duminică, 27 noiembrie 2011

Despre violenta in maternitati

Alaltaieri a fost ziua internationala de lupta impotriva violentei asupra femeilor. Pe langa situatiile la care ne gandim imediat, s-a mai pus problema violentei din maternitati. Cel mai mult ma intristeaza ca am ajuns sa ni se para normal orice ni se intampla intr-o maternitate, nu credem ca e un abuz. Nu as putea sa exprim eu mai bine decat Ana Maita lucrul asta:

http://www.feminism-romania.ro/index.php/presa/editoriale/665-stop-violentei-asupra-femeilor-in-maternitati.html

Ieri si Paula a dat un film pe tema asta, si culmea ca din ce vad eu, asta ar fi nasterea cea mai “normala si frumoasa” de la noi. Nu vad injuraturi, nu vad jigniri pe fata. Doar lipsa de respect pentru mama si lipsa de respect pentru optiunile ei:

http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2011/11/pentru-sensibili-nu.html

Si Paula chiar are cu ce sa compare, pentru ca la ea am citit prima poveste in limba romana despre un VBAC (nastere naturala dupa cezariana) acasa, deci cum ar spune americanul care iubeste acronimele, HBAC. O poveste emotionanta, plina de VIATA:

http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2010/04/un-asa-fost_19.html

Eu pot doar sa compar cu nasterea lui Alex: http://alexcreste.blogspot.com/2011/08/despre-alegerea-maternitatii-unde-am.html (link in care nu povestesc despre nastere in sine, ci despre faptul ca am ales sa merg la privat tocmai ca sa am niste optiuni si putin putin respect). Dar tot am primit o apasare pe burta, tot mi s-a facut epiziotomie, tot mi s-a spus cand sa imping, chiar daca nu imi venea, tot am fost tintuita pe spate, tot nu mi-a fost dat pe piept copilul, tot mi s-a facut chiuretaj si mi s-a dat oxitocina, chiar daca ii spusesem doctorului de multe ori inainte ca nu vreau nimic din toate astea.

Sau pot sa citesc o multime de povesti de nastere de pe forumurile de copii de la noi, care mai de care mai infricosatoare pentru mine (desi de multe ori mamicilor li se par normale epidurala, epiziotomia, perfuziile, tragerea placentei, disparitia copilului cateva ore....). Si apoi sa privesc cateva filme cu nasteri acasa, si sa ma gandesc ce fericire si implinire simt mamele acelea...

Sau pot sa compar cele doua nasteri ale unei prietene dragi. Prima nastere a avut-o chiar in aceeasi zi cu mine. In Romania. A doua zilele trecute, in Franta. Chiar daca si prima nasterea a fost naturala, iar mamica a trait din plin lucrurile pozitive, ignorandu-le pe cele negative putine, pentru ca e o luptatoare, nici nu se compara cu faptul ca acum in Franta a simtit cu adevarat experienta nasterii. Experienta de care suntem lipsite total noi, aici, in Romania. Ni se pare doar o trauma, in loc sa o consideram o implinire.

10 comentarii:

  1. Da, Ralu nasterea trebuie sa fie o implinire, sa fie primul pas drept si hotarat pentru o relatie minunata cu copilul meu. Am intalnit cateva mame ce aveau un soi de ura (cred ca este prea mult spus "ura") pentru bebelusul lor, ignorandu-i nevoile pentru ca " m-a chinuit atat de mult la nastere". O moasa, un medic bun pot face in asa fel incat femeia ce naste sa se simta puternica, invingatoare...eu asa cred.

    Si ce ciudata mi se pare expresia aceea "m-a nascut dr cutare"...wow! Deci tot el a dus, saracu', greul...:(.

    Nu mai citisem demult povestea Anei...a fost asa emotionant sa le parcurg una dupa cealalalta; copilasul ce-l asteptam sa impinga-n picioare prima data, acum ne alearga prin casa razand cu gura pana la urechi.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Greu subiect. Am nascut de 2 ori: o data la stat si o data la privat. In ambele situatii am avut oameni minunati in jur.
    Prima oara, la stat, au fost multe lucruri altfel decat trebuia, dar persoanlul medical a facut ce era invatat sa faca... desi nu-i pot acuza nici nu a fost ok pt mine.... si era sa fie dezastru pentru Puiul meu.
    A doua oara, la privat, multe dorinte mi-au fost indeplinite... personalul a calcat protocoale pentru dorintele mele... si tot nu a fost asa cum mi-as fi dorit...
    Ce stiu acum e ca pentru acea echipa medicala a fost o experienta diferita... sper sa fie de folos altor mamici la nastere si, incet incet... sa se ajunga mai aproape de normalitate macar acolo. Cu drag as incuraja o alta mamica sa ceara mai mult decat mine... cate putin , cate un pas mic... spre normalitate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dana, te imbratisez! Eu plang de fiecare data si cand citesc povestea Anei, si acum cea a lui Petru. Asa ca nici nu-mi pot imagina ce simti tu, care esti direct implicata, dar e evident ca stii sa transmiti toate emotiile si trairile! Iti multumesc mult ca ai impartasit cu noi!

    Si ai dreptate, eu de cate ori vad un film cu o nastere naturala (in adevaratul sens al cuvantului) sau citesc o poveste, ma umplu si eu de putere si de implinire, iti dai seama ce inseamna pentru femeia aceea experienta traita? UAU!

    Ionela, ai dreptate, cate un pas mic, si tot e important. Desi se misca destul de greu. Eu le-am cerut multe si numai una din dorintele "excentrice" mi-a fost indeplinita. Sa speram ca nepotii nostri vor veni mai frumos pe lume...

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, si eu ma gandesc ca copii nostri vor avea parte de alte experiente cand le va veni randul sa aduca pe lume copii.
    Eu am avut parte de privilegii diferite la nasterile copiilor mei, am vazut diferenta in incercarea personalului de aface mama si copilul sa se simta bine, dar unele aspecte sunt inca primitive.
    Ce e mai rau e ca cam totul se invarte in jurul banilor :(

    Le admir pe cele care au curajul sa nasca acasa, imi place sa citesc povestile lor, plang, si imi doresc ca urmasii mei sa fie in alta situatie decat am fost eu.
    Referitor la atitudine apersonalului medical cred ca se datoreaza faptului ca
    -nu toti isi fac meseria cu drag
    -conditia mamei gravida sau nascatoare/lauza si a copilului ei este este una, nustiu cum sa-i zic, neinteresanta, neexploatabila. nu gasesc expresia potrivita dar ce vreau eu sa zic e ca nu prezinta un beneficiu/interes real ptr cei de sus. asta am constatat-o cu amar cand s-au propus anumite legi si s-a dezbatut pe seama lor. "Pai ce produce o memica si un copil ptr binele natiunii? nimic. doar consuma"
    trist dar justificabil ptr unii ca sa nu acorde intaietate gravidei, mamei & copilului.
    De-abia cand incepi sa contribui cu ceva la productia tarii asteia esti "stimulat si ocrotit"
    ce pana de cuvinte am azi.. nu stiu ce-i cu mine. cred ca inca nu m-am trezit de-a binelea :)
    sper ca s-a inteles ceva din ce-am zis

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred ca prea putin are de-a face cu politica. Dar sunt prea indoctrinati doctorii ca nasterea este o operatie medicala, si sarcina este o boala... exact cum spune Ana Maita in articol. Plus ce spui tu, ca nu isi fac meseria cu drag... Mama mea tot spune o treaba si-i dau dreptate. Ar fi trebuit ca de nasteri sa se ocupe doar moasele sau sa fie obstetrica o specializare separata de ginecologie. Pentru ca un medic care se ocupa de bolile aparatului genital si care face zilnic avorturi pe banda, nu mai are cum sa priveasca mama si copilul ca un tot unitar, nu mai are cum sa vada nasterea ca fiind un moment divin. Ca sa faca fata psihic la atatea avorturi si-a facut o platosa si nu mai vede magia momentului. Si are impresia ca trebuie sa scoata afara copilul si gata...

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca ar fi sa aleg intre o nastere cu sunete metalice ascutite, doctori care se apasa pe burta mea, moase care striga la mine, si ...

    Asta:

    http://ngm.nationalgeographic.com/ngm/photo-contest/2011/entries/122254/view/


    http://www.youtube.com/watch?v=Levzbvq5xoA&feature=youtube_gdata_player

    E dificila alegerea? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu e dificila alegerea. Toate vrem nasterea link-uita de tine :)
    Si eu as mai vrea sa mai nasc o data. offff. in ultimul timp asta e dorinta mea secreta :) pe care o spun la toata lumea :))
    Dar o sa ma multumesc sa sper ca fiica, nora mea vor avea parte de nasteri superbe.
    Eu cand citesc despre nasteri frumoase sau vad filmulete reprezentative plang; asa am plans la tot ce am citit si vazut de mai sus.
    Am mai citit luna trecuta o poveste frumoasa aici http://miriama.wordpress.com/2011/05/11/povestea-hannei-ziua-in-care-m-am-reintalnit/ s-a lasat tot cu plans si cu "vreau si eu asaaaa!!"

    RăspundețiȘtergere
  8. Sakura, pai dupa ce mai cresc putin copiii, cine stie? :D

    Pe Miriam o cunosc si personal si imi da mult curaj povestea ei. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. mofturisicopilarii.blogspot.com/2011/12/stima-si-respectul.html

    RăspundețiȘtergere
  10. De luat aminte!:

    http://jurnaldeprichinduta-dana.blogspot.com/2011/12/am-promis-ca-scriu-despre-maternitate.html

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...