Despre avorturi

Uite ca si daca pe ordinea de zi la scris pe blog erau alte prioritati, simt nevoia sa scriu despre ceva ce m-a afectat foarte tare vineri seara. M-a afectat asa de tare incat nu am putut dormi nici din acest motiv, nu numai Alex a fost de vina...

Va avertizez de la bun inceput sa nu intrati pe linkurile care le voi da, daca nu va simtiti in stare sa priviti niste imagini terifiante.

Am citit deci vineri seara acest blog: http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/. Povestirea asociata imaginilor iar e foarte emotionanta, chiar daca e fictiva. Te atinge in mod evident modul in care povesteste presupusul embrion. Pozele sunt foarte profesionist facute, deci nu e o bataie de joc acea postare. Dupa cate am inteles in poze e vorba despre un fat de 8 saptamani avortat. 8 saptamani inseamna ca mama abia si-a dat seama ca e gravida, si a facut programarea rapid la doctor. 8 saptamani inseamna pentru multi oameni doar o adunatura de celule, mai ales ca la noi la orice cabinet ginecologic se face avort pana la 22 saptamani fara probleme. Uneori se poate si dupa aceasta varsta.

Consider ca toata lumea ar trebui sa vada acele poze, ca sa stim ca la 8 saptamani avem o mica vietate in uter! Si ca un avort chiar si la aceasta varsta e o crima.

Am tot auzit motivatia aceea cu "e dreptul fiecareia, nu pot obliga eu omul sa faca copii". Eu consider ca in momentul in care ai ramas insarcinata ai o responsabilitate si ti-o asumi. Altfel am putea sa spunem si dupa ce se naste copilul, daca parintii nu se simt in stare de o asemenea responsabilitate, sa-l omoare, nu? Cine hotaraste totusi cand devine acel fat o vietate? La 6 luni? La 8 luni? Doar cand se naste?

Am mai auzit motivatia cu "drepturile femeilor". Dar, vorba supravietuitoarei unui avort, uite ca ea e tot femeie, de drepturile ei cine avea grija??? Daca nu ati vazut filmuletul, va recomand cu caldura. Chiar daca pe multi ii supara modul asta de speech, eu m-am obisnuit deja. Americanii vorbesc asa fie ca e o tema politica, de religie, sau de alimentatie. Asa sunt ei si incerc sa vad ce vor sa-mi transmita dincolo de modul de expunere.

La blogul dat initial, cel cu pozele, am citit si cateva comentarii. Astfel am ajuns la un filmulet foarte vechi si probabil greu de urmarit din cauza imaginii proaste calitativ. Dar v-as recomanda sa incercati.

Si foarte foarte mult m-a afectat filmuletul de aici: http://www.strigatulmut.ro/. La un moment dat este aratat un avort la ecograf. Adica in timpul unui avort s-au inregistrat imaginile de pe ecograf. La montaj, cand au privit imaginile, chiar si cei implicati au fost atat de afectati incat viata li s-a schimbat. Femeia era o feminista sustinatoare a avorturilor, si dupa ce a vazut filmul nu a mai amintit de avorturi niciodata. Si nici acel doctor ginecolog nu a mai vrut sa faca niciodata avorturi. Pentru ca imaginile sunt infioratoare. Chiar daca sunt pe un monitor alb-negru si trebuie sa privesti cu mare atentie. Se vede clar cum "bebelusul" incearca sa scape de moarte, se vede cum se zbate, se vede cum "fuge" de chiureta, se vede cum il doare infiorator, se vede cum striga!!! Isi deschide gura si striga de durere si de neputinta de a se apara (de aici si numele filmului, Strigatul Mut)! De a se apara atunci cand el se afla in uterul mamei lui, a celei care ar trebui sa faca tot posibilul sa il apere si sa-l protejeze!

Mi-am amintit acum cu ochii in lacrimi partea aceasta de poveste de pe blogul dat initial:

"...as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…"

Filmele astea americane oripileaza si prin alt aspect. In SUA pana la Clinton (daca nu ma insel) erau permise avorturile la orice varsta a sarcinii. Adica daca la 7-8luni te hotarai ca vrei avort, acesta se facea ori prin otravirea fetusului si nastere vaginala provocata, ori prin cezariana. Prin otravire macar murea repede. Prin cezariana il scoteau viu si il aruncau intr-o galeata unde era lasat sa moara, sau sufocat, sau omorat in orice alt mod. Nu, asta nu se intampla acu o mie de ani, ci in perioada asta in care traim noi!

Dar apropo de "o mie de ani", chiar as fi curioasa cum s-a ajuns la ideea aceasta de a-ti omori copilul cand e inca in tine, si cine a facut-o legala? De cand se practica avorturile si de cand sunt considerate normale? Tare cred ca e vorba doar de ultimele decenii...

Poate ca inainte sa ma informez mai mult as fi zis "e dreptul femeii sa decida, e viata ei". Dar acest raspuns ar fi fost dat doar din lipsa de informare, pentru ca nu as fi stiut ce inseamna de fapt un avort, ca se omoara o viata, si se distruge corpul femeii. Asta apropo de drepturile femeii, de cand e asta un drept, sa iti ciopartesti trupul?

Si nu, inca n-am zis nimic de Dumnezeu, pentru ca sunt sigura ca asta e la mintea oricui deja...

Am dat acest link, cu blogul cu pozele, si pe Facebook. Si am primit niste comentarii care as vrea sa le postez si aici, pe mine m-au emotionat mult. Sper sa nu le deranjez pe fetele care le-au scris. Cititi-le cu atentie:

R.U.: "offff, am citit, am privit si am plans pt copiii care nu au ajuns nicodata in bratele unei mame care sa ii stranga la piept si sa ii iubeasca."

Eu: "Doamne, e ingrozitor... toata lumea spune despre drepturile femeii, dar unde sunt drepturile lor? Ca sa nu mai zic ca am intrat pe un link dat la comentarii http://www.youtube.com/watch?v=4Ds2KgUE11M&feature=related unde am aflat cat sufera bebelusii cand sunt avortati! Da, sufera mult fizic! Si apoi am mai intrat si aici http://www.strigatulmut.ro/ unde este un avort "filmat" prin ecografie abdominala... Offf Doamne, cum ne mai rabzi? Oare cum au ajuns mamele sa isi doreasca sa isi omoare copiii?"

Eu: " Deci la strigatulmut.ro nici nu ma pot uita pana la final :(((( Doamneee, copilul ala isi deschide gura sa planga, sa strige, sa o strige pe mama lui sa-i sara in ajutor!!! Se zbate!!! Cum poate o mama sa isi omoare copilul nu inteleg :(((. Sunt devastata. Nu ma pot opri din plans... Pentru sutele de mii, milioanele de copii omorati astfel ZILNIC..."

S.D.M.: "Fetelor, eu nu ma pot uita. Am vazut multe la viata mea, dar uite asta, refuz sa vad. Nu pot, mai, nu pot! mi se pare cumplit numai din ce povestiti voi...Doamne, ce trist"

Eu: "D, nu te uita... astfel de imagini si filme ar trebui sa fie obligati sa vada doar oamenii care sunt hotarati sa faca un avort... Noi degeaba ne consumam aici ca oricum nu putem schimba nimic...

Eu: "Acum am vazut ca nu s-a tiparit tot mesajul ce-l scrisesem cand am dat linkul. Am vrut sa zic ca atunci cand eram insarcinata cu Alex si ii citeam mamei mele in fiecare saptamana evolutiile, stiu ca ea a ramas uimita. Femeile pe vremuri credeau ca pana pe la 3 luni embrionii sunt doar niste celule pe acolo. Nu i-a venit sa creada ca de la 6 saptamani avea activitate cardiaca!!! A zis ca daca si pe vremuri s-ar fi stiut asa ceva, sigur ar fi fost mai putine avorturi."

Eu: "Ei acum cu atat mai mult as spera ca daca mai multe fete tinere ar vedea aceste imagini si filme, ar fi mai hotarate sa nu faca avort niciodata..."

S.D.M.: "Da, clar! asa ar trebui sa se intample! Sa-i implante intr-un scaun si sa-i oblige sa vada."

O.K: "Recomand si http://vreausaaflu.ro/ unde explica frumos cum evolueaza copilul intrauterin si povesteste si despre metodele de ... you know... omorare."

O.K.: "Tot acolo zice ca din saptamana a 4-a ii bate inima."

O.K.: "Iar in privinta avortului, e un subiect cam tabu... pentru ca multe femei l-au facut si multi barbati au indemnat la asta... dar se pune prost problema. Intrebarea nu este "sa am sau sa nu am un copil" (cand e deja insarcinata) ci "sa omor sau sa nu omor."

S.S.: "Cutremurător...nu mi-am imaginat că e chiar aşa. Imaginile te lasă fără cuvinte. Dureros şi...am început să plâng..."

B.M.: "Multa lume nu stie de fapt cum se face, e sangeros si femeile ar trebui sa se gandeasca si la riscurile enorme pentru sanatatea lor cand fac un avort si la infertilitate."

L.M.: "Oare cand vor intelege femeile ca avortul e o crima? Care e diferenta dintre a ucide un copil nenascut si a-ti ucide copilul?"

Eu: "Da, si eu zic ca mare vina o are lipsa de informare, clar! Nu cred ca femeile stiu ce se intampla in timpul unui avort, nu cred ca ele stiu cum arata copilasul la acea varsta, cum el sufera fizic si emotional cand este omorat, sau ce repercusiuni are avortul asupra organismului femeii. Si psihic, si fizic. De ce feministele sustin drepturile femeii de a avorta dar nu sustin drepturile femeii de a fi informata si de a nu-si bate cineva joc de corpul ei. Sunt sigura ca sunt si interese financiare la mijloc. Daca s-ar trece sub ilegalitate avortul, doctorii ginecologi ar pierde din start mai mult de jumatate din veniturile lor..."

Eu: "Si mi-am amintit ca o data cand aveam o discutie cu mama mea ca nu intelegeam cum de sunt asa lipsiti de suflet doctorii ginecologi, nu le pasa de femei si de copii si se comporta parca mai rau cu pacientele lor decat orice alte specializari (tocmai unde ar fi nevoie de cel mai bun suflet de doctor...), stiu ca atunci mama mea mi-a zis ca sigur ei nu mai sunt deloc umanizati pentru ca fac atatea avorturi zilnic, fac mai multe avorturi decat nasteri. Dupa atatea crime (la care noi uitandu-ne la filme si la poze ne oripilam si pentru ei e rutina), chiar am avea pretentia sa le pese ca unele mame isi vor copilasii sanatosi in brate? Pentru ei e aceeasi "gaura" si acelasi produs in interior, scuzati limbajul, ca la avorturile ce le fac ei zilnic... De asta au ajuns sa nu le pese."

Eu: "Si pentru asta mi s-ar parea mai bine sa existe o specializare doar pentru nasteri. Un doctor cu care nasti sa nu faca si avorturi... Sau poate de aceea tot timpul o moasa va fi mai aproape de mama decat un doctor ginecolog..."

M.B.: "Sunt inca in stare de soc..."

O.K.: "Isi pierd din venituri si daca se reglementreaza nasterea cu moase(acasa sau la spital) :D si de ei n-ar mai fi nevoie decat la complicatii."

O.K.: "A, ca fapt divers, am fost odata la ginecolog si avea afisata lista de preturi. Un avort costa, prin 2008, vreo 200 ron. Am ramas super uimita cat de putin pret se pune pe viata. Pentru ca pe partea cealalta, ca sa ramai insarcinata e mult mai costisitor. FIV spre exemplu, peste 1000 de euro."

B.M.: "Trist e ca sotii si iubitii nostri vad avortul ca pe asul din maneca. N-are nimic, draga, am gresit amandoi dar platesti doar tu. Evo, murdaro (ma gandesc acum la enormitatile alea gen molifta dupa nastere, sau ca n-ai voie sa intri in biserica daca esti la ciclu), de ce ar trebui sa fie si barbatul la fel de raspunzator pentru o sarcina nedorita? Ma gandesc ca in astfel de cazuri vina e a ei ca nu s-a ferit, cel putin lumea asa gandeste. Bine, sunt si atatia oameni responsabili dar ce am scris mai sus e o prejudecata adanc inradacinata."

S.Y.: "Eu dupa primele imagini n-am mai putut rationa, cat de cutremurator."

M.C.: "Dumnezeule..."

Dumnezeule... cred ca e potrivit sa incheiem cu acest cuvant... Dumnezeule...