Postarea asta era planificata sa fie scurta si plictisitoare. Va fi mai lunga si plictisitoare :D.
As fi vrut sa scriu doar ca azi am inceput si noi cu pepenele galben. Si a si avut apoi un scaun diareic, in Real, ne-a luat pe nepregatite, eram doar cu el in sling, cu telefonul si portmoneul :)). Asa ca am scurtat cumparaturile si am mers acasa... Normal ca a adormit pana acasa, doar drumurile importante le "plange". De fapt cred ca el are multe dureri intestinale. Desi cand a fost mic nu a avut colici. Plangea aproape non stop dar de alte probleme, gazele le scotea cu usurinta. De pe la 4-5 luni a inceput sa aiba gaze dureroase si constipatie. De atunci de multe ori si noaptea gazele il trezesc din somn si plange, si ziua il deranjeaza si maraie... Nu are cu cine semana cu sistem digestiv bun, ca noi amandoi suntem cu dureri si probleme...
Dar voi mai incerca si maine pepenele sa vedem cum se prezinta. Tare as vrea sa-l pot testa inainte de Grecia sa stim cum e, ca acolo sigur va fi si din asta...
Si acuma seara in timp ce il adormeam ma tot gandeam ce sa fac dupa ce-l adorm, sa ma uit la un film bun (nu stiu daca am facut-o in ultimele 10 luni :D), sa imi aranjez mailurile necitite, sa fac sport? Si daca tot a vazut ca nu sunt hotarata, s-a decis sa nu adoarma. Am stat o ora sa-l plimb, sa-l scutur, sa-l leagan. El ba cu capul pe umarul meu, ba se tragea la san pentru doua secunde...
Nu sunt absurda sa incerc sa-l culc cand el nu are somn, ar fi ucigator pentru spatele meu. Chiar daca se face tarziu tot asteptand sa dea semne de somn. Si acuma e ora 11... Imi spunea mami ca ea ne culca la 8 ca sa apuce sa mai lucreze ceva. Si eu, ca sa am o ora doar pentru mine, sa ma dau pe net, sa ma relaxez, de multe ori ma prinde ora 1 noaptea. Sunt franta. Imi venea mie sa dorm la cat i-am cantat si i-am shshhh-ait. Cum am zis, am incercat atata pentru ca el parea ca vrea sa doarma. De fapt adormea, si peste 5 secunde se fatzaia in bratele mele, isi intorcea capul, se scutura, se cobora la san,... Toate cu ochii inchisi.
Acum am iesit din camera pentru a doua oara. Prima data am crezut ca l-am adormit dar s-a trezit. A mers Relu la el, ca de obicei la el adoarme mai rapid decat la mine, dar a inceput sa planga dupa mine. Acum am zis ca daca se mai trezeste, il aduc in camera astalalta si il pun sa se joace. Apoi daca o sa i se faca somn dimineata, dimineata ne culcam, dar eu acuma nu-l mai pot plimba. Inteleg ca are ceva ca nu poate adormi profund, deci e clar ca ceva l-o fi derajand, dar pur si simplu fizic nu mai pot, ma doare tot corpul.
Si sa nu se creada ca daca adoarme asa tarziu inseamna ca dimineata doarme mult. Nu, la 6 si ceva e in fund, ca nu pot spune in picioare. Au fost si cazuri de 5 si ceva, mai ales cand nu erau ai mei acasa sa ne ajute (din capitolul legile lui Murphy). Si apoi mai are pe parcursul zilei doua somnuri care nu depasesc de obicei 45 de minute. Sunt si exceptii. Sau daca nu reusesc sa-l adorm la 9 dimineata la loc, ci numai la 11 (tot incercand in aceste doua ore sa adorm un copil cu ochii inchisi, care vrea sigur sa doarma), atunci tot dupa un somn de 45 de minute nu mai are nici un altul toata ziua, pana noaptea la 10-11-12...
Nu inteleg de ce nu-i este somn si cu cine seamana :D. Eu cu Relu nu suntem intr-adevar oameni de dormit ziua, dar somnul de noapte la noi era in general de 10 ore! Si nu mi se pare ca ne acomodam cu noua situatie, suntem tot obositi tot timpul. Alex va dormi vreodata 10 ore din 24? Ca sa doarma 10 ore noaptea nu as putea spera...
Bine, iar, nu ma leg de faptul ca si somnul asta de 7 ore pe noapte il are plin de intreruperi, pentru ca asta e ceva provizoriu banuiesc. Cred ca asta tine doar cat suge tzitzi (pana la 12-1 cand ma culc eu de obicei ma cheama pentru refill de doua ori, dar macar suge in somn). Dar faptul ca el doarme in total vreo 8 ore jumate din 24 si in rest e plin de energie cred ca tine de felul lui de a fi... Oare ce-o bea, sa-mi dea si mie din duracell-ul lui? :D
Scuzati exprimarea aiurea. La ora asta deja vad in ceata oricum...
Editez sa adaug ca poate ar fi mai bine sa reusesc sa-mi fac timp cumva in timpul zilei sa scriu pe blog rapid. Sa-l dau cuiva 15 minute (desi il tot dau, ba sa fac dush, ba sa mananc, etc. asta ar mai lipsi...). Asta pentru ca daca as scrie in timpul zilei poate nu ar fi asa incarcate de oboseala postarile. Asa, la cald dupa efortul imens de a-l adormi e clar ca numai asta imi amintesc din timpul zilei... si nu va fi o lectura frumoasa peste ani...
Postări
Featured Article: What is Unschooling?
Acum o săptămână
Draga mea Raluca, eu cred ca asta ii va da farmec blogului peste ani. Postarile incarcate cu oboseala si framantari care peste ani ni se vor parea atat de marunte, alte le vor lua locul. Si este firesc sa fie asa. Insa te inteleg perfect. Cand Ana a fost bolnava, se transformase blogul meu in blogul bolii.
RăspundețiȘtergereTot ma gandesc daca sa iti zic sau nu, dar uite, eu cand aud ca te framanti sa il dai pentru 15 minute cuiva ma tot intreb de ce vezi chestia asta ca pe o impovarare. Ai tai sunt acolo sa te sustina si sa se bucure de nepotel, in acelasi timp. Sincer nu este un capat de tara ca se joaca cu Alexutul cat timp tu mananci sau faci una alta. Mi se pare absolut normal. Ar fi culmea sa nu fie asa. Mi se pare numai de bun simt sa mai vrei sa iti rupi 15 minute in timpul zilei numai pentru tine, chiar daca in timpul asta stai pe net, scrii pe blog sau faci sport sau chiar tragi un pui de somn.
Acum eu n-am treaba, e Buni care chiar sta toata ziua cu Ana, dar si cand sunt acasa in weekend, dimineata, dupa o noapte grea, abia astept sa i-o dau pe Ana lui Buni si sa iese la plimbare, ca fatele... sa ma pun la loc in pat. Si noptile noastre sunt cu muuuult mai linistite decat ale voastre, chiar si cea mai rea noapte a mea cred ca se compara cu una normala pentru voi.
M-am lungit. Mesajul era ca este absolut OK sa stea Alexutu' si cu ceilalati membri ai familiei, sa te mai odihnesti si tu sau sa mai faci ceva care sa iti faca placere. Parera mea, care este!
Hai, va pup!
Si ceva ce uitasem in postul anterior:
RăspundețiȘtergereLA MULTE LUNITE, Alex.
Sa fii sanatos, sa cresti frumos, sa te faci OM!
La multe lunite Alex! Sa cresti mare sanatos si voios si sa iti bucuri parintii!
RăspundețiȘtergereRaluca draga...si eu zic ca Nela...fa-le o bucurie si bunicilor si lasa-l din cind in cind pe Alex cu ei. La noi functioneaza asta bine incat au devenit bunicii dependeti de Isabela, ma suna si se roaga sa le-o las si lor cite o ora, doua. E bine pentru psihicul tau, crede-ma pe cuvant.
Va pupam!
Draga mea , asa cum spune si Nela asta e farmecul blogului.Pt ca asta e viata ta realå.Si peste ani si ani veti rade aandoi in fata computerului , cand Alex se va rusina de ce zile fripte ti-a facut:) si tu vei citi de mai multe ori postarile tale referitoare la nesomnul lui Alex fara så iti mai aduce aminte o boabå.Nu mai dureaza mami mult si gata , trece perioada aceasta grea pt voi.Spun pt voi pt ca noi nu am trecut prin ce treceti voi dar la fel de epuizata ma simteam si eu uneori.
RăspundețiȘtergereTe pup si doamne ajuta så fie din ce in ce mai bine!
va imbratisam dragilor!
RăspundețiȘtergereavem 10 luni! pline de dragoste!
va fi mai bine Ralu, cu siguranta..trebuie!
Ooo, la multe luni inainte, Alex! Nu-mi vine sa cred, este doar putin mai mic decat Degetzica. Sper ca lucrurile sa o ia pe o panta buna odata cu concediul vostru din Grecia.
RăspundețiȘtergereNela, multumesc mult de mesaj, de urari si de sfaturi. Sa stii ca niciodata nu am deschis cu lipsa de chef blogul tau, pe principiul ca as afla doar vesti despre boala. Tot timpul voiam sa stiu ca e mai bine situatia. Tot timpul m-a interesat. Sa nu crezi ca a fost doar un blog al bolii.
RăspundețiȘtergereCu ai mei situatia e mai complicata pentru ca stand la casa, tot timpul e ceva de facut. Pe maica-mea n-o vad stand niciodata (da banuiesc ca doarme totusi culcata :D). Deci si pentru treburi uzuale si obligatorii pe care trebuie sa le fac i-l dau pe Alex si ea trebuie sa-si intrerupa lucrul din gradina (si deci sa se spele de pamant), facutul de mancare zilnic, calcat, curatat, etc. Si daca lasa lucrul, ala nu se face singur, deci ii ramane mai mult pe mai tarziu. De asta nu indraznesc sa i-l las pe Alex doar sa stau eu pe net. Relu si tati la fel, cand vin de la servici dupa-masa tarziu obositi, pun mana pe ceva si lucreaza. (Oricum, acum imediat sunt 2 saptamani de cand mami e dusa de acasa, de aici poate si oboseala mea)
Si statul cu Alex nu se poate considera o relaxare, ca atunci l-as lasa, as zice ca fac si ei o pauza de la lucru. Dar Alex e foarte dificil si nu poti sta undeva cu el jos sa te joci, sau, imi vine sa rad, sa se joace singur. El vrea in 90% din timpul cat e treaz, sa fie plimbat in brate. Cand ajunge in locul unde ai impresia ca se cere, vrea in alta parte. Si tot asa. Partea cea mai obositoare nu e atat munca fizica (desi e istovitor), cat sa faci toate astea cu zambetul pe buze pe fond de maraieli continue. Pe mine personal faptul ca el e nemultumit si marait continuu ma oboseste cel mai tare...
Cecilia, ai dreptate, sunt dependenti deja de Alex. Mami plange in concediu uitandu-se la poza lui. Dar mi se pare ca deja abuzez, pentru ca deja il las pe Alex ba sa-mi fac salata, ba sa mananc de cina, deci se aduna, si nu pot sa ii intrerup pe ei din lucru, doar sa mi-l tina pe Alex ca sa stau. Vremurile de lenevie dulce s-au dus :D. Vor mai reveni la pensie, speram, Doamne ajuta s-o prindem si pe aia sanatosi...
RăspundețiȘtergereMultumesc mult mult de urari!
Iulika, ai dreptate aia cu uitatul! Deja cand imi amintesc ca afirmam eu in primele 5 luni ca Alex 90% din timpul cat e treaz plange, nu-mi vine sa cred. Noroc ca stiu ca nu ma minteam pe mine si stiu ca e adevarat. Nu-mi vine sa cred acum si nu-mi vine sa cred ca am rezistat la asa ceva.
RăspundețiȘtergereCat despre partea ca Alex se va rusina :)) nu cred. Sunt sigura ca va zice smecher "pai, mami, ce te tot plangeai atata? trebuia sa ma lasi sa plang" :)).
Doamne ajuta, asa speram, sa fie din ce in ce mai usor din punctul asta de vedere, al comunicarii. Ca in rest, sigur fiecare varsta are greutatile ei... Si sa stii ca de multe ori ma gandeam ca poate si voi, multe mame, treceti prin ce trec eu, dar nu va plangeti atat. De multe ori conteaza si asteptarile si rabdarea. Poate eu ma asteptam sa fie mai usor...
Dana multumesc mult! La multe lunite si surioarei! Hai ca ma simt prost ca ai ajuns sa ma incurajezi tu, care acolo nu ai pe nimeni de ajutor!
RăspundețiȘtergereEu tot ma gandesc ca pe cand va fi mai bine va veni inca o tura din asta cu nr. 2 :))))). Ahhh Doamne ajuta-ne si da-ne putere...
Mariamirabela, multumesc mult! Uite ca mi-ai dat ceva de gandit. Ar trebui in loc sa am emotii cu drumul de Grecia, sa consider ca e inceputul unei etape mai bune si mai usoare, ca doar n-o fi sa fie si mai rau! Doamne ajuta!
Raluca: sa stii ca la noi asa se intampla: de fiecare data cand este "rau" facem o schimbare: plecam la mama, la munte, la mare, undeva. Si lucrurile o iau pe o panta mai buna, cumva. Si nu glumesc si nici nu vorbesc in dodii.
RăspundețiȘtergereCe fain! Poate ceva nou ii mai distrage atentia de la ce o deranjeaza, o supara, o doare. Doamne ajuta sa avem si noi o surpriza placuta!
RăspundețiȘtergere