am o mama (super de altfel) foarte perfectionista dar pt care mereu alte treburi erau importante si ajungea ca ne face mancare, calca, spala, teme, etc fara neaparat o conexiune emotionala adecvata si din pacate cum zicea si Lali (care m-a facut sa plang prin mesajul ei) si cealalata doamna cu confesiunea, ajungem uneori sa repetam "patternurile" parintilor nostri (eu insami ma trezesc facand asta uneori), dar vestea buna este ca putem sa ne recunoastem greselile si mai ales sa vrem sa le schimbam.....Credeam ca le stiu pe toate si ma cunosc perfect pana sa devin mama, apoi mi-am dat seama ca abia acum incepe procesul adevarat:))

    RăspundețiȘtergere
  85. Scuze pt ca dau buzna..am vazut pe blogul cojocarii ca sustineti cauza lui Bibi, asa ca am o rugaminte...

    Va ia doar 3 secunde pt a vota la linkul urmator

    http://www.isistv.ro/concursuri/bebe-in-bucatarie/participanti-bebe-in-bucatarie/participant-concurs-bebe-in-bucatarie-liviu-octavian/


    ..este pt o cauza buna, banii castigati ii vom dona lui Bibi,baietelul cu DBA...daca nu va cer prea mult , poate dati mai departe acest mesaj prietenilor, pt ca avem multe voturi de recuperat fata de 1 situat deoarece noi chiar am adunat voturi....se poate vota in fiecare zi, pana pe 20 dec

    Va multumesc anticipat

    RăspundețiȘtergere
  86. Buna moniq, am incercat in ultimele zile sa votez si nu am reusit (aveam linkul de la prietenii de pe facebook). Dar voi da mesajul mai departe. Multumesc de vizita!

    RăspundețiȘtergere
  87. A mai scris pe tema aceasta Zoozie aici:

    http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2012/01/de-unde-ne-mai-cumaram-niste-limite.html

    RăspundețiȘtergere
  88. Ar trebui o data sa ma mobilizez sa pun linkurile astea direct in postare, dar pana atunci...

    "We're really past the point of calling this a controversy. That's a word that's used and I don't know why, because in the research there really is no controversy," she said in an interview.

    "If we had this level of consistency in findings in any other area of health, we would be acting on it. We'd be pulling out all the stops to work on the issue."


    http://health.yahoo.net/news/s/nm/spanking-kids-can-cause-long-term-harm-canada-study

    RăspundețiȘtergere
  89. O alta victima a sotilor Pearl:

    http://edition.cnn.com/video/#/video/bestoftv/2011/08/15/exp.ac.tuchman.punishment.cnn?hpt=hp_c2

    RăspundețiȘtergere
  90. Am fost cuprinsa in acelasi timp de furie, greata, nervi, dezamagire si mila.
    Multumesc ca ai pus linkul asta aici. chiar imi e de folos. si sper ca nu numai mie.

    RăspundețiȘtergere
  91. Am recitit dimineata toate comentariile de aici, mi-a fost la fel de greu ca si prima oara. Si acum m-am uitat si la filmuletul de mai sus. Lasand la o parte senzatiile pe care le traiesti vazand asa ceva, mie nu mi se pare un foarte bun exemplu, pentru ca este cazul unor dezechilibrati psihic, fanatici religiosi, care probabil au o problema psihologica reala. Asa numitii generic "nebuni" vor exista mereu peste tot, dar totusi sunt cazuri particulare. Problematice mi se par cazurile parintilor cu un psihism inscris in sfera normalului care gasesc in cartile despre care s-a discutat, metode de dresat copiii. Ca doamna ce viseaza colorat si altii ca ea.

    RăspundețiȘtergere
  92. Monis, te pup!

    Inca ceva citit azi: http://www.medicalnewstoday.com/releases/241245.php

    RăspundețiȘtergere
  93. Pentru educatia crestina prin dragoste, nu prin bataie:

    http://miriama.wordpress.com/2013/08/17/faceti-le-altora/

    RăspundețiȘtergere
  94. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=614692975217781&set=a.475792059107874.108481.475783639108716&type=1&ref=nf

    RăspundețiȘtergere
  95. " the books of Michael Pearl and his wife Debi have been found in the homes where several children were killed"

    "More than 20,000 American children are believed to have been killed in their own homes by family members in the last 10 years, nearly four times the number of U.S. soldiers killed in Iraq and Afghanistan. "

    http://thebigslice.org/spanking-babies-for-god-why-america-is-the-most-violent-first-world-country/

    RăspundețiȘtergere
  96. In sfarsit i-au condamnat:

    http://www.dailymail.co.uk/news/article-2416514/Hana-Williams-Washington-adoptive-parents-Larry-Carri-Williams-GUILTY-manslaughter.html#ixzz2eX9EIPam

    RăspundețiȘtergere
  97. en.wikipedia.org/wiki/Michael_Pearl

    The book advises parents to use objects like a quarter-inch plumbing tube to spank children and "break their will". It also mentions withholding food and putting children under a cold garden hose.

    The content of Pearl's book has been cited as advocating child abuse and its teachings were linked to the deaths of Sean Paddock,[10] Lydia Schatz,[11] and Hana Grace-Rose Williams.[12] The parents were homeschooling their children and are believed to have read Pearl's book.[13] Michael Ramsey, a Butte County, California District Attorney who prosecuted the Schatz case, investigated the Pearls' teachings and called To Train Up A Child, "an extraordinarily dangerous book for those who take it literally." "It's truly an evil book," he said.[14] Pearl has stated, "The book repeatedly warns parents against abuse and emphasizes the parents' responsibility to love and properly care for their children, which includes training them for success."[9] Dr. Frances Chalmers, the pediatrician who examined Hana's death, said “My fear is that this book, while perhaps well intended, could easily be misinterpreted and could lead to what I consider significant abuse.” [5]

    "In an article published after Lydia's death, Pearl explained, "I laugh at my caustic critics, for our properly-spanked and trained children grow to maturity in great peace and love."[17] Pearl has also spoken to the media about the controversy, stating that the 15-inch plastic tubing he recommends in the book is “too light to cause damage to the muscle or the bone.”"

    "A witness in the trial reported that the Williamses followed the book's recommendations "to use a switch, cold baths, withhold food and force children outside in cold weather as punishment," all of which were used on Hana before her death"

    RăspundețiȘtergere
  98. Multe citate din carte:

    http://whynottrainachild.com/2010/04/20/quotes-from-ttuac/

    RăspundețiȘtergere
  99. http://evolutionaryparenting.com/five-worst-parenting-books/

    RăspundețiȘtergere
  100. Un fragment dintr-o carte CRESTINA de educatie prin IUBIRE:

    "From 'The Reality of Perception,' Chapter 13 of 'Jesus, the Gentle Parent' http://amzn.com/0988995840
    "Dr. James Dobson, Michael Pearl, Tedd Tripp, Gary Ezzo, and other Christian ‘child-training’ parenting authors have a slew of sarcastic and disparaging names and characteristics they ascribe to children in their books and articles: ill-tempered, wilful, bratty, defiant, self-centered, pugnacious, testy, spitfires, confirmed anarchists, obnoxious, goody two-shoes, sneaky, horrid, little revolutionaries, implacable, contentious, double trouble, Nazis, disobedient, lust-driven, slave to his desires, uncooperative, hard-headed as mules, tough-minded, unruly, irritating, pack of adolescent wolves, terrorist, twerps, confirmed revolutionary, little chameleon, negative, rebellious, sullen, stick of dynamite, flighty, spoiled brat, goof-off, fireball, snippy, difficult, prissy, groaning lump, nasty, cantankerous, rude, stubborn, sour, hostile, foolish, selfish, depraved, insane, just to name a few.
    With such a calloused and negative view of children, it really isn’t surprising that the parenting tactics these child-training ‘experts’ promote are heavily punishment- and control-based, and even infants aren’t excluded from the characterizations:
    Dr. Dobson states that some infants are "defiant upon exit from the womb" and "come into the world smoking a cigar and yelling about the temperature in the delivery room.” He quips, “A healthy baby can keep her mother or father hopping around her nursery twelve hours a day (or night) by simply forcing air past her sandpaper larynx.” (The New Strong-Willed Child)
    Tedd Tripp declares, “Even a child in the womb and coming from the womb is wayward and sinful,” and, “something is wrong in the heart of the child that requires correction.” (Shepherding a Child’s Heart)
    Such critical and unmerciful opinions of children coming from those doling out parenting advice to parents seeking Biblical guidance to help them raise their children is chilling.
    Here’s why…
    Let’s face it, parents, we’re human. And, as humans, we are far more likely to respond kindly to someone who we see in a positive light. No one likes to feel used or lied to or manipulated, and the words we, ourselves, use to characterize our children’s behavior [often influenced by what we’ve read and heard] not only reveal what our feelings are toward our children, but also strongly determine our responses to them.

    (continuare in comentariul urmator)

    RăspundețiȘtergere

  101. Consider:
    • A baby cries in the night. The parent who hears the cry as communicating a need will respond quickly and consistently. The parent who hears the cry as manipulation will likely ignore the cries.
    • A toddler has a meltdown. The parent who sees a small child overwhelmed by big emotions and unable to articulate his needs will respond with empathy. The parent who sees a stubborn little dictator pitching a fit because he didn’t get his own way will typically ignore or punish the toddler.
    • A preschooler complains of a stomach ache every morning before being dropped off at daycare. The parent who hears a vulnerable child with limited language skills trying, in the only way she can, to express the loneliness and anxiety she feels at the daily separation will respond with understanding and comfort. The parent who hears a lie and feels manipulated will likely react with anger or impatience.
    • A child comes home from school and has a meltdown when asked if he has any homework. The parent who sees a little person overwhelmed and struggling will respond with compassion and assistance. The parent who sees a lazy spoiled brat will typically react with threats and demands.
    • A teenager screams, “You don’t understand me!” The parent who hears the hurt and need behind the words will stop talking and start listening. The parent who hears rebellion and disrespect will likely respond with anger, punishment, or a lecture.
    Parents around the world and across the ages have heard a baby’s cry, coped with a toddler’s meltdown, dealt with a child’s anger, and faced an adolescent’s attitude, and in each and every case the motivation that the parents attributed to the behavior has been the single most powerful determinant in the parents’ response.
    But the impact of the parents’ perception is even more powerful than just a momentary appropriate or inappropriate response. The parents’ perceptions all too often become the reality. In other words, who they believe they are raising is who they will raise.
    Here’s the thing, if you call a child a liar often enough, they will become deceptive. If you treat a child like they are manipulating you often enough, they will become conniving. If you label a child a spoiled brat, they will become impudent and rebellious.
    By the same token, if you treat a child like a priceless gift, handling them with care and respect, they will grow up valuing themselves and others.
    So, who are you raising, parents? An innocent child or a cunning manipulator? It’s vital that you decide, because your perception of who your child is and what motivates them will influence not only your attitude toward your child, but your response to your child as well.
    Conferring negative and critical attitudes toward children has incalculable potential to damage the parent/child relationship. And yet it is that very relationship that should reflect our trust relationship with God, including reflecting his delight in his children. God’s love is unconditional, and ours should be, as well."
    “See that you do not look down on one of these little ones. For I tell you that their angels in heaven always see the face of my Father in heaven.”
    Matthew 18: 10"

    Cartea este: http://www.littleheartsbooks.com/2014/05/01/jesus-the-gentle-parent-gentle-christian-parenting/

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...