Toxoplasmoza - ganduri

Am fost intrebata ce simt eu, ce intuiesc. Eu recunosc ca ma asteptam ca aviditatea sa fie ok. De cand am fost la Satu Mare la recoltarea analizelor, mi-am scos total din minte boala, m-am relaxat si m-am simtit bine, eram sigura ca aviditatea imi va arata exact ceea ce simt, ca totul e ok.

Am mai spus-o de multe ori, stresul cel mai mare il simteam ca este faptul ca voi fi pusa sa aleg, pusa sa aleg intre medici, pusa sa aleg intre tratamente, si mi se pare o alegere foarte dificila, cu posibile consecinte negative oricum ai lua-o. Daca faci tratamentul fara sa fi fost nevoie (pentru ca procentul celor care iau boala de la mama in primul trimestru este foarte mic, sub 10-15%, si inca nu stim sigur daca eu am toxoplasma acuta), iti distrugi si tie, si bebelusului, si copilului alaptat flora intestinala, imunitatea, poate si ficatul oricum sensibil... Si cine stie ce consecinte negative or afla astia peste cativa ani ca are si spiramicina asta, ca doar ei afla destul de tarziu... Daca nu faci tratamentul, si bebe se naste cu malformatii, te invinovatesti toata viata, desi nu ai cum sa stii ca raul oricum nu e deja facut.

Si in continuare cred, cand sunt intrebata ce as alege, ca totul e bine, eu simt ca e bine, trebuie sa fie bine. Mi-am dorit atat de mult, dupa sarcina stresanta cu Alex (in care mi se spunea constant ca voi pierde copilul) sa am acum o sarcina relaxata... Dar acum stresul din sarcina cu Alex mi se pare infim, pentru ca era evident ca a inceput sa scada de la inceputul trimestrului 3, cand mi-am dat seama ca sansele sa am un copil sunt din ce in ce mai mari. Dar acum? Acum daca aceste analize de la Bucuresti nu ies bine, va anunt ca intru in mod oficial in cea mai mare depresie a vietii mele. Stiu ca am primit comentarii si incurajari de la femei puternice care au trecut cu bine prin toate astea, stiu ca sunt mame minunate care suporta greutati mult mai mari, si boli mai infricosatoare ale copiilor, imi cer scuze tuturor ca sunt atat de slaba si ca poate jignesc cu lamentarile mele...

Dar perspectiva unui tratament medicamentos ma sperie. In ultimii 14 ani eu am luat antibiotic o singura data, cand mi-au fost scoase cele 4 masele de minte "dintr-o lovitura", iar Alex niciodata, deci chiar pun pret pe evitarea antibioticelor, si sa stiu ca bebe mic va primi din uter si ca Alex va primi 5-6 luni din lapte ma supara tare. Dar asta nu e tot necazul meu, ci faptul ca citesc ca va trebui toata sarcina sa imi fac analize (probabil la Bucuresti), sa nasc poate intr-o clinica unde se pot face astfel de analize la nastere bebelusului (mai mult ca sigur nu exista in Baia Mare, ii suspectez ca nu ar putea nici sa faca o ecografie transfontanelara), si cu copilul sa merg regulat la medici si la analize, mi se face rau la gandul asta. La stresul pe care l-as avea de fiecare data cand as primi rezultatele, si nu as avea curaj sa ma uit peste ele... Si atentie, ma refer strict la situatia in care trebuie facute investigatii pana pe la 5 ani si copilul e sanatos! Nici nu ma gandesc cum o sa cad de tot psihic daca bebe mic e chiar afectat tare :((... Mi se face rau sa stiu ca cu Alex nu am ajuns niciodata la spital, si nici macar la medicul de familie (a venit o data acasa, cand am chemat-o). Eu care ma gandeam ca in prima sarcina am fost panicata, mi se intarea burta la orice mic efort, la orice drum de 1 km cu masina, iar acum pot face orice, si am o sarcina mult mai sanatoasa din punctul asta de vedere, si speram sa o pot trai la maxim, sa ma relaxez (cat e posibil cand ai un toddler, dar ma refer la relaxare psihica, nu fizica), sa pot sa savurez ultimele luni in care sunt numai cu Alex, sa mergem in concediu (ca in fiecare zi ne spune cat i-a placut in Grecia si ca vrea iar), sa fiu mai zen decat data trecuta... In loc sa citesc carti despre cum sa-i faci baie pruncului si cum trebuie imbracati, acum sa citesc despre alaptarea in sarcina si in tandem, sa citesc despre rivalitatea dintre frati, sa citesc despre nasteri naturale, sa citesc lucruri frumoase si emotionante... Asta mi-am dorit, poate am fost prea orgolioasa sa sper... Si tot din sperante desarte a facut parte si visul de a-l creste pe bebe mic cu sufletul mai impacat decat pe Alex. La Alex am fost, probabil ca orice mama la primul copil, super panicata, stresata, obosita, il comparam continuu cu alti copii. Mi-am dorit atat de mult acum sa ma las doar purtata de iubire si sa-l cresc pe bebe mic de la inceput cum imi vine, cum vrea el/ea, fara nici un stres.

Daca as fi pe o insula pustie doar eu cu Alex si burta, as alege de acum sa nu fac nici un tratament, pentru ca am vazut cat de rau ma simt fizic cand ma intersectez cu orice e legat de medicina alopata. Si am vazut cat de bine ma simt daca ma inconjur doar cu frumos, cu zen, cu muzica, cu liniste, cu bucurie si veselie, si joaca de copil, si pupaceli de Alex... Si dovada sunt chiar eu, doctorii mi-au facut de-a lungul vietii mai mult rau decat bine. Si ce am ales cu intuitia si cu informarea mi-a facut numai bine. Dar acum nu ma simt asa puternica sa decid eu pentru alta viata de om, ceva ce ar putea avea consecinte negative. Poate ca eu m-as putea ierta, dar Relu si parintii mei, si toti cei din jur sigur nu ar face-o. Desi, cum am mai zis si in alte dati, atunci cand mi-am ascultat intuitia nu am dat gres niciodata.

Doamne ajuta sa nu fie cazul sa imi consult intuitia. Doamne ajuta sa fie bine analizele de la Bucuresti. O sa revin cu alte postari in care vreau sa povestesc cum a fost la medic, cum a fost drumul, tot ce imi amintesc.