Despre violenta in maternitati

Alaltaieri a fost ziua internationala de lupta impotriva violentei asupra femeilor. Pe langa situatiile la care ne gandim imediat, s-a mai pus problema violentei din maternitati. Cel mai mult ma intristeaza ca am ajuns sa ni se para normal orice ni se intampla intr-o maternitate, nu credem ca e un abuz. Nu as putea sa exprim eu mai bine decat Ana Maita lucrul asta:

http://www.feminism-romania.ro/index.php/presa/editoriale/665-stop-violentei-asupra-femeilor-in-maternitati.html

Ieri si Paula a dat un film pe tema asta, si culmea ca din ce vad eu, asta ar fi nasterea cea mai “normala si frumoasa” de la noi. Nu vad injuraturi, nu vad jigniri pe fata. Doar lipsa de respect pentru mama si lipsa de respect pentru optiunile ei:

http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2011/11/pentru-sensibili-nu.html

Si Paula chiar are cu ce sa compare, pentru ca la ea am citit prima poveste in limba romana despre un VBAC (nastere naturala dupa cezariana) acasa, deci cum ar spune americanul care iubeste acronimele, HBAC. O poveste emotionanta, plina de VIATA:

http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2010/04/un-asa-fost_19.html

Eu pot doar sa compar cu nasterea lui Alex: http://alexcreste.blogspot.com/2011/08/despre-alegerea-maternitatii-unde-am.html (link in care nu povestesc despre nastere in sine, ci despre faptul ca am ales sa merg la privat tocmai ca sa am niste optiuni si putin putin respect). Dar tot am primit o apasare pe burta, tot mi s-a facut epiziotomie, tot mi s-a spus cand sa imping, chiar daca nu imi venea, tot am fost tintuita pe spate, tot nu mi-a fost dat pe piept copilul, tot mi s-a facut chiuretaj si mi s-a dat oxitocina, chiar daca ii spusesem doctorului de multe ori inainte ca nu vreau nimic din toate astea.

Sau pot sa citesc o multime de povesti de nastere de pe forumurile de copii de la noi, care mai de care mai infricosatoare pentru mine (desi de multe ori mamicilor li se par normale epidurala, epiziotomia, perfuziile, tragerea placentei, disparitia copilului cateva ore....). Si apoi sa privesc cateva filme cu nasteri acasa, si sa ma gandesc ce fericire si implinire simt mamele acelea...

Sau pot sa compar cele doua nasteri ale unei prietene dragi. Prima nastere a avut-o chiar in aceeasi zi cu mine. In Romania. A doua zilele trecute, in Franta. Chiar daca si prima nasterea a fost naturala, iar mamica a trait din plin lucrurile pozitive, ignorandu-le pe cele negative putine, pentru ca e o luptatoare, nici nu se compara cu faptul ca acum in Franta a simtit cu adevarat experienta nasterii. Experienta de care suntem lipsite total noi, aici, in Romania. Ni se pare doar o trauma, in loc sa o consideram o implinire.