Busileste pe scari in jos

M-am pierdut cu plimbatul pe net si acum mi-e tare somn :D.

A fost a doua zi de banana din cele 4 ce trebuie sa le facem pentru test. Drept consecinta azi nu a facut deloc kk :D. Dar seara cand i-am dat banana, deci separat de masa de fructe pe care nu o mananca :)), a mancat cu mare spor. M-am gandit ca daca i-o bag in piure sigur nu o sa-i placa.

Azi a bushilit prima data pe scari in jos! A luat-o singur si eu am stat cu mainile aproape, ca sa-l prind, ca n-am stiut cum va reusi sa nu cada in nas. Saracutul, i s-au cam rosit picioarele de la covorul ala cu tepi de plastic de pe scarile noastre de afara!

Pentru ca intr-adevar, nu e vorba de scarile astea (ati vazut filmul, e cel cu Alex pe scari):



pe astea saracutul cand se intoarce si isi da seama unde e, incepe sa maraie si vrea in brate la mine. (Ma distreaza acum, am revazut filmul asta din 27 iunie, el reusise la 8 luni si o zi sa urce scarile, acolo in film le urca fain, dar acuma e si mai comic, trebuie sa-l filmez iar, umbla ca un robotel, are o tehnica bine pusa la punct :)) )

E vorba de scarile astea de afara, care nu sunt asa inalte si care nu sunt nici asa apropiate (si asta ati vazut-o):



(filmare din 29 mai, la 7 luni jumate, cand am vazut prima data ca isi ridica piciorul cand trebuie sa urce la scari)


Azi a fost super super marait. A sarit iar peste doua somnuri, celelalte tot scurte au ramas. Si dintr-un somn s-a trezit speriat ca atunci dupa cazatura, cu ochii mari mari si tremurand tot, cu manutele tremurand in aer. Groaznic, si foarte greu l-am calmat.

Inca ceva. Cand il adorm, pe cand cred eu ca am reusit, tresare tot, ca si noi, oamenii mari, cand suntem gata sa dormim si simtim ca picam si ne speriem tare. Eu citisem mai demult ca asta e ramasa in mintea noastra de la traumele cand invatam sa mergem si tot picam. Ei bine, Alex are asa ceva doar de cand se ridica in picioare si a mai cazut din cand in cand... interesant...

Stiu ca am mai zis ca a fost marait azi, dar merita repetat :)). Spre seara si eu si mami eram extenuate :)).

Prima zi de banana

Era si cazul. Doar e printre primele alimente la bebelusi :D. Ca si cerealele de orez de altfel, care le-am experimentat pentru prima oara abia acuma, recent :D.

Se arata o zi fara nici o noua experienta culinara. Fructele am incercat sa i le dau de doua ori, nu a luat deloc. Legumele le ia in gura ca sa le scuipe. Nici nu stiu de unde poate sa aiba kk de bebe diversificat si constipat. Desi, legat de kk, pot spune ca doar 2 au fost azi asa, si a mai avut 2 diaree. Semn ca iese imediat dintele nr. 4. Se si vede deja putin alb, dar inca nu a iesit afara. Imi amintesc cu groaza cate nopti nedormite au fost la nr.3 chiar si dupa ce se vedea alb, dar inca nu sparsese gingia. Azi noapte s-a trezit plangand rau rau de cateva ori, dar tzitzi a rezolvat tot.

Asa ca spre seara era deja a nu stiu cata zi in care nu a mancat deloc. Cand mi-am adus in camera fructele, am pus special pentru el o banana. Si pentru ca stiam ca ii va fi pofta ca ma vede mancand, si pentru ca ar fi buna la diaree. Mi-am cam incalcat eu o regula, ca de obicei nu incep un nou aliment seara, ca sa nu ii fie rau cumva noaptea. Mai ales ca banana in cantitati mari (ce o fi insemnand asta) am citit ca da dureri de burta.

Am inceput sa mananc si a venit rapid la fotoliul meu si s-a ridicat in picioare intre picioarele mele. I-am desfacut banana si trebuia sa tin iar degetele, ca el vrea sa muste cat ii intra in gura. Si chiar si asa imi impingea mainile in gura lui si ma musca de degete, nu voia sa muste doar asa de putin cat ii lasam eu in capat. Nu inteleg cum la blw le da toata banana, curatata pana la jumatate sa aiba de ce sa tina. Nu inteleg. Asta al meu cat ii intra in gura baga si musca. Nu roade, nu linge, nu suge...

Na, a mancat foarte mult, cam cat o nuca mica. Bine, era si pe tricou cu banana, si pe jos pe parchet. Si apoi cand m-a vazut cu caisa a vrut si din aia si i-am dat.

In rest... iar a fost o zi cu adormit greu si dormit putin si sarit peste 2 somnuri, dar macar nu consecutive.

Am fost la medic cu analizele perfecte. Si mi-a zis ca am o fragilitate capilara mostenita. Ca probabil la o simpla atingere ma invinetesc. Si daca am intrebat de ce acum, mi-a zis ca de la nastere. Eu tot ma gandesc ca poate fi si de la lipsa de sport si statul atata in picioare cu "cineva" in brate. A zis sa iau o tura mare de calciu (da, sigur, vara, cu calciul din analize la nivel mediu) si una mare de vitamina C. Eu am observat ca puiul e mai agitat cand iau vitamina C (si mie imi taie somnul), asa ca nu voi lua 6 x 200mg cum a zis ea, ci voi lua cand imi voi aminti :D. Oricum, singura problema e cea estetica...

A zis "La-chi", cu accent pe a doua silaba!!! Pana acum spunea doar "a-chi". Si normal, a zis cand am ajuns pe balcon si l-a vazut pe Lucky in curte. Apoi cand i-am mai zis sa-l strige, a zis numai "hai-te"!

"Vorbeste" foarte mult toata ziua. Explica, se cearta. De multe ori singur, alteori se uita in ochii mei si e gata sa ma certe ca nu inteleg ce spune. Chiar m-am simtit prost, credeam ca mamele stiu tot timpul :D.

De vreo saptamana nu mai sunt asa stresata cand se ridica peste tot, pentru ca nu mai cade de sus pe fund, ci face genoflexiuni foarte foarte incet. Si se tot ridica si coboara, intentionat face gimnastica.

Busileala are o viteza incredibila, trebuie sa fugi dupa el.

Si ieri a avut o tentativa sa se lase, sa nu se mai tina cand sta in picioare. Dar am crezut cu mami ca ni s-a parut, din cauza ca statea in picioare si s-a lasat de maini ca sa tina o jucarie. El poate credea ca si jucaria aia il tine in echilibru. Dar azi chiar l-am vazut intentionat ridicand mainile in aer numai cam o secunda, nu mai mult, si apoi repede isi punea mainile la loc. A facut asta de mai multe ori. Incepe sa exerseze echilibrul singur.

E un scump si jumatate si mor dupa el, lesin de fericire si de cat de plina mi-e inima acum de iubire si de BINE, cand ma uit la el, ba ca rade, ba ca zambeste, ba ca e ganditor, ba ca cerceteaza ceva, ba ca doarme... e incredibil. Nu pot sa inteleg cum de nu mi-a zis nimeni pana acum ca asta e adevarata fericire pe lumea asta. Restul sunt asa de mici... Nu pot sa inteleg cum de nu urla parintii pe strazi cat sunt de fericiti. Nu pot sa inteleg cum pot trece peste durere si cum de nu innebunesc parintii ai caror copii patesc ceva. Nu pot sa inteleg cum de mai sunt razboaie pe lumea asta si ura si rautate, daca toti oamenii care au copii simt ca mine. E ceva absolut incredibil. In viata mea nu am fost asa de fericita si nici nu mi-am imaginat ca poate fi cineva asa de fericit! Ca exista asa o fericire... Doamne ajuta la toata lumea sa aiba copii sanatosi (stiu ca ma repet, dar o zic mereu in minte) si Doamne ajuta sa fim si noi sanatosi!

Weekendul mai pe larg

Hmmmm acuma cand am rostit cuvantul weekend mi-am dat seama ca parca ieri am scris despre weekendul trecut, cel cu nunta. Incredibil ce zboara timpul!!!

Sa vad cata energie am ca sa scriu, ca azi a fost dificil puiul mamei. Nu stiu daca drumul de ieri l-a afectat asa tare (trebuie sa iesim mai des!) sau ecplisele astea de luni si sori, dar nu a dormit! A sarit peste doua somnuri de-ale lui, si asta nu s-a mai intamplat niciodata. Tot timpul dupa un somn sarit, la celalalt adormea dus dus repede! Acum nu. Si acuma seara, cand sa-l culc (nu mai dormise de la amiaza) de-abia am reusit. Toata ziua, la fiecare incercare, si a mea si a lui Relu, cum ii picau ochii, cum se scutura tot ("stai! cum sa dorm eu?"), si incepea sa maraie, si incepea sa rada. Vorba lui Relu: "oare nu au fost tuica deja merele alea de i le-ai dat?". S-a comportat ca un drogat! Eu am avut aseara o pofta de dulce si mi-am implinit-o (ceea ce fac foarte rar, o data la cateva luni/ani). Sa il fi afectat chiar asa zaharul din tzitzi?

Na, sa revin la weekend.

Vineri dupa-masa ma tot conversam cu Miha prin sms-uri si apoi prin apel direct. Pana atunci nu am stiut sigur daca ne intalnim, ca puiucul ei mic a fost tot racit, si eu am fost super speriata, ca de bombe, de o alta raceala. Eu am ramas traumatizata dupa prima aia raceala a lui Alex, cand i s-a oprit respiratia. Asa ca vineri a fost Miha si la doc, si apoi mi-a tot zis cum i-a spus doc ca mai e puiul racit, dar ea zice ca nu mai pare. Na, trebuia eu sa iau decizia daca as considera riscant sa ne intalnim. Dar cum era sa ratez asa o sansa? Mai ales ca Miha era asa de entuziasmata si abia astepta sa vina! Eu chiar credeam ca ea nu stie cat de lung e drumul pana la Cluj si cat de greu e pe autobuzele tarii noastre. Asa ca am hotarat sa ne vedem sambata la amiaza.

Am trimis mailuri si mesaje private celorlalte doua clujence cu dovlecei (Kiki si Cecilia) si celor doua mamici din Alba Iulia (Anco si Meli). Fetele din Alba Iulia mi-au raspuns repede ca luate asa pe nepregatite nu pot. Anco era chiar de asteptat, cu doi pui, iar Meli nu avea cand face rost de o masina. Apoi sambata pe drum le-am sms-uit pe clujence, ca eram sigura ca nu au fost pe langa calc. Adevarat, erau plecate din Cluj. Iar, cu mare parere de rau si din partea lor, si a noastra, ca nu am planificat mai din timp intalnirea.

Pe drumul de Cluj, normal, puiul nu a papat. Am ajuns la mall, locul intalnirii. Si l-am mai pus o data la tzitzi, sa vedem. Depasise deja cu aproape o ora ora mesei lui. Si de obicei daca trec 5 minute ma "cearta" de numa! In masina, pe bancheta din spate, daca incercam sa-l inclin la tzitzi incepea sa urle si sa se agate de mine ca sa se ridice sus, zici ca il inclinam peste o oala de apa in clocot. Cel putin asa arata fata lui in momentele de "chin"!

Chiar am niste probleme cu alaptatul si nu stiu cum sa le rezolv!!!
1. nu suge daca eu stau jos (nici acasa)
2. nu suge daca plecam undeva de acasa (am incercat in picioare in mall-uri, deci nu era indeplinita si nr. 1 de mai sus)
3. nu suge daca nu-i e somn (pana acum doar inainte de a dormi un somn bun; dar de vreo saptamana l-am prins la inghesuiala ca suge si exact in momentul cand se trezeste din somn, dar numai pana cand isi revine)

Dau premiu cui imi rezolva problemele. Nr. 2 mi se pare cea mai grava, ca ne impiedica sa mergem in tot felul de drumetii.

Intr-un final, dupa vreo 6-7 ore de nesupt, mananca daca incerc in camera la socrii mei, dupa vreo 20 de minute in care il plimb sa cunoasca toate amanuntele camerei. Dar asa mi-e de frica pe caldurile astea de deshidratare! Nici nu mananca solide, nici nu bea apa. Sunt 6-7 ore in care eu sunt terminata de griji. Daca il pun la tzitzi iese scandal. Nici nu-mi vine sa plec la drum... Cu fiecare drum de Cluj slabeste in medie 250 grame. De deshidratare. Si noi ne facem planuri sa mergem in Grecia prin august. CUM?

Sa revenim. Dupa incercarea ratata de la mall de a-l alapta, am intrat in mall si am sunat-o pe Miha. Si ea era in taxi, venea spre noi. Ce sincronizare! Ne-am intalnit in fata mall-ului, Relu iesise primul pe usa, si Miha a inceput sa faca semne inspre el! Chiar m-a distrat ca l-a recunoscut. Bine, Relu era la "volanul" caruciorului Alexutului :)). Miha era cu Joshulinul scump intr-un carrier, impingand de caruciorul unde avea toate cele trebuincioase. Cand l-am vazut pe Josh, pe care il cunosteam asa de bine, parca ii cunoasteam de ani de zile (:D) fiecare trasatura, a fost ca si cum nu ne-am fi vazut cateva zile doar! In rest, totul a decurs asa firesc si cu Miha si cu Josh, de parca ne-am vedea zilnic :)). De parca ne-am cunoaste de nu stiu cata vreme. Ceea ce e, in parte, adevarat!

Miha ne-a zis ca ii e foame, asa ca am urcat la locul de masa. Nici nu mai stiu ce si cate am povestit. A, ba da, mi-am amintit ca se mira cate poate manca un vegetarian aici in tara, ca acolo e dezastru, trebuie sa alegi carnea din mancarea facuta pe carne...

Oricum, Joshulinul era un scump!!! Ma uitam din cand in cand la Relu si il surprindeam cu un zambet asa fain cand se uita la micul samurai :x! Era incantator! Cred ca asta e cuvantul cel mai potrivit!

Puiul scump face bravo si bate din palme si rade!!! Are un ras de iti vine sa dai averi cand il vezi, te cucereste pe loc! Apoi ne-a aratat Miha ca daca ea face din gura asa ca un tzucat, cu zgomot, Josh se prapadeste de ras si o si imita! :)))

Eu ii cam faceam pofta samuraiului mic cu salata mea bulgareasca. Dar era nervos rau la fiecare imbucatura de a mea :)).

Iar apoi, cand l-a pus in picioare pe scaun si pe jos, a fost foarte fericit. Si fericirea lui trecea in cea mai mare revolta daca Mihaela incerca sa-l ia in brate sau sa-l puna in carucior :)).

Freza lui era "aranjata" de vant, asa ca Miha a tot cautat o crema sa i-o aranjeze!

De Alexu meu ce sa zic? Era deja nervos de foame de pe drum :D. Se uita curios la micul samurai (care parca nu era asa de curios de Alex :)), deh, el e mai mare :)) ). Se intindea fascinat la freza lui. Il studia. Daca Josh radea, radea si Alex. Si tot povestea el acolo ceva, la fiecare "cuvant" mai adauga si un "ha", asa ca si cum ar zice "aha!". Daca Josh maraia, maraia si el. Reciproca nu era valabila :)). Ca al meu s-a pus pe marait la un moment dat, de a trebuit Relu sa-l ia sa-l plimbe pe acolo pe terasa mare (mare noroc cu terasa mare), si cu caruciorul, si in brate, si pe gat... Chiar i-am spus Mihaelei cat ma enervau pe mine inainte parintii astia cu copii maraiti care deranjeaza lumea... ei acuma am ajuns si eu asa :)).

Nu a vrut nici solide, nici apa. Si am incercat si in masina, si pe terasa. Macar asa am mai fi putut prelungi intalnirea, ca nu i-ar fi fost foame...

Na, o fost foarte fain. Nici nu mai stiu cate am povestit. Mihaela e asa de simpatica, si asa de vorbareata, nici nu am apucat o secunda sa ma gandesc "oare ce sa povestesc". Nici vorba, totul a decurs, cum am zis, ca si cum ne-am fi intalnit zilnic.

Dar s-a si terminat brusc, fara sa ne programam "mai stam 10 minute", deci fara sa apucam sa ne terminam povestile si sa ne luam la revedere cum trebuie. Pentru ca nu te mai puteai intelege cu Alex. Sau sa fi zis "nu te mai puteai intelege DE Alex" :D. Ca el a inceput sa-si cante, cu voce tareeeeeee. El isi canta cand ii e somn :D. A trebuit sa plecam rapid, cu feelingul foarte puternic ca pe langa ca Miha a facut asa mare efort sa vina sa ne vada, am mai si fost super nesimtiti si am lasat-o singura in mall in Cluj, cand mai avea de stat cam o ora pana sa mearga la autogara...

Pe drum spre apartamentul socrilor Relu a zis ca o sa se intoarca dupa ea, macar s-o duca el la autogara, sa o ajute, sa nu se streseze cu taxi-uri. Dar planurile ne-au fost dejucate tot de Alex. Pentru ca in momentul in care am intrat la socri, s-a pus bichonul lor pe un latrat din ala cum numai cateii mici se pricep. Si nesomnul, cumulat cu foamea, si cu sperietura ca dintr-o data a intrat undeva cu 4 persoane noi care vorbeau tare in jurul lui, si catelul mic latrand cu foc, l-au facut pe Alex sa se puna pe un plans de neconsolat! Da un plans rau rau, cu lacrimi, cu urlete, cu suspine, cu buzica de jos rasfranta, na, tot tacamul, ca iti venea sa plangi doar vazandu-l. Plansul a continuat pentru ca socrii si cumnaticile strigau unii la altii sa potoleasca latratul catelului. Relu mi l-a pasat si mi-a zis sa fug repede cu el intr-o camera si sa stau singura cu el sa-l consolez. S-a linistit puiul mic intr-un final. Dar uite ca asa nu am mai sunat-o pe Miha sa-i propun sa se intoarca Relu dupa ea.

Am reusit intr-un final sa-l alaptez. Dar nu si sa-l adorm, chiar daca ii era somn. Adormea in bratele mele si apoi imediat se trezea. Asa ca am iesit din camera si i-am lasat pe socri si pe cumnatici sa se desfasoare cu dragostea pe Alex :D.

L-am prelungit pe amaratu mic cat am putut de mult, ca sa se bucure si bunicii de la Cluj de el. Cand am vazut ca nu se mai poate cu nesomnul lui, am pornit inapoi spre casa. Show-ul de plans de pe masina a fost scurt, pentru ca a adormit saracutul. S-a trezit si apoi pana la Baia Mare a trebuit sa fac entertainment ca sa nu maraie (de foame din nou, oricat am incercat sa-i dau piureul de legume...).

Cand am ajuns acasa, a fost fericirea de pe lume! I-a vazut pe catei, a inceput sa se bucure si cu chipul si cu vorba! Nu mai contenea cu zambetele si rasetele! Apoi in casa cand am intrat si pana cand am ajuns la noi in camera, tot o vorba a tinut-o, si tot oftand a placere! In camera noastra s-a pus direct sa suga! Am stiut ca nu va adormi, dar deja era alt copil, super incantat ca e in universul lui. Apoi seara au venit ai mei de la tara, si el a reinceput seria de manifestari de bucurie, ca si cum ar zice "no, acuma totul e in regula"!

Eu aseara m-am pus pe dulciuri, pentru ca asa mi se intampla cand imi scade glicemia in ultimul hal. Deja toata tremuram. De la Cluj am pornit flamanda, asa ca pe cand am ajuns acasa fructele ce la pap de obicei la cina nu au fost suficiente. No, ce sa facem, m-oi invata minte. Vorba lu' mami, inainte sa apara Alex tot timpul ma gandeam la aspectul asta si imi puneam cu mine un fruct, ceva, de luat cand imi scade glicemia. Acum ma gandesc doar la scutece si jucarii :)). Si am crezut ca imi voi lua de la o alimentara din Cluj, dar ne-am pus rapid pe masina si nu am mai putut opri de Alex...

Azi dimineata s-a trezit foarte devreme. Si toata ziua i-a fost dereglat somnul. De fapt, de cateva zile pot spune ca il adormim foarte greu. Si spun la plural pentru ca dupa ce incerc eu o ora, vine si Relu si-l ia la plimbat. Si dupa ce adoarme, nu mai doarme profund, asa ca pe cand il punem in patut se trezeste! Dupa ce incercam asta de vreo 3-4 ori renuntam, ca e foarte chinuitor. Azi dupa cateva incercari m-am asezat cu el adormit in brate pe fotoliu, nu am mai avut curaj sa-l pun in patut. Si m-am bucurat ca nu s-a trezit chiar si asa, ca mi s-a mai intamplat o data saptamana asta. Nu stiu ce o fi cu somnul asta... ca era oricum greu si inainte, dar acum dintr-o data e mai greu. Si cu alaptatul, inainte ajunsesem la performanta ca daca isi inchide ochii si e adormit putin, ma lasa sa ma asez pe un colt de pat cu el la san. Acum nuuuu, si daca eu cred ca doarme profund la tzitzi, daca ma asez si nu ma mai plimb, e scandal! Nu stiu ce o fi de doarme asa de superficial.

Puteam azi sa introduc un aliment nou, ca am facut 4 zile de caise. (Bine, oricum nu a papat nimic solid tot weekendul...) Dar nu am avut chef, mai ales ca a venit peste noi o furtuna cum nu a mai vazut orasul Baia Mare (eu am mai trait una de cosmar, dar la tara). Si oricum, parca ziua nu par asa urate ca noaptea... A fost oricum, o furtuna mare mare, vant mare, tunete si fulgere, grindina, apa multa, si a tinut si mult pentru o ploaie de vara, cam o ora. Aleea de langa noi e distrusa, era o vale acum in locul ei care dizloca bucatile de asfalt si le ducea la vale! A intrat apa in case pe la termopane, asta n-am mai inteles-o...

Ce sa mai scriu? (Ca oricum am scris prea mult) Dar nu stiu, as umple pagini intregi daca as scrie zilnic cat ne minunam (si eu cu Relu, si eu cu mami) cat e de frumos Alex, cat e de minunat, cat e de scump, etc. Il sorbim din priviri toata ziua si ne miram de ce minune a aparut in viata noastra! Doamne ajuta la toata lumea sa aiba copii, si sa fie sanatosi!

Intalnire la Cluj!

Daaaaa o intalnire intre doi dovlecei! Alex si Josh! A fost super, Mihaela e minunata, Josh e superb! Si au venit amandoi pe autobuz de la Sibiu pana la Cluj, un drum de 7 ore in total dus intors, ca sa stea cu noi o ora si jumatate in Cluj la o terasa. Asta spune multe, nu?

Mai multe povesti despre drumul de azi de la Cluj spun maine ca sunt franta. Las numai un link de poze:

http://picasaweb.google.com/raluk16/Cluj10Iulie?authkey=Gv1sRgCOrOsvzAzMnjrQE#

Oricum, Josh e mult mai minunat decat arata pozele! Mai ales cand rade si face bravo batand din palme!

Analizele mele + altele de-ale lui Alex

Aseara m-a tinut pana la 12. Muream de somn, Relu mersese deja la culcare, el nu avea nici un chef sa doarma, oricat l-am leganat...

Dimineata am mers la analize ca nu se mai putea deja. Pe langa vanatai aparusera si greturi si ameteli si stari acute de oboseala, ma asteptam la ce e mai rau. Adica am zis ca ori vor fi perfecte si doctorii nu vor stii ce am, ori vor fi toate groaznice si doctorii nu vor stii de unde sa reinceapa cercetarile :D. Se pare ca sunt PERFECTE!!! Am ras in hohote vazand hemoglobina! Pai copilul asta m-a facut bine. Eu niciodata in viata asta nu am avut hemoglobina in intervalul 12-15 sau cat e. Tot timpul o aveam 11 virgula ceva. Ei, acum e 13 virgula ceva :)))). M-am prapadit de ras! Calciul perfect, analizele de ficat super! Urina, scaun, vsh, aslo, fibrinogen, timpii de coagulare, hemoleucograma, glicemia! TOT TOT! As putea fi pusa in manuale, ca la toate sunt pe la mijlocul intervalului :)).

Chestia asta imi aminteste de perioada de dupa operatia de colecistectomie, in care timp de 3 ani am avut greturi zi de zi, ingrozitoare, nu mai puteam face aproape nimic. Si toate analizele si investigatiile ieseau perfecte. Probabil ca eu as avea alte intervale de referinta pentru a ma simti bine :)).

Oricum, nu o pot lasa asa, ma voi duce la un hematolog bun sa mai investigheze mai departe. Important e ca nu e grav, recunosc ca m-am gandit la orice ar fi fost posibil... Daca ar fi fost grav s-ar fi aratat in analizele astea. De acum, stiu eu? Ceva analize de vitamina C sau vitamina B12, sau vitamina K... o sa vada hematoloaga. Numai ca pe mine ma streseaza la culme sa ma programez undeva, ca nu stiu cum se suprapune cu programul de supt al puiului, care si-l stabileste zilnic singur...

Azi a fost a patra zi de test pentru caisa! Totul e ok. Desi pot zice ca doar in prima zi a mancat bine. In rest, cum simtea pe varful limbii gustul, cum scuipa si maraia si nu mai voia. Nici azi nu a vrut fructele. Ieri si alaltaieri nici fructele nici legumele. Poate si incisivul asta gata sa iasa e vinovat. Dar si faptul ca lui nu-i prea plac fructele, si trebuie sa tot schimb tactica (intre blw si piureuri).

Dupa-masa i-am dat dovlecel de anul acesta, cu terci de orez. A iesit o supa crema mai groasa si am vazut ca ii place mai mult asa masa de legume decat aceea mai "supa" facuta din dovlecel si salata verde, de exemplu. Dar ce sa fac daca incerc sa ma feresc si de morcovi si de orez, ca e un constipat? Incet incet ii voi introduce si alte radacinoase, si alte cereale, dar se pare ca nu tinem pasul cu introducerea fructelor de sezon...

Ei bine, terciul ala de orez cu dovlecei i-a placut la nebunie! Desi avea un gust... no, lui i-a placut si a mancat enorm de mult. Aproape 3 lingurite de-ale noastre, care inseamna multe multe lingurite de-ale lui. Record suprem! Si intindea gurita foarte frumos, se vedea ca ii place!

La vreo jumatate de ora, stateam cu el in brate si l-a vazut pe frate-meu mancand o caisa. Eu oricum am in plan ca daca e asa pofticios si vede ceva ce poate manca, sa-i dau, asa ca i-am cerut lui frate-meu jumatate de caisa. Piticul mai s-o bage toata in gura! El asa face, de asta nu merge BLW la el, ca isi baga in gura cat incape si apoi musca asa o imbucatura cat limba lui. Apoi se ineaca si incep emotiile si incercarile de a-i scoate bucata. Si acum incercam sa tin cu degetele si sa aiba acces doar la o margine de caisa. A facut tot posibilul sa muste mult, si se enerva si urla pe degetele mele, si impingea mana mea inspre gura lui cu ambele manute! Un adevarat show! A, si caisa asta era si necoapta, si acra! Bine ca dimineata ii facusem piure dintr-una coapta si buna si aromata, si n-a vrut sa manance... Am avut ceva emotii, ca musca bucati destul de mari, si cu tot cu coaja. Dar la un moment dat i-am luat-o si gata.

Cu somnul, nu numai ca renunta la cel de noapte :D, si suge de zeci de ori pe noapte, dar din 4 somnuri pe zi (somnuri care durau de la 3 la 45 de minute) a ajuns la 2. Si nu sunt mai lungi, cum as fi crezut. Si in pauzele cand nu doarme e foarte rau.

Cu vorbitul, azi a zis "bu" cand era vorba de bunicu'. Si se pare ca, dupa cateva saptamani in care tot urmarim treaba asta si nu vrem sa credem, la bunica ii spune "baba". Tot am sperat sa nu fie adevarat :)) dar se pare ca asa ii spune :)). Nu stim cine l-a invatat asa ceva :)).

Intelege multe din ce povestim cu el. Doua exemple:
- daca il intrebam de dinti, se rusineaza, inchide strans gura, si isi intinde degetele inspre dintii nostri
- noi avem suporturi de sticle de vin. El tot voia sa le traga jos. Bunicul l-a invatat sa le mangaie doar :D. Asta acuma, recent. Ei, in ziua urmatoare dupa ce l-a invatat asta, eram eu cu mami si cu Alex pe hol la sticlele de vin. Si incepe Alex sa le scuture. Si zice bunica "nu-i voie, Alex, cum te-a invatat bunicul?". Dar trebuie sa specific ca atunci cand l-a invatat, erau numai ei doi, nu era si bunica prin preajma. Si incepe Alex sa mangaie cu degetul aratator sticlele!!! Nu erau niste cuvinte pe care sa le fi folosit si tati meu, deci era clar ca a inteles "bunicul" si a stiut la ce facem referire! Super mi s-a parut! Am ramas paf!

Pentru maine am o mica surpriza pentru mamicile de "dovlecei". Sper sa reuseasca planul. Dar s-ar putea sa nu reusesc sa intru maine seara cu pozele, asa ca va tin in suspans pana poimaine :D.

Weekend placut!

Ziua lui Lucky

Azi a fost ziua de nastere a catelului meu drag, labradorul nostru Lucky. De obicei, in alti ani, faceam mare chef :D, cumparam multe jucarii si multe chestii de rontait. Dar iesea cu scandal pentru ca Nero nu il lasa sa pape :D. Si ca sa poata saracul puiu meu galben sa rontaie ceva bun, eu il separam de Nero, il aduceam langa casa sau in casa. Problema era apoi reintalnirea cu Nero, care era cu scantei, si tot timpul ma intrebam daca are rost o farama mica de fericire pentru asa o pedeapsa apoi.

Acum saracutul Lucky a simtit si el ca a venit cineva mai important in casa (in curte :D) si nu a primit nici un cadou. Ce sa zic, nici la ziua lui Nero din decembrie nu am facut mare lucru...

Dar i-am spus lui Alex sa-i spuna la multi ani. Fiind o zi ploioasa nu am putut profita din plin. Spun asta pentru ca zilele trecute le-am facut placerea lui Alex si lui Lucky si l-am lasat sa-l linga prin gard (Lucky pe Alex, desigur! :D). Cea mai mare fericire a amandurora ar fi sa-i lasam impreuna fara bariere :)) dar Lucky e de un entuziasm violent, si sare sa linga cu putere, fara sa se cenzureze putin.

Cand il linge Lucky pe Alex, apoi oricat ar fi de suparat si marait asta micu, rade in hohote. Ii intinde mana prin gard si rade de numa cand Lucky i-o spala :D.

Ca sa nu mai spunem ca dupa "mama", in aceeasi zi cu "tata" a spus si "achi", uitandu-se dupa Lucky! Si de atunci, daca Alex e la noi in brate si il vede pe Lucky, spune "achi". Iar daca ne apropiem si Lucky e plictisit si nu vine la noi, Alex spune "hai te"! Bunicul ii prezenta cateii "tete Lucky si tete Nero" si probabil de aceea.

Oricum, pentru Alex, Lucky este un membru foarte important al familiei noastre!



La multi ani Lucky, sa fii sanatos si sa traiesti mult si bine!

In rest, nimic neobisnuit. A treia zi de caisa, dar nu a prea mancat aproape deloc fructe si legume. Kk normal. Marait normal, nu prea tare :D. Azi noapte doar atat ca s-a trezit des la tzitzi, dar nu a plans. A fost ok, m-am odihnit. El se trezeste des, dar suge o data si se intoarce la loc. Sunt un fel de suzeta :D.

Aseara mi-a fost putin rau. Ameteli si greturi si o stare totala de rau rau... A continuat pana azi la amiaza. Maine merg sa-mi fac analizele, ca inca nu le-am facut cele cu vanataile (din cauza ca racisem atunci). Da, inca sunt plina de vanatai, si imi tot apar. Si mai am si bubite, dar poate tot de la ficat sunt ceva, poate nu numai de la tantari, cine stie? I-am spus azi la mami ca mi se pare putin distractiv ca dupa ce analizele mele vor iesi TOATE vai-si-amar, nu vor stii doctorii de unde sa ma apuce :)).

Mda, postarea am inceput-o mai demult. E ora 22:25 si noi de la 21:21 incercam sa-l adormim/alaptam (partea a doua numai eu :D) si el nu vrea nicicum, chiar daca l-am plimbat amandoi prin camera in timpul asta, leganat si scuturat...

Si uitasem, de ieri imi da si mie la gura orice jucarie prinde, si e foarte fericit! Generosul lu' mami! :x

Si s-a mai distrat tare azi la alaptatul de la 18, ca in timp ce ne plimbam prin camera, el la verticala la mine in brate, se uita in jur prin camera. Si daca vedea cu coada ochiului ca ma uit si eu la ce se uita el, radea in hohote :)).

Postez sa ma ocup de juniorul petrecaret :D

Incepem iar cu noptile nedormite

Mda... se pare ca vrea sa iasa urmatorul dinte. Si am reinceput numaratoarea noptilor nedormite.

Mi-a parut bine azi ca a plouat :D. Nu, nu am luat-o razna. Dar daca a plouat, mami nu a mai mers dimineata devreme la tara, si deci i-am putut lasa copilul o ora sa mai dorm. Asa am ajuns la un total de 2 ore si jumatate, altfel ramaneam cu mult prea putin.

Nu a plans rau azi-noapte, nu a tipat infiorator (Doamne ajuta sa fie bine si in noaptea asta), dar s-a tot trezit gemand, maraind, smiorcaindu-se incetuc, si ba voia sanul, ba nu voia. Pana la 4 nici nu am apucat sa inchid ochii.

Gingia e umflata, dar nu se vede inca alb, si tin minte la celalalt ca dupa ce s-a vazut alb a mai durat vreo 5 nopti. Doamne ajuta.

Caisa iar i-a placut mult amestecata cu marul. Constipat e in continuare, face greu, se screme pana e tot rosu.

In rest ce sa mai zic? E marait saracutul toata ziua. Aproape nici o tehnica stiuta pana acum nu mai are efect. Si care au efect, au doar pentru o scurta durata.

Cum nu mai stiu ce sa mai scriu de azi, mai bine plec incet inspre pat, ca iar ma prinde ora 12...

Prima zi de caisa

Azi am inceput caisa si in afara de cat dam de mancare la urechiuse si la babetica, a papat cat a mai ramas dintr-o jumatate de caisa si un sfert de maruc mic. Dar la noi e un mare record, ca fructele in general nu le mananca! A fost super incantat! Si ii plac iar piureurile de fructe, dupa ce o vreme le-a refuzat si chiar si molecula aceea de fruct ce o manca, voia el s-o ia singur de pe fruct.

Maine incep iar sa-i dau cirese, sper sa ne revenim cumva, ca din cauza celor 4 zile de orez a ajuns super constipat. A facut cu greu acuma seara un kk foarte uscat. La cat de putine solide mananca el nici nu ar fi trebuit sa se vada la kk...

Ieri am fiert, blenduit si congelat toata mazarea verde din gradina, sa fie a lui toata!

Si mi-am mai amintit ca in 4 iulie a implinit 2 luni de diversificare si nu am facut un raport a noilor alimente, dar n-am chef acuma...

As fi vrut sa merg la tara maine impreuna cu mami si Alex cateva zile, dar si azi a fost foarte plangacios puiul si se vedea clar ca e de la dinti, asa ca am zis sa nu-l chinuim si cu o schimbare asa mare. Asa ca merge mami singura...

Deja s-a trezit plangand din somn, deci ne asteapta o noapte mai grea. Doamne ajuta.

Stiu ca postarea nu are farmec, dar sunt putin trista. Trista si ingrijorata. Azi am intalnit doua cazuri de copilasi mici care primesc "prostii" de mancare. Unul in viata reala si unul in cea virtuala. Si sunt asa de trista ca nu am cum sa-i ajut pe acei copii nevinovati, dar mai mult de atat, sunt foarte ingrijorata ca intr-o asemenea lume va creste Alex si asta va vedea in jurul lui. Astea sunt cazuri "normale" si el va fi considerat bizar pentru ca nu se otraveste... trist...

Un weekend frumos

Azi Alex a fost marait. Are si gaze multe, nu stiu de la ce. Dar oricum, a fost foarte dificil. Si i-am spus mamei mele ca n-as fi rezistat azi daca nu mi-as fi incarcat in weekend asa bine bateriile! Cred ca a fost cel mai relaxant weekend de cand am nascut!

A inceput de vineri dupa-masa, cand, cum v-am zis, Relu a inceput sa se ocupe de Alex. Apoi la fel sambata. Sambata seara au venit bunicii din Bucuresti si l-au preluat ei. Apoi duminica, iar a stat toata lumea pe langa Alex ca sa ne pregatim noi sa mergem la nunta. I-am dat sa pape la 12 si apoi am tot mers la nunta. Pare ca ne-am simtit bine, asa-i?



Nunta era perfecta, dar parca ceva (ne) lipsea! :D La ora 15 am mers acasa sa-l alaptez si Relu era nervos ca eu voi sta cu puiul cat il alaptez, dar el nu apuca sa stea cu el! Noi voiam sa-l luam cu noi la nunta. Mami a zis ca nu ne lasa pentru ca la nunta noastra am fost foarte rautaciosi si ne tot doream sa nu vina nimeni cu copil mic, ca sunt galagiosi si strica tot pe acolo. Noua nu ne prea placeau copiii :D. Si in plus, la ce nunti am fost eu unde veneau copii mici toti erau intr-adevar "distrugatori" :)). Acum e clar ca nu gandim la fel :)), si macar noi aveam cu cine sa-l lasam, dar inainte nu ne gandisem macar la faptul ca sunt oameni care nu au cu cine sa-si lase copiii. Asta ca sa nu vorbim de dorul asta, ca ai sta tot timpul doar cu ei. Dar mami a zis ca nu ne lasa sa stricam nunta oamenilor, doar pentru ca vrem noi sa il ducem pe pitic. Asa ca ne-am intors la nunta hotarati sa stam doar pana la 18 cand era iar de alaptat, si atunci sa tot ramanem acasa.

Am dansaaaattttt!!! Vai ce dor imi era! Parca simteam nevoia sa ma misc din tot corpul! Simteam lipsa dansului, ceva ingrozitor! Ne-am simtit asa de bine, incat am mai fi vrut sa stam, sa nu plecam de tot acasa la ora 18. Asa ca am mers, l-am alaptat si ne-am bucurat ca (iar) nu a adormit la san. L-am luat cu noi!!!







E? Parca e mai bine asa :D. Am stat pana la ora 21 si apoi am mers toti 3 acasa. A fost extraordinar, mai ales ca m-am distrat cu prieteni buni buni!

Despre azi in afara ca a fost a patra zi de orez si ca a fost marait nu stiu ce sa spun. Kk are deja normal, chiar destul de tare pentru cineva care papa 99.(9)% lapte. Poate revine la constipatia lui... Mai ales ca are ceva gaze si nu stiu de la ce...

A, inca ceva. Daca pana acu vreo luna umbla in picioare perfect, tinut de manute, (dar de palma, nu sa-l tin eu de antebrat) acum nu mai vrea sa umble deloc in picioare! Si doar scrisesem si aici, ca deja urca scarile asa tinut de manute, ridica piciorul stang mai ales, si se ridica pe el ca sa urce scarile! Ei, acum nici nu mai vrea sa stea in picioare! Se aseaza in fund si o ia de-a busilea oriunde vrea! Deci probabil ca vorbele din batrani care spun ca cei care o pornesc de-a busilea isi pierd interesul pentru mersul in picioare sunt adevarate...

Concluzia la finalul zilei maraite: spre final maraielile s-au transformat in gemete si plans, in frecat fatza si nasul de pieptul celui care il tinea in brate. Dupa cateva secunde incepea sa se smiorcaie si sa se ceara la alta persoana in brate, cred ca el spera ca acel cineva e capabil sa-i ia durerea, nu stia deja ce sa mai faca sa-i treaca. Isi baga buzele inauntru, si incepea sa maraie "mmmmmmmm". L-am dat cu calgel si a fost cel mai vesel baiat pentru vreo 7 minute, apoi a luat-o de la capat. Nici ridicarile in aer care de obicei ii provocau cascade de rasete nu aveau efect. Avand in vedere faptul ca la dintele nr.3 care ne-a provocat 6 nopti nedormite, zilele erau ok, stau si ma intreb ce ma asteapta la noapte... Intr-adevar si azi-noapte a fost destul de greu. Chiar daca nu a plans, s-a foit toata noaptea si a supt tot la 3-5-10 minute cel mult. Sugea o data, de doua ori, si apoi se rostogolea gata sa adoarma. Pe cand ma lua si pe mine iar somnul, iar se intorcea la mine si cauta tzitzi...

Sper doar sa nu planga la noapte...

Sambata cu Relu

Incerc sa fiu rapida sa zbor la culcare, sa nu am cearcane kilometrice maine la nunta :D.

De ieri dupa-masa a inceput Relu sa-l ia pe pui cu el, cum am scris, la vulcanizare, spalatoria de masini, etc. Azi dimineata s-a trezit puiul devreme si Relu m-a trimis sus sa mai dorm. Ei au plecat prin cartier cu caruciorul la o plimbare matinala :D. Apoi iar l-a dus la spalatorie in urmatoarea pauza. Asa ca am apucat chiar sa ma epilez!!! Super!

Azi dupa-masa nu a dormit la tzitzi si a fost un mare marait. Mai nou suge de doua ori, apoi se impinge in mine sa mearga jos, nu mai vrea nici somn, nici tzitzi. Dar e marait de numa de somn si foame...

Asa ca, desi ploua, am zis ca mergem cu masina pana la kaufland, apoi de acolo la un aprozar din centru. Pe cand am ajuns in centru s-a facut vreme frumoasa, asa ca Relu a zis sa venim pe jos, ca merge el cu cineva mai tarziu dupa masina. Chiar daca nu aveam la noi ergo sau caruciorul. Il tinea Relu in brate. Am intrat si la kenvelo si mi-am luat niste pantaloni scurti! Super super! Am fost tare fericita! Pantalonii de dinainte de sarcina inca nu mi-s buni, si in sarcina am avut o singura pereche si mi-s putin mari. Asa ca eram chiar in criza :D.

Pe cand am iesit de la kenvelo, Relu l-a luat pe pui pe gat si am pornit spre casa. N-am facut mai mult de 100 de metri si m-a intrebat Relu "doarme puiu? Ca am impresia ca a adormit". Ma uit pe gatul lui si Alex dormea dus, lasat intr-o parte :)). Ce-o fi zis lumea pe strada de noi? :))

Am mers inapoi la masina, am vorbit tare, i-am schimbat pozitia de o gramada de ori, am trantit usi, si el nici nu deschidea macar ochii! Am ajuns acasa si l-am pus in patut. Partea proasta era ca ii venea ora la care de obicei ii e foame, si acum n-ar fi putut manca daca nu-i era somn. Am profitat putin ca s-a trezit peste o jumatate de ora mai ametit si in starea aia de somnolenta a supt putin.

Apoi seara au venit bunicii plini de dor de la Bucuresti si i-au adus multe baloane! Era el incantat, dar oricum, toata seara impingea pe toata lumea, inclusiv pe mine. Ar fi vrut doar la Relu in brate sau pe jos la gard la catei. Isi intinde mana ca o lady sa i-o pupe Lucky si rade de numa. Si daca il iei de jos incepe sa planga.

Maine va ramane cu bunicii cat noi vom merge la nunta. Planificam sa mergem imediat dupa ce ii dau sa suga, apoi peste 3 ore vin inapoi sa ii dau iar si speram sa mergem la nunta inca o pauza de-a lui dintre supturi. Om vedea. Oricum, e de bine ca e nunta de zi, si el ziua chiar la 3 ore i se face foame de tzitzi. Ca noaptea nu este regula. Cand avea 4 luni dormea dupa ultimul supt de seara si 6 ore continuu fara tzitzi. Imi faceam o gramada de planuri pentru pauza aia lunga. Acum, de obicei ma recheama la tzitzi dupa o ora fix de la masa si apoi iar dupa inca o ora...