Dorim tuturor ce ne dorim si noua in 2011: sanatate, fericire si iubire! La multi ani! Doamne ajuta!
Postări
Featured Article: What is Unschooling?
Acum o săptămână
vineri, 31 decembrie 2010
La multi ani 2011! An nou fericit!
2010 a fost un an minunat, PLIN de tot, de iubire, de fericire, de tristete, panica, deci de VIATA!
Dorim tuturor ce ne dorim si noua in 2011: sanatate, fericire si iubire! La multi ani! Doamne ajuta!
Dorim tuturor ce ne dorim si noua in 2011: sanatate, fericire si iubire! La multi ani! Doamne ajuta!
sâmbătă, 25 decembrie 2010
Craciun fericit!
Sa avem cu totii zile frumoase, cu liniste si veselie, sa fim sanatosi si fericiti!
joi, 23 decembrie 2010
In asteptarea Sarbatorilor
Dupa ce in weekend aveam maxime de -10 grade, ieri, intr-o zi mai calda, s-a topit toata zapada de 40 cm!!! Incredibil! Nu stiu cate grade au fost, dar Alex a iesit afara doar cu bluza de trening peste body.
L-a ajutat pe Relu sa puna instalatiile pe casa. Tragea si el acolo de cabluri foarte preocupat. Si din cand in cand se mai juca in cate o balta, si cu picioarele, si cu mainile.
Este din ce in ce mai dragastos. Nu am stiut niciodata ca un copil iti poate oferi atata dragoste si atata fericire! Daca lipseste o jumatate de ora de acasa (il scoate Relu la plimbare), cand vine ma imbratiseaza strans strans, isi pune capul pe umarul meu, scoate niste sunete ca si cum ar spune "aaaiiii ce dor mi-a fost de tine!", zambeste fericit si da din picioare :x :x :x.
De vreo 4 zile am reusit sa-i dau si niste fructe sa manance. Facuse o pauza, din vara nu am reusit sa-i bag in gurita nici un fruct. Daca ajungea o molecula, se scutura si se stramba tot si scuipa afara. Nu-i plac nici acum, dar mai inghite. In continuare mananca legumele. Are aproape 3 saptamani de cand a inceput sa manance legumele, in sensul ca papa toata ziua vreo 20 ml. Inainte avusesem cateva saptamani de alaptat aproape exclusiv, accepta rar cate firimitura din rondelele de orez.
Degeaba incerc sa-i dau fructele in mana, pentru ca ajung pe jos si spala cu ele pe jos :D. Vitaminizeaza parchetul... Asa ca am inceput sa i le blenduiesc, si ii adaug si nuci inmuiate, si fructe uscate inmuiate (curmale, caise - ultimele sunt foarte cunoscute pentru aportul de fier), si uneori carob a.k.a. roscove (bio raw), si praf de hemp a.k.a. canepa.
Am vrut saptamana trecuta sa-l ducem la niste analize, in principal de tiroida. Ne-am gandit ca asa poate vom primi explicatia pentru agitatia lui. Desi, dupa ce am citit mai bine despre hipotiroidismul juvenil, mi-am dat seama ca la el se aplica doar faptul ca nu mananca solide si ca e constipat din cand in cand. In rest, un copil cu hipotiroidism doarme mult si nu plange :D. I-am cerut parerea si nasei noastre, care e verisoara primara cu Relu. Si, am mai explicat o data, e pediatra. A ras de mine, pentru ca in momentul acela Alex impingea masa din loc. A spus ca un copil cu hipotiroidism e inapoiat si din punct de vedere psihic, dar mai ales fizic, nu isi poate coordona muschii, nu poate umbla, nu poate face nici un efort. I-am spus motivul pentru care m-am gandit sa-l investighez. A ras din nou. A spus ca si fiica ei dormea 7 ore din 24 si in rest nu statea niciodata intr-un loc, sa se joace. A spus mai multe, nu le mai tin minte, dar parca il descria pe Alex. Deci it runs in the family se pare. Nu ma mai ingrijorez, pentru ca fiica ei e frumoasa si desteapta (studenta la medicina) si iubitoare de parinti, si matura, si cate si mai cate. E fiica perfecta :).
La ce meditez eu zilele astea:
- la Sarbatorile de anul trecut.
Imi scuzati vocea, dar Alex merita (re)vazut (am vrut sa pun filmuletul chiar in 20 decembrie, la un an, dar am uitat. Alex avea doua luni si cateva zile):
Si la Craciun:
Normal ca filmele astea nu redau perfect realitatea de atunci de la noi din casa. Nici partile bune nu se pot vedea bine. Dar nici chinul prin care trecea puiul mic cu refluxul. Era foarte riscant sa-l pun asa pe o perna pe pat (fara perna nici nu se punea problema). Puteam face lucrul asta doar daca avea mai mult de 3 ore de la masa anterioara. Da, in primele luni a trebuit sa ii dau san cu program, pentru ca daca ii dadeam de cate ori voia el voma in jet toata ziua. Chiar ma mir cum de mi s-a pastrat rezerva de lapte, pentru ca am citit mult pe tema asta, cum scade lactatia daca nu ii dai copilului la cerere. Din momentul in care am vazut ca Alex a scapat de reflux, i-am dat ori de cate ori a vrut (asa cum fac si in ziua de azi :D).
Am o amintire de groaza referitoare la pregatirile de Craciun de anul trecut. In primul rand, sentimentul de neputinta. In alti ani eu faceam felurile de mancare fara carne, eu faceam ordine, eu faceam bradul, si eu puneam instalatiile de interior. A, si faceam ordine si la mine acasa, si la ai mei. Anul trecut eram cu Alex non stop in brate, si cand era treaz, si cand dormea. Si ajungeam sa ii rog pe cei din jur sa ma ajute si cand trebuia sa beau apa, si cand trebuia sa mananc sau sa merg la baie. Ziua doarmea doar pe mine, iar cand era treaz nu il puteam pune in patut sa se joace, cum vedeam ca fac alte mame. Trebuia sa-l tin tot in brate. Asa ca in "echipa" noastra de pregatiri de sarbatori lipsea un om important :D. Si ii mai si incurcam pe altii cand aveam nevoie de ajutor.
La un moment dat am vrut sa-mi fac un ceai. Inca beam mult ceai anti-colici. Nu puteam sa fac asta cu el, pentru ca n-am vrut pentru atata lucru sa il pun in wrap, si nu puteam sa-l tin doar cu o mana. Asa ca l-am pus in patut, sprijinit de perna de gravida, statea aproape in fund (stiu ca la doua luni nu e voie), ca intr-un fotoliu. I-am pornit caruselul si am fugit inspre bucatarie. Relu si fratele meu era in camera alaturata. Nu am apucat sa fac decat vreo 4 pasi. Am auzit un strigat infiorator si am fugit inapoi. Alex avea o arteziana de voma si tot jetul ce il arunca ii revenea in gura si se ineca. Avea ochii plini de lacrimi, se vedea ca il doare rau cand vomita, iar acum nici macar nu putea plange pentru ca se ineca cu voma. In acel moment am jurat ca nu-l voi lasa niciodata singur cat timp mai are problemele astea si asa a si fost. Inca am imaginea in fata ochilor.
Sunt trista si acum pentru ca am lasat anul trecut pe ultima suta de metri cumpararea unui cadou pentru el. Si in ultimele zile nu am reusit nici eu, nici Relu, nici bunicii, sa acordam atentie si timp aspectului astuia. Asa ca de primul lui Craciun, Alex nu a avut nici un cadou sub brad. Sufar mult de cate ori imi amintesc.
De Revelion am ajuns in vizita la nasa noastra doctorita, dar nu de voie. In seara aceea, de la ora 8 la ora 9 a vomat de 9 ori in jet, de a trebuit de fiecare data sa ma schimb si eu, si sa-l schimb si pe el, amandoi eram uzi leoarca de sus pana jos. Deja eram gata sa mergem la urgente, si apoi totusi ne-am gandit s-o sunam pe nasa noastra. L-a pus pe Alex pe regim, nu am avut voie sa-i dau sa suga in acea noapte si in urmatoarele zile. Primele ore trebuia sa incerc sa-i dau ceai, doar 10 ml, si apoi sa-i dau lapte tot doar 10 ml. Si tot asa, crescuta portia cate putin. A fost o noapte de cosmar noaptea de Revelion, pentru ca eu toata noaptea m-am pompat, sa nu fac o mastita de la sanii super-plini. Pompam si sterilizam. Mergeam apoi in pat si incercam sa-i dau portia mica lui Alex. El plangea cand simtea biberonul, mai ales ca ii era foame si simtea mirosul de lapte. Nu stia sa suga din el si urla ingrozitor. A fost prima data cand a acceptat suzeta si l-am adormit foarte foarte greu. Suzeta l-a tinut doar doua saptamani, pentru ca dupa aceea si-a dat seama ca are iar sanul lui :).
In ziua urmatoare i-am cerut voie nasei noastre sa-i dau din san, chiar daca ii dau mai putin, pentru ca el nu stia sa suga din biberon si facea niste crize ingrozitoare. Mi-a spus sa-l las doar doua minute. Ei bine, cand a ajuns viteazul meu la san, a supt in doua minute cat sugea pe vremuri in 5! :)) Am plans cand l-am vazut cum se linisteste la san. Am plans de bucurie, si am plans de suparare apoi cand a trebuit sa-l desprind.
Chinul asta era menit si sa ii lase stomacelul sa se odihneasca putin, si sa elimine din presupunerile doamnei doctor o boala grava a stomacului, care nu lasa mancarea sa treaca in intestinul subtire. Cand am citit ce ar implica asa ceva, ca se rezolva doar chirurgical, am fost terminata. Asa ca in momentul in care lucrurile au intrat pe fagasul normal (vomat in jet doar de cateva ori pe zi) i-am multumit lui Dumnezeu ca e sanatos puiul meu. Cateodata ma mai gandesc la puiul scump cat a suferit el fata de alti copilasi, care pot sta in voie pe spate in patut, sau culcati in bratele parintilor, dar imi revin repede, multumind lui Dumnezeu ca e un copil sanatos. De multe ori ma intreb daca a fost vina mea cumva, daca as fi putut cumva sa-l ajut, dar nu gasesc raspunsuri...
- la Sarbatorile de anul acesta
Tati meu, bunicul lui Alex, e bolnav, dar speram ca vom avea sarbatori linistite. Normal ca nu avem pofta de facut de mancare, dar nu putem nici sa ne lasam ca si cum nu ar fi Sarbatori, mai ales ca poate ne vin musafiri.
De data asta i-am cumparat cadou lui Alex :D. Speram sa fie bine, sa nu ne prinda Craciunul fara brad impodobit, sa fim sanatosi si veseli.
- la anul ce vine
Problema e ca Revelionul imi induce o stare de depresie, pentru ca 2011 pentru mine inseamna anul in care va trebui sa ma despart de iubirea vietii mele, de sufletul meu, si sa merg la servici. Nu stiu cum voi rezista psihic, nu stiu cum va reactiona el, pentru ca e foarte atasat de mine. Nu stiu cum se va descurca bunica cu el atatea ore. Si nu stiu cum va fi cu mancarea. El inca suge toata ziua, toata noaptea. Daca merg la servici inainte sa se trezeasca el? Inseamna ca pierde lapticul de dimineata... offf cate ganduri si dileme am de pe acuma! Stiu ca degeaba, e posibil prin octombrie el sa nu mai suga deloc, dar nu reusesc sa-mi controlez temerile.
- la anul ce a trecut
Nu am cuvinte sa exprim ce a insemnat anul acesta pentru mine. A fost cel mai frumos an din viata mea, cel mai minunat, cel mai plin, cel mai palpitant. Plin de dragoste si fericire si griji. Am trait la maxim. Nu as putea sa exprim vreodata dragostea ce o simt pentru Alex, care creste zi de zi, chiar daca am impresia zilnic ca e infinita. Stiu ca nu as reusi sa redau realitatea, asa ca mai bine ma abtin si stiu ca mamele ce citesc stiu la ce ma refer. Iar cele care nu sunt mame inca, degeaba le-as explica, nu au cum sa inteleaga.
Doamne ajuta sa avem toti parte de Sarbatori frumoase, in familie, alaturi de cei dragi! Sa fim sanatosi!
L-a ajutat pe Relu sa puna instalatiile pe casa. Tragea si el acolo de cabluri foarte preocupat. Si din cand in cand se mai juca in cate o balta, si cu picioarele, si cu mainile.
Este din ce in ce mai dragastos. Nu am stiut niciodata ca un copil iti poate oferi atata dragoste si atata fericire! Daca lipseste o jumatate de ora de acasa (il scoate Relu la plimbare), cand vine ma imbratiseaza strans strans, isi pune capul pe umarul meu, scoate niste sunete ca si cum ar spune "aaaiiii ce dor mi-a fost de tine!", zambeste fericit si da din picioare :x :x :x.
De vreo 4 zile am reusit sa-i dau si niste fructe sa manance. Facuse o pauza, din vara nu am reusit sa-i bag in gurita nici un fruct. Daca ajungea o molecula, se scutura si se stramba tot si scuipa afara. Nu-i plac nici acum, dar mai inghite. In continuare mananca legumele. Are aproape 3 saptamani de cand a inceput sa manance legumele, in sensul ca papa toata ziua vreo 20 ml. Inainte avusesem cateva saptamani de alaptat aproape exclusiv, accepta rar cate firimitura din rondelele de orez.
Degeaba incerc sa-i dau fructele in mana, pentru ca ajung pe jos si spala cu ele pe jos :D. Vitaminizeaza parchetul... Asa ca am inceput sa i le blenduiesc, si ii adaug si nuci inmuiate, si fructe uscate inmuiate (curmale, caise - ultimele sunt foarte cunoscute pentru aportul de fier), si uneori carob a.k.a. roscove (bio raw), si praf de hemp a.k.a. canepa.
Am vrut saptamana trecuta sa-l ducem la niste analize, in principal de tiroida. Ne-am gandit ca asa poate vom primi explicatia pentru agitatia lui. Desi, dupa ce am citit mai bine despre hipotiroidismul juvenil, mi-am dat seama ca la el se aplica doar faptul ca nu mananca solide si ca e constipat din cand in cand. In rest, un copil cu hipotiroidism doarme mult si nu plange :D. I-am cerut parerea si nasei noastre, care e verisoara primara cu Relu. Si, am mai explicat o data, e pediatra. A ras de mine, pentru ca in momentul acela Alex impingea masa din loc. A spus ca un copil cu hipotiroidism e inapoiat si din punct de vedere psihic, dar mai ales fizic, nu isi poate coordona muschii, nu poate umbla, nu poate face nici un efort. I-am spus motivul pentru care m-am gandit sa-l investighez. A ras din nou. A spus ca si fiica ei dormea 7 ore din 24 si in rest nu statea niciodata intr-un loc, sa se joace. A spus mai multe, nu le mai tin minte, dar parca il descria pe Alex. Deci it runs in the family se pare. Nu ma mai ingrijorez, pentru ca fiica ei e frumoasa si desteapta (studenta la medicina) si iubitoare de parinti, si matura, si cate si mai cate. E fiica perfecta :).
La ce meditez eu zilele astea:
- la Sarbatorile de anul trecut.
Imi scuzati vocea, dar Alex merita (re)vazut (am vrut sa pun filmuletul chiar in 20 decembrie, la un an, dar am uitat. Alex avea doua luni si cateva zile):
Si la Craciun:
Normal ca filmele astea nu redau perfect realitatea de atunci de la noi din casa. Nici partile bune nu se pot vedea bine. Dar nici chinul prin care trecea puiul mic cu refluxul. Era foarte riscant sa-l pun asa pe o perna pe pat (fara perna nici nu se punea problema). Puteam face lucrul asta doar daca avea mai mult de 3 ore de la masa anterioara. Da, in primele luni a trebuit sa ii dau san cu program, pentru ca daca ii dadeam de cate ori voia el voma in jet toata ziua. Chiar ma mir cum de mi s-a pastrat rezerva de lapte, pentru ca am citit mult pe tema asta, cum scade lactatia daca nu ii dai copilului la cerere. Din momentul in care am vazut ca Alex a scapat de reflux, i-am dat ori de cate ori a vrut (asa cum fac si in ziua de azi :D).
Am o amintire de groaza referitoare la pregatirile de Craciun de anul trecut. In primul rand, sentimentul de neputinta. In alti ani eu faceam felurile de mancare fara carne, eu faceam ordine, eu faceam bradul, si eu puneam instalatiile de interior. A, si faceam ordine si la mine acasa, si la ai mei. Anul trecut eram cu Alex non stop in brate, si cand era treaz, si cand dormea. Si ajungeam sa ii rog pe cei din jur sa ma ajute si cand trebuia sa beau apa, si cand trebuia sa mananc sau sa merg la baie. Ziua doarmea doar pe mine, iar cand era treaz nu il puteam pune in patut sa se joace, cum vedeam ca fac alte mame. Trebuia sa-l tin tot in brate. Asa ca in "echipa" noastra de pregatiri de sarbatori lipsea un om important :D. Si ii mai si incurcam pe altii cand aveam nevoie de ajutor.
La un moment dat am vrut sa-mi fac un ceai. Inca beam mult ceai anti-colici. Nu puteam sa fac asta cu el, pentru ca n-am vrut pentru atata lucru sa il pun in wrap, si nu puteam sa-l tin doar cu o mana. Asa ca l-am pus in patut, sprijinit de perna de gravida, statea aproape in fund (stiu ca la doua luni nu e voie), ca intr-un fotoliu. I-am pornit caruselul si am fugit inspre bucatarie. Relu si fratele meu era in camera alaturata. Nu am apucat sa fac decat vreo 4 pasi. Am auzit un strigat infiorator si am fugit inapoi. Alex avea o arteziana de voma si tot jetul ce il arunca ii revenea in gura si se ineca. Avea ochii plini de lacrimi, se vedea ca il doare rau cand vomita, iar acum nici macar nu putea plange pentru ca se ineca cu voma. In acel moment am jurat ca nu-l voi lasa niciodata singur cat timp mai are problemele astea si asa a si fost. Inca am imaginea in fata ochilor.
Sunt trista si acum pentru ca am lasat anul trecut pe ultima suta de metri cumpararea unui cadou pentru el. Si in ultimele zile nu am reusit nici eu, nici Relu, nici bunicii, sa acordam atentie si timp aspectului astuia. Asa ca de primul lui Craciun, Alex nu a avut nici un cadou sub brad. Sufar mult de cate ori imi amintesc.
De Revelion am ajuns in vizita la nasa noastra doctorita, dar nu de voie. In seara aceea, de la ora 8 la ora 9 a vomat de 9 ori in jet, de a trebuit de fiecare data sa ma schimb si eu, si sa-l schimb si pe el, amandoi eram uzi leoarca de sus pana jos. Deja eram gata sa mergem la urgente, si apoi totusi ne-am gandit s-o sunam pe nasa noastra. L-a pus pe Alex pe regim, nu am avut voie sa-i dau sa suga in acea noapte si in urmatoarele zile. Primele ore trebuia sa incerc sa-i dau ceai, doar 10 ml, si apoi sa-i dau lapte tot doar 10 ml. Si tot asa, crescuta portia cate putin. A fost o noapte de cosmar noaptea de Revelion, pentru ca eu toata noaptea m-am pompat, sa nu fac o mastita de la sanii super-plini. Pompam si sterilizam. Mergeam apoi in pat si incercam sa-i dau portia mica lui Alex. El plangea cand simtea biberonul, mai ales ca ii era foame si simtea mirosul de lapte. Nu stia sa suga din el si urla ingrozitor. A fost prima data cand a acceptat suzeta si l-am adormit foarte foarte greu. Suzeta l-a tinut doar doua saptamani, pentru ca dupa aceea si-a dat seama ca are iar sanul lui :).
In ziua urmatoare i-am cerut voie nasei noastre sa-i dau din san, chiar daca ii dau mai putin, pentru ca el nu stia sa suga din biberon si facea niste crize ingrozitoare. Mi-a spus sa-l las doar doua minute. Ei bine, cand a ajuns viteazul meu la san, a supt in doua minute cat sugea pe vremuri in 5! :)) Am plans cand l-am vazut cum se linisteste la san. Am plans de bucurie, si am plans de suparare apoi cand a trebuit sa-l desprind.
Chinul asta era menit si sa ii lase stomacelul sa se odihneasca putin, si sa elimine din presupunerile doamnei doctor o boala grava a stomacului, care nu lasa mancarea sa treaca in intestinul subtire. Cand am citit ce ar implica asa ceva, ca se rezolva doar chirurgical, am fost terminata. Asa ca in momentul in care lucrurile au intrat pe fagasul normal (vomat in jet doar de cateva ori pe zi) i-am multumit lui Dumnezeu ca e sanatos puiul meu. Cateodata ma mai gandesc la puiul scump cat a suferit el fata de alti copilasi, care pot sta in voie pe spate in patut, sau culcati in bratele parintilor, dar imi revin repede, multumind lui Dumnezeu ca e un copil sanatos. De multe ori ma intreb daca a fost vina mea cumva, daca as fi putut cumva sa-l ajut, dar nu gasesc raspunsuri...
- la Sarbatorile de anul acesta
Tati meu, bunicul lui Alex, e bolnav, dar speram ca vom avea sarbatori linistite. Normal ca nu avem pofta de facut de mancare, dar nu putem nici sa ne lasam ca si cum nu ar fi Sarbatori, mai ales ca poate ne vin musafiri.
De data asta i-am cumparat cadou lui Alex :D. Speram sa fie bine, sa nu ne prinda Craciunul fara brad impodobit, sa fim sanatosi si veseli.
- la anul ce vine
Problema e ca Revelionul imi induce o stare de depresie, pentru ca 2011 pentru mine inseamna anul in care va trebui sa ma despart de iubirea vietii mele, de sufletul meu, si sa merg la servici. Nu stiu cum voi rezista psihic, nu stiu cum va reactiona el, pentru ca e foarte atasat de mine. Nu stiu cum se va descurca bunica cu el atatea ore. Si nu stiu cum va fi cu mancarea. El inca suge toata ziua, toata noaptea. Daca merg la servici inainte sa se trezeasca el? Inseamna ca pierde lapticul de dimineata... offf cate ganduri si dileme am de pe acuma! Stiu ca degeaba, e posibil prin octombrie el sa nu mai suga deloc, dar nu reusesc sa-mi controlez temerile.
- la anul ce a trecut
Nu am cuvinte sa exprim ce a insemnat anul acesta pentru mine. A fost cel mai frumos an din viata mea, cel mai minunat, cel mai plin, cel mai palpitant. Plin de dragoste si fericire si griji. Am trait la maxim. Nu as putea sa exprim vreodata dragostea ce o simt pentru Alex, care creste zi de zi, chiar daca am impresia zilnic ca e infinita. Stiu ca nu as reusi sa redau realitatea, asa ca mai bine ma abtin si stiu ca mamele ce citesc stiu la ce ma refer. Iar cele care nu sunt mame inca, degeaba le-as explica, nu au cum sa inteleaga.
Doamne ajuta sa avem toti parte de Sarbatori frumoase, in familie, alaturi de cei dragi! Sa fim sanatosi!
joi, 16 decembrie 2010
14 luni
Azi puiul meu drag implineste 14 luni! Doamne, ce zboara timpul! M-am uitat in urma sa vad daca am zis ceva acu o luna, si a fost postarea cu filmuletele multe! Parca a fost saptamana trecuta! Nu-mi revin! Incredibil cum trece vremea...
La multi ani, pui drag! Sa fii sanatos si fericit!
Poza nu e de azi, e din 13, cand am facut primul om de zapada! Va trebui sa mai revin cu poze si cu primul sanius.
La multi ani, pui drag! Sa fii sanatos si fericit!
Poza nu e de azi, e din 13, cand am facut primul om de zapada! Va trebui sa mai revin cu poze si cu primul sanius.
marți, 14 decembrie 2010
Ziua lui Nero
Sper sa apuc inainte de miezul noptii: LA MULTI ANI, NERO! Sa fii sanatos si linistit si fericit si sa traiesti mult! Puiul meu mijlociu :D implineste azi 7 ani. Puiul mare e Lucky, care are 7 ani si 5 luni :D.
M-am uitat intai in urma sa vad daca l-am amintit pe Lucky de ziua lui si am vazut ca da: http://alexcreste.blogspot.com/2010/07/ziua-lui-lucky.html
O poza de azi cu Alex, si Lucky si Nero in fundal:
Si una cu Nero, dar se intorcea cu spatele de cate ori ma vedea cu aparatul. Cred ca ii era teama ca a imbatranit si nu mai arata bine :D
M-am uitat intai in urma sa vad daca l-am amintit pe Lucky de ziua lui si am vazut ca da: http://alexcreste.blogspot.com/2010/07/ziua-lui-lucky.html
O poza de azi cu Alex, si Lucky si Nero in fundal:
Si una cu Nero, dar se intorcea cu spatele de cate ori ma vedea cu aparatul. Cred ca ii era teama ca a imbatranit si nu mai arata bine :D
duminică, 12 decembrie 2010
Desene animate
Da, as fi vrut sa mai treaca macar un an, doi, pana sa ia contact cu desenele animate. As vrea ca la gradinita sa nu fie lasati in nestire la televizor, in loc sa se faca activitati cu ei. Dar uite ca, desi o spun cu rusine, lui Alex ii plac desenele animate.
Nu orice desene. I-am aratat Tom si Jerry si nu a rezistat nici o secunda, l-au apucat nervii. Asta era venind de la Cluj, plin de nervi, pe masina, nu mai stiam ce sa-i fac sa ne mai treaca timpul.
Si in general daca il duc jos la bunici televizorul e pornit, dar nu i-a acordat nici o importanta pana acum. De fapt nici acum nu se uita pe nici un alt post decat pe BEBE TV!
Totul a inceput in incercari disperate de a-i calma maraielile. Cand se trezeste dupa al doilea somn in general e atat de somnoros incat maraie continuu si nimic nu-l multumeste. Asa ca dupa mai multe incercari, bunica i-a dat pe bebe tv si tinandu-l in brate a inceput sa-i explice animalutele si actiunile.
Deci nu, faptul ca se uita la desene animate nu inseamna ca e uitat in fata televizorului. Cineva il tine in brate si ii povesteste continuu ce apare acolo la tv. E ca si cum am rasfoi o carte, pentru ca imaginile se misca foarte incet, culorile sunt placute, desenele sunt foarte frumoase si scurte, si muzica canta in surdina o melodie calma si frumoasa.
Deci nu cred ca ii face rau pe moment sa se uite la aceste desene. Dar sper sa nu ii faca rau pe termen lung din punct de vedere al dependentei de televizor, sa prefere sa se uite la tv in loc sa iasa afara.
Sunt niste desene asa dragute, cu animalute, cu tot felul de actiuni simpatice, nimeni nu se bate (ca Tom si Jerry :)) ca sa nu mai vorbesc de desenele monstruoase din zilele noastre). Si ce ma distreaza e ca in fiecare anotimp am vazut ca se schimba, de la actiuni de vara, la imagini de toamna, si acum sunt pline de zapada si fulgi de nea.
Chiar daca doar de vreo 3 saptamani, poate o luna, s-a uitat prima data la desene, am ramas foarte surprinse eu cu buni cat de repede le-a invatat:
- ii aduce telecomanda sa-i puna pe desene. Uneori maraie in continuare, semn ca nu desene voia de fapt. Asta inseamna ca vrea muzica, se opreste din marait doar cand buni gaseste un post de muzica ... populara!
- are preferinte si buni deja stie cand incep unele desene ca Alex se va cobori jos de la ea din brate si va incepe sa se joace, sau va marai sa schimbe buni programul, in speranta ca pe alt post sunt desenele lui preferate
- ii plac mult unele si rade la ele, daca ursuletii sar in sus, sare si el la noi in brate, daca indienii striga cu mana la gura, a inceput si el sa faca la fel, ca indienii! E foarte simpatic, face ca indienii, se aplauda singur si rade pentru ca stie ca si noi radem de el.
- are deja faze ca de copilas mai mare. Daca suntem pe hol si aude ca la televizorul din camera canta muzica dintre desene, fuge repede sa vada ce incepe :D. Si daca e ceva ce-i place, sta in usa si se uita si rade, chiar daca eu il chem pe hol...
Ce mai face Alex simpatic:
- Are o carticica mica cu animalute. Bunicii l-au invatat ca ii canta la fiecare ceva melodie cu animalul respectiv. Asa ca acum isi ia carticica si vine la fiecare si danseaza ca sa-ti arate ca vrea sa ii canti (cu veverita, cu elefantul, etc).
- La fel eu i-am cantat o data "Mos Craciun cu plete dalbe" la o marioneta de deget de la ikea cu moshu'. Asa ca de atunci mi-o aduce si incepe sa danseze ca sa-i cant.
- La tzitzi e incredibil! In ultima vreme la tzitzi avem doar momente memorabile. Si il mai provoaca si bunica-sa si taica-sau :)), ca se prefac ca ii fura tzitzi. Si el rade smechereste sugand. Cand mi se pare ca ar dori sa suga il intreb "vrei tzitzi?" si el incepe sa rada, un ras fortat, ca si cum ar spune "heheee mai intrebi?" :)). Si in continuare dupa prima melodie de pe cd, chiar daca suge linistit la tzitzi, se ridica vesel si incepe sa aplaude :)).
Sa notez ca sa nu uit, despre diversificare. Alimente noi: telina, curmale. In continuare nu vrea sa manance nici un fruct, nici macar banana. Atentie, curmalele, ca orice fructe uscate, trebuie cumparate bio! Altfel e mare riscul de a lua fructe tratate cu sulfiti. Mai multe pe wikipedia exact unde se deschide linkul, la food safety, si aici, unde putem trage concluzia ca niste carnati sunt mai sanatosi decat o caisa uscata din magazin... Curmalele le-am introdus si pentru multitudinea de minerale continute, si pentru rolul de indulcitor natural. I-am amestecat o banana cu curmale. A iesit ceva incredibil. Asa de incredibil, incat el nici nu a vrut sa deschida gura :D. Dar lui Relu i-a placut!
Ii plac mai mult legumele, si sub forma de supa, si daca ii dam noi cu degetele dovleac copt, pasiunea lui din acest moment.
Va las cu un desen bebe tv, cred ca din grila de primavara, ca e cu udat flori :D
Nu orice desene. I-am aratat Tom si Jerry si nu a rezistat nici o secunda, l-au apucat nervii. Asta era venind de la Cluj, plin de nervi, pe masina, nu mai stiam ce sa-i fac sa ne mai treaca timpul.
Si in general daca il duc jos la bunici televizorul e pornit, dar nu i-a acordat nici o importanta pana acum. De fapt nici acum nu se uita pe nici un alt post decat pe BEBE TV!
Totul a inceput in incercari disperate de a-i calma maraielile. Cand se trezeste dupa al doilea somn in general e atat de somnoros incat maraie continuu si nimic nu-l multumeste. Asa ca dupa mai multe incercari, bunica i-a dat pe bebe tv si tinandu-l in brate a inceput sa-i explice animalutele si actiunile.
Deci nu, faptul ca se uita la desene animate nu inseamna ca e uitat in fata televizorului. Cineva il tine in brate si ii povesteste continuu ce apare acolo la tv. E ca si cum am rasfoi o carte, pentru ca imaginile se misca foarte incet, culorile sunt placute, desenele sunt foarte frumoase si scurte, si muzica canta in surdina o melodie calma si frumoasa.
Deci nu cred ca ii face rau pe moment sa se uite la aceste desene. Dar sper sa nu ii faca rau pe termen lung din punct de vedere al dependentei de televizor, sa prefere sa se uite la tv in loc sa iasa afara.
Sunt niste desene asa dragute, cu animalute, cu tot felul de actiuni simpatice, nimeni nu se bate (ca Tom si Jerry :)) ca sa nu mai vorbesc de desenele monstruoase din zilele noastre). Si ce ma distreaza e ca in fiecare anotimp am vazut ca se schimba, de la actiuni de vara, la imagini de toamna, si acum sunt pline de zapada si fulgi de nea.
Chiar daca doar de vreo 3 saptamani, poate o luna, s-a uitat prima data la desene, am ramas foarte surprinse eu cu buni cat de repede le-a invatat:
- ii aduce telecomanda sa-i puna pe desene. Uneori maraie in continuare, semn ca nu desene voia de fapt. Asta inseamna ca vrea muzica, se opreste din marait doar cand buni gaseste un post de muzica ... populara!
- are preferinte si buni deja stie cand incep unele desene ca Alex se va cobori jos de la ea din brate si va incepe sa se joace, sau va marai sa schimbe buni programul, in speranta ca pe alt post sunt desenele lui preferate
- ii plac mult unele si rade la ele, daca ursuletii sar in sus, sare si el la noi in brate, daca indienii striga cu mana la gura, a inceput si el sa faca la fel, ca indienii! E foarte simpatic, face ca indienii, se aplauda singur si rade pentru ca stie ca si noi radem de el.
- are deja faze ca de copilas mai mare. Daca suntem pe hol si aude ca la televizorul din camera canta muzica dintre desene, fuge repede sa vada ce incepe :D. Si daca e ceva ce-i place, sta in usa si se uita si rade, chiar daca eu il chem pe hol...
Ce mai face Alex simpatic:
- Are o carticica mica cu animalute. Bunicii l-au invatat ca ii canta la fiecare ceva melodie cu animalul respectiv. Asa ca acum isi ia carticica si vine la fiecare si danseaza ca sa-ti arate ca vrea sa ii canti (cu veverita, cu elefantul, etc).
- La fel eu i-am cantat o data "Mos Craciun cu plete dalbe" la o marioneta de deget de la ikea cu moshu'. Asa ca de atunci mi-o aduce si incepe sa danseze ca sa-i cant.
- La tzitzi e incredibil! In ultima vreme la tzitzi avem doar momente memorabile. Si il mai provoaca si bunica-sa si taica-sau :)), ca se prefac ca ii fura tzitzi. Si el rade smechereste sugand. Cand mi se pare ca ar dori sa suga il intreb "vrei tzitzi?" si el incepe sa rada, un ras fortat, ca si cum ar spune "heheee mai intrebi?" :)). Si in continuare dupa prima melodie de pe cd, chiar daca suge linistit la tzitzi, se ridica vesel si incepe sa aplaude :)).
Sa notez ca sa nu uit, despre diversificare. Alimente noi: telina, curmale. In continuare nu vrea sa manance nici un fruct, nici macar banana. Atentie, curmalele, ca orice fructe uscate, trebuie cumparate bio! Altfel e mare riscul de a lua fructe tratate cu sulfiti. Mai multe pe wikipedia exact unde se deschide linkul, la food safety, si aici, unde putem trage concluzia ca niste carnati sunt mai sanatosi decat o caisa uscata din magazin... Curmalele le-am introdus si pentru multitudinea de minerale continute, si pentru rolul de indulcitor natural. I-am amestecat o banana cu curmale. A iesit ceva incredibil. Asa de incredibil, incat el nici nu a vrut sa deschida gura :D. Dar lui Relu i-a placut!
Ii plac mai mult legumele, si sub forma de supa, si daca ii dam noi cu degetele dovleac copt, pasiunea lui din acest moment.
Va las cu un desen bebe tv, cred ca din grila de primavara, ca e cu udat flori :D
sâmbătă, 11 decembrie 2010
La piscina
Am inceput sa merg la piscina. Prima data cand am mers aveam impresia ca ma uit la un film cu mine. Totul pe strada mi se parea ireal fara Alex. Chiar am avut posibilitatea sa gandesc pe drum spre bazin! Am mers pe jos ca sa ma relaxez, e un drum de 15 minute. Pe cand am ajuns acolo eram deja destul de relaxata. Asa ca ma gandeam sa ma intorc acasa, sa nu il las asa de mult timp pe Alex cu altcineva! :))
Totusi, mi-am facut curaj si am intrat. M-am simtit ca in concediu, sa inot intr-o apa la temperatura potrivita! Si apoi am stat vreo 10 minute si la sauna!
Mi-am dat seama cu ocazia asta cum mi-am calit eu organismul. Cand am ramas gravida mergeam deja de multa vreme la sala, piscina si sauna. Si ieseam din sauna de 80+ de grade direct in iarna de -10 grade. De cele mai multe ori pe cand ajungeam acasa imi era inca bine, chiar daca haina imi era descheiata de cald. Asa ca acum, dupa ce am nascut, toata lumea se mira de mine ca toamna-iarna umblu doar cu o bluza de trening peste tricou. Trebuie sa fie temperaturi negative ca sa imi iau si o haina mai grosuta. Ceea ce pentru cineva cu hipotiroidism e chiar ceva rar, noi suntem frigurosii omenirii :)).
Am mai avut o amintire frumoasa la bazin. Acolo am avut primul semn ca sunt insarcinata. Aveam problemele de fertilitate, incercam sa-l avem pe Alex si ciclul meu era foarte neregulat. In general venea o data la vreo 3 luni. Luni, 9 februarie 2009, dupa vreo ora si jumatate la sala, am intrat la piscina. Am mers intai la baie si am vazut o pata mica rosie, un spotting. Era ziua 30 si ceva de ciclu, asa ca am sarit in sus de bucurie, ca eram sigura ca asta era inceputul menstruatiei si ma bucuram ca am reusit sa scad la un numar mai normal de zile. In seara urmatoare, dupa ce am inceput sa plang aiurea la un serial, mi-am amintit de spotting si de faptul ca acesta poate fi si un semn al nidarii, al fixarii oului in uter. Mi-am facut testul de sarcina si am aflat vestea minunata!
Asa ca acum, stand in piscina si privind usa de la baie, m-au napadit niste emotii incredibile! Nu am mai fost acolo de cand oul "Alex" si-a facut loc cald si bun in uterul meu! Si nu uit sa-I multumesc pentru asta lui Dumnezeu zilnic!
Pe cand m-am intors acasa Alex a fost destul de mirat, nu credeam ca isi daduse seama ca am plecat. Dar schimbarea s-a produs. Toata seara "mamamamammaa" si voia la mine in brate si voia sa suga tot timpul :D.
Deocamdata simt ca imi face bine, chiar daca nu socializez acolo. Ma relaxez, asta e cuvantul. In plus, imi face bine faptul ca ies din casa, faptul ca ma mai imbrac si eu din cand in cand in haine de oras, mai las o ora sutienul de alaptare :)). Si faptul ca va trebui sa ma epilez mai des :)).
Cand merg eu la bazin, dupa ora 18, e foarte aglomerat pe strada, lumea atunci iese de la servici. Intuneric, ploaie, noroi, toate astea mi-au dat in ultima vreme o stare meditativa. Si vazand atatia oameni tristi, grabiti spre casa, cu plase multe cu bunatati pentru cei de acasa, mi-am pus atatea intrebari! Pentru ce gonim asa prin viata? De ce nu exista o posibilitate sa petrecem mai mult timp cu familiile noastre, cu copiii nostri? Ce viata e asta? Pe copiii nostri ii invata despre viata niste straini? Mergi la servici ca sa ai bani sa platesti un strain sa se ocupe de copilul tau?
Imi place tot mai mult cand citesc despre homeschooling. Dar stiu ca nu as fi buna pentru asa ceva. Stiu ca nu am atata imaginatie cat sa-i ofer copilului o sansa egala cu cei ce invata intr-o gradinita. Dar cand citesc de mame care fac homeschooling impreuna, in grup, care aleg sa faca lectiile de biologie in natura, care chiar ii invata pe copii despre viata si multe lucruri utile ce le pot folosi in viata, mi se pare formidabil! Pacat ca nu traiesc intr-o tara unde sa se poata asa ceva... Sa iti inveti tu copiii ce reprezinta viata mi se pare foarte important. Dar daca ei doar seara isi intalnesc parintii timp de o ora, poate doua, nu au cum sa invete nimic de la ei. Pe vremea cand eram noi mici, parintii nu lucrau pana seara tarziu. Ce se va alege de generatia asta de copii?
Cateva linkuri frumoase:
http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2010/12/despre-alaptare-la-bebe-magia-tvr1.html o bucata din emisiunea Bebe-magia.
Dupa atata vreme am reusit azi in sfarsit sa scriu ceva si pe celalalt blog: http://natural-club-ro.blogspot.com/2010/12/body-typing.html
Foarte interesant despre raw food weaning http://www.rawmom.com/blog/2010/12/feeding-baby-raw-foods-weaning-the-importance-of-breast-milk/
Si super fain despre alaptarea unui toddler (adica a unui copilas mai mare de 1 an, care incepe sa umble) http://www.kveller.com/blog/parenting/i-breastfeed-my-toddler-got-a-problem-with-it/
Totusi, mi-am facut curaj si am intrat. M-am simtit ca in concediu, sa inot intr-o apa la temperatura potrivita! Si apoi am stat vreo 10 minute si la sauna!
Mi-am dat seama cu ocazia asta cum mi-am calit eu organismul. Cand am ramas gravida mergeam deja de multa vreme la sala, piscina si sauna. Si ieseam din sauna de 80+ de grade direct in iarna de -10 grade. De cele mai multe ori pe cand ajungeam acasa imi era inca bine, chiar daca haina imi era descheiata de cald. Asa ca acum, dupa ce am nascut, toata lumea se mira de mine ca toamna-iarna umblu doar cu o bluza de trening peste tricou. Trebuie sa fie temperaturi negative ca sa imi iau si o haina mai grosuta. Ceea ce pentru cineva cu hipotiroidism e chiar ceva rar, noi suntem frigurosii omenirii :)).
Am mai avut o amintire frumoasa la bazin. Acolo am avut primul semn ca sunt insarcinata. Aveam problemele de fertilitate, incercam sa-l avem pe Alex si ciclul meu era foarte neregulat. In general venea o data la vreo 3 luni. Luni, 9 februarie 2009, dupa vreo ora si jumatate la sala, am intrat la piscina. Am mers intai la baie si am vazut o pata mica rosie, un spotting. Era ziua 30 si ceva de ciclu, asa ca am sarit in sus de bucurie, ca eram sigura ca asta era inceputul menstruatiei si ma bucuram ca am reusit sa scad la un numar mai normal de zile. In seara urmatoare, dupa ce am inceput sa plang aiurea la un serial, mi-am amintit de spotting si de faptul ca acesta poate fi si un semn al nidarii, al fixarii oului in uter. Mi-am facut testul de sarcina si am aflat vestea minunata!
Asa ca acum, stand in piscina si privind usa de la baie, m-au napadit niste emotii incredibile! Nu am mai fost acolo de cand oul "Alex" si-a facut loc cald si bun in uterul meu! Si nu uit sa-I multumesc pentru asta lui Dumnezeu zilnic!
Pe cand m-am intors acasa Alex a fost destul de mirat, nu credeam ca isi daduse seama ca am plecat. Dar schimbarea s-a produs. Toata seara "mamamamammaa" si voia la mine in brate si voia sa suga tot timpul :D.
Deocamdata simt ca imi face bine, chiar daca nu socializez acolo. Ma relaxez, asta e cuvantul. In plus, imi face bine faptul ca ies din casa, faptul ca ma mai imbrac si eu din cand in cand in haine de oras, mai las o ora sutienul de alaptare :)). Si faptul ca va trebui sa ma epilez mai des :)).
Cand merg eu la bazin, dupa ora 18, e foarte aglomerat pe strada, lumea atunci iese de la servici. Intuneric, ploaie, noroi, toate astea mi-au dat in ultima vreme o stare meditativa. Si vazand atatia oameni tristi, grabiti spre casa, cu plase multe cu bunatati pentru cei de acasa, mi-am pus atatea intrebari! Pentru ce gonim asa prin viata? De ce nu exista o posibilitate sa petrecem mai mult timp cu familiile noastre, cu copiii nostri? Ce viata e asta? Pe copiii nostri ii invata despre viata niste straini? Mergi la servici ca sa ai bani sa platesti un strain sa se ocupe de copilul tau?
Imi place tot mai mult cand citesc despre homeschooling. Dar stiu ca nu as fi buna pentru asa ceva. Stiu ca nu am atata imaginatie cat sa-i ofer copilului o sansa egala cu cei ce invata intr-o gradinita. Dar cand citesc de mame care fac homeschooling impreuna, in grup, care aleg sa faca lectiile de biologie in natura, care chiar ii invata pe copii despre viata si multe lucruri utile ce le pot folosi in viata, mi se pare formidabil! Pacat ca nu traiesc intr-o tara unde sa se poata asa ceva... Sa iti inveti tu copiii ce reprezinta viata mi se pare foarte important. Dar daca ei doar seara isi intalnesc parintii timp de o ora, poate doua, nu au cum sa invete nimic de la ei. Pe vremea cand eram noi mici, parintii nu lucrau pana seara tarziu. Ce se va alege de generatia asta de copii?
Cateva linkuri frumoase:
http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2010/12/despre-alaptare-la-bebe-magia-tvr1.html o bucata din emisiunea Bebe-magia.
Dupa atata vreme am reusit azi in sfarsit sa scriu ceva si pe celalalt blog: http://natural-club-ro.blogspot.com/2010/12/body-typing.html
Foarte interesant despre raw food weaning http://www.rawmom.com/blog/2010/12/feeding-baby-raw-foods-weaning-the-importance-of-breast-milk/
Si super fain despre alaptarea unui toddler (adica a unui copilas mai mare de 1 an, care incepe sa umble) http://www.kveller.com/blog/parenting/i-breastfeed-my-toddler-got-a-problem-with-it/
Bradul cu dovlecei
.........................…………(¯`•´¯)
.........................…………•./ | \ .•
.........................…………...•~•.
..........................………, • '*•* ' • ,
..........................……. '*• ~~~•*'
..........................….. ' *, • '~ ' • ,* '
..........................….' * • ~*•*~• * '
....................... ...…' * , • Merry • , * '
........................…' * ' •~~*•*~~ • ' * '
..........................' ' ' • . Christmas . • ' ' '
........................' ' * • ~~~•#•~~~• * ' '
......................... ………….....#
……………..........................===
Sub fiecare globulet si litera se ascunde un dovlecel mic! Multumim de surpriza frumoasa Ukai, si ii multumesc de transformarea in cod HTML lui Lili!
.........................…………•./ | \ .•
.........................…………...•~•.
..........................………, • '*•* ' • ,
..........................……. '*• ~~~•*'
..........................….. ' *, • '~ ' • ,* '
..........................….' * • ~*•*~• * '
....................... ...…' * , • Merry • , * '
........................…' * ' •~~*•*~~ • ' * '
..........................' ' ' • . Christmas . • ' ' '
........................' ' * • ~~~•#•~~~• * ' '
......................... ………….....#
……………..........................===
Sub fiecare globulet si litera se ascunde un dovlecel mic! Multumim de surpriza frumoasa Ukai, si ii multumesc de transformarea in cod HTML lui Lili!
joi, 9 decembrie 2010
Divide et impera (edit)
Oare chiar reusesc cei de la putere sa desparta mamele in doua grupuri? In cele afectate de aceasta noua masura si in cele neafectate? Si vor incepe cele afectate sa le atace pe cele neafectate in loc sa se alieze toate impotriva raului? Si cele neafectate se vor culca pe o ureche?
Nu mi se pare normal ca daca sunt deja mama sa nu ma intereseze. Nu mi se pare normal ca o mama cu salar mic sa rasufle usurata ca nu o atinge aceasta masura. Si nu mi se pare normal ca femeile cu salar mare sa inceapa sa le atace pe cele cu salar mic...
Acuma seara am citit acest articol http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8107773-indemnizatia-pentru-mame-cifre-interpretari-tentatia-populismului-sau-cine-incurajeaza-guvernul-boc.htm.
Am sperat ca atunci cand gasesc in mediul online articole impotriva noii masuri a guvernului sa fie strict impotriva guvernului. Nu ii inteleg pe cei care ataca mamele cu salar mai mic. Ce vina au ele?
Sunt de acord ca cei de la putere vor sa fie populisti. Dar nu sunt de acord cu faptul ca femeile sarace o sa se apuce sa faca prunci pe banda rulanta. Sa nu exageram. Eu nu cunosc pe nimeni care sa ramana insarcinata pentru bani. Da, iti faci niste calcule si faci copii doar daca iti poti permite. Acest lucru se intampla indiferent de salar. Da, ramai cateodata insarcinata din greseala. Acest lucru iar se intampla indiferent de salar.
Ca se intampla multe nereguli, ca sunt multi care faceau inselaciuni pentru ultimele 12 luni pentru a primi bani mai multi, asta e posibil. Dar chiar are importanta? Sunt asa putine femeile ce primesc mai mult de 600 de ron! Cum spunea la Realitatea aseara o prezentatoare, "tunul" cu afacerile pentru 3 (!) kilometri de autostrada reprezinta o suma mai mare decat economia ce o face guvernul cu aceasta masura. Si in loc sa taie de unde trebuie, din coruptia lor, taie de la mamici, de la bebelusi, rupe copilul de la sanul mamei lui ca sa o trimita la servici.
In al doilea rand, ca sa ma intorc la articol, mie mi se pare ca natalitatea e ok sa creasca oricum in clasa romanilor muncitori, chiar daca ei muncesc pe bani putini. Cine le ia lor dreptul sa faca un copil? Cine face pe Dumnezeu, sa hotarasca cine dintre noi merita sa aiba un copil? Sunt atatia intelectuali cu salarii mici! Sa nu uitam ca majoritatea oamenilor mari de azi s-au nascut in familii sarace si totusi au ajuns bine. Eu am avut multi colegi de facultate foarte inteligenti care proveneau din familii sarace. Tocmai cei din familiile bogate erau mai lenesi... Si sa nu uitam statisticile violentei in familie, care arata ca aceasta se regaseste mai mult in mediile familiilor bogate. Facem atunci iar pe Dumnezeu sa spunem ca acela nu e un mediu bun de crescut un copil? Sau o femeie care are salar mare e posibil sa stea mai putin acasa. Facem iar pe Dumnezeu sa spunem ca nu merita sa ingrijeasca de un copil?
Hai sa-L lasam pe Dumnezeu sa decida totusi cine e in masura sa aiba un copil si sa iubeasca un copil...
Si noi sa ne vedem de treaba noastra si sa fim unite, doar suntem mame toate.
Sa fiu sincera pana la capat. Veti spune ca daca vorbesc asa fac parte din categoria de 600 de ron. Nu chiar, putin mai sus. Asta dupa ce cativa ani am cotizat la stat de la un salar MARE. Cu doua luni inainte de a ramane insarcinata mi-am pierdut jobul banos si am ajuns la un salar foarte mic. Asa ca daca ar fi dupa mine, as propune sa se dea procent din cat s-a cotizat in toti anii in care mama a fost angajata. Asta ar rezolva si inselaciunile pe ultima suta de metri. Dar nu sunt eu in masura sa propun legi. De fapt, prinzand totusi in calculul pentru CIC si o luna de la fostul meu job, mi s-a ridicat indemnizatia deasupra celor 600 de ron.
Am facut copil pentru bani? Imi vine sa rad. Noi incercam de atata vreme sa avem un pui al nostru, si doctorii nu aveau prognosticuri bune... Am ramas insarcinata intr-un moment greu pentru mine, incredibil de greu. Daca am trecut de la un salar bun la unul slab ar fi trebuit sa fiu dintr-o data condamnata sa nu fac un copil? Doamne, cum pot eu ca mama acum, cand vad cata dragoste si implinire si fericire aduce un copil in viata noastra, sa hotarasc ce familii au dreptul sa aiba asa o minune in viata lor si care nu?
Un articol mai fain despre situatia asta: http://www.injoaca.ro/la_treizeci/fataaaa/ care chiar daca e scris de o femeie ce e afectata de aceasta hotarare a guvernului, nu ataca femeile sarace. Nu ar avea sens.
Si da, a subliniat acolo ceva foarte important, cum e in afara tarii. Asa cum mai sus spuneam de dezbinarile mamelor in functie de venituri, pe forumul desprecopii.com citesc de multe ori dezbinari pe baza tarii in care locuiesc acum mamele. Cele din afara tarii sar cu idei de genul "nu mai comentati, ca la noi nu se da deloc concediu", "la noi e mic concediul", "la noi nu se dau bani in concediul de maternitate". Nu mi se pare normala comparatia pentru ca in afara tarii noastre in general se poate trai dintr-un singur salar. De multe ori mamele raman acasa cu copiii cativa ani pe concediu fara salar, intr-adevar, dar pot trai bine doar din salarul tatalui. In alte tari se da la nastere o suma importanta de bani, sau iti poti tu imparti o suma mare de bani cum vrei s-o primesti. In alte tari sunt crese civilizate. Mi se pare aberant la noi in tara sa se intoarca la munca o mama cu un salar de 600 ron sau 1500 ron sau cat o fi si sa dea 1000 ron pentru o bona! Te duci la lucru ca sa ai bani sa platesti o alta femeie sa iti ingrijeasca copilul...
Eu cunosc si femei din afara tarii care se gandesc cu drag si cu mila la mamicile din tara. Acestea da, merita tot respectul, si asta arata ca intr-adevar tara aceea le-a schimbat cumva. Celelalte, care chiar daca sunt mame sunt in stare sa gandeasca asa, sunt tot "romance", chiar daca nu asta le scrie in buletin... Si pe romani asa de usor ii poti conduce daca ii intarati impotriva celor de langa ei! Divide et impera...
Chiar daca am dat linkul asta http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/2010/12/concediul-de-ingrijire-copilului.html si data trecuta, merita sa-l mai scriu o data.
Editez sa adaug si postarea Bogdanei: http://bogdanasblog.blogspot.com/2010/12/verde-in-fata.html
Editez a doua oara ca sa spun ca am citit si eu blogul "feministei" la care se face referire in cele trei postari de pe blogurile de mamici. Cum poate o astfel de cretina, indobitocita de anturajul in care se invarte, sa sustina ca e feminista? Sa fac un rezumat: tipa aplauda decizia lui Botis de a reduce la 1 an concediul de ingrijire a copilului pentru ca i se pare ca statul acasa 2 ani de zile indobitoceste femeile. Pai cine te obliga sa stai acasa? Te poti intoarce oricand la servici! Si ce miscare feminista ar fi asta in care sa fie obligate femeile sa se intoarca la servici, vor - nu vor? Eu credeam ca atatea femei care pe drept cuvant s-au luptat pentru drepturile noastre au facut-o pentru dreptul si libertatea de a alege! Pana acum mamicile puteau alege, pe cand acum e o decizie mult mai grea... Cum poate o astfel de femeie sa se considere o feminista?
Si ma mira cat e de indoctrinata si nici nu-si da seama. Nu are cum sa stie ea ce minune e faptul sa fii mama! Si pana atunci e o marioneta misogina in mainile unor sefi misogini. Nu cred ca e vreun Einstein sau Picasso, sa ramana ceva dupa ea in lumea asta. Deci un simplu angajat intr-o firma, un pion in mainile altuia, considera ca a lucra pentru cineva e mai important decat a da viata.
Exista posibilitatea ca peste cativa ani sa devina mama. Si atunci e posibil sa isi dea seama ce prostie enorma a putut sa gandeasca. Sa isi dea seama ce naiva a fost cand a crezut ca munca ei de pana atunci e mai importanta decat copilul ei. As vrea sa fiu o musca pe perete sa ii vad fata cand va realiza lucrul asta. Sau e posibil sa faca parte din procentul mic de mame care nu dau doi bani pe copiii lor. Trist, pentru ca acelea sunt cele mai nefericite si neimplinite femei din lume.
Dar exista si posibilitatea sa nu devina mama niciodata. Probabil ca asta ar fi cel mai bine. Probabil ca cel mai bine ar fi fost daca si mama ei ar fi fost la fel de "feminista" incat sa nu isi doreasca prunci.
Inchei cu un citat de la o mamica ce are o cariera importanta: "The love and what I feel inside, what we have accomplished -- I don't know how to put it into words. It's bigger than life itself." - Celine Dion, vorbind de gemenii ei de 6 saptamani. Cuplul a trecut prin 6 proceduri de fertilizare in vitro pana cand au reusit sa ii aiba pe gemeni.
Nu mi se pare normal ca daca sunt deja mama sa nu ma intereseze. Nu mi se pare normal ca o mama cu salar mic sa rasufle usurata ca nu o atinge aceasta masura. Si nu mi se pare normal ca femeile cu salar mare sa inceapa sa le atace pe cele cu salar mic...
Acuma seara am citit acest articol http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8107773-indemnizatia-pentru-mame-cifre-interpretari-tentatia-populismului-sau-cine-incurajeaza-guvernul-boc.htm.
Am sperat ca atunci cand gasesc in mediul online articole impotriva noii masuri a guvernului sa fie strict impotriva guvernului. Nu ii inteleg pe cei care ataca mamele cu salar mai mic. Ce vina au ele?
Sunt de acord ca cei de la putere vor sa fie populisti. Dar nu sunt de acord cu faptul ca femeile sarace o sa se apuce sa faca prunci pe banda rulanta. Sa nu exageram. Eu nu cunosc pe nimeni care sa ramana insarcinata pentru bani. Da, iti faci niste calcule si faci copii doar daca iti poti permite. Acest lucru se intampla indiferent de salar. Da, ramai cateodata insarcinata din greseala. Acest lucru iar se intampla indiferent de salar.
Ca se intampla multe nereguli, ca sunt multi care faceau inselaciuni pentru ultimele 12 luni pentru a primi bani mai multi, asta e posibil. Dar chiar are importanta? Sunt asa putine femeile ce primesc mai mult de 600 de ron! Cum spunea la Realitatea aseara o prezentatoare, "tunul" cu afacerile pentru 3 (!) kilometri de autostrada reprezinta o suma mai mare decat economia ce o face guvernul cu aceasta masura. Si in loc sa taie de unde trebuie, din coruptia lor, taie de la mamici, de la bebelusi, rupe copilul de la sanul mamei lui ca sa o trimita la servici.
In al doilea rand, ca sa ma intorc la articol, mie mi se pare ca natalitatea e ok sa creasca oricum in clasa romanilor muncitori, chiar daca ei muncesc pe bani putini. Cine le ia lor dreptul sa faca un copil? Cine face pe Dumnezeu, sa hotarasca cine dintre noi merita sa aiba un copil? Sunt atatia intelectuali cu salarii mici! Sa nu uitam ca majoritatea oamenilor mari de azi s-au nascut in familii sarace si totusi au ajuns bine. Eu am avut multi colegi de facultate foarte inteligenti care proveneau din familii sarace. Tocmai cei din familiile bogate erau mai lenesi... Si sa nu uitam statisticile violentei in familie, care arata ca aceasta se regaseste mai mult in mediile familiilor bogate. Facem atunci iar pe Dumnezeu sa spunem ca acela nu e un mediu bun de crescut un copil? Sau o femeie care are salar mare e posibil sa stea mai putin acasa. Facem iar pe Dumnezeu sa spunem ca nu merita sa ingrijeasca de un copil?
Hai sa-L lasam pe Dumnezeu sa decida totusi cine e in masura sa aiba un copil si sa iubeasca un copil...
Si noi sa ne vedem de treaba noastra si sa fim unite, doar suntem mame toate.
Sa fiu sincera pana la capat. Veti spune ca daca vorbesc asa fac parte din categoria de 600 de ron. Nu chiar, putin mai sus. Asta dupa ce cativa ani am cotizat la stat de la un salar MARE. Cu doua luni inainte de a ramane insarcinata mi-am pierdut jobul banos si am ajuns la un salar foarte mic. Asa ca daca ar fi dupa mine, as propune sa se dea procent din cat s-a cotizat in toti anii in care mama a fost angajata. Asta ar rezolva si inselaciunile pe ultima suta de metri. Dar nu sunt eu in masura sa propun legi. De fapt, prinzand totusi in calculul pentru CIC si o luna de la fostul meu job, mi s-a ridicat indemnizatia deasupra celor 600 de ron.
Am facut copil pentru bani? Imi vine sa rad. Noi incercam de atata vreme sa avem un pui al nostru, si doctorii nu aveau prognosticuri bune... Am ramas insarcinata intr-un moment greu pentru mine, incredibil de greu. Daca am trecut de la un salar bun la unul slab ar fi trebuit sa fiu dintr-o data condamnata sa nu fac un copil? Doamne, cum pot eu ca mama acum, cand vad cata dragoste si implinire si fericire aduce un copil in viata noastra, sa hotarasc ce familii au dreptul sa aiba asa o minune in viata lor si care nu?
Un articol mai fain despre situatia asta: http://www.injoaca.ro/la_treizeci/fataaaa/ care chiar daca e scris de o femeie ce e afectata de aceasta hotarare a guvernului, nu ataca femeile sarace. Nu ar avea sens.
Si da, a subliniat acolo ceva foarte important, cum e in afara tarii. Asa cum mai sus spuneam de dezbinarile mamelor in functie de venituri, pe forumul desprecopii.com citesc de multe ori dezbinari pe baza tarii in care locuiesc acum mamele. Cele din afara tarii sar cu idei de genul "nu mai comentati, ca la noi nu se da deloc concediu", "la noi e mic concediul", "la noi nu se dau bani in concediul de maternitate". Nu mi se pare normala comparatia pentru ca in afara tarii noastre in general se poate trai dintr-un singur salar. De multe ori mamele raman acasa cu copiii cativa ani pe concediu fara salar, intr-adevar, dar pot trai bine doar din salarul tatalui. In alte tari se da la nastere o suma importanta de bani, sau iti poti tu imparti o suma mare de bani cum vrei s-o primesti. In alte tari sunt crese civilizate. Mi se pare aberant la noi in tara sa se intoarca la munca o mama cu un salar de 600 ron sau 1500 ron sau cat o fi si sa dea 1000 ron pentru o bona! Te duci la lucru ca sa ai bani sa platesti o alta femeie sa iti ingrijeasca copilul...
Eu cunosc si femei din afara tarii care se gandesc cu drag si cu mila la mamicile din tara. Acestea da, merita tot respectul, si asta arata ca intr-adevar tara aceea le-a schimbat cumva. Celelalte, care chiar daca sunt mame sunt in stare sa gandeasca asa, sunt tot "romance", chiar daca nu asta le scrie in buletin... Si pe romani asa de usor ii poti conduce daca ii intarati impotriva celor de langa ei! Divide et impera...
Chiar daca am dat linkul asta http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/2010/12/concediul-de-ingrijire-copilului.html si data trecuta, merita sa-l mai scriu o data.
Editez sa adaug si postarea Bogdanei: http://bogdanasblog.blogspot.com/2010/12/verde-in-fata.html
Editez a doua oara ca sa spun ca am citit si eu blogul "feministei" la care se face referire in cele trei postari de pe blogurile de mamici. Cum poate o astfel de cretina, indobitocita de anturajul in care se invarte, sa sustina ca e feminista? Sa fac un rezumat: tipa aplauda decizia lui Botis de a reduce la 1 an concediul de ingrijire a copilului pentru ca i se pare ca statul acasa 2 ani de zile indobitoceste femeile. Pai cine te obliga sa stai acasa? Te poti intoarce oricand la servici! Si ce miscare feminista ar fi asta in care sa fie obligate femeile sa se intoarca la servici, vor - nu vor? Eu credeam ca atatea femei care pe drept cuvant s-au luptat pentru drepturile noastre au facut-o pentru dreptul si libertatea de a alege! Pana acum mamicile puteau alege, pe cand acum e o decizie mult mai grea... Cum poate o astfel de femeie sa se considere o feminista?
Si ma mira cat e de indoctrinata si nici nu-si da seama. Nu are cum sa stie ea ce minune e faptul sa fii mama! Si pana atunci e o marioneta misogina in mainile unor sefi misogini. Nu cred ca e vreun Einstein sau Picasso, sa ramana ceva dupa ea in lumea asta. Deci un simplu angajat intr-o firma, un pion in mainile altuia, considera ca a lucra pentru cineva e mai important decat a da viata.
Exista posibilitatea ca peste cativa ani sa devina mama. Si atunci e posibil sa isi dea seama ce prostie enorma a putut sa gandeasca. Sa isi dea seama ce naiva a fost cand a crezut ca munca ei de pana atunci e mai importanta decat copilul ei. As vrea sa fiu o musca pe perete sa ii vad fata cand va realiza lucrul asta. Sau e posibil sa faca parte din procentul mic de mame care nu dau doi bani pe copiii lor. Trist, pentru ca acelea sunt cele mai nefericite si neimplinite femei din lume.
Dar exista si posibilitatea sa nu devina mama niciodata. Probabil ca asta ar fi cel mai bine. Probabil ca cel mai bine ar fi fost daca si mama ei ar fi fost la fel de "feminista" incat sa nu isi doreasca prunci.
Inchei cu un citat de la o mamica ce are o cariera importanta: "The love and what I feel inside, what we have accomplished -- I don't know how to put it into words. It's bigger than life itself." - Celine Dion, vorbind de gemenii ei de 6 saptamani. Cuplul a trecut prin 6 proceduri de fertilizare in vitro pana cand au reusit sa ii aiba pe gemeni.
marți, 7 decembrie 2010
A venit Mos Nicolae!
La noi a venit Mos Nicolae duminica seara, in 5 decembrie, ca sa fie toata lumea acasa.
Dar tot duminica la noi in casa a fost instalat un gardulet de protectie, ca sa nu ajunga puiul la semineu cand arde focul. Acest gardulet ii capteaza toata atentia, si daca e inchis (nervi si frustrari si incercari de escaladare), si daca e deschis (tot trece pragul si inchide si deschide usa). Asa ca locul ales ca sa vina Mos Nicolae nu a fost gandit bine la semineu :D. Nici nu s-a uitat cum i-am deschis eu cadourile. Intr-un final totusi a vazut matura si mopul de la setul de curatenie si acelea i-au placut. Ideea ne-a venit pentru ca el toata ziua plimba maturi si mopuri pe unde le vede si nu poti sa speli pe jos de el. Ne-am bucurat ca am gasit la Cluj asa ceva. Apoi duminica seara o vreme n-am avut treaba cu el, se plimba cu mopul prin casa singur si stergea peste tot :D. Probabil ne va injura cand va fi baiat mare, dar acum tare bine a fost :).
A primit si mami de Alex cadou de la Mos Nicolae un abonament la piscina! Sa vedem daca va reusi sa mearga cat de cat...
Aici poze. Nu avem poze de la despachetatul cadourilor, pentru ca eu despachetam si Relu filma. Si am constatat acum ca nu prea sunt interesante filmuletele, din moment ce Alex doar se joaca cu gardul in timp ce eu ii prezint cadourile :D. Le voi face publice candva, sa fie acolo, dar nu sunt interesante de pus pe blog...
Uka, o prietena buna de-a mea, ne-a facut pe forum ieri o surpriza minunata! Uitati ce copilasi frumosi asteapta Craciunul!
Editez sa pun mare aici poza lui Alex din albumul de mai sus:
Dar tot duminica la noi in casa a fost instalat un gardulet de protectie, ca sa nu ajunga puiul la semineu cand arde focul. Acest gardulet ii capteaza toata atentia, si daca e inchis (nervi si frustrari si incercari de escaladare), si daca e deschis (tot trece pragul si inchide si deschide usa). Asa ca locul ales ca sa vina Mos Nicolae nu a fost gandit bine la semineu :D. Nici nu s-a uitat cum i-am deschis eu cadourile. Intr-un final totusi a vazut matura si mopul de la setul de curatenie si acelea i-au placut. Ideea ne-a venit pentru ca el toata ziua plimba maturi si mopuri pe unde le vede si nu poti sa speli pe jos de el. Ne-am bucurat ca am gasit la Cluj asa ceva. Apoi duminica seara o vreme n-am avut treaba cu el, se plimba cu mopul prin casa singur si stergea peste tot :D. Probabil ne va injura cand va fi baiat mare, dar acum tare bine a fost :).
A primit si mami de Alex cadou de la Mos Nicolae un abonament la piscina! Sa vedem daca va reusi sa mearga cat de cat...
Aici poze. Nu avem poze de la despachetatul cadourilor, pentru ca eu despachetam si Relu filma. Si am constatat acum ca nu prea sunt interesante filmuletele, din moment ce Alex doar se joaca cu gardul in timp ce eu ii prezint cadourile :D. Le voi face publice candva, sa fie acolo, dar nu sunt interesante de pus pe blog...
Uka, o prietena buna de-a mea, ne-a facut pe forum ieri o surpriza minunata! Uitati ce copilasi frumosi asteapta Craciunul!
Editez sa pun mare aici poza lui Alex din albumul de mai sus:
duminică, 5 decembrie 2010
Update
Ieri: vizita la Cluj
Ieri am fost in vizita la Cluj si ne-am intalnit cu o printesa, Isabela! Aici dovada! Las pozele sa vorbeasca de la sine, ne-am simtit foarte bine si speram sa repetam experienta.
Azi-noapte nesomn
Pe la 5:40 am reusit si eu sa pun capul pe perna. Pana atunci nu apucam, pentru ca el tot la 10-15 secunde plangea. Cu ochii inchisi. Pe la 1 l-am trezit cu greu si a plans rau rau. I-am dat camilia. Nici un efect. Am tot sperat sa-si faca efectul si de aceea nu i-am dat imediat si ibuprofen, mi se parea criminal sa-l trezesc inca o data, plange infiorator cand il trezesc. Dar pe la 5 l-am trezit sa-i dau ibuprofen si sa-l dau pe gingii cu ceva. Nu a vrut ibuprofenul (o singura data i-am mai dat si nici atunci nu l-a vrut, nu-i place deloc, eu cred ca e prea dulce si lipicios si aromat artificial, mai repede l-ar lua daca ar fi medicamentul simplu). Dupa cateva incercari, i-am fixat capul in bratele mele si i l-am bagat pe gat. Nu mai stiam ce sa fac. A plans si mai tare, a tot avut spasme sa-l vomite, dar nu l-a vomat. Dupa 40 de minute si-a facut efectul si am adormit amandoi...
Premolarii astia il chinuie deja de vreo doua luni, gingiile ii sunt umflate si rosii.
Update diversificare
Ce am mai adaugat in mancarica lui:
- spirulina (raw deshidratata bio),
- portocala (nu-i place, doar a lins-o o data si gata),
- mandarine (la fel ca la portocale),
- lapte de alune de padure (asa si asa, nu i-a placut asa mult ca laptele de migdale),
- zmeura si afine (sub forma de rondele de la organix glazurate cu suc bio de zmeura si afine),
- clementine (la fel ca la portocale),
- cartofi (asa si asa, nu au fost un asa mare succes cum ne asteptam),
- ulei de masline,
- pomelo (asta ii place mult)
- porumb (sub forma de cereale instant de la Holle cu 3 cereale: orez, mei si porumb).
Cat a fost racit iar a avut aproape doua saptamani cu alaptare exclusiva, nu a acceptat nimic. Dar acum nu vreau sa cobesc, spun asa in soapta, nu stiu ce s-a intamplat, dar a inceput sa manance mai bine! Adica nu ia o lingurita de supa si apoi sa refuze sa mai deschida gura, nu pune doar limba pe un aliment si sa nu mai accepte. A inceput sa pape dintr-o supica de la congelator ce mi-a mai refuzat-o de multe ori. Si in loc de o lingurita, a mancat vreo 20! Am ramas masca si imi era teama sa nu cumva sa verse. Azi e deja a cincea zi in care ii dau supica (fug dupa el in timp ce se joaca, normal :D) si papa multe lingurite. Am dat lovitura si cu dovleacul la cuptor, ii place mult. Si apoi si pomelo, tot deschide gurita ca un pui de pasare sa-i mai bag in gurita niste celule din alea de pomelo. Azi n-am mai avut dovleac de copt, asa ca am ales un gust asemanator, cartoful dulce. Si ca sa fie piureul mai tare, sa semene la consistenta cu dovleacul, am pus cerealele de la Holle. A iesit asa dulce si bun ca imi venea sa i-l mananc eu :D. Dar si el a mancat cam 20 ml. Ceea ce la noi e un record!
Incepe sa-si revina la cantar, pentru ca raceala aceasta acompaniata de diaree (cred ca de la vitamina C) l-a slabit putin.
Dulceeeeee - ce mai face Alex de ma da gata
Aplauda! Dar e un scump si un simpatic cum aplauda si cat e de fericit in momentul ala! Are un zambet pentru care as face orice!!!
Si momentele in care aplauda! In orice stare as fi, atunci cand il vad imi trece. La un moment dat incercam sa-l adorm de multa vreme, eram putin nervoasa. Si la colinda ce canta in fundal s-au auzit la sfarsit aplauze, si el fericit a inceput sa aplaude la mine in brate! :))) M-a dat gata!
La tv daca aude sau vede aplauze, incepe si el! De 1 decembrie televizorul mergea pe Dansez pentru tine si atunci cand era muzica, el dansa. Iar cand se termina dansul aplauda! :))) A facut un adevarat spectacol: Dansez pentru mama! :x :x :x
Apoi a inceput o melodie care-mi place mult, Once upon a December, si l-am luat la vals! Problema e ca el asociaza dansul cu altceva, asa ca dupa cativa pasi s-a coborat la tzitzi :)).
Mai aplauda cand pune discurile la turnul Montessori. E asa scump, ca el pune discul si incepe sa aplaude, indiferent daca a reusit sau nu. De multe ori il pune in graba pe langa, dar el aplauda fericit!
Relu a fost plecat cateva zile de acasa, asa ca s-au produs niste schimbari, a venit bunica sa doarma aproape de noi. Asta a cauzat schimbarea locatiei combinei muzicale. Nu mai ajungeam la butoane, dar puteam sa-i dau comenzi prin telecomanda, daca ma aplecam sa ajunga semnalul printre fotoliu si perete :D. Deci doua zile, cand voiam sa incep sa-l adorm, ma aplecam cu telecomanda la fotolii sa dau drumul la muzica. Ei bine, m-a terminat pur si simplu apoi cand am vazut ca a ajuns pe mana lui telecomanda de la combina si a inceput sa se aplece si sa o butoneze. El nu-si dadea seama ca eu faceam asta doar la fotolii, asa ca tot umbla prin toata casa cu telecomanda in mana, se punea ciump si o butona, intinzandu-si mana, ca si cum chiar ar indrepta-o spre o combina :)).
A inceput sa bea apa. Ii pun intr-un bol si si-l duce singur la gura. Si chiar inghite! Dar dupa ce nu mai vrea apa el tot face manevra asta si apoi scuipa de se uda tot. Si eu i-am spus intr-o seara "te-ai udat tătătăt" (spus asa ardeleneste pentru a exprima tot-tot-tot :D). A inceput si el "tăt", si "tătătăt" si asa a tinut-o toata seara :)). Si de atunci de cate ori ii spun "te pap tătătăt", el ma imita :)).
Tot de la plecarea lui Relu de acasa s-a mai modificat ceva. Cum el a lipsit, nu puteam sa dorm in pat, fiindca imi lipsea marginea lui si era prea periculos, putea Alex sa cada. Bunica a zis ca ne va incurca daca va veni cu noi in pat, asa ca am dormit pe jos, pe o plapuma. In acea noapte am dormit amandoi mai bine. Si am inceput sa-l pun pe jos si la somnurile din timpul zilei (pana acum dormea ziua in patut). A inceput sa doarma mai mult, doarme cam o ora la fiecare somn. Ceea ce e o minune, e dublu decat inainte! Am stat si m-am gandit daca nu cumva fac un rau ca il invat sa doarma pe o suprafata asa mare, si ca nu voi mai putea niciodata sa-l intorc in patut sau in patul mare cu noi. Dar am zis ca nu e momentul sa ma gandesc la viitor, un viitor oricum imprevizibil, trebuie sa profit de prezent si sa fac cum e mai bine pentru amandoi. Probabil in patut se trezea pentru ca se lovea de margini, probabil ii plac asternuturile ca miros a "noi", probabil in patul mare se lovea noaptea de noi. Cine stie? Important e ca doarme mai bine si noaptea, si ziua. Si eu dorm mai bine noaptea, pentru ca inainte dormeam foarte stresata si saream in sus la fiecare miscare a lui, nu de putine ori l-am prins de picior cand se indrepta spre picioarele patului sa coboare... Plus ca dormeam pe vreo 15-20 de centimetri, si tot timpul eram stresata ca ma voi rostogoli jos :)). Asa ca acum nu mai am nici un stres. In afara de noaptea trecuta, dormim excelent. (Sau poate el doarme la fel de rau, si din moment ce eu dorm bine nu-l mai aud :)) glumeeessscc!)
Cat a fost racit a trebuit sa-i punem apa de mare in nas. In primele doua zile m-a lasat, surprinzator, foarte pasnic. Apoi a inceput sa refuze violent. Nicicum nu reuseam. Pana cand a inceput Relu sa se joace cu el, sa se prefaca doar ca-i pune picaturi si sarea in sus bucuros (Relu :D). Si isi punea si lui si tot asa. Intre timp, din cand in cand chiar ii dadea si cu spray-ul in nas. A ajuns sa-i placa asa de mult jocul asta lui Alex, incat plangea cand il ridicam de pe masa de infasat, ca mai vroia sa se joace Relu cu el cu apa de mare :)). Mai mult, a ajuns sa isi ia orice gaseste de forma spray-ului prin casa si sa-si puna la nas si sa vina sa ne puna si noua in nas :)).
Cand jucam fotbal (adica de multe ori pe zi :)) ) noi tot ziceam "shut si goool" si el acum cand loveste, uneori spune "ciuuuuut" :)), alteori "goooo", nu stiu care o fi diferenta la el, ca nici noi nu l-am invatat bine regulile jocului :)).
Am mai zis eu ca rade cateodata fortat, atunci cand vede pe cineva razand. E un ras asa comic, de parca n-ar vrea sa creada lumea ca el nu a priceput gluma :)))). Azi a fost Relu in targul auto cu el si a fost mare mare veselie acolo, ca incepusera ei barbatii sa spuna bancuri si sa rada, iar apoi nu se mai puteau opri din ras din cauza rasului lui Alex :)))))).
Am inceput sa incerc sa-l adorm si stand jos si imi reuseste in vreo 20% din cazuri! Culmea e ca a fost chiar usor, de multe ori am impresia ca plimbat e atras de ce vede, dar daca stam jos pe fotoliu se poate linisti si poate adormi. Sunt si cazuri cand nu reusesc, si-l termin de adormit plimbat (80% statistic vorbind :D), dar oricum am ramas surprinsa ca se poate si asa. Eu am mai incercat o data prin iulie si a fost o zi chinuitoare pentru amandoi.
Dar de departe cel mai minunat e in ultima vreme cand se trezeste de la primul somn al zilei. Pentru ca dormim pe jos, el se trezeste, nu scoate nici un zgomot (pana acum plangea, cand se trezea dupa o jumatate de ora) si vine lipa lipa la mine in camera astalalta. De fiecare data cand face asta ma inunda o stare de fericire si de dragoste incredibila! Dar prima data am fost de-a dreptul pierduta! Am auzit ceva pasi usori si m-am uitat la usa dinspre scari, sa vad daca apare mami de acolo. Si eram foarte derutata ca se auzeau asa niste pasi de fini :x :x :x. Si apoi l-am vazut pe el in fata mea, zambind, si scarpinandu-se dupa cap :x :x :x. M-a dat gata!!! De atunci tot asa se trezeste. Ba vineri s-a trezit asa si dimineata, noroc ca Relu inchisese usa de la camera, ca eu nu l-am auzit cand s-a ridicat de langa mine (v-am zis ca dorm mai dusa de cand dorm pe jos) si m-am trezit din zgomotul clantei ca el incerca sa deschida usa!
Si putin despre mine
Saptamana asta am avut cateva zile un sindrom premenstrual puternic, cu dureri de muschi, dureri de ovare, oboseala cumplita. Si acum mi-a trecut :)), fara sa se materializeze cumva. Daca mai asteapta pana imediat dupa Revelion, voi implini doi ani de "liniste" :)).
In seara asta vine Moshu! :)
Ieri am fost in vizita la Cluj si ne-am intalnit cu o printesa, Isabela! Aici dovada! Las pozele sa vorbeasca de la sine, ne-am simtit foarte bine si speram sa repetam experienta.
Azi-noapte nesomn
Pe la 5:40 am reusit si eu sa pun capul pe perna. Pana atunci nu apucam, pentru ca el tot la 10-15 secunde plangea. Cu ochii inchisi. Pe la 1 l-am trezit cu greu si a plans rau rau. I-am dat camilia. Nici un efect. Am tot sperat sa-si faca efectul si de aceea nu i-am dat imediat si ibuprofen, mi se parea criminal sa-l trezesc inca o data, plange infiorator cand il trezesc. Dar pe la 5 l-am trezit sa-i dau ibuprofen si sa-l dau pe gingii cu ceva. Nu a vrut ibuprofenul (o singura data i-am mai dat si nici atunci nu l-a vrut, nu-i place deloc, eu cred ca e prea dulce si lipicios si aromat artificial, mai repede l-ar lua daca ar fi medicamentul simplu). Dupa cateva incercari, i-am fixat capul in bratele mele si i l-am bagat pe gat. Nu mai stiam ce sa fac. A plans si mai tare, a tot avut spasme sa-l vomite, dar nu l-a vomat. Dupa 40 de minute si-a facut efectul si am adormit amandoi...
Premolarii astia il chinuie deja de vreo doua luni, gingiile ii sunt umflate si rosii.
Update diversificare
Ce am mai adaugat in mancarica lui:
- spirulina (raw deshidratata bio),
- portocala (nu-i place, doar a lins-o o data si gata),
- mandarine (la fel ca la portocale),
- lapte de alune de padure (asa si asa, nu i-a placut asa mult ca laptele de migdale),
- zmeura si afine (sub forma de rondele de la organix glazurate cu suc bio de zmeura si afine),
- clementine (la fel ca la portocale),
- cartofi (asa si asa, nu au fost un asa mare succes cum ne asteptam),
- ulei de masline,
- pomelo (asta ii place mult)
- porumb (sub forma de cereale instant de la Holle cu 3 cereale: orez, mei si porumb).
Cat a fost racit iar a avut aproape doua saptamani cu alaptare exclusiva, nu a acceptat nimic. Dar acum nu vreau sa cobesc, spun asa in soapta, nu stiu ce s-a intamplat, dar a inceput sa manance mai bine! Adica nu ia o lingurita de supa si apoi sa refuze sa mai deschida gura, nu pune doar limba pe un aliment si sa nu mai accepte. A inceput sa pape dintr-o supica de la congelator ce mi-a mai refuzat-o de multe ori. Si in loc de o lingurita, a mancat vreo 20! Am ramas masca si imi era teama sa nu cumva sa verse. Azi e deja a cincea zi in care ii dau supica (fug dupa el in timp ce se joaca, normal :D) si papa multe lingurite. Am dat lovitura si cu dovleacul la cuptor, ii place mult. Si apoi si pomelo, tot deschide gurita ca un pui de pasare sa-i mai bag in gurita niste celule din alea de pomelo. Azi n-am mai avut dovleac de copt, asa ca am ales un gust asemanator, cartoful dulce. Si ca sa fie piureul mai tare, sa semene la consistenta cu dovleacul, am pus cerealele de la Holle. A iesit asa dulce si bun ca imi venea sa i-l mananc eu :D. Dar si el a mancat cam 20 ml. Ceea ce la noi e un record!
Incepe sa-si revina la cantar, pentru ca raceala aceasta acompaniata de diaree (cred ca de la vitamina C) l-a slabit putin.
Dulceeeeee - ce mai face Alex de ma da gata
Aplauda! Dar e un scump si un simpatic cum aplauda si cat e de fericit in momentul ala! Are un zambet pentru care as face orice!!!
Si momentele in care aplauda! In orice stare as fi, atunci cand il vad imi trece. La un moment dat incercam sa-l adorm de multa vreme, eram putin nervoasa. Si la colinda ce canta in fundal s-au auzit la sfarsit aplauze, si el fericit a inceput sa aplaude la mine in brate! :))) M-a dat gata!
La tv daca aude sau vede aplauze, incepe si el! De 1 decembrie televizorul mergea pe Dansez pentru tine si atunci cand era muzica, el dansa. Iar cand se termina dansul aplauda! :))) A facut un adevarat spectacol: Dansez pentru mama! :x :x :x
Apoi a inceput o melodie care-mi place mult, Once upon a December, si l-am luat la vals! Problema e ca el asociaza dansul cu altceva, asa ca dupa cativa pasi s-a coborat la tzitzi :)).
Mai aplauda cand pune discurile la turnul Montessori. E asa scump, ca el pune discul si incepe sa aplaude, indiferent daca a reusit sau nu. De multe ori il pune in graba pe langa, dar el aplauda fericit!
Relu a fost plecat cateva zile de acasa, asa ca s-au produs niste schimbari, a venit bunica sa doarma aproape de noi. Asta a cauzat schimbarea locatiei combinei muzicale. Nu mai ajungeam la butoane, dar puteam sa-i dau comenzi prin telecomanda, daca ma aplecam sa ajunga semnalul printre fotoliu si perete :D. Deci doua zile, cand voiam sa incep sa-l adorm, ma aplecam cu telecomanda la fotolii sa dau drumul la muzica. Ei bine, m-a terminat pur si simplu apoi cand am vazut ca a ajuns pe mana lui telecomanda de la combina si a inceput sa se aplece si sa o butoneze. El nu-si dadea seama ca eu faceam asta doar la fotolii, asa ca tot umbla prin toata casa cu telecomanda in mana, se punea ciump si o butona, intinzandu-si mana, ca si cum chiar ar indrepta-o spre o combina :)).
A inceput sa bea apa. Ii pun intr-un bol si si-l duce singur la gura. Si chiar inghite! Dar dupa ce nu mai vrea apa el tot face manevra asta si apoi scuipa de se uda tot. Si eu i-am spus intr-o seara "te-ai udat tătătăt" (spus asa ardeleneste pentru a exprima tot-tot-tot :D). A inceput si el "tăt", si "tătătăt" si asa a tinut-o toata seara :)). Si de atunci de cate ori ii spun "te pap tătătăt", el ma imita :)).
Tot de la plecarea lui Relu de acasa s-a mai modificat ceva. Cum el a lipsit, nu puteam sa dorm in pat, fiindca imi lipsea marginea lui si era prea periculos, putea Alex sa cada. Bunica a zis ca ne va incurca daca va veni cu noi in pat, asa ca am dormit pe jos, pe o plapuma. In acea noapte am dormit amandoi mai bine. Si am inceput sa-l pun pe jos si la somnurile din timpul zilei (pana acum dormea ziua in patut). A inceput sa doarma mai mult, doarme cam o ora la fiecare somn. Ceea ce e o minune, e dublu decat inainte! Am stat si m-am gandit daca nu cumva fac un rau ca il invat sa doarma pe o suprafata asa mare, si ca nu voi mai putea niciodata sa-l intorc in patut sau in patul mare cu noi. Dar am zis ca nu e momentul sa ma gandesc la viitor, un viitor oricum imprevizibil, trebuie sa profit de prezent si sa fac cum e mai bine pentru amandoi. Probabil in patut se trezea pentru ca se lovea de margini, probabil ii plac asternuturile ca miros a "noi", probabil in patul mare se lovea noaptea de noi. Cine stie? Important e ca doarme mai bine si noaptea, si ziua. Si eu dorm mai bine noaptea, pentru ca inainte dormeam foarte stresata si saream in sus la fiecare miscare a lui, nu de putine ori l-am prins de picior cand se indrepta spre picioarele patului sa coboare... Plus ca dormeam pe vreo 15-20 de centimetri, si tot timpul eram stresata ca ma voi rostogoli jos :)). Asa ca acum nu mai am nici un stres. In afara de noaptea trecuta, dormim excelent. (Sau poate el doarme la fel de rau, si din moment ce eu dorm bine nu-l mai aud :)) glumeeessscc!)
Cat a fost racit a trebuit sa-i punem apa de mare in nas. In primele doua zile m-a lasat, surprinzator, foarte pasnic. Apoi a inceput sa refuze violent. Nicicum nu reuseam. Pana cand a inceput Relu sa se joace cu el, sa se prefaca doar ca-i pune picaturi si sarea in sus bucuros (Relu :D). Si isi punea si lui si tot asa. Intre timp, din cand in cand chiar ii dadea si cu spray-ul in nas. A ajuns sa-i placa asa de mult jocul asta lui Alex, incat plangea cand il ridicam de pe masa de infasat, ca mai vroia sa se joace Relu cu el cu apa de mare :)). Mai mult, a ajuns sa isi ia orice gaseste de forma spray-ului prin casa si sa-si puna la nas si sa vina sa ne puna si noua in nas :)).
Cand jucam fotbal (adica de multe ori pe zi :)) ) noi tot ziceam "shut si goool" si el acum cand loveste, uneori spune "ciuuuuut" :)), alteori "goooo", nu stiu care o fi diferenta la el, ca nici noi nu l-am invatat bine regulile jocului :)).
Am mai zis eu ca rade cateodata fortat, atunci cand vede pe cineva razand. E un ras asa comic, de parca n-ar vrea sa creada lumea ca el nu a priceput gluma :)))). Azi a fost Relu in targul auto cu el si a fost mare mare veselie acolo, ca incepusera ei barbatii sa spuna bancuri si sa rada, iar apoi nu se mai puteau opri din ras din cauza rasului lui Alex :)))))).
Am inceput sa incerc sa-l adorm si stand jos si imi reuseste in vreo 20% din cazuri! Culmea e ca a fost chiar usor, de multe ori am impresia ca plimbat e atras de ce vede, dar daca stam jos pe fotoliu se poate linisti si poate adormi. Sunt si cazuri cand nu reusesc, si-l termin de adormit plimbat (80% statistic vorbind :D), dar oricum am ramas surprinsa ca se poate si asa. Eu am mai incercat o data prin iulie si a fost o zi chinuitoare pentru amandoi.
Dar de departe cel mai minunat e in ultima vreme cand se trezeste de la primul somn al zilei. Pentru ca dormim pe jos, el se trezeste, nu scoate nici un zgomot (pana acum plangea, cand se trezea dupa o jumatate de ora) si vine lipa lipa la mine in camera astalalta. De fiecare data cand face asta ma inunda o stare de fericire si de dragoste incredibila! Dar prima data am fost de-a dreptul pierduta! Am auzit ceva pasi usori si m-am uitat la usa dinspre scari, sa vad daca apare mami de acolo. Si eram foarte derutata ca se auzeau asa niste pasi de fini :x :x :x. Si apoi l-am vazut pe el in fata mea, zambind, si scarpinandu-se dupa cap :x :x :x. M-a dat gata!!! De atunci tot asa se trezeste. Ba vineri s-a trezit asa si dimineata, noroc ca Relu inchisese usa de la camera, ca eu nu l-am auzit cand s-a ridicat de langa mine (v-am zis ca dorm mai dusa de cand dorm pe jos) si m-am trezit din zgomotul clantei ca el incerca sa deschida usa!
Si putin despre mine
Saptamana asta am avut cateva zile un sindrom premenstrual puternic, cu dureri de muschi, dureri de ovare, oboseala cumplita. Si acum mi-a trecut :)), fara sa se materializeze cumva. Daca mai asteapta pana imediat dupa Revelion, voi implini doi ani de "liniste" :)).
In seara asta vine Moshu! :)
vineri, 3 decembrie 2010
Linkuri
Ma enerveaza sa scriu postari din alea lungi si amestecate cu de toate, asa ca o sa incerc sa impart in mai multe postari ce am tinut in mine atatea zile :))) (adaugare ulterioara, dupa ce am terminat de scris, vad ca si daca a fost o postare numai cu linkuri si NU cu noutati despre Alex, tot a fost lunga :D...)
Ce am mai citit interesant pe net:
Probabil stiti deja de scandalul cu alaptatul in public. Pe scurt, la un eveniment organizat de revista Mami (din ala cu standuri, gen baby expo), o doamna a inceput sa-si alapteze copilul la stand. Doar era acolo la un eveniment pentru mame si copii, cu copilul ei care a vrut sa stea la sanul mamei lui. Doar cine a alaptat un toddler stie ce e asta. Alex numai dupa ce a trecut de zece luni a inceput sa suga si la stres, la nervi, la suparare, la oboseala. Asta pe langa sete si foame. Si dor de imbratisarea lui mami :D. Si partea importanta e ca la varsta asta nu mai au rabdare, nu stiu ce e aia si de ce sa aiba rabdare in fond. Adica si Alex ma trage de bluza nervos ca nu-i ofer pe loc. Doamna a fost rugata sa iasa afara sa alapteze. Asta in timp ce copilul era la san! Nu stiu ce as fi fost eu in stare sa fac daca cineva m-ar fi intrerupt in timp ce-l alaptam pe Alex! Doamna a refuzat. Apoi a venit acelasi domn de la organizare impreuna cu security (!) sa o scoata afara!!! Bine, dupa aceea au improvizat rapid un scaun langa o masa de infasat cu scutece murdare, puse intr-un paravan ca o cabina de proba si au zis ca au si loc de alaptare.
Nici nu am atata rabdare, imi creste iar tensiunea, sa stau sa explic ce inseamna alaptatul, sa stau sa inteleg ce poate fi in mintea acelor oameni care considera alaptatul ceva interzis, ceva scarbos, ceva sexual, sau cum or fi considerand. Nu imi gasesc cuvintele. Si nu asta e important. Chiar nu ma intereseaza ce frustrari acumuleaza un astfel de om, treaba lui, important e ca a fost incalcat un drept, un drept al acelui copil. E legal sa alaptezi oriunde, indiferent ca sunt unii frustrati si complexati si bolnavi psihic referitor la treaba asta. Asta e problema lor, daca nu se pot uita in alta parte, sa mearga sa-si trateze problema.
Asa ca va redau cateva linkuri pe tema, ale unor oameni care tin piept cu succes parerilor bizare, anormale, impotriva alaptatului.
http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/11/in-romania-in-zilele-noastre-la-un.html
http://pepitzel.blogspot.com/2010/11/alaptatul-in-public-unde-i-lege-nu-i.html
Din linkul de mai sus imi permit sa citez, mi-a placut la nebunie:
"Orice mama vrea sa-si hraneasca bebelusul intr-un loc linistit, intr-un balansoar comfortabil, cu perne in jur si cu o muzica relaxanta in surdina. Nu cred ca exista indoiala. Ca asa arata locurile de alaptat. Nu?
Ei, aici cam asa arata, sper ca peste tot.
Insa realitatea este ca marea majoritate a trebuit sa facem cel putin un compromis la un moment dat. Si daca o mama alapteaza in orice alt fel de conditii decat cele descrise de mine mai sus este cu un motiv intemeiat stiut de mama. Iar restul oamenilor ar face bine sa-si vada de treburile lor si sa lase mama sa fie... mama!!! Ca stie ea mai bine."
http://bogdanasblog.blogspot.com/2010/11/fundul-sacului.html
Si foarte important de citit pe forumul desprecopii.com la subiect (niste pareri minunate si extraordinar exprimate pro alaptare si pro alaptare in public, dar si suprinzator de multe mamici (! mamici, nu adolescenti sau oameni care nu stiu cum e un copil) care sunt impotriva alaptatului in public, pe principiul ca daca esti mama alaptatoare stai acasa!):
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=158610&whichpage=1 (are si partea a doua, de la ultima postare daca dati pe "continuare")
Trecem de la linkurile cu alaptatul in public la unul despre alaptat si diversificare: http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/98302/WS_115_2000FE.pdf . E vorba de un pdf al Organizatiei Mondiale a Sanatatii legat de nutritia copilasilor mici in Europa, in special in Europa post-comunista. Pentru ca in Europa post-comunista gasesc cei mai prost hraniti copii. Chiar daca sunt si chestii cu care nu sunt de acord, e foarte util de rasfoit. Ca un exemplu, ceaiul (chiar si infuzia de plante) sunt total interzise copiilor sub 24 de luni, pentru ca scot fierul din sange si provoaca anemie. Si ne mai miram ca sunt atatia copii anemici la noi si sarim cu suplimente.
Trecem la un link despre mierea falsificata prezenta in magazine: http://organicinromania.blogspot.com/2010/11/despre-mierea-falsificata.html
Un articol scris frumos la implinirea unui anisor al puiului Sasha: http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2010/11/un-mai-tarziu.html. Si tot de la ei, de azi (stiu, imi vine sa dau tot timpul linkuri din balonul roz...) http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2010/12/pasi-in-nisip.html
Cum sa scapam de oboseala cronica: http://www.rawmom.com/blog/2010/11/how-to-end-chronic-fatigue-by-durianrider/
Despre fluor: http://www.drmomma.org/2010/06/ten-fluoride-facts.html
101 motive pentru a alapta: http://www.drmomma.org/2009/08/101-reasons-to-breastfeed-your-child.html
Foarte la obiect scris despre concediul de ingrijire a copilului: http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/2010/12/concediul-de-ingrijire-copilului.html
Daca sunteti din Cluj si vreti sa incercati slingurile de la sling.ro inainte sa le cumparati, la targul verde de la Cora aveti posibilitatea asta: http://poarta-ma.blogspot.com/2010/12/daca-sunteti-din-cluj.html
Si o chestie care nu-mi da pace de cand am citit-o, pe facebook, la grupul peaceful parenting, din cand in cand sunt mamici care pun intrebari si alte mamici raspund. O proaspata mamica e disperata ca puiul ei plange in continuu, chiar daca a nascut frumos, natural, il alapteaza, doarme cu el, e sanatos, etc. Deci a aplicat toate principiile parentingului natural si puiul plange continuu. Am vrut sa intru sa citesc raspunsurile din cauza ca si Alex pana pe la 5 luni plangea continuu, orice faceam cu el, si daca il tineam in brate, si daca incercam sa-l linistesc, si daca il scoteam la aer (imi era asa frica fiind frig, ca va plange si va inhala direct aerul rece, uau! si uitasem ce temeri aveam in primele luni cu plansul lui continuu). Inspre 5 luni am zis o data ca uite e mai bine, parca 10% din timpul in care sta treaz NU plange. Dar si cand plangea, isi pierdea respiratia, se ineca de atata plans, se invinetea, era groaznic sa vezi ca nu-l poti ajuta deloc. Tot am crezut ca a fost reflux, pentru ca voma mult si pentru ca nu il puteam tine decat la verticala, altfel plangea si mai tare si voma si mai mult.
Sa revin la link, http://www.facebook.com/peacefulparenting/posts/127186034007995 (dati si pe view previous comments). Cele mai multe raspunsuri spun: chiropractician, osteopat, terapie craniosacrala. Apoi doar mai sunt care spun de alergii la lapte si la gluten. Dar m-au dat gata cate mame au spus, ca si cum ar fi ceva arhicunoscut, ca puii nostri nascuti natural trec prin niste traume incredibile si unii dintre ei raman marcati fizic, li se muta oasele de la loc si plang mult din cauza acestei dureri inimaginabile. Ma doare sufletul sa ma gandesc ca puiul meu trecea prin asa dureri si imi cerea ajutorul disperat (ca doar numai pe mine ma stia si numai in mine avea incredere ca il pot ajuta) si eu l-am dezamagit. Cum spune acolo o mamica, nu e normal ca un copil sa planga asa mult. Nu e cum ni se spune, ca unii copii nu se acomodeaza asa usor cu lumea asta, si ca e normal sa planga. Si majoritatea spun ca dupa o sedinta la un astfel de terapeut copilul nu a mai plans deloc! Si chiar sunt care au scapat de reflux si de alte afectiuni.
Incerc sa gasesc motive, mai ales ca eu am avut o nastere rapida. Dar e drept ca desi aveam dilatatie completa cand am ajuns la spital, eu nu simteam inca nevoia sa imping. Mi s-a spus sa imping, desi inca nu imi spunea asta organismul. De asta nici nu am stiut cum sa imping. Si de asta consider ca nasterile de care citesc uneori pe internet, ori din centre mai putin spitalicesti, ori de acasa, sunt mult mai centrate pe mama si copil, pe binele lor, decat nasterile ultra-spitalizate de la noi.
Dar nici nu stiu sa existe la noi astfel de specialisti. Si culmea e ca dupa ce am citit asta, am gasit intr-o carte, "Alina-ti bebelusul in mod natural" (doar acum imprumutata de la biblioteca, deci nu am apucat s-o citesc la timp), un paragraf despre asta:
"Terapia craniosacrala
Terapia craniosacrala este o terapie foarte eficienta si foarte blanda, care vizeaza eliberarea tensiunilor acumulate in corp. Lichidul cerebrospinal, care iriga si protejeaza creierul si maduva spinarii, efectueaza, in zona mediana a trunchiului, o miscare de flux si reflux, care este apoi reprodusa intr-o maniera mai subtila, de oase, organe si alte parti ale corpului.
In 1930, osteopatul american William Garner Sutherland a descoperit ca printr-o actiune usoara asupra craniului se poate modifica miscarea lichidului cerebrospinal , fapt care, la randul sau, poate contribui la stimularea capacitatii corpului de autovindecare, ajutand astfel la tratarea bolilor, care aparent nu au nicio legatura cu craniul.
Tratament
Terapia craniosacrala poate fi efectuata doar de un terapeut profesionist, cu calificare in domeniu. Este o tehnica speciala ce presupune actionarea asupra oaselor craniene printr-o atingere foarte usoara, aproape insesizabila pentru unii. Terapeutul craniosacral simte limitarile fluxului intern al corpului si, folosind mainile, ghideaza corpul pentru a le elimina. Aceasta terapie functioneaza asupra sistemului muscular, osos, nervos, cardiovascular si imunitar, precum si organele, tesuturile de legatura si fluidele corpului. Printre starile de disconfort obisnuite ce pot fi tratate prin terapia craniosacrala, mentionam tulburarile de somn, colici si tulburarile digestive.
Cum poate terapia craniosacrala sa-ti linisteasca bebelusul
Trecerea copilului prin vagin a fost resimtita ca un masaj intens, cu miscari de macinare, presare, rasucire si impingere. Problemele frecvente ale nou-nascutului, cum ar fi colicii sau dificultatile la alaptare, pot fi datorate experientei de compresare din timpul nasterii. Daca bebelusul tau plange in mod constant, s-ar putea sa fi acumulat o tensiune undeva in corp iar dificultatile de hranire ar putea fi cauzate de o tensiune care-i afecteaza mobilitatea gatului.
Tratamentele craniosacrale iti ajuta bebelusul sa se trezeasca linistit, reconfortat, in timp ce el se elibereaza de tensiuni, stres, restrictii si de blocajele din tesuturi; in tot corpul se realizeaza o circulatie mai buna a fluidelor, ceea ce iti face bebelusul mai fericit. "
Cu ocazia asta mi-am amintit ca el a avut multe luni probleme la supt, ca plangea de cate ori il puneam la san, pana pe la 6 luni. Asa a ajuns el cu obiceiul acela ca sugea doar plimbat si adormit. Doar asa il puteam alapta, altfel plangea continuu daca il puneam la san :(.
Mai spune acolo in carte ca si mamei ii prinde foarte bine dupa nastere o terapie din asta, isi revine mai repede si nu face depresie postnatala. Oricum, eu am ramas foarte surprinsa cum acolo pe facebook toata lumea raspundea asta, ca si cum ar fi ceva de la sine inteles ca daca iti plange copilul terapia asta ti-l rezolva. De ce nu am gasit asta niciodata cand cautam pe google de ce plange Alex?
Stie cineva un osteopat/chiropractician/terapeut din asta?
Ce am mai citit interesant pe net:
Probabil stiti deja de scandalul cu alaptatul in public. Pe scurt, la un eveniment organizat de revista Mami (din ala cu standuri, gen baby expo), o doamna a inceput sa-si alapteze copilul la stand. Doar era acolo la un eveniment pentru mame si copii, cu copilul ei care a vrut sa stea la sanul mamei lui. Doar cine a alaptat un toddler stie ce e asta. Alex numai dupa ce a trecut de zece luni a inceput sa suga si la stres, la nervi, la suparare, la oboseala. Asta pe langa sete si foame. Si dor de imbratisarea lui mami :D. Si partea importanta e ca la varsta asta nu mai au rabdare, nu stiu ce e aia si de ce sa aiba rabdare in fond. Adica si Alex ma trage de bluza nervos ca nu-i ofer pe loc. Doamna a fost rugata sa iasa afara sa alapteze. Asta in timp ce copilul era la san! Nu stiu ce as fi fost eu in stare sa fac daca cineva m-ar fi intrerupt in timp ce-l alaptam pe Alex! Doamna a refuzat. Apoi a venit acelasi domn de la organizare impreuna cu security (!) sa o scoata afara!!! Bine, dupa aceea au improvizat rapid un scaun langa o masa de infasat cu scutece murdare, puse intr-un paravan ca o cabina de proba si au zis ca au si loc de alaptare.
Nici nu am atata rabdare, imi creste iar tensiunea, sa stau sa explic ce inseamna alaptatul, sa stau sa inteleg ce poate fi in mintea acelor oameni care considera alaptatul ceva interzis, ceva scarbos, ceva sexual, sau cum or fi considerand. Nu imi gasesc cuvintele. Si nu asta e important. Chiar nu ma intereseaza ce frustrari acumuleaza un astfel de om, treaba lui, important e ca a fost incalcat un drept, un drept al acelui copil. E legal sa alaptezi oriunde, indiferent ca sunt unii frustrati si complexati si bolnavi psihic referitor la treaba asta. Asta e problema lor, daca nu se pot uita in alta parte, sa mearga sa-si trateze problema.
Asa ca va redau cateva linkuri pe tema, ale unor oameni care tin piept cu succes parerilor bizare, anormale, impotriva alaptatului.
http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/11/in-romania-in-zilele-noastre-la-un.html
http://pepitzel.blogspot.com/2010/11/alaptatul-in-public-unde-i-lege-nu-i.html
Din linkul de mai sus imi permit sa citez, mi-a placut la nebunie:
"Orice mama vrea sa-si hraneasca bebelusul intr-un loc linistit, intr-un balansoar comfortabil, cu perne in jur si cu o muzica relaxanta in surdina. Nu cred ca exista indoiala. Ca asa arata locurile de alaptat. Nu?
Ei, aici cam asa arata, sper ca peste tot.
Insa realitatea este ca marea majoritate a trebuit sa facem cel putin un compromis la un moment dat. Si daca o mama alapteaza in orice alt fel de conditii decat cele descrise de mine mai sus este cu un motiv intemeiat stiut de mama. Iar restul oamenilor ar face bine sa-si vada de treburile lor si sa lase mama sa fie... mama!!! Ca stie ea mai bine."
http://bogdanasblog.blogspot.com/2010/11/fundul-sacului.html
Si foarte important de citit pe forumul desprecopii.com la subiect (niste pareri minunate si extraordinar exprimate pro alaptare si pro alaptare in public, dar si suprinzator de multe mamici (! mamici, nu adolescenti sau oameni care nu stiu cum e un copil) care sunt impotriva alaptatului in public, pe principiul ca daca esti mama alaptatoare stai acasa!):
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=158610&whichpage=1 (are si partea a doua, de la ultima postare daca dati pe "continuare")
Trecem de la linkurile cu alaptatul in public la unul despre alaptat si diversificare: http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/98302/WS_115_2000FE.pdf . E vorba de un pdf al Organizatiei Mondiale a Sanatatii legat de nutritia copilasilor mici in Europa, in special in Europa post-comunista. Pentru ca in Europa post-comunista gasesc cei mai prost hraniti copii. Chiar daca sunt si chestii cu care nu sunt de acord, e foarte util de rasfoit. Ca un exemplu, ceaiul (chiar si infuzia de plante) sunt total interzise copiilor sub 24 de luni, pentru ca scot fierul din sange si provoaca anemie. Si ne mai miram ca sunt atatia copii anemici la noi si sarim cu suplimente.
Trecem la un link despre mierea falsificata prezenta in magazine: http://organicinromania.blogspot.com/2010/11/despre-mierea-falsificata.html
Un articol scris frumos la implinirea unui anisor al puiului Sasha: http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2010/11/un-mai-tarziu.html. Si tot de la ei, de azi (stiu, imi vine sa dau tot timpul linkuri din balonul roz...) http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2010/12/pasi-in-nisip.html
Cum sa scapam de oboseala cronica: http://www.rawmom.com/blog/2010/11/how-to-end-chronic-fatigue-by-durianrider/
Despre fluor: http://www.drmomma.org/2010/06/ten-fluoride-facts.html
101 motive pentru a alapta: http://www.drmomma.org/2009/08/101-reasons-to-breastfeed-your-child.html
Foarte la obiect scris despre concediul de ingrijire a copilului: http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/2010/12/concediul-de-ingrijire-copilului.html
Daca sunteti din Cluj si vreti sa incercati slingurile de la sling.ro inainte sa le cumparati, la targul verde de la Cora aveti posibilitatea asta: http://poarta-ma.blogspot.com/2010/12/daca-sunteti-din-cluj.html
Si o chestie care nu-mi da pace de cand am citit-o, pe facebook, la grupul peaceful parenting, din cand in cand sunt mamici care pun intrebari si alte mamici raspund. O proaspata mamica e disperata ca puiul ei plange in continuu, chiar daca a nascut frumos, natural, il alapteaza, doarme cu el, e sanatos, etc. Deci a aplicat toate principiile parentingului natural si puiul plange continuu. Am vrut sa intru sa citesc raspunsurile din cauza ca si Alex pana pe la 5 luni plangea continuu, orice faceam cu el, si daca il tineam in brate, si daca incercam sa-l linistesc, si daca il scoteam la aer (imi era asa frica fiind frig, ca va plange si va inhala direct aerul rece, uau! si uitasem ce temeri aveam in primele luni cu plansul lui continuu). Inspre 5 luni am zis o data ca uite e mai bine, parca 10% din timpul in care sta treaz NU plange. Dar si cand plangea, isi pierdea respiratia, se ineca de atata plans, se invinetea, era groaznic sa vezi ca nu-l poti ajuta deloc. Tot am crezut ca a fost reflux, pentru ca voma mult si pentru ca nu il puteam tine decat la verticala, altfel plangea si mai tare si voma si mai mult.
Sa revin la link, http://www.facebook.com/peacefulparenting/posts/127186034007995 (dati si pe view previous comments). Cele mai multe raspunsuri spun: chiropractician, osteopat, terapie craniosacrala. Apoi doar mai sunt care spun de alergii la lapte si la gluten. Dar m-au dat gata cate mame au spus, ca si cum ar fi ceva arhicunoscut, ca puii nostri nascuti natural trec prin niste traume incredibile si unii dintre ei raman marcati fizic, li se muta oasele de la loc si plang mult din cauza acestei dureri inimaginabile. Ma doare sufletul sa ma gandesc ca puiul meu trecea prin asa dureri si imi cerea ajutorul disperat (ca doar numai pe mine ma stia si numai in mine avea incredere ca il pot ajuta) si eu l-am dezamagit. Cum spune acolo o mamica, nu e normal ca un copil sa planga asa mult. Nu e cum ni se spune, ca unii copii nu se acomodeaza asa usor cu lumea asta, si ca e normal sa planga. Si majoritatea spun ca dupa o sedinta la un astfel de terapeut copilul nu a mai plans deloc! Si chiar sunt care au scapat de reflux si de alte afectiuni.
Incerc sa gasesc motive, mai ales ca eu am avut o nastere rapida. Dar e drept ca desi aveam dilatatie completa cand am ajuns la spital, eu nu simteam inca nevoia sa imping. Mi s-a spus sa imping, desi inca nu imi spunea asta organismul. De asta nici nu am stiut cum sa imping. Si de asta consider ca nasterile de care citesc uneori pe internet, ori din centre mai putin spitalicesti, ori de acasa, sunt mult mai centrate pe mama si copil, pe binele lor, decat nasterile ultra-spitalizate de la noi.
Dar nici nu stiu sa existe la noi astfel de specialisti. Si culmea e ca dupa ce am citit asta, am gasit intr-o carte, "Alina-ti bebelusul in mod natural" (doar acum imprumutata de la biblioteca, deci nu am apucat s-o citesc la timp), un paragraf despre asta:
"Terapia craniosacrala
Terapia craniosacrala este o terapie foarte eficienta si foarte blanda, care vizeaza eliberarea tensiunilor acumulate in corp. Lichidul cerebrospinal, care iriga si protejeaza creierul si maduva spinarii, efectueaza, in zona mediana a trunchiului, o miscare de flux si reflux, care este apoi reprodusa intr-o maniera mai subtila, de oase, organe si alte parti ale corpului.
In 1930, osteopatul american William Garner Sutherland a descoperit ca printr-o actiune usoara asupra craniului se poate modifica miscarea lichidului cerebrospinal , fapt care, la randul sau, poate contribui la stimularea capacitatii corpului de autovindecare, ajutand astfel la tratarea bolilor, care aparent nu au nicio legatura cu craniul.
Tratament
Terapia craniosacrala poate fi efectuata doar de un terapeut profesionist, cu calificare in domeniu. Este o tehnica speciala ce presupune actionarea asupra oaselor craniene printr-o atingere foarte usoara, aproape insesizabila pentru unii. Terapeutul craniosacral simte limitarile fluxului intern al corpului si, folosind mainile, ghideaza corpul pentru a le elimina. Aceasta terapie functioneaza asupra sistemului muscular, osos, nervos, cardiovascular si imunitar, precum si organele, tesuturile de legatura si fluidele corpului. Printre starile de disconfort obisnuite ce pot fi tratate prin terapia craniosacrala, mentionam tulburarile de somn, colici si tulburarile digestive.
Cum poate terapia craniosacrala sa-ti linisteasca bebelusul
Trecerea copilului prin vagin a fost resimtita ca un masaj intens, cu miscari de macinare, presare, rasucire si impingere. Problemele frecvente ale nou-nascutului, cum ar fi colicii sau dificultatile la alaptare, pot fi datorate experientei de compresare din timpul nasterii. Daca bebelusul tau plange in mod constant, s-ar putea sa fi acumulat o tensiune undeva in corp iar dificultatile de hranire ar putea fi cauzate de o tensiune care-i afecteaza mobilitatea gatului.
Tratamentele craniosacrale iti ajuta bebelusul sa se trezeasca linistit, reconfortat, in timp ce el se elibereaza de tensiuni, stres, restrictii si de blocajele din tesuturi; in tot corpul se realizeaza o circulatie mai buna a fluidelor, ceea ce iti face bebelusul mai fericit. "
Cu ocazia asta mi-am amintit ca el a avut multe luni probleme la supt, ca plangea de cate ori il puneam la san, pana pe la 6 luni. Asa a ajuns el cu obiceiul acela ca sugea doar plimbat si adormit. Doar asa il puteam alapta, altfel plangea continuu daca il puneam la san :(.
Mai spune acolo in carte ca si mamei ii prinde foarte bine dupa nastere o terapie din asta, isi revine mai repede si nu face depresie postnatala. Oricum, eu am ramas foarte surprinsa cum acolo pe facebook toata lumea raspundea asta, ca si cum ar fi ceva de la sine inteles ca daca iti plange copilul terapia asta ti-l rezolva. De ce nu am gasit asta niciodata cand cautam pe google de ce plange Alex?
Stie cineva un osteopat/chiropractician/terapeut din asta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
