Spanac si biscuiti

Nu deodata :D. Azi a mancat Alex prima data spanac. Intr-un fel de ciorba de legume si orez i-a pus bunica un cub de spanac congelat. As fi vrut sa ii dau de mai demult spanac, dar recolta noastra din gradina bio :D nu a supravietuit. Apoi am mai incercat la inceputul iernii sa punem in ghivece inauntru si nu a crescut nimic. Asa ca, negasind spanac bio nicaieri in Baia Mare, am cumparat congelat.

Nu sunt absurda sa ii dau doar alimente bio. Cartof dulce de exemplu ii fac des din hipermarket. Dar sunt unele alimente care inmagazineaza mai multe pesticide si mai multe ingrasaminte decat altele. Frunzele verzi fac parte din aceasta categorie. Radacinoasele de asemenea.

Imi amintesc de pe vremea cand veneam de la Cluj, studenta fiind, acasa cu microbuzul. La amiaza, pe europa fm era Turcescu pe vremea cand numai acolo era si nu stia nimeni cum arata. Intr-o zi tema dezbatuta era faptul ca murisera niste copilasi din cauza pesticidelor dintr-o salata verde. Si chiar spunea acolo un medic ca nu ar trebui sa manance copiii mici legume din astea cu frunze verzi, pentru ca ele contin cantitati enorme de nitriti.

Revenind la ciorbica, i-am pus in ea inainte sa-l servesc si putin ulei de masline si putina lamaie. Prezenta vitaminei C asigura absorbtia fierului.

Tot azi i-am facut foarte rapid niste biscuiti de mei. In cartea Elenei Pridie, "Copilul vegetarian", sunt cateva retete de biscuiti, dar toate contin mai multe feluri de cereale si toate contin ovaz, iar Alex inca nu a mancat ovaz. Mei chiar aveau foarte putin, si chiar ma gandeam ca nu se vor comporta bine. Am amestecat faina de mei cu apa si putin ulei de masline, am intins cativa biscuiti pe hartia de copt si i-am bagat la cuptor. Prepararea a durat mai putin de doua minute cu tot cu cautarea foarfecii pentru a taia punga de faina si hartia de copt. Si cu tot cu urcat un etaj :)). Deci e super simplu! A mirosit frumos in casa a prajituri :D. Am gustat unul si mi s-a parut absolut delicios, se sfarma usor, era dulce si bun. I-am dat si lui Relu acuma seara si i s-a parut foarte bun, si noi doi nu avem aceleasi gusturi la dulciuri :)). Daca e asa delicios doar cu faina, apa si ulei, oare cum ar fi daca as adauga curmale, stafide, roscove, miere, mar, magiun, alte tipuri de faina, ou, scortisoara, vanilie? Serios, sa-mi spuna cineva de ce ajung parintii sa cumpere porcariile de pe piata? Macar in felul asta le creezi si niste amintiri frumoase, cum avem si noi de la mamele si bunicile noastre, cu miros de biscuiti prin casa!

Alex a gustat reticent unul, a muscat din el, iar apoi tot venea razand sa muste! I s-a parut ceva nou si i-a placut mult!

Ca o noutate la mami de Alex, am mers azi la dentist la un detartraj! Nu a fost ceva foarte placut, dar acum ma simt minunat si pentru ca imi simt dantura mai sanatoasa, dar si pentru ca deja am bifat un obiectiv al anului 2011 :D.

La capitolul vesti care totusi ma intristeaza:

- acuma seara la protv am vazut o stire despre un copilas care a murit torturat de parintii lui, il chinuiau de mai multa vreme, il ardeau, il obligau sa stea 5-6 ore si noaptea pe olita, il bateau... Mi s-a facut stomacul un ghem, de cand sunt mama sunt asa de empatica la astfel de stiri, ma termina, imi imaginez ce putea simti si gandi acel copilas, in ce iad traia el, stiind ca singura fiinta in care ar fi putut avea incredere, mama lui, ii facea atata rau? Am fost terminata toata seara...

- m-a afectat mult moartea unei cunostinte de la bunici, o graviduta de 3 luni, intr-un accident de masina, vineri. Era cu un an mai mare decat mine, si in continuu ma gandesc ce vise frumoase avea ea probabil la trecerea in anul 2011, stiind ca isi va tine copilasul in brate! Ma gandesc de atunci cu mare mare durere la mama ei, ce poate fi in sufletul unei mame la aflarea unei asemenea vesti? Cum mai poate trece peste asta?

- am eu fixul ala cu circumcizia... Mi-a trebuit sa ma uit la pozele si filmuletul de aici: http://www.drmomma.org/2011/01/neonatal-circumcision-video-for.html . Cum ar putea o mama sa accepte sa i se faca asa ceva fiului ei? Simt o compasiune si o durere incredibile pentru atatia copilasi chinuiti...


Sa inchei totusi postarea intr-o nota mai normala. Madimih a mai pus pe blogul ei un fragment frumos din Kay Kuzma: http://madimih.blogspot.com/2011/01/kay-kuzma-copiii-au-nevoie-sa-fie_07.html . Si o postare care parca vorbeste de experienta mea cu Alex, un copil care a cerut multe de la mamica lui. Dar pentru toate acestea, si eu, ca si mama din aceasta postare, ii multumesc, pentru ca altfel nu as fi aflat atatea lucruri despre attachment parenting, natural parenting, peaceful parenting,... Am fost nevoita sa practic o multime de idei ale unui parenting cu dragoste, fara sa stiu de ele. Intai mi le-a cerut Alex, l-am ascultat, si abia apoi am citit despre ele... http://www.drmomma.org/2011/01/shes-not-high-needs-shes-vivacious.html

Un an de la Botez

Azi se implineste un an de la Botezul puiului nostru! Am avut mari emotii atunci! De la faptul ca el va dori sa suga exact cand sunt eu la coafor, pana la oboseala de la finalul petrecerii! Emotii ca nu am reusit sa-l adorm de dimineata de pe la 7, a simtit agitatia, si a adormit saracutul doar la amiaza in drum spre Biserica (asta dupa ce a vomat mult chiar pe hainele de Botez, din cauza oboselii si a nedormitului). Apoi la Biserica stiam ca il vor scufunda in apa intr-un mod bizar. La noi in Baia Mare ii scufunda cu capul in jos, tinuti pe o mana, si mi se parea un soc ingrozitor pentru puiul mic (inca imi pare rau ca am fost de acord cu asa ceva si inca imi vine sa plang cand vad pozele... cred ca am acceptat influentata de faptul ca toata lumea imi spunea ca doar cu un Botez ca la carte am scapa de plansul continuu al lui Alex :( ... ). Inainte cu cateva saptamani vazusem la tv doar stiri cu copii care au murit la propriul Botez din cauza socului :(. Eram la pamant! Asa ca atunci cand totul a fost bine, si am ajuns cu bine in camera de la hotel, si i-am dat sa suga si a adormit saracutul, abia atunci m-am calmat! Si abia atunci am reusit sa savurez momentul si sa ma relaxez, si sa ma bucur de prietenii dragi care au venit sa fie alaturi de noi! Am dansat si m-am simtit bine. Cand s-a trezit puiul mic am zis ca-l aducem jos la restaurant, sa-l vada lumea. Aveam la dispozitie vreo jumatate de ora pana cand i-ar fi fost foame iar. L-am pus in wrap ca sa nu-l ia toata lumea in brate si ca sa se simta in siguranta cu atata lume si asa mult zgomot. Dupa un dans mi-a adormit scumpul mic in wrap, era in locul cel mai cunoscut de el pe lumea asta, in locul cel mai sigur si cel mai drag! Si chiar daca era flamand, a dormit mult si bine la mine in wrap, incat au trecut 5 ore de la masa anterioara. Am dansat cu el in wrap si toata lumea a fost incantata ca era si sarbatoritul, proaspatul botezat, cu oaspetii pe ringul de dans!

Incerc sa selectez niste poze doar cu noi, pentru ca nu am intrebat lumea daca sunt de acord sa apara pe blog:

















L-a bagat de 3 ori dar am selectat doar pozele acestea.

































A supt si el suzeta doua saptamani din viata si acelea s-au nimerit chiar la Botez :D



Te pup, puiule scump! Bine ca a trecut cu bine! La multi ani!

Alex nu mai e vegan :D

Da, azi a gustat si el galbenus de ou si i-a placut :). Asta daca admitem ca laptele matern e acceptat in definitia veganismului :D.

O postare foarte scurta, dar am vrut doar sa punctez evenimentul.

Editez sa adaug ca as fi vrut sa ii dau oua de mai demult, dar gainile ce le cunosc :D nu depun oua iarna! Si cu greu am descoperit o gaina prin cunostintele cunostintelor, care sa depuna oua! Sper ca e totusi ok, chiar daca nu o cunosc pe doamna gaina personal, ce mananca si unde traieste. Mami imi spunea ca atunci cand era ea mica doar gainile ascunse sa nu fie vaccinate faceau oua iarna. Mi se pare foarte interesant. Bine, regula asta nu se aplica la gainile din ferme, dopate sa depuna cat mai multe oua, stresate in inghesuiala si in conditii ingrozitoare. Nu, nu am vrut sa ii dau oua din supermarket. In conditiile in care deja si cumparatorul de rand stie cat sunt de nocive ouale din gainile crescute in boxe si cauta cutii pe care sa scrie "crescute la sol". Numai ca solul asta tot in inghesuiala e, si tot cu hrana hormonizata si plina de antibiotice sunt hranite bietele gaini. Si tot li se rupe ciocul si mai stiu eu ce patimesc ca sa nu se bata una cu alta de stresul de a sta in asemenea inghesuiala... Asa ca am vrut oua de la o gaina ce vede cerul si sta cu labele pe pamant, care are posibilitatea sa umble si care mananca graunte.

Cum a fost de Sarbatori

De sarbatori

In 24 decembrie Alex a fost si el stresat cu pregatirile, asa ca s-a trezit la 5 dimineata si nu a mai vrut sa doarma toata ziua :D.

In seara de Ajun a primit trei cadouri:

- un aspirator din partea fratelui meu; astfel avem setul complet de curatenie! Acesta a fost cadoul preferat, a inceput sa aspire pe jos vesel tare! Si in continuare de cate ori da de el, ia furtunul si "aspira" prin toate colturile :D

- un balansoar sub forma de ceva gaza din partea parintilor mei, care e tare fain ca e jos, ajunge cu picioarele pe jos sa se legene, si are sa si spatar ca sa nu se dezechilibreze, deci mi se pare perfect pentru varsta lui. A fost indragostit de mica gaza, tot mergea si o imbratisa :x, era asa scump!

- un laptop cu tot felul de jocuri si cu karaoke din partea noastra. Deocamdata nu-i place :D, pentru ca e de fapt pentru copilasi mai mari, cu activitati. Noi am sperat ca in modul asta sa lase in pace laptopurile noastre dar nu am reusit.

M-a fascinat reactia lui. Chiar daca deja isi pierduse rabdarea in ziua si in seara de 24, cand a vazut de la departare cadourile, a fugit vesel inspre ele, si apoi a ras si a zambit toata seara! Nu s-a mai intamplat asa la nici un cadou pana acum, deci Mos Craciun chiar exista!

In 25 am mers pana la Cluj, la ceilalti bunici ai lui Alex. Tot in 25 eu cu Relu am implinit 10 ani de cand suntem impreuna :). Bunicii de la Cluj i-au trimis cadoul in 28 ianuarie parca, un calut care scoate zgomote daca il apesi pe ureche. Deocamdata il tinem mai retras pentru ca Alex s-a speriat tare de el :D.

In 26 am fost in vizita la nasii nostri din Baia Mare. A primit si acolo cadouri Alex, si chiar si noi astia marii :D. Nasa noastra are un catel care latra mult, deci a trebuit putina acomodare, Alex se speria de el cand latra. Dar mai are si un motan imens, imens, a spus ca are peste 8 kilograme. Si o blana bej mare mare, e incredibil de mare si de pufos! Alex era fascinat de el, il mangaia, il admira cu o mare dragoste in priviri :).

Cu ocazia asta iar mi-am amintit cat suntem de norocosi anul acesta, pentru ca anul trecut ne-am vizitat nasa de nevoie, ea fiind medic si Alex fiind bolnav...

In 30 decembrie am primit doua vizite: un Alex mic si un Stefan mai mare, de 3 ani si ceva. Alexul meu e in culmea fericirii cand are musafiri sau cand mergem noi undeva, ii trece orice suparare si orice oboseala. In ziua aia nu reusisem deloc sa-l adorm de amiaza si era foarte marait. Dar cand are lume pe langa el, ii trece ca prin minune! Doar ceva ii mai ramane din starea anterioara, dorinta de a suge :)), asa ca ma trage de tricouri de fata cu lumea.

De Revelion lumea s-a culcat. Relu mi-a zis sa-l trezesc la 12 noaptea sa-mi spuna la multi ani :D. M-am temut ca se va trezi Alex speriat de la bubuiturile petardelor si artificiilor, dar am avut noroc ca avea chiar atunci somnul profund. Asa ca dupa ce ne-am urat noua la multi ani, am mers si la pui sa-l pupam, ne-am aplecat peste el, eu i-am pupat piciorusele, Relu i-a pupat funduletul, si i-am urat tot ce am stiut eu mai bine in noul an. Normal, cu lacrimi in ochi. Tabloul era usor comic daca as fi privit din afara. Pentru ca Alex doarme pe jos, deci noi ne-am pus in genunchi sa il pupam, si parea ca si cum ne-am inchina :D.

In 1 si in 2 ianuarie am mers in vizita la niste prieteni ce isi petreceau Revelionul la o cabana in munti, la doar 15 kilometri de Baia Mare. Un loc minunat, cu aer curat, brazi inzapeziti, ca in tablouri. Ne-am dus si sania si normal ca Alex a fost din nou bine dispus ca vede locuri noi si lume noua.

Ce mai face

Nu este ora din zi in care sa nu ma minunez de el cate progrese face, cat de mult intelege! Chiar am observat ca intelege aproape orice vorbim! I-am spus intr-o zi "hai, Alex, colinda" si el a inceput sa-si potriveasca buzitele si sa incerce sa cante! Mi s-a parut ceva extraordinar pentru ca nu i-am asociat noi cuvantul cu asta, nu s-a intamplat niciodata sa "cante" el si eu sa spun "ce faci, puiule, colinzi?". E incredibil! Si ma termina de fiecare data cand face din astea! Simt un val de caldura si ma cuprinde asa o stare de fericire si de iubire si de recunostinta ca imi este dat mie sa traiesc asa ceva!

Ne imita in absolut orice facem. E o mica maimutica si ne distram incredibil cand il vedem imitand actiunile noastre! De la vorbitul la telefon cu gesturi ca si taica-sau, la faptul ca duce galeata si se preface ca varsa continutul ei in wc, la faptul ca toarna din pet in boluri, etc.

"Vorbeste" foarte mult, toata ziua! Ne imita cand tusim, cand stranutam, cand strigam mai tare la cineva mai de departe. Daca cineva ma striga "Raluuu", incepe si el "aluuuu", daca eu strig "Reluuu" incepe si el "eluuuu" :)).

Eu ii spuneam cum fac leii, asa un raget cu gura deschisa si el stia sa faca si el asa. Ce ne-a surprins a fost ca recunoaste acum leii, chiar daca sunt desenati bizar, ca doar nu orice desen poate fi inteles repede. De exemplu, pe o babetica de-a lui, sunt 3 animale, printre care si un leu, dar noi nu i l-am aratat niciodata. Si-a luat intr-o zi babetica si a inceput sa faca si el ca leii aratandu-ne cu degetul. Tarziu ne-am prins ca era desenat un leu...

Mai noi ne arata cu degetul orice animalut si dupa ce ii spunem ce e, incepe sa sara dansand, semn ca trebuie sa-i cantam ceva despre acel personaj. Asa ca am ajuns sa inventam cantece despre tigri si urangutani :)).

Cand apasa pe vreo jucarie cu melodii, incepe sa sara si sa puste din degete :)).

Imita indienii cum urla cu mana la gura :).

Daca il intrebi cum face cand ii e frig, incepe sa se scuture cu umerii stransi, ridicati :)), ma termina cand face asa. Si bunicului ii place la nebunie, asa ca il intreaba toata ziua acum :)).

Bunica mea e la noi de dinainte de Craciun si nu am vazut-o in viata mea razand asa de bine. A si recunoscut ca ii place de Alex mai mult decat de noi cand eram mici :)).

A luat din baie masina de tuns si chiar daca noi il tundem cu una mica albastra, el a recunoscut asemanarile si a inceput sa se dea pe cap cu ea :D.

Aspira si matura si spala pe jos toata ziua! :D

L-a vazut in cateva dimineti pe bunicul lui suflandu-si nasul, asa ca a inceput si el cand prinde o bucata de servetel sa si-o duca la nas si sa sufle cu zgomot :)).

Tot ca sa-l imite pe bunicul, canta la muzicuta si culmea, chiar a reusit sa sufle sa iasa sunete.

Avem mare noroc cu bunicul ca e inca in recuperare si deci e acasa, nu la servici. Se ocupa de Alex toata ziua. Si dimineata cand se trezeste Alex la 4 sau la 5 si nu mai vrea sa doarma, am unde sa-l duc sa mai dorm putin, pentru ca bunicul se trezeste la 3-4 dimineata :)). Da, deci are cu cine sa semene...

Se catara pe mobila, isi ridica piciorul sa urce sus pe rafturi, chiar daca ii sunt la nivelul soldului, si de trage tinandu-se cu mainile de un raft superior.

A reusit sa coboare singur treapta care pana acum il incurca. Ori tinandu-se de margine, ori chiar incetuc singurel. In picioare. De urcat le urca singur in picioare, tot tinandu-se de ceva de pe margine.

Si a inceput "distractia" cu dessurubatul. Pana acum il lasam sa se joace cu orice sticle si recipiente, dar acum l-a gasit bunica umbland cu o sticla de pronto desfacuta, chiar daca era insurubata bine cand a luat-o...

In domeniul "noutati in diversificare", zilele astea s-a servit cu niste frunze de ceapa verde. Si i-am mai dat eu stafide inmuiate in apa. In rest, fructele sunt yak, iar legumele sunt yammi. Cerealele cand cum.

Linkuri

Despre nastere naturala dupa cezariana In primul link din postare, cel de pe youtube, este descrisa decizia unei femei de a naste natural dupa 3 cezariene. (Vaginal Birth After 3 Caesareans) Iar in linkul de sub cuvintele "asa a fost" este descrisa nasterea naturala dupa o cezariana a mamei care a deschis subiectul. Da, am citit povestea si inainte sa nasc si mi s-a parut superba, iar acum mi-a facut placere sa o mai citesc o data!

Un review al stirilor legate de sanatate din anul 2010

Top 7 parenting controversies of 2010

Si chiar daca la noi in tara nu se practica circumcizia, mi se pare incredibil la ce nivel a ajuns SUA in problema asta! Incredibil! In era moderna in care traim! Si cand stiu ca totul a pornit de la un doctor care astfel voia sa se asigure ca barbatii nu se vor masturba. De ce parintii care aleg sa faca asta nu se documenteaza inainte sa isi chinuie copilasul perfect ce le-a fost dat de la Dumnezeu? Sa nu uitam ca intr-o vreme erau normale si mutilarile genitale la fetite, si in unele tari ele mai sunt considerate normale. Dar sa vezi asa ceva la nivele mari in SUA mi se pare de necrezut. Ca sa nu mai spun cate studii sunt care au dovedit ca acest obicei e total nesanatos, ba chiar sunt enorm de multi bebelusi care mor din cauza asta... Ma rog, la articolul asta http://www.drmomma.org/2011/01/violated-baby-boys-point-of-view.html am plans iar...

Editez sa mai adaug un link primit chiar acum! Am mai citit exact acest text din Kay Kuzma, dar de fiecare data reuseste sa ma atinga la suflet: Copiii au nevoie sa fie iubiti.

La multi ani 2011! An nou fericit!

2010 a fost un an minunat, PLIN de tot, de iubire, de fericire, de tristete, panica, deci de VIATA!

Dorim tuturor ce ne dorim si noua in 2011: sanatate, fericire si iubire! La multi ani! Doamne ajuta!

Craciun fericit!

Sa avem cu totii zile frumoase, cu liniste si veselie, sa fim sanatosi si fericiti!

In asteptarea Sarbatorilor

Dupa ce in weekend aveam maxime de -10 grade, ieri, intr-o zi mai calda, s-a topit toata zapada de 40 cm!!! Incredibil! Nu stiu cate grade au fost, dar Alex a iesit afara doar cu bluza de trening peste body.

L-a ajutat pe Relu sa puna instalatiile pe casa. Tragea si el acolo de cabluri foarte preocupat. Si din cand in cand se mai juca in cate o balta, si cu picioarele, si cu mainile.

Este din ce in ce mai dragastos. Nu am stiut niciodata ca un copil iti poate oferi atata dragoste si atata fericire! Daca lipseste o jumatate de ora de acasa (il scoate Relu la plimbare), cand vine ma imbratiseaza strans strans, isi pune capul pe umarul meu, scoate niste sunete ca si cum ar spune "aaaiiii ce dor mi-a fost de tine!", zambeste fericit si da din picioare :x :x :x.

De vreo 4 zile am reusit sa-i dau si niste fructe sa manance. Facuse o pauza, din vara nu am reusit sa-i bag in gurita nici un fruct. Daca ajungea o molecula, se scutura si se stramba tot si scuipa afara. Nu-i plac nici acum, dar mai inghite. In continuare mananca legumele. Are aproape 3 saptamani de cand a inceput sa manance legumele, in sensul ca papa toata ziua vreo 20 ml. Inainte avusesem cateva saptamani de alaptat aproape exclusiv, accepta rar cate firimitura din rondelele de orez.

Degeaba incerc sa-i dau fructele in mana, pentru ca ajung pe jos si spala cu ele pe jos :D. Vitaminizeaza parchetul... Asa ca am inceput sa i le blenduiesc, si ii adaug si nuci inmuiate, si fructe uscate inmuiate (curmale, caise - ultimele sunt foarte cunoscute pentru aportul de fier), si uneori carob a.k.a. roscove (bio raw), si praf de hemp a.k.a. canepa.

Am vrut saptamana trecuta sa-l ducem la niste analize, in principal de tiroida. Ne-am gandit ca asa poate vom primi explicatia pentru agitatia lui. Desi, dupa ce am citit mai bine despre hipotiroidismul juvenil, mi-am dat seama ca la el se aplica doar faptul ca nu mananca solide si ca e constipat din cand in cand. In rest, un copil cu hipotiroidism doarme mult si nu plange :D. I-am cerut parerea si nasei noastre, care e verisoara primara cu Relu. Si, am mai explicat o data, e pediatra. A ras de mine, pentru ca in momentul acela Alex impingea masa din loc. A spus ca un copil cu hipotiroidism e inapoiat si din punct de vedere psihic, dar mai ales fizic, nu isi poate coordona muschii, nu poate umbla, nu poate face nici un efort. I-am spus motivul pentru care m-am gandit sa-l investighez. A ras din nou. A spus ca si fiica ei dormea 7 ore din 24 si in rest nu statea niciodata intr-un loc, sa se joace. A spus mai multe, nu le mai tin minte, dar parca il descria pe Alex. Deci it runs in the family se pare. Nu ma mai ingrijorez, pentru ca fiica ei e frumoasa si desteapta (studenta la medicina) si iubitoare de parinti, si matura, si cate si mai cate. E fiica perfecta :).

La ce meditez eu zilele astea:

- la Sarbatorile de anul trecut.

Imi scuzati vocea, dar Alex merita (re)vazut (am vrut sa pun filmuletul chiar in 20 decembrie, la un an, dar am uitat. Alex avea doua luni si cateva zile):



Si la Craciun:



Normal ca filmele astea nu redau perfect realitatea de atunci de la noi din casa. Nici partile bune nu se pot vedea bine. Dar nici chinul prin care trecea puiul mic cu refluxul. Era foarte riscant sa-l pun asa pe o perna pe pat (fara perna nici nu se punea problema). Puteam face lucrul asta doar daca avea mai mult de 3 ore de la masa anterioara. Da, in primele luni a trebuit sa ii dau san cu program, pentru ca daca ii dadeam de cate ori voia el voma in jet toata ziua. Chiar ma mir cum de mi s-a pastrat rezerva de lapte, pentru ca am citit mult pe tema asta, cum scade lactatia daca nu ii dai copilului la cerere. Din momentul in care am vazut ca Alex a scapat de reflux, i-am dat ori de cate ori a vrut (asa cum fac si in ziua de azi :D).

Am o amintire de groaza referitoare la pregatirile de Craciun de anul trecut. In primul rand, sentimentul de neputinta. In alti ani eu faceam felurile de mancare fara carne, eu faceam ordine, eu faceam bradul, si eu puneam instalatiile de interior. A, si faceam ordine si la mine acasa, si la ai mei. Anul trecut eram cu Alex non stop in brate, si cand era treaz, si cand dormea. Si ajungeam sa ii rog pe cei din jur sa ma ajute si cand trebuia sa beau apa, si cand trebuia sa mananc sau sa merg la baie. Ziua doarmea doar pe mine, iar cand era treaz nu il puteam pune in patut sa se joace, cum vedeam ca fac alte mame. Trebuia sa-l tin tot in brate. Asa ca in "echipa" noastra de pregatiri de sarbatori lipsea un om important :D. Si ii mai si incurcam pe altii cand aveam nevoie de ajutor.

La un moment dat am vrut sa-mi fac un ceai. Inca beam mult ceai anti-colici. Nu puteam sa fac asta cu el, pentru ca n-am vrut pentru atata lucru sa il pun in wrap, si nu puteam sa-l tin doar cu o mana. Asa ca l-am pus in patut, sprijinit de perna de gravida, statea aproape in fund (stiu ca la doua luni nu e voie), ca intr-un fotoliu. I-am pornit caruselul si am fugit inspre bucatarie. Relu si fratele meu era in camera alaturata. Nu am apucat sa fac decat vreo 4 pasi. Am auzit un strigat infiorator si am fugit inapoi. Alex avea o arteziana de voma si tot jetul ce il arunca ii revenea in gura si se ineca. Avea ochii plini de lacrimi, se vedea ca il doare rau cand vomita, iar acum nici macar nu putea plange pentru ca se ineca cu voma. In acel moment am jurat ca nu-l voi lasa niciodata singur cat timp mai are problemele astea si asa a si fost. Inca am imaginea in fata ochilor.

Sunt trista si acum pentru ca am lasat anul trecut pe ultima suta de metri cumpararea unui cadou pentru el. Si in ultimele zile nu am reusit nici eu, nici Relu, nici bunicii, sa acordam atentie si timp aspectului astuia. Asa ca de primul lui Craciun, Alex nu a avut nici un cadou sub brad. Sufar mult de cate ori imi amintesc.

De Revelion am ajuns in vizita la nasa noastra doctorita, dar nu de voie. In seara aceea, de la ora 8 la ora 9 a vomat de 9 ori in jet, de a trebuit de fiecare data sa ma schimb si eu, si sa-l schimb si pe el, amandoi eram uzi leoarca de sus pana jos. Deja eram gata sa mergem la urgente, si apoi totusi ne-am gandit s-o sunam pe nasa noastra. L-a pus pe Alex pe regim, nu am avut voie sa-i dau sa suga in acea noapte si in urmatoarele zile. Primele ore trebuia sa incerc sa-i dau ceai, doar 10 ml, si apoi sa-i dau lapte tot doar 10 ml. Si tot asa, crescuta portia cate putin. A fost o noapte de cosmar noaptea de Revelion, pentru ca eu toata noaptea m-am pompat, sa nu fac o mastita de la sanii super-plini. Pompam si sterilizam. Mergeam apoi in pat si incercam sa-i dau portia mica lui Alex. El plangea cand simtea biberonul, mai ales ca ii era foame si simtea mirosul de lapte. Nu stia sa suga din el si urla ingrozitor. A fost prima data cand a acceptat suzeta si l-am adormit foarte foarte greu. Suzeta l-a tinut doar doua saptamani, pentru ca dupa aceea si-a dat seama ca are iar sanul lui :).

In ziua urmatoare i-am cerut voie nasei noastre sa-i dau din san, chiar daca ii dau mai putin, pentru ca el nu stia sa suga din biberon si facea niste crize ingrozitoare. Mi-a spus sa-l las doar doua minute. Ei bine, cand a ajuns viteazul meu la san, a supt in doua minute cat sugea pe vremuri in 5! :)) Am plans cand l-am vazut cum se linisteste la san. Am plans de bucurie, si am plans de suparare apoi cand a trebuit sa-l desprind.

Chinul asta era menit si sa ii lase stomacelul sa se odihneasca putin, si sa elimine din presupunerile doamnei doctor o boala grava a stomacului, care nu lasa mancarea sa treaca in intestinul subtire. Cand am citit ce ar implica asa ceva, ca se rezolva doar chirurgical, am fost terminata. Asa ca in momentul in care lucrurile au intrat pe fagasul normal (vomat in jet doar de cateva ori pe zi) i-am multumit lui Dumnezeu ca e sanatos puiul meu. Cateodata ma mai gandesc la puiul scump cat a suferit el fata de alti copilasi, care pot sta in voie pe spate in patut, sau culcati in bratele parintilor, dar imi revin repede, multumind lui Dumnezeu ca e un copil sanatos. De multe ori ma intreb daca a fost vina mea cumva, daca as fi putut cumva sa-l ajut, dar nu gasesc raspunsuri...

- la Sarbatorile de anul acesta

Tati meu, bunicul lui Alex, e bolnav, dar speram ca vom avea sarbatori linistite. Normal ca nu avem pofta de facut de mancare, dar nu putem nici sa ne lasam ca si cum nu ar fi Sarbatori, mai ales ca poate ne vin musafiri.

De data asta i-am cumparat cadou lui Alex :D. Speram sa fie bine, sa nu ne prinda Craciunul fara brad impodobit, sa fim sanatosi si veseli.

- la anul ce vine

Problema e ca Revelionul imi induce o stare de depresie, pentru ca 2011 pentru mine inseamna anul in care va trebui sa ma despart de iubirea vietii mele, de sufletul meu, si sa merg la servici. Nu stiu cum voi rezista psihic, nu stiu cum va reactiona el, pentru ca e foarte atasat de mine. Nu stiu cum se va descurca bunica cu el atatea ore. Si nu stiu cum va fi cu mancarea. El inca suge toata ziua, toata noaptea. Daca merg la servici inainte sa se trezeasca el? Inseamna ca pierde lapticul de dimineata... offf cate ganduri si dileme am de pe acuma! Stiu ca degeaba, e posibil prin octombrie el sa nu mai suga deloc, dar nu reusesc sa-mi controlez temerile.

- la anul ce a trecut

Nu am cuvinte sa exprim ce a insemnat anul acesta pentru mine. A fost cel mai frumos an din viata mea, cel mai minunat, cel mai plin, cel mai palpitant. Plin de dragoste si fericire si griji. Am trait la maxim. Nu as putea sa exprim vreodata dragostea ce o simt pentru Alex, care creste zi de zi, chiar daca am impresia zilnic ca e infinita. Stiu ca nu as reusi sa redau realitatea, asa ca mai bine ma abtin si stiu ca mamele ce citesc stiu la ce ma refer. Iar cele care nu sunt mame inca, degeaba le-as explica, nu au cum sa inteleaga.

Doamne ajuta sa avem toti parte de Sarbatori frumoase, in familie, alaturi de cei dragi! Sa fim sanatosi!

14 luni

Azi puiul meu drag implineste 14 luni! Doamne, ce zboara timpul! M-am uitat in urma sa vad daca am zis ceva acu o luna, si a fost postarea cu filmuletele multe! Parca a fost saptamana trecuta! Nu-mi revin! Incredibil cum trece vremea...

La multi ani, pui drag! Sa fii sanatos si fericit!



Poza nu e de azi, e din 13, cand am facut primul om de zapada! Va trebui sa mai revin cu poze si cu primul sanius.

Ziua lui Nero

Sper sa apuc inainte de miezul noptii: LA MULTI ANI, NERO! Sa fii sanatos si linistit si fericit si sa traiesti mult! Puiul meu mijlociu :D implineste azi 7 ani. Puiul mare e Lucky, care are 7 ani si 5 luni :D.

M-am uitat intai in urma sa vad daca l-am amintit pe Lucky de ziua lui si am vazut ca da: http://alexcreste.blogspot.com/2010/07/ziua-lui-lucky.html

O poza de azi cu Alex, si Lucky si Nero in fundal:



Si una cu Nero, dar se intorcea cu spatele de cate ori ma vedea cu aparatul. Cred ca ii era teama ca a imbatranit si nu mai arata bine :D

Desene animate

Da, as fi vrut sa mai treaca macar un an, doi, pana sa ia contact cu desenele animate. As vrea ca la gradinita sa nu fie lasati in nestire la televizor, in loc sa se faca activitati cu ei. Dar uite ca, desi o spun cu rusine, lui Alex ii plac desenele animate.

Nu orice desene. I-am aratat Tom si Jerry si nu a rezistat nici o secunda, l-au apucat nervii. Asta era venind de la Cluj, plin de nervi, pe masina, nu mai stiam ce sa-i fac sa ne mai treaca timpul.

Si in general daca il duc jos la bunici televizorul e pornit, dar nu i-a acordat nici o importanta pana acum. De fapt nici acum nu se uita pe nici un alt post decat pe BEBE TV!

Totul a inceput in incercari disperate de a-i calma maraielile. Cand se trezeste dupa al doilea somn in general e atat de somnoros incat maraie continuu si nimic nu-l multumeste. Asa ca dupa mai multe incercari, bunica i-a dat pe bebe tv si tinandu-l in brate a inceput sa-i explice animalutele si actiunile.

Deci nu, faptul ca se uita la desene animate nu inseamna ca e uitat in fata televizorului. Cineva il tine in brate si ii povesteste continuu ce apare acolo la tv. E ca si cum am rasfoi o carte, pentru ca imaginile se misca foarte incet, culorile sunt placute, desenele sunt foarte frumoase si scurte, si muzica canta in surdina o melodie calma si frumoasa.

Deci nu cred ca ii face rau pe moment sa se uite la aceste desene. Dar sper sa nu ii faca rau pe termen lung din punct de vedere al dependentei de televizor, sa prefere sa se uite la tv in loc sa iasa afara.

Sunt niste desene asa dragute, cu animalute, cu tot felul de actiuni simpatice, nimeni nu se bate (ca Tom si Jerry :)) ca sa nu mai vorbesc de desenele monstruoase din zilele noastre). Si ce ma distreaza e ca in fiecare anotimp am vazut ca se schimba, de la actiuni de vara, la imagini de toamna, si acum sunt pline de zapada si fulgi de nea.

Chiar daca doar de vreo 3 saptamani, poate o luna, s-a uitat prima data la desene, am ramas foarte surprinse eu cu buni cat de repede le-a invatat:
- ii aduce telecomanda sa-i puna pe desene. Uneori maraie in continuare, semn ca nu desene voia de fapt. Asta inseamna ca vrea muzica, se opreste din marait doar cand buni gaseste un post de muzica ... populara!
- are preferinte si buni deja stie cand incep unele desene ca Alex se va cobori jos de la ea din brate si va incepe sa se joace, sau va marai sa schimbe buni programul, in speranta ca pe alt post sunt desenele lui preferate
- ii plac mult unele si rade la ele, daca ursuletii sar in sus, sare si el la noi in brate, daca indienii striga cu mana la gura, a inceput si el sa faca la fel, ca indienii! E foarte simpatic, face ca indienii, se aplauda singur si rade pentru ca stie ca si noi radem de el.
- are deja faze ca de copilas mai mare. Daca suntem pe hol si aude ca la televizorul din camera canta muzica dintre desene, fuge repede sa vada ce incepe :D. Si daca e ceva ce-i place, sta in usa si se uita si rade, chiar daca eu il chem pe hol...

Ce mai face Alex simpatic:
- Are o carticica mica cu animalute. Bunicii l-au invatat ca ii canta la fiecare ceva melodie cu animalul respectiv. Asa ca acum isi ia carticica si vine la fiecare si danseaza ca sa-ti arate ca vrea sa ii canti (cu veverita, cu elefantul, etc).
- La fel eu i-am cantat o data "Mos Craciun cu plete dalbe" la o marioneta de deget de la ikea cu moshu'. Asa ca de atunci mi-o aduce si incepe sa danseze ca sa-i cant.
- La tzitzi e incredibil! In ultima vreme la tzitzi avem doar momente memorabile. Si il mai provoaca si bunica-sa si taica-sau :)), ca se prefac ca ii fura tzitzi. Si el rade smechereste sugand. Cand mi se pare ca ar dori sa suga il intreb "vrei tzitzi?" si el incepe sa rada, un ras fortat, ca si cum ar spune "heheee mai intrebi?" :)). Si in continuare dupa prima melodie de pe cd, chiar daca suge linistit la tzitzi, se ridica vesel si incepe sa aplaude :)).

Sa notez ca sa nu uit, despre diversificare. Alimente noi: telina, curmale. In continuare nu vrea sa manance nici un fruct, nici macar banana. Atentie, curmalele, ca orice fructe uscate, trebuie cumparate bio! Altfel e mare riscul de a lua fructe tratate cu sulfiti. Mai multe pe wikipedia exact unde se deschide linkul, la food safety, si aici, unde putem trage concluzia ca niste carnati sunt mai sanatosi decat o caisa uscata din magazin... Curmalele le-am introdus si pentru multitudinea de minerale continute, si pentru rolul de indulcitor natural. I-am amestecat o banana cu curmale. A iesit ceva incredibil. Asa de incredibil, incat el nici nu a vrut sa deschida gura :D. Dar lui Relu i-a placut!

Ii plac mai mult legumele, si sub forma de supa, si daca ii dam noi cu degetele dovleac copt, pasiunea lui din acest moment.

Va las cu un desen bebe tv, cred ca din grila de primavara, ca e cu udat flori :D