luni, 12 iulie 2010

Prima zi de banana

Era si cazul. Doar e printre primele alimente la bebelusi :D. Ca si cerealele de orez de altfel, care le-am experimentat pentru prima oara abia acuma, recent :D.

Se arata o zi fara nici o noua experienta culinara. Fructele am incercat sa i le dau de doua ori, nu a luat deloc. Legumele le ia in gura ca sa le scuipe. Nici nu stiu de unde poate sa aiba kk de bebe diversificat si constipat. Desi, legat de kk, pot spune ca doar 2 au fost azi asa, si a mai avut 2 diaree. Semn ca iese imediat dintele nr. 4. Se si vede deja putin alb, dar inca nu a iesit afara. Imi amintesc cu groaza cate nopti nedormite au fost la nr.3 chiar si dupa ce se vedea alb, dar inca nu sparsese gingia. Azi noapte s-a trezit plangand rau rau de cateva ori, dar tzitzi a rezolvat tot.

Asa ca spre seara era deja a nu stiu cata zi in care nu a mancat deloc. Cand mi-am adus in camera fructele, am pus special pentru el o banana. Si pentru ca stiam ca ii va fi pofta ca ma vede mancand, si pentru ca ar fi buna la diaree. Mi-am cam incalcat eu o regula, ca de obicei nu incep un nou aliment seara, ca sa nu ii fie rau cumva noaptea. Mai ales ca banana in cantitati mari (ce o fi insemnand asta) am citit ca da dureri de burta.

Am inceput sa mananc si a venit rapid la fotoliul meu si s-a ridicat in picioare intre picioarele mele. I-am desfacut banana si trebuia sa tin iar degetele, ca el vrea sa muste cat ii intra in gura. Si chiar si asa imi impingea mainile in gura lui si ma musca de degete, nu voia sa muste doar asa de putin cat ii lasam eu in capat. Nu inteleg cum la blw le da toata banana, curatata pana la jumatate sa aiba de ce sa tina. Nu inteleg. Asta al meu cat ii intra in gura baga si musca. Nu roade, nu linge, nu suge...

Na, a mancat foarte mult, cam cat o nuca mica. Bine, era si pe tricou cu banana, si pe jos pe parchet. Si apoi cand m-a vazut cu caisa a vrut si din aia si i-am dat.

In rest... iar a fost o zi cu adormit greu si dormit putin si sarit peste 2 somnuri, dar macar nu consecutive.

Am fost la medic cu analizele perfecte. Si mi-a zis ca am o fragilitate capilara mostenita. Ca probabil la o simpla atingere ma invinetesc. Si daca am intrebat de ce acum, mi-a zis ca de la nastere. Eu tot ma gandesc ca poate fi si de la lipsa de sport si statul atata in picioare cu "cineva" in brate. A zis sa iau o tura mare de calciu (da, sigur, vara, cu calciul din analize la nivel mediu) si una mare de vitamina C. Eu am observat ca puiul e mai agitat cand iau vitamina C (si mie imi taie somnul), asa ca nu voi lua 6 x 200mg cum a zis ea, ci voi lua cand imi voi aminti :D. Oricum, singura problema e cea estetica...

A zis "La-chi", cu accent pe a doua silaba!!! Pana acum spunea doar "a-chi". Si normal, a zis cand am ajuns pe balcon si l-a vazut pe Lucky in curte. Apoi cand i-am mai zis sa-l strige, a zis numai "hai-te"!

"Vorbeste" foarte mult toata ziua. Explica, se cearta. De multe ori singur, alteori se uita in ochii mei si e gata sa ma certe ca nu inteleg ce spune. Chiar m-am simtit prost, credeam ca mamele stiu tot timpul :D.

De vreo saptamana nu mai sunt asa stresata cand se ridica peste tot, pentru ca nu mai cade de sus pe fund, ci face genoflexiuni foarte foarte incet. Si se tot ridica si coboara, intentionat face gimnastica.

Busileala are o viteza incredibila, trebuie sa fugi dupa el.

Si ieri a avut o tentativa sa se lase, sa nu se mai tina cand sta in picioare. Dar am crezut cu mami ca ni s-a parut, din cauza ca statea in picioare si s-a lasat de maini ca sa tina o jucarie. El poate credea ca si jucaria aia il tine in echilibru. Dar azi chiar l-am vazut intentionat ridicand mainile in aer numai cam o secunda, nu mai mult, si apoi repede isi punea mainile la loc. A facut asta de mai multe ori. Incepe sa exerseze echilibrul singur.

E un scump si jumatate si mor dupa el, lesin de fericire si de cat de plina mi-e inima acum de iubire si de BINE, cand ma uit la el, ba ca rade, ba ca zambeste, ba ca e ganditor, ba ca cerceteaza ceva, ba ca doarme... e incredibil. Nu pot sa inteleg cum de nu mi-a zis nimeni pana acum ca asta e adevarata fericire pe lumea asta. Restul sunt asa de mici... Nu pot sa inteleg cum de nu urla parintii pe strazi cat sunt de fericiti. Nu pot sa inteleg cum pot trece peste durere si cum de nu innebunesc parintii ai caror copii patesc ceva. Nu pot sa inteleg cum de mai sunt razboaie pe lumea asta si ura si rautate, daca toti oamenii care au copii simt ca mine. E ceva absolut incredibil. In viata mea nu am fost asa de fericita si nici nu mi-am imaginat ca poate fi cineva asa de fericit! Ca exista asa o fericire... Doamne ajuta la toata lumea sa aiba copii sanatosi (stiu ca ma repet, dar o zic mereu in minte) si Doamne ajuta sa fim si noi sanatosi!

7 comentarii:

  1. Asa ma simt si eu mami, EXTRAODINAR de fericita!M-am regasit in descrierea ta! Hai ca poate iese mai cumintel dintocul acesta! Va pupam!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumos ai zis , eu cred ca oamenii ra nu sunt parinti sau cine stie poate nu au avut o copilarie fericita , in fine, la fel fac si eu ca si tine ,ma uit la ea si mi se strange inima , de toate ........de frica , de bucurie de fericire etc .........

    am vrut sa te intreb o chestie , ziceai parca ca ai si tu faina de orez ? am luat si eu faina de orez integral si am pus in pireul de brocoli si cartof dulce si vad ca-l mananca mai bine asa , desi nu am impresia ca-i da un gust mai deosebit dar textura e alta , intrebarea mea e , cam cat ar trebui fiarta faina aia ? ca nu scrie nimica pe ea , eu am incercat sa o fierb ca si pe orez dar stiu ca daca e feirt prea mult orezul nu e sanatos .

    RăspundețiȘtergere
  3. Raluca, va pup!

    Tare frumos ai zis despre cum ne-a transformat maternitatea. M-am regasit in ceea ce ai scris.

    N-asteptai un raspuns, cu siguranta...:) insa uite, cand a fost Ana bolnava, mi-a dat dumnezeu putere si resurse sufletesti sa merg mai departe cum nu imi puteam inchipui ca o pot face. Si sa mai incerc... si sa ma uit cu speranta inainte, ca poate acum isi da drumul si gata, scapam si noi... Nu suntem in situatia ideala nici acum cu mancatul, insa in fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca este sanatoasa si vesela.

    Hai ca m-am intins. Te imbratisez.

    Aaa, si sastept cu nerabdare sa vad ce zici de faina de orez.
    Doamna D, va sarut si va salut si pe dvs., doamna!

    RăspundețiȘtergere
  4. "....cum de nu innebunesc parintii ai caror copii patesc ceva.." asta e si teama mea cea mai mare, ma crezi?
    te pup dulce, esti unica :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Croco, ce rapida ai fost! Multumesc! Te pup cu drag!

    Dana mami de Izabella, faina de orez eu o fierb asa ca pe mamaliga (slab exemplu, ca am facut o singura data in viata :)) ). O fierb sa dea in clocot de vreo 3 ori, intr-un ibric minuscul. Ma gandesc ca e gata cand din apa cu ceva faina prin ea devine groasa ca o supa crema. O si gust si nu simt nimic fainos. Ai dreptate, gustul asa fara sare e naspa, dar textura e mai cremoasa si poate le place. Vad ca la al meu i-a placut mult doar in prima zi...

    Nela, te pup cu drag! Si ti-am mai zis-o de zeci de ori, te admir mult mult pentru taria cu care te-ai comportat cand ai trecut prin incercarile alea. Si pentru faptul ca ai ramas la fel de buna. Pe mine greutatile ma fac invidioasa si rea. Trebuie sa lucrez la asta. Oricum, e cel mai ingrozitor lucru sa vezi cum iti sufera copilul. Asa cum acuma traiesc cea mai mare fericire cu Alex, pot afirma si ca nu am cunoscut disperare mai mare pana acum (ma refer la momentele in care ma sperie ca nu e bine).

    RăspundețiȘtergere
  6. Tare, tare frumos ai scris!:x
    Doamne ajuta sa fim cu totii sanatosi!

    Ralu, din lipsa de timp o sa scriu aici chestii pe care vroiam sa le spun la alte postari:
    - multumesc mult ca te-ai oferit sa-mi trimiti faina de orez! tare mult! am adus din Romania o punguta si am incercat sa-i dau Anei in urma cu o luna...am fiert faina cu apa si am amestecat cu fructe pasate..nu a fost deloc un succes! probabil ar trebui sa reincerc zilele acestea;
    Tu ai o anumita reteta? cate lingurite de faina/cata apa?
    uite,ca mie nu mi-a dat prin cap sa strecor pasta prin sita ca sa scap de cocoloase..super idee!
    -ziceai ca Alex nu bea apa..Ana bea, adica de cateva ori pe zi ii dau canita si trage cu sarg de ciocul acela..o si vad inghitind..dar cand ma uit sa masor cata apa a baut imi da cu virgula, vorba aceea..vreo 20 ml (!)..ma asteptam la mai mult; ce vroiam sa zic? zilele acestea,cum am spalat-o mai mult pe fata (cu ceai de musetel), am observat ca este dornica sa bea lichidul cu care vin eu inspre fata ei..bine,nu ar bea f mult in astfel de conditii, dar poate, poate..cat sa nu te ingrijorezi tu;
    - nu mai stiu ce vroiam sa zic..si eram sigura ca trebuie sa fie 3 linioare cand m-am asezat la calculator:D

    revin, probabil..

    deocamdata va pup si va doresc o noapte linistita!

    RăspundețiȘtergere
  7. Uka, aproape innebunesc doar gandindu-ma la posibilele pericole. Doamne fereste-ne pe toti de necazuri.

    Si ti-am mai zis ca ma apreciezi prea mult, nu merit :D. Te pup cu drag!

    Dana, eu apa pun putina la orez, vreo 20 ml (si imi ajunge pe nu stiu cate portii, ca si congelez :)) ). Si apoi pun cu varful linguritei si amestec. Apoi am impresia ca parca mai merge mai gros si mai pun. Da, stiu, sunt o bucatareasa ingrozitoare :)).

    Mi-ai dat o idee geniala cu apa. Al meu cu orice canita se stramba daca ii atinge o picatura de apa buzele, sau daca ii ajunge in gura e vai si amar cu cata scarba o scuipa. Dar sa stii ca atunci cand il spal pe fata scoate limba, ar trebui sa ma folosesc de asta :)).

    Ai fost super simpatica cu cele 3 liniute :))))). Pupici dragi!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...