De azi a capatat curaj si paseste foarte mult in lateral tinandu-se de canapea/masa/etc. In plus, vrea sa treaca de la un obiect la altul, chiar daca asta inseamna si rotire la 180 de grade. Si daca nu-s pe faza cade, ca normal ca nu poate sta inca in picioare fara sa se tina. Dar de azi l-a apucat curajul.
De cateva zile face crize mari daca ii iei ceva din mana sau il iei de unde vrea el sa stea. Striga, tipa, zice "mam" foarte nervos, se uita la mine urat (sunt sigura ca ma injura :)) ), ma loveste, se scutura tot si isi curbeaza spatele. Situatia deocamdata e chiar distractiva. Dar e exact tipul de copil ce il voi vedea mai tarziu dandu-se de pamant in magazine. Si eu care tot timpul credeam ca acei copii au o problema de educatie... pai ce am gresit eu in educatia lui pana acum? Ca si ai mei au ramas surprinsi, si doar aici au fost de fata, au vazut cum il cresc, cu dragoste si multe povesti si explicatii. La fel m-au crescut si ei pe mine. Deci e clar alt motiv, ori alimentatia noastra din ce in ce mai chimicalizata, ori mediul in care traiesc acum copiii (telefoane, calculatoare, televizoare, si alte cauzatoare de zgomote), ori faptul ca si noi suntem toti mai agitati decat erau parintii nostri pe vremuri.
Sau ma iau dupa medicii din strainatati :D care spun ca asta e semn de inteligenta, ca isi dezvolta personalitatea. Inseamna ca eu eram mai docila si mai prostuta :)).
Oricum, cand a inceput manifestarea asta a lui il puteam face sa uite destul de usor, daca faceam altceva, dar acum nu mai pot, tot acolo se trage, la ce nu vreau eu sa-l las.
Tot azi am avut o dilema cum sa fac cu somnurile lui. El doarme mai putin de 9 ore pe zi. Chiar si eu as dormi 10 numai noaptea :D. Suge tzitzi la 3 ore. Pe vremuri adormea la fiecare supt, chiar daca dormea numai 10 minute. Acum tot la al doilea supt nu mai adoarme, deci de fapt adoarme la 6 ore. Dar asa, pe la 4 ore si jumatate e foarte somnoros si foarte rau! E clar ca ar dormi.
Deci de fapt daca nu mai adoarme la 3 ore, ar fi trebuit sa il pun sa adoarma la 4 ore, 4 ore si jumatate. Problema mea a fost ca:
- el nu prea suge daca nu-i e somn, deci daca la 4 ore jumate l-as pune la somn, pe cand se fac 6 ore nu ar mai suge...
- el nu adoarme decat scuturat in brate, deci pe langa 5-6 "plimbari" de vreo jumatate de ora pe zi (de la alaptat), as mai adauga 2 pentru somnuri in afara programului de supt. Oricum imi era destul de greu, acuma sa-mi mai ingreunez munca? Acuma seara a durat 50 de minute adormirea lui, cu tzitzi si scuturat. Si acum in loc sa-mi scot din "sportul" asta, sa mai adaug 2 ture?
Cand l-a apucat azi somnul si era asa intre mese, l-am pus in patut si am inceput ba sa-i citesc o poveste (desi stiam ca se enerveaza la culme ca nu poate ajunge sa rupa cartea), ba sa-i cant cum ii cant cateodata la supt, ba sa-i shshhhh-iesc cum ii fac cateodata la supt, ba sa-l mangai, etc. Nici o secunda nu a stat culcat, s-a ridicat in picioare si o perioada s-a jucat, apoi cand a vazut ca eu tot acolo il las, in patut, s-a enervat. Relu radea de mine de numa cum m-am apucat eu de citit povesti la copil :D.
Azi l-am si tuns, pentru a treia oara! Prima data cand l-am tuns, la 6 luni, a fost ok, a doua oara a facut scandal, de l-am lasat freza fanta o perioada pana cand ne-a lasat sa il terminam de tuns. Iar acum, parea speriat si curios de masina de tuns, trebuia tot timpul Relu sa-i arate ceva nou prin baie, sa-i cante, sa se joace, ca sa-i distraga atentia. La sfarsit nu prea a mai avut rabdare.
Featured Article: What is Unschooling?
Acum o zi
Of, mai Raluka, cand citesc cum va mai chinuiti cu somnul si alaptatul, mi se rupe sufletul, pe cuvantul meu de onoare. Probabil ca ai mai incercat: sa ii dai sa suga culcat, langa tine. Nici la noi nu merge intotdeauna, insa ma mai si surprinde cateodata. Poate, poate incepe sa mearga si la voi asta.
RăspundețiȘtergereEsti tare draguta cum incerci tu sa descoperi cauzele comportamentului lui Alex (asta imi aduce aminte de Buni a mea, de fiecare data cand face Ana ceva nou, sigur a auzit-o sau a vazut la Buni chestia cu pricina... :))). Eu cred (te rog lasa-ma sa imi dau cu parerea, ca stiu a face asta cel mai bine :D) ca e o simpla etapa in dezvoltarea sa asta cu nazurile si certatul si arcuitul.
This, too, shall pass!
Va pup! Sa aveti o saptamana minunata!
Raluca, din ce am inteles crizele astea de personalitate incep acum si tine pana pe la 2 ani-2 ani jumate. Asa ca inarmeaza-te cu rabdare, umor si idei inovative ca sa potolesti copilul:d. La noi au aparut pe la 11 luni (picea mea are 1 an si 3 luni) si cel mai urat e in parc, cand face o pasiune subita pe jucaria altui copil. Sincer eu n-am descoperit alta solutie decat sa o iau pe sus de acolo si sa o duc in alta parte ca sa se calmeze. Cand vrea neaparat o anumita jucarie, orice alta distractie nu pare sa o distraga. Poate la voi o sa fie mai simplu, poate gasesti o solutie. Eu m-am resemnat ca asa e ea, cu muuulta personalitate si foooarte indepententa. Deja.
RăspundețiȘtergereCu somnul nu te pot ajuta. Andreea adoarme dimineata in carucior, plimbata pe niste dale de piatra in parc. Adica zgaltaita rau de tot. Iar la pranz adoarme singura in patut.
raluca ai citit totul se intampla inainte de sase ani?" E o lectura interesanta, imi tot propun sa citesc si nu mai reusesc, blogurile astea ;D.
RăspundețiȘtergereEu vreau sa vad mutra lui Alex peste vreo 15 ani, cand va trece de la mica la marea dolescenta si va citi cate faceai tu ca el sa se simta bine. :)
Nu nu crizele tin pana dupa trei ani,la unii copilasi chiar si mai mult.
RăspundețiȘtergereCum cresc,cum devin mai greu de stapanit din diferite cauze.Ma rog,cele mai frecvente sunt imposibilitatea de exprimare/comunicare si de aici porneste frustrarea.
Rabdare,foarte multa si toleranta!
Nela, multumesc mult! Incerc destul de des sa-i dau culcat, mai ales cand imi e tare somn :D. Dar daca e treaz nu vrea. Nu plange, din contra, se distreaza ca il pun in pat si se rostogoleste. Maraie doar daca eu il rostogolesc inapoi la san :D. Doamne ajuta sa-i treaca repede. Te pup cu drag!
RăspundețiȘtergereRoxana, pai trebuie multa rabdare, mai ales cu privirile dezaprobatoare ale celor din jur. Ai zis bine, rabdare, umor, idei... Multumesc mult!
Zoozie, am cartea electronica, dar nu am citit-o, n-am stiut daca e buna. Ca m-am saturat sa incep sa citesc carti doar ca sa ma enervez pe sfaturi de genul lasat sa planga ca sa se invete sa adoarma singur sau sfaturi de trecut pe biberon de la 6 luni... Deci zici ca asta merita citita!
Sabina, multumesc mult ca vii cu sfaturi din experienta mai indelungata! Si sa stii ca te voi deranja pe viitor cu sfaturi mai in amanunt cum sa tratez crizele astea, ce ar trebui sa fac...
Eu recunosc ca am crezut ca va fi de acuma din ce in ce mai usor :D.