Duminica trecuta la Cota 1000

Duminica trecuta am fost la zapada. Si cum nu am avut timp sa scriu despre asta, uite ca a trecut o saptamana si eu tot uit ce voiam sa spun.

Relu era cam satul de stat in casa, asa ca ne-a propus sa iesim. La amiaza. Alex de obicei adoarme dupa 1, deci intr-adevar daca stam dupa somnul lui, dimineata nu apucam nimic, si dupa ce se trezeste (desi doarme putin) e noapte, ca doar zilele sunt scurte. Mai era si complicatia ca eu nu apucasem sa mananc de pranz, dar mi l-am pus rapid la cutiute :D.

Decat sa stam toata ziua in casa, am fost de acord. Relu vazuse pe net ca la Cavnic este zapada, dar parca nu ne placea ideea. E mai departe, e aglomerat si cu masini, si cu schiori. Asa ca el a hotarat sa mergem la Şuior. Mai ales ca el fusese sus la Cota 1000 acu vreo 2 ani, cand s-a deschis, dar eu nu am fost niciodata.

Pe drum, pe masina, asa cum am crezut, Alex a adormit. Ma asteptam la asta, asa ca de la inceput l-am pus in Boba, sa pot iesi cu el din masina cand ajungem la destinatie. (Pentru cine nu ne citeste de mai demult, ma explic rapid: stiu pericolul, la noi se pare ca daca alegem scaunul de masina trebuie sa practicam Cry-It-Out si nu vreau. Poate cand va merge cu alte metode de lamurire va fi mai usor. Mai multe despre istoricul nostru cu scaunele de masina, in postarea aceasta de pe la jumatate.)

La Şuior deja am gasit zapada. Am asteptat sa se faca ora fixa, sa porneasca telescaunul. Pana atunci, ne-am plimbat in aerul curat de munte, prin zapada. Puiul dormea in continuare la pieptul meu.

(poate veti observa ca am un cover de la o firma concurenta :D. Mi l-am cumparat anul trecut, cand inca nici nu ma gandeam eu la Kiddy Shop, asa ca am o scuza :D)

Ca sa nu simta diferentele de temperatura, de la masina, la exterior, am procedat astfel:

- in masina l-am tinut imbracat in salopeta de zapada, data direct peste pijama-salopeta-din-aceea-overall, ca sa nu trebuiasca sa-l trezesc sa-l imbrac cand ajungeam la Suior (e doar la 18 kilometri de Baia Mare, deci am ajuns repede)

- in masina nu am pornit caldura, sa nu se incalzeasca si deci sa nu transpire

- cand am iesit cu el din masina am pus peste Boba coverul si eu mi-am luat geaca.

- cand am ajuns sus la Cota 1000 (se trezise pe telescaun), inainte sa dau coverul jos, am intrat in cabana si i-am dat, intre pijamaua overall (singura piesa vestimentara de sub salopeta) si salopeta de zapada, o bluza de polar, pentru ca era frig, si pentru ca el fusese la caldura sub cover.

- cand am coborat dupa 2 ore cu telescaunul se facuse atat de frig incat nu i-am mai dat jos polarul, ci doar am pus coverul peste Boba, in ideea ca nu mai face miscare, si deci sa nu-i fie frig.


Domnul de la telescaun foarte dragut, s-a intors in cabana sa ne aduca cele doua bonuri de la bilete, pe baza carora sus la cabana primesti o apa, o bere, un suc, o cafea, ce vrei. Am avut noroc ca era putina lume, asa ca dinainte sa se porneasca telescaunul, noi ne-am pus in el, sa nu avem emotii.

(S-a trezit piticul, leganat de telescaun. Si chiar daca a adormit in masina si acum era in frig, si nu stia unde este, s-a trezit vesel si linistit. Ce inseamna sa fie tot timpul la pieptul mamei! Ce siguranta ii da!)

Oricum, nu stiu cum urca parintii cu copii asa mici, daca nu au un SSC, in cazul nostru Boba. La gerul si vantul de pe telescaun, nu stiu daca as avea incredere in mainile mele inghetate ca pot tine un copil care se tot misca sa vada in jur. Si care poate aluneca din cauza fashurilor de la salopete. Si cum reusesti fara Boba sa te urci si mai ales sa te cobori repede pe lateralele telescaunului? Sau poate parintii fara Boba nu merg cu copiii sus la Cota 1000 :D.

In schimb asa, cu Boba si cu un cover, a fost superb, singurul lucru la care am fost atenta era sa nu ne impiedicam cu piciorusele lui in barele laterale ale scaunului atunci cand coboram de pe telescaun. Asa ca, cu 5 secunde inainte de a ma da jos, i-am ridicat picioarele si i le-am tinut in maini, sa fie in afara barelor de la scaun.

Sus ne-am jucat cu zapada, ne-am dat cu sania, ne-am plimbat, am mangaiat pisici, am facut poze. Prima ora a trecut prea repede (am mai spus ca telescaunul functioneaza la ore fixe). Asa ca ne-am mai distrat putin, chiar daca se facea deja intuneric.

Si am intrat la caldura, sa ii comandam lui Alex o mamaliga cu branza. Acasa nu a vrut sa manance nimic in ziua aceea, asa ca ne-am bazat ca de la restaurantul nou, de la efortul fizic si aerul tare si rece, va dori sa manance totusi ceva pe langa laptic.

Si chiar asa a fost, a mancat mamaliga. Pe langa laptic :D.

Ca sa facem si o scurta caracterizare a complexului, cabanele par din exterior foarte frumoase, foarte confortabile. Aerul curat, nu ajunge nici o masina acuma iarna acolo. Vara mai poti, daca ai o masina de teren foarte puternica. Lume foarte putina. Pe afara deloc, deci cei care au mai urcat, au mers direct la restaurant. M-a impresionat cladirea principala, cu restaurantul. Tot tot tot e din barne de lemn, inclusiv toaletele, care sunt moderne si foarte curate. Chelnerii foarte prompti si draguti. (Cand am ajuns sus cu telescaunul, am intrat in restaurant doar sa ii mai dau lui Alex polarul, deci l-am dezbracat si l-am imbracat la o masa, ne-am pus acolo toate lucrurile, dar nu ne-au deranjat, si nu s-au enervat, chiar daca au vazut ca nu stam sa comandam nimic, ci iesim afara apoi la zapada). Si, cel mai important pentru noi, in restaurant si in baie si peste tot, fumatul este interzis! Asa ca voi ajunge sa recomand cabana de sus de la Cota 1000 tuturor familiilor cu copii. Si tuturor oamenilor care vor atunci cand mananca ceva sa nu inghita si tone de fum (nici cand eram fumatoare nu puteam sa mananc in fum, deci restaurantele in care se fumeaza mi se par ingrozitoare).

Peste inca o ora am coborat.

Alex a atipit putin in drum spre casa :). A fost o zi tare frumoasa! Multumim, tati de Alex, sa ne mai duci! Chiar daca eu si Alex suntem mai lenesi de felul nostru :D.