duminică, 17 iunie 2012

Spiramicina (rovamycine) in alaptare


Chiar daca nu iau tratamentul, totusi in aceste saptamani m-am interesat de posibilitatea de a lua antibioticul spiramicina (rovamycine, provamicina, rhodogil), si ce impact ar avea asupra laptelui ce i-l dau lui Alex.

Pentru cine a aterizat aici cautand pe google daca poate alapta in continuare luand medicamentul, trebuie sa fac un mic rezumat, pentru ca inseamna ca nu ne cunoastem. Spiramicina (rovamycine) este tratamentul standard pentru toxoplasmoza de sarcina (daca ea a fost diagnosticata corect, mare atentie, si cititi comentariile de la postarile anterioare, pentru ca IgG pozitiv + IgM pozitiv nu inseamna toxoplasmoza acuta, IgM poate ramane pozitiv intre 12 luni si toata viata dupa infectare). Pe google, la o cautare simpla, eu am gasit doar prospecte ale medicamentului care spuneau ca nu e recomandat in alaptare, pentru ca trece in laptele matern. (Probabil stiti ca atunci cand ne referim la medicamente si alaptare ne gandim daca trece in lapte, in ce cantitate trece, etc, nu toate medicamentele ce le luam noi reusesc sa patrunda prin canalele de lapte.)  Asa ca m-am speriat putin, ca oricum Alex si inainte era super lipit de mine, acum in ultimele saptamani cu atat mai mult, ca m-a vazut ingrijorata. E atat de scump, cand ma vede afiseaza un zambet fortat, de poza, si spune “hai sa zambim!”. E evident ca nu m-a vazut zambind in ultimele saptamani si nu i se pare normal. Asa ca nu as fi vrut sa il traumatizez cu o intarcare fortata si brusca.

Am inceput cautarea mai asidua pe site-ul LactMed, unde nu am gasit nimic, nici cu denumirea comerciala, nici cu substanta activa.

Am primit apoi un link de medicina alopata in care se spune ca inca nu s-a descoperit ca nu ar fi ok in alaptare. Dar, recunosc, ca faptul ca peste tot scria ca ajunge in lapte nu ma linistea deloc. Adica degeaba citesc apoi ca nu e o problema, ca nu e interzis sigur si concret in alaptare. Pentru ca poate ei se refereau la o administrare de cateva zile, cum se face la orice antibiotic. Insa sa-i dau prin lapte copilului meu timp de cateva luni zilnic antibiotic nu mi se parea ceva sanatos. Desi e evident ca si vacile sunt tratate zilnic, preventiv cu antibiotice, si bem lapte de la ele, dar totusi...

Stiti ca e-lactancia.org are si traducere in limba engleza?  Acolo am aflat urmatoarele despre spiramicina (nu ma lasa copy-paste, asa ca am facut poza)


O alta prietena apropiata a scris unei organizatii intrebarile mele, si a primit urmatoarele doua raspunsuri:

“Hola
Si es seguro para el feto..., porque tendria que no serlo para el niño mayor???. Salvo que la madre tenga contracciones por otra causa. No veo la contraindicacion
El Macrolido en cuestion es de riesgo 1.

saludos
patri

--
Dra Patricia Miriam Barrios Skrok

IBFAN ARG - PMI - SAP - Red IberBLH”



“De acuerdo con Patri, este antibiótico es compatible con la lactancia. Riesgo 1
Ale

Dra. Alejandra Marina Mercado”


Tot in 1 iunie, cand aveam eu stresul asta, inainte de a porni spre Bucuresti, i-am scris lui Jack Newman. Cine nu stie cine e Jack Newman inseamna ca ori a avut noroc si a putut alapta fara sa invete de la el pozitii de alaptare si idei de rezolvare a problemelor, ori nu a reusit sa treaca de probleme, si atunci mai bine ar fi auzit de el... Aici aveti detalii despre cum ii puteti scrie o intrebare, sa fie scurta si la obiect, si ce informatii sa contina.

I-am scris scurt astfel: (chiar in seara anterioara un ginecolog imi spusese ca pierd vremea si trebuie spiramicina urgent)

I am 15 weeks pregnant and breastfeeding and may have toxoplasmosis. My older son is 2y 8m old. He is quite attached and would suffer tremendously if I would suddenly wean him. While the doctors are still investigating, they want to put me on a Spyramicin (Rovamycine) treatment. They want me to wean my son tomorrow and start the treatment, they say it is forbidden in breastfeeding. Please tell me if it really is bad for my older child through milk. I am from Romania, Europe. Thank you!

Dupa cateva ore, Dr. Jack Newman mi-a raspuns!!! (uau) Scrie in mail ca nu am dreptul sa public undeva informatiile, asa ca nu voi da copy paste, ci le voi interpreta doar. Spiramicina are o greutate moleculara de peste 800. Daca greutatea moleculara a medicamentelor este peste 600-800, sunt sanse foarte mici ca substantele sa ajunga in lapte. Deci chiar daca ajunge ceva in lapte, cantitatile sunt infime. Asa ca si el considera ca pentru copil e mai sigura alaptarea in continuare, cu posibile cantitati infime de spiramicina in lapte, decat intarcarea fortata de pe o zi pe alta.


Partea buna este ca in discutiile ce le-am avut cu mai multi doctori in acele zile nebune, am spus la 4 doctorite infectioniste (2 Cluj, 1 Tg-Mures si doamna doctor Cretu din Bucuresti) ca alaptez si ca ma ingrijoreaza spiramicina. Si dupa ce m-au intrebat ce varsta are copilul meu, nici una nu s-a oripilat, nu m-a certat, nu m-a ironizat, ca alaptez in timpul sarcinii un copil de 2 ani si 7-8 luni, si ca nu as vrea sa-l intarc. Este un mare soc pozitiv, de la pediatre care cand aflau ca nu mananc carne imi spuneau ca e obligatoriu sa-i dau lapte praf, la o luna-doua de la nastere, pentru ca n-am de unde eu sa-i dau suficiente proteine, de la pediatre care imi recomandau suc de portocale de la 2 luni, de la endocrinologi care imi spun ca trebuie sa-l intarc la 6 luni, ca oricum laptele mamei de la 6 luni e doar apa, de la medici care se oripileaza cand aud ca alaptezi un copil peste 6 luni, de la medici care recomanda intarcarea cel putin temporara atunci cand bebelusii au diaree (?!). Deci recunosc ca am avut surprize placute din punctul asta de vedere. Si toate cele 4 au spus ca ele considera ca daca acest medicament se considera sigur pentru un embrion si un fat, de ce ar fi grav pentru un copil de aproape 3 ani, cat ajunge in sistemul lui. Nici una nu mi-a recomandat intarcarea. Asa ca daca aveti dileme de a continua alaptarea cand trebuie sa luati spiramicina, sa stiti ca nu e atat de riscant.

7 comentarii:

  1. Raluca, voiam sa iti trimit aprecierea mea. Desi treci prin niste momente grele, nu ai renuntat sa imparti cu cititorii tai informatii pretioase pe care le-ai obtinut.
    Sper sa primesti inapoi toata energia pozitiva de care ai nevoie!
    Sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ralu, nu stiu exact in ce saptamana esti, dar eu de prin saptamana 20 nu prea mai am lapte (eu estimez ca produc 5 ml de lapte pe zi maxim), deci si daca ar trece ceva in lapte, la Alex ar ajunge ff putin laptic. Eu sunt acum in saptamana 27 si Ana suge in gol cu drag si spor. Sper sa aiba rabdare si sa mai vrea sa suga pana nasc, sa simta ca nu a asteptat in zadar:P Totusi, noaptea s-a hotarat ca nu mai merita sa se trezeasca pt cat primeste, asa ca acum doarme toata noaptea (nu ca m-ar fi deranjat trezirile pt alaptat dar totusi in timpul sarcinii de la durere ma trezeam si eu). Ideea e ca pana se hotarasc medicii, organismul tau o sa rezolve problema de la sine:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am avut foarte putin pana in saptamana 16, si acum s-a inmultit. Insa avem alte probleme :)), va trebui sa scriu o postare, ma deranjeaza foarte mult modul in care suge. De la durere imensa am ajuns la ceea ce expertii in lactatie numesc "aversiune". Si nu e constienta, adica eu vreau sa suga, dar ma gadila intr-un fel total inconfortabil, imi vine sa ma ridic, sa ma intind, e greu de explicat...

      Ștergere
    2. Si eu simt la fel, cand ma doare tare incerc sa ma conving ca daca am indurat pana acum, mai pot indura inca 3 luni. Eu am impresia ca nu mai prinde asa bine mai ales ca nu-i mai vine laptele ca inainte si suge mai degraba asa cum sug copiii suzeta, ceea ce nu e ok pt san. Si mai am impresia ca atinge sfarcul mult mai mult cu dintii fata de cum o facea inainte. Of, nici lor nu le e usor!:)

      Ștergere
  3. Salut! Am citit si postul tau anterior si este mai mult un raspuns pentru temerile tale per ansamblu. Si eu am avut doua sarcini foarte, foarte dificile, tot din punct de vedere psihic. La prima - toxoplasmoza, apendicita (operatie in luna a 6-a cu anestezie totala) si bagat in toti sperietii ca bebe are raportul dintre ventriculii intracranieni si masa craniana prea mic. La a doua sarcina am facut varicela, triplul test mi-a dat risc major de sindrom down (am facut amniocenteza) si iarasi treaba cu ventriculii. Si desi am aflat ulterior ca, de fapt, nu aveam de ce sa-mi fac probleme in privinta ventriculilor, celelalte probleme au fost reale si potential periculoase.
    Am doua fete (aproape 4 ani prima si 6 luni a doua) absolut minunate, fara niciun fel de problema. Ba mai mult, cea mare este si extrem de inteligenta (la cea mica este inca prea devreme sa ne dam seama).
    In ceea ce priveste toxo, mi-am facut aceleasi analize pe care le-ai facut si tu (la Giulesti). La momentul acela nu s-a pus problema niciunui fel de tratament, dar iti spun sincer ca l-as fi facut. Mai multi doctori mi-au spus ca cel mai probabil daca as fi facut toxo cu bebe, s-ar fi produs avort spontan. O fi, n-o fi asa, nu stiu... Iti spun doar din experienta mea.
    In legatura cu amniocenteza, am vazut ca ti-e tare teama de riscuri. N-a fost nicio fericire ca a trebuit s-o fac, dar riscurile nu sunt totusi asa de mari. In aceeasi zi am cunoscut o tipa aflata in aceeasi situatie ca mine, cu care am pastrat legatura, si nici ea n-a avut nicio problema. Dupa amnio, am primit un tratament cu antibiotic, antispastice si niste ovule, parca. Eu nu am luat tot tratamentul acesta, pentru ca mi s-a parut prea mult si am fost in regula. Tipa cealalta l-a luat absolut pe tot, si a fost si ea in regula.
    Nu stiu daca te ajuta acest comment, dar eu sper sa-ti imprime putin optimism. Desi am avut o multitudine de probleme, am luat tratatamente si am efectuat o serie de proceduri, copii sunt ok.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc mult pentru povestea ta! E incredibila! Ce ma bucur ca ai doua fete sanatoase!

      Amniocenteza cred ca nu se pune in discutie pentru ca oricum nu mai am ce face cu ce s-a intamplat. Avort nu as face. Dar da, riscurile amniocentezei exista, medicamentele iarasi, si cred ca trebuie si stat putin la pat, lucru aproape imposibil cu alex langa mine :)). Multumesc mult din nou! Mi-ai dat putin optimism, sa stii!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...