11 luni

Da, acum ma uitam uimita la postarea de 10 luni. Nu-mi vine sa cred ca aceasta e postarea dinainte de drumul de Grecia! Chiar a trecut o luna? Incredibil!!! Stiu ca tot timpul ma mir de trecerea lunilor, dar asta m-a uimit cel mai tare!

Pai inseamna ca bilantul pe planul diversificarii e simplu. Timp de doua saptamani, in Grecia, Alex a fost alaptat exclusiv! De cand am revenit am luat-o iar incetuc, exact cum am scris si in raportul de la 10 luni de mai sus, papa fructe milimetric de putin, si legume totusi papa de ordinul linguritelor. Daca ii fac ce-i place, da, deja avem preferinte! Cartoful dulce e mancarea preferata, apoi morcovul (pe care il primeste rar din motive constipante). Ii place sa-i ingros legumele cu cereale, suntem tot la capitolul "cateodata mei" (daca e prea gros piureul de cartof dulce nu-i pun deloc cereale) si foarte rar orez, ca il constipa.

De doua zile ma minunez ca papa si fructe cam o lingurita de-a lui pe zi. Incerc sa masor vizual cat ar fi o lingurita de-a lui in firimituri. Pentru ca nu accepta deloc piureul cu lingurita, nici din fructele intregi nu mananca, doar se joaca. DAR papa daca din fructul intreg mananc eu si ii dau si lui bucatele mici mici mici cu degetul.

Alimente noi in aceasta luna, doar ce am reusit sa-i dau acuma dupa ce am sosit din Grecia: piersici si prune. Am in plan pentru viitor multe legume, radacinoase, quinoa, hrisca, etc.

Apa bea la fel de putin, adica nu bea :D. Se joaca cu ea, face baloane si o scuipa.

Cu kk e tot constipat sau o da in diaree. Azi, dupa 3 zile de prune si pere si de constipatie (deci in astea 3 zile nici un scaun), a avut un scaun normal dimineata si unul diareic mai la amiaza. Din cauza celui diareic care nu a dat semne cand a venit, Alex a ramas foarte iritat acum in toate cutele de la fundulet. Si eu nu stiam de ce se tot intinde la mine in brate spunand mamamamama... saracutul pui, de ar putea el vorbi... Tratam cu crema bio cu zinc.

Dintisori in aceasta luna au aparut doi: numarul 6 si numarul 7. Coltul alb de la numarul 8 e de doua saptamani acolo, dar nu reuseste sa sparga gingia. (Si numarul 5 iesise chiar in ultima zi de luna a zecea, asa ca au fost destul de aglomerati unul dupa altul)

Cel mai important lucru ce s-a intamplat in aceasta luna a fost excursia noastra in Grecia, cu schimbarile aferente. Alex e mult mai cuminte si acasa, nu e asa plangacios, nu mai plange pe masina (cu amendamentul de rigoare, ca fac greseala de a-l scoate din scaun sa-i dau sa suga, altfel se ineaca si isi pierde respiratia de plans...), doarme pe masina (adoarme la san si apoi il pun in scaun), e mult mai iubitor, ne arata semne de afectiune, si cel mai important: SUGE LA SAN oricand si oriunde!

Sunt sigura ca suptul asta l-a schimbat in bine. Ma gandesc de cate ori el plangea sau maraia de obosit sau de stresat sau de speriat, sau de foame si sete... Si acum toate astea se repara cu un supt scurt, doua guri de lapte, si gata, inapoi la joaca!

El 10 luni jumate a supt doar daca il adormeam intai. Asa a ramas de la problemele cu refluxul. Trebuia sa-l adorm ca sa poata manca. Si cum noi il adormim (de pe vremea cand urla toata ziua) scuturat in brate, asa era si alaptat, plimbat si leganat in brate. Asta nu s-a schimbat, cand e de dormit si de supt mult, si acum trebuie sa ma plimb cu el in brate prin camera. Dar pentru supturi scurte, suge oriunde si oricand. Nu mai rabda foame si sete la un drum de Cluj. El inainte papa doar in camera lui. Si problema cea mai comica era ca daca din greseala adormea la Relu sau la mami in brate toata lumea intra in panica, ce ne facem, ca daca isi face somnul dupa aceea nu mai mananca nu stiu cate ore, pana cand reusesc eu iar sa-l adorm. Si daca nu dormea de tot, ca e clar ca nu-mi dormea de atatea ori pe zi, dar ca sa suga eu trebuia sa ma straduiesc sa-l ametesc in asa fel incat sa suga.

Deci de fapt pe langa ca-l plimb in continuare cand e de papat mult si de dormit, acum mai are si zeci de alte supturi pe zi. Si eu ma bucur, da! La 11 luni! :))

Dar faptul ca suge oricand ii trebuie a facut ca in ultimele 3 zile sa ajunga de la 5-6 mese pe zi, la 4 principale (la care suge mult), multe guri mici de lapte pe parcursul zilei, si alea multe de noapte. Si-a prelungit pauzele dintre mese. Pana acum cerea la fix 3 ore. Acum daca il pun la san dupa 3 ore vrea doar o gura de laptic.

Asa ca traiesc clipe minunate (de si uit de diversificare), savurez la maxim ca pot iesi in oras cu el oricand (fara sa ma stresez ba ca e ora lui de masa, ba ca nu cumva sa adoarma in sling in oras, ca apoi acasa nu-mi mai mananca... stresuri care pot parea bizare din afara, dar le traiam din plin), putem merge oricand oriunde cu masina. Probabil acum am ajuns la nivelul la care alte mame sunt la 6 luni cand incep diversificarea... Asta e, nu eu il fortez pe Alex sa suga si sa nu manance, asa ca daca asta e ritmul lui, nu il pot obliga sa manance solide. Stau si savurez si traiesc din plin viata asta minunata de mamica alaptareasa :)).

Am si uitat ca la alte rapoarte incepeam cu greutatea: 10.27 kg (deci plus 230 grame). Pentru un copil aproape exclusiv alaptat, si cu cele 2 saptamani chiar exclusiv, eu cred ca e ok. De fapt, orice ritm ar fi avut, ar fi fost ok, pentru ca toti copiii sunt diferiti.

Am mai vrut sa imi notez aici ca nu drumul de Grecia in sine a facut schimbarea cu alaptatul. Stiu ca prin iulie-august, nu mai tin minte, am avut o zi in care am incercat sa-i dau lui Alex doar stand jos, si deci el treaz. Si se tragea pe umarul meu in sus de parca l-as fi ars. Nu gasesc acum postarea, dar tin minte ca a fost o zi chinuita si pentru mine si pentru Alex, si am renuntat la a-l invata sa suga asa, am continuat sa-l plimb. DAR dupa acea zi, a inceput sa ceara tzitzi in starea aia de somnolenta cand se trezeste! (Da, m-am bucurat si pentru asta, chiar daca asta inseamna ca de atunci eu nu pot lipsi de langa el, sa las pe altcineva de paza, nici cand doarme, ca ma vrea sigur dupa ce se trezeste. )

Si apoi a inceput sa studieze tzitzi si cand era treaz, sa puna degetul, sa puna gura, etc. Dar nu sugea. Apoi a fost drumul de Cluj chiar dinainte de plecarea in Grecia in care am fost fericita ca suge pe masina! Deci lucrurile au evoluat treptat, dar in Grecia a fost evolutia cea mai rapida! Ii multumesc lui Dumnezeu!

Ce mai face Alex

Joaca fotbal :D. Adica dus de manute da cu piciorul in toate obiectele, si daca prin asta le muta din loc, merge dupa ele si iar da cu piciorul sa mearga si mai departe. Eu am vazut ca s-a apucat de asa ceva de cand vrea mai mult in picioare, dus de manute, dar parca totusi s-ar juca si cu obiectul de pe jos :D. Asta face deja de vreo luna.

Ma imita mult in ce vorbesc, dupa ce rade bine. I-am spus ca l-as papa tot tot tot si dupa un ras copios, a zis si el "tot", si iar a ras :)). Si am tinut-o asa cateva minute. Acuma seara i-am zis ca tata spune dulce si simpatic, si mama zice ori necajit ori nervos. Si tot ii spuneam "mama", si a inceput si el sa turuie "mamamamamama" :x :x :x.

E tare harnic :)). Daca are in mana un servetel, sterge pe jos in jurul lui de numa. Noi ne-am gandit ca sigur e cum ne-a vazut pe noi cum tot stergeam pe jos cand voma el mult.

Oare am mai zis cat de fain coboara scarile de-a busilea? Din timp isi pregateste piciorul, pentru ca e piesa importanta :D. In orice pozitie ar fi, s-a invatat sa coboare cu mana stanga prima, asa ca numai asa merge tot timpul. Coboara mana stanga, apoi tot face miscari mici mici pana ii coboara si piciorul stang! Abia apoi are siguranta si repede repede isi coboara si mana si piciorul drept. Asta era tehnica initiala. De cateva zile incearca si sa coboare cu ambele maini prima data.

Dimineata i-am dat o punga cu fulgi de-ai mei sa se joace sa ma lase sa pap. A pus punga in caruciorul antemergator, s-a ridicat in picioare la manerul lui, si a mers de langa mine :)). Normal ca am sarit imediat, ca antemergatorul nu are rotile franate, deci o luase la fuga :)).

De cate ori aud mamici care acum o duc mai greu, de cand sunt puii mobili, ma gandesc cat imi e de bine acuma fata de cum era la inceput. Pai acuma il pot lasa pe jos sa ma imbrac, sa beau apa, sa fac orice treburi. Maraie? Inapoi in brate, nu-i problema, dar am momente fara el in brate! In primele 5 luni, pana cand a inceput sa stea in fundulet, Alex statea numai in bratele mele si treaz si dormind. Nu puteam sa beau apa cand imi era sete, nu puteam sa mananc cand imi era foame (bine, asta nu prea pot nici acuma :)) ), nu puteam sa merg la baie, nu puteam sa fac nimic decat daca Alex era treaz si il puteam da la mami in brate un pic. Daca as fi fost singura, fara ajutor, nu stiu cum ar fi fost.

Ieri ne-am plimbat prin oras cu caruciorul si cu slingul :D si de 3 ori a vrut sa suga asa ca m-am executat un-doi. De fiecare data a fost doar un supt scurt, de sete sau de speriat de zgomotele orasului sau de oboseala. Il ador cum a devenit el tupeist sa vrea si el tzitzi. Deja ma simteam bizar ca trebuia sa-l adorm ca sa-l lamuresc sa suga :)), si asta pana la 10 luni jumate...

A, mi-am mai amintit cat e de simpatic :D, de parca as fi uitat :)). Azi buni curata niste ceapa. Si el lua ceapa din ladita si o punea in galeata unde buni lasa cojile. Daca a vazut ca asa se face!

Apoi a mers la o galeata cu lemne de foc. A luat bucati de lemn si le-a pus sub soba, unde erau cladite frumos restul :D.

Normal ca de cand e o caldura placuta, nu canicula de vara, umbla de-a busilea peste tot pe afara toata ziua. E incantat de atatea descoperiri. Dar plange de numa daca nu il las unde vrea, de exemplu, sa atinga cu capul soba fierbinte... Si e asa murdar, si pe maini, si pe haine, si pe fata, e un scump :)).

Asta mi-a amintit ca azi m-am intalnit cu cineva cu o fetita de 6 luni. Totul ok cu mamica si fetita. Dar ne-am intalnit la un loc de joaca si eu l-am lasat pe Alex pe jos prin nisip. Si puiul bucuros se juca acolo cu nisipul. O mamica a unui copil de vreo 4 ani ii explica dand din cap (se vedea ca o intrebase baiatul) ca sunt si astfel de parinti, care ii lasa pe copii... N-am prins restul conversatiei :)). Cand i-am zis la mami, a spus ca poate si mamica aia o sa scrie deseara pe blog cat ii e de mila de copilul tau, asa cum scrii si tu de multe ori :)). Da, recunosc, si azi si ieri am vazut cate unul rosu de plans si lasat in carucior... Cred ca faptul ca nu prea ies din curte ma facea sa cred ca toate mamicile sunt ca cele pe care le am alaturi in mediul virtual...

Eu am facut ieri un herpes. Ce-i drept ca mi-a fost sete alaltaieri si nu am avut apa la indemana. Dar stiam ca se face de la imunitate scazuta, si ca iti pica greu ceva la ficat. Si ca de aceea ti-e sete cand iti apare herpesul. Dar uite ca eu nu stiu sa nu-mi fie bine dupa ceva mancare. Am citit ca e super sa iei aminoacidul Lizina imediat. Nu am in casa, asa ca am comandat pentru data urmatoare. Oricum nu am facut demult herpes, stiu ca in timpul sarcinii eram foarte stresata ca stiam ca e grav. Am luat echinaceea, zinc, probiotice, si system well de la nature's way pentru imunitate. Si mi-am pus pe el niste ulei de tea tree. S-a retras si nu se mai vede, dar eu il simt. Cu zovirax si alte unguente din farmacii tot timpul dura 7-10 zile sa se retraga...

Mijloace de purtare a bebelusilor

De multa vreme vreau sa fac o schita cu purtatoarele mele, pentru ca multe mamici si viitoare mamici imi cer pareri si sa nu scriu de mai multe ori. Le voi trece in ordinea cronologica a intrarii in posesie :)).

1. Wrap - marca Sleepywrap

Din cat am cercetat eu internetul inainte de nastere, sleepywrap ar fi cel mai bun wrap pentru nevoile mele. De exemplu, eu sunt mai comoda, si asta e printre putinele wrapuri care le legi strans si apoi bagi copilul, indiferent de marimea lui, fara sa mai trebuiasca sa ajustezi nici o legatura. La Moby am inteles ca trebuie facute ajustari si ca legaturile depind de marimea copilului. La wrapurile fixe treaba e si mai dificila, dar sunt renumite ca se pot purta pana e bebe mare.

Eu l-am folosit de la nastere (de fapt caruciorul l-am folosit prima data in luna a doua, si foarte putin in primele 5 luni. Nu putea sta nici in scoica, nici in landou fara sa vomite si fara sa planga ingrozitor! Asa cum spun eu de multe ori, Alex m-a invatat natural parenting, nu eu pe el!)

Alex la 11 zile:




Toata iarna i-a fost cald la plimbare la pieptul mamei:



La Botez a fost un ajutor incredibil. Alex acasa plangea la orice schimbare si la orice noutate. Dupa ce aveam musafiri, plangea mai mult de o jumatate de ora isteric. Asa ca am avut emotii pentru Botez, cu atata lume, muzica tare, locatie straina. L-am tinut in camera de hotel cat a dormit, si apoi, dupa ce s-a trezit, l-am adus in restaurant, in wrap. Si ca sa se simta in siguranta, si ca sa nu-l ia toata lumea in brate, si ca sa dansam frumos in 3 :x. Chiar daca isi facuse somnul, a adormit imediat!









Cu liniuta:

- se poate purta de la nastere
- de fapt ii ia bebeului durerile de colici, ii calmeaza multe tipuri de plans (pentru ca se simte ca in burtica, aproape de mami, ii simte respiratia, pulsul, caldura, e in siguranta)
- nu simti absolut deloc greutatea copilului
- legaturile alea se invata super repede, le legi in cateva secunde
- poti baga copilul usor singura, si il poti scoate la fel de usor
- sa mai zic o data ca nu simti deloc copilul si ca el e cel mai fericit si doarme dus in orice conditii stresante? E chiar mai bine decat simplu in brate. De exemplu, daca eram in mall si i se facea somn in inghesuiala aia, era speriat si in brate, si in carucior, dar cum l-am pus in wrap, cum a adormit, s-a simtit protejat.
- e ideal pentru copiii cu reflux care trebuie sa stea mult la verticala. Am observat ca in brate nu il tineam chiar ergonomic, i se curba coloana vertebrala. Dar in wrap statea fix in pozitia broscuta.
- de fapt noi nici n-am apucat sa-l folosim mult in pozitia cu picioarele afara, pentru ca tot cu picioarele inauntru, broscuta, l-am purtat pana pe la 4 luni. Deja cand i-am scos picioarele afara era mare, si nu a mai vrut sa stea in wrap. Am citit ca se poate folosi pana la 4 ani, 18 kg, dar Alex nu a mai suportat sa fie strans de la 5 luni, si nu a mai vrut sa stea in el. Se tot impingea sa vada in jur
- mi se pare deci mijlocul ideal de purtare a bebelusilor in primele luni
- ca orice carrier, are avantaje in comparatie cu caruciorul, de la cele practice, gen "pot intra in orice magazin, pot urca orice scari", pana la cele legate de sanatatea psihica, emotionala si fizica a puiului.
- a, si nu numai ca poti face orice la plimbare (e ca si cum ai fi iar putin gravida :D), dar si acasa! Noi eram in situatia ca Alex si cand dormea trebuia sa stea la verticala, din cauza refluxului puternic. Asa ca daca dormea doua ore si eu uitam sa-mi pun wrapul, eram tintuita pe fotoliu. Daca imi aminteam sa-l pun in wrap, puteam sa merg oriunde, inclusiv la toaleta, sa mananc, sa beau apa, sa fac orice.
- in toti carrierii am putut si sa-l alaptez pe Alex. Si in toti mi-a adormit. Si vorbim de un copil care in rest trebuie scuturat o jumatate de ora sa adoarma, shsshhhh-it si plimbat la tzitzi...

Musai de citit linkul de la sleepywrap si asta. Si despre carrieri. Un articol excelent despre pozitia ideala a bebelusului in primele luni. Si unul despre cat e de important sa fie purtati bebelusii.

2. Slingul cu inele - Ring sling - de la sling.ro

Nu am gasit poze in care sa il am pus corect :)) asa ca nu prezentam poze...

- carrier-ul pe care l-am folosit cel mai greu
- nu reuseam sa invat sa-l strang cum trebuie, tot timpul inelul imi cobora de pe umar, nu puteam fi atenta daca Alex are o pozitie buna cand il pun, ca eram mai atenta sa strang inelele dupa ce-l puneam
- imi trebuia inca o persoana sa ma ajute sa il pun pe Alex in timp ce reglam inelele, si nici asa nu reuseam (sunt constienta ca sunt fete care fac asta si cu ochii inchisi, dar eu nu am reusit oricat am incercat)
- mi-am cumparat sling cu inele ca sa il poata purta mai multe persoane si ca sa-l pot si eu purta oricat de mic sau mare e Alex.
- in pozitia semi-culcat nu voia sa stea, poate tot de la reflux, deci tot in fata, in pozitia de broscuta ca in wrap statea. Dar wrapul se mula frumos pe el si ii tinea piciorusele cum trebuie, aici, nefiind elastic, il si strangea materialul, dar ii si stateau mai bizar picioarele sub el
- l-am folosit mai usor dupa ce a crescut Alex si il puneam pe un sold. Dar chiar si asa ma enerva sa largesc slingul cand il bag si sa il strang dupa aceea. Din motivele astea cu ring-slingul l-am purtat doar prin curte, ca sa pot oricand sa-l scot

3. Soft Structured Carrier (SSC) - Ergo Baby Carrier

- chiar daca are infant insert, nu stiu daca l-as fi purtat cand era Alex mic. Il avem de prin luna a sasea cred.
- chiar daca ei spun ca dupa 8-9 kile sa-l pui in spate, inca il tin in fata, si nu-l simt deloc greu. Alex are peste 10 kilograme si chiar daca fac o plimbare prin oras de doua ore, nu ma doare spatele, umerii, nimic. Nu il simt greu. Adica no, ce sa zic, nu e un fulg de nea, dar e asa ca si cum as fi graviduta.
- sunt sigura ca il vom purta si cand va fi mai mare, in spate. In orice excursii, plimbari, etc.
- nu mai zic ca e singurul "marsupiu" sanatos pentru soldurile si picioarele si coloana puiului, ca sper ca asta se stie. Marsupiu ma refer la astea stil ghiozdan. Cele din comert de la noi sunt toate distrugatoare pentru sistemul osos al copilului, cum sta el atarnat dintre picioare, cu coloana curbata nenatural, cu presiune si pe picioare si pe coloana... Ca sa nu mai spun de nesanatoasa pozitie cu spatele la mama! Sper ca astea le stie toata lumea.
- deci daca vrem un carrier mai simplu, cel mai simplu, de luat pe noi un-doi si pus copilul in el, atunci asta este!
- si din cauza usurintei utilizarii, si din cauza aspectului, asta mi se pare ca merge de minune si la tatici
- cand am facut prima plimbare cu ergo mi-am dat seama ce minune am. Pentru ca a si stat linistit sa priveasca in jur (in wrap nu mai avea rabdare sa stea decat daca ii era foarte somn), si a si adormit intr-un final (in carucior, unde se uita in jur la oameni, si in sling, pe sold, unde admira natura, nu adormea). Aveam carrier-ul perfect pentru varsta de dupa 6 luni! Probabil e bun si inainte, nu stiu.

4. Slingul de vara Tonga - primit de la Adelle.ro (HipHip.ro)

- are avantajul ca e mic mic mic
- are avantajul ca il bagi si il scoti foarte usor pe pui
- ce nu-mi place e ca trebuie sa-i tii cu o mana spatele, la restul carrier-ilor ai amandoua mainile libere! Am uitat sa scriu asta la ele...
- ce nu-mi mai place e ca lasa urme cu patratele din alea pe fundul si picioarele lui Alex
- e ideal pentru zilele caniculare cand nici nu se pune problema de wrap sau pouch gros.
- daca il port pe Alex mult in el, ma doare umarul.

5. Slingul fix - Pouch-ul - primit de la sling.ro

- e minunat, nici asta nu ocupa atata loc. Daca mergem la plimbare cu caruciorul si stiu ca dupa un kilometru Alex va vrea in brate, imi pun acolo in cosul de jos si ergo si pouch-ul (astea le folosesc la maxim acum). Ca incap acolo destule. Dar daca mergem undeva si am la indemana doar o gentuta mica, un ghiozdanel mic, atunci imi iau rapid pouch-ul si il indes acolo!
- il pun foarte usor pe Alex in el
- sta extraordinar de comod in el! Sta pe sold si admira lumea...
- are faze la plimbare cand vrea sa fie fata in fata cu mine, si atunci il pun in ergo, si are faze cand vrea sa fie atent la ce e in jur, sa se uite si el in directia in care ma uit eu, si atunci il pun in pouch.
- azi am fost in oras cu slingul si ma asteptam sa ma doara putin umarul, dar nu!
- ai ambele maini libere daca nu adoarme puiul :D, ca daca adoarme trebuie sa-i tii capul:




Deci daca ar fi sa aleg 3 carrieri, nu as ezita: wrap pentru primele luni, si apoi ergo si pouch. Desi toate astea 3 merg de la nastere pana la 4 ani (18 kg)! Deci normal ar fi sa pot alege un singur carrier, dar nu pot asta...

Pentru alte comparatii:
- http://adelle.ro/motive-pentru-care-purtam-bebelusul/
- http://adelle.ro/esarfa-port-bebe-totul-despre-wrap/
- http://wrapmama.blogspot.com/2010/09/un-mijloc-de-purtare-pentru-fiecare-1.html
- si de fapt toate despre purtare de la wrapmama: http://wrapmama.blogspot.com/search/label/purtarea%20copiilor

Daca imi mai vin idei, voi mai completa lista.

Update 4 mai 2011

In aceasta primavara ajunsesem destul de rau, pentru ca Alex care nu vroia in carucior, nu mai statea nici in Ergo. In spate nu avea rabdare daca eram singura, in fata nu-i placea ca nu vedea tare multe, pe sold nu am incercat. Asa ca vreo luna de zile am rabdat nervi (si ai mei si ai lui :)) ) si nu mergeam de pe langa casa, nu puteam sa merg in oras sa-mi rezolv nimic. Cu el la plimbare pe jos nu ajungeam departe pentru ca incepea sa cerceteze toate santurile si rotile de la masini, nu mergea frumos pe trotuar ca alti copii. Mie imi place sa merg pe jos kilometri intregi si sa rezolv ce am de facut prin oras. Nuuu, el avea alte planuri si culmea ca tot nu era multumit, si el ar fi vrut sa iesim.

Si atunci am redescoperit slingul fix (pouch-ul). Dintr-o data puiul meu statea cu orele in el. Mergeam o ora pana in parc, acolo se juca pe jos, si apoi inapoi acasa o ora. Daca a fost nevoie si aveam de rezolvat prin oras niste treburi, a stat si 3 ore in el. Si el a fost multumit, si nici pe mine nu m-a durut nimic. Parca o usoara jena in umarul de sprijin...

Ei dar acum nu stiu daca am slabit noi doi :)) sau s-a mai lasat materialul din slingurile fixe (ca acum am 3 :)) ), sau le-am intins noi purtandu-le cu haine groase de iarna, dar ce-i drept e ca acum Alex imi cam atarna destul de jos in pouch. Nu-i stres sa cada, si sta chiar comod in hamacul lui. Dar daca atarna asa jos, ma doare umarul dupa mai mult de o ora de purtat.

Si stateam eu pe ganduri daca sa-mi comand un pouch si mai mic (al 4-lea :)) pe langa Ergo si 2 wrapuri si slingul tonga si slingul cu inele :)) ) sau sa imi incerc ring-slingul ascuns de pe vremurile cand nu-l stiam folosi... Si am incercat slingul cu inele. Revelatie!!! UAU! UAU! UAU! Pai poti sa reglezi tot tot, si cat de apropiat e copilul de tine, si cum sa-i atarne funduletul, si cum sa-i stea picioarele, si nu strange absolut deloc peste umar. Deci cand am incercat prima data slingul fix, comparativ cu tinutul in brate pe sold, a fost o minune, dintr-o data mi s-a parut ca nu mai am nimic in brate, nu ma mai doare nimic. Ei, acelasi feeling l-am avut cand am trecut de la pouch la ring sling! Ca si cum as fi dintr-o data usoara ca un fulg! UAU! Pai nu credeam ca se poate mai bine decat cu pouch-ul!

Si asa pe sold Alex e in culmea fericirii, nu se cere deloc pe jos. Ii place sa ma intrebe continuu tot ce vede pe strada. Cred ca sochez pe toata lumea, ca in continuu eu spun "autobuzul, motocicleta" si mai si cant despre ele, ca asa e la noi, cu cantec :)). Ii mai dau in gurita niste snacksuri homemade :D. Ma pupa si ma imbratiseaza si ma mangaie pe cap. Na, ce sa mai vrei? :D

Cum ce sa mai vrei? Inca un sling! :)) Ce, vrei sa ai doar unul? Poate la vara vei dori sa te asortezi cu unul denim! Care azi vine prin curier! :))) Iuhuuuu!

Si sunt si mici ca volum slingurile astea. Ieri aveam unul in ghiozdanasul meu mic mic, si a mai incaput si umbrela, si o sticla de jumate de apa, si o cutie cu gustarica pentru Alex, si telefon, portmoneu, sepcuta pentru Alex si multe maruntisuri :).

Doua poze cu ring slingul, ca saracul era suparat ca nu a fost prezentat frumos aici:




Update 22 mai 2011: Ergo mi-a soptit ca e suparat ca el nu are nici o poza aici, si cat m-a ajutat el toata vara trecuta, toata toamna si o parte din iarna! Asa ca, din moment ce in 9 mai am prins o ocazie de poze... sus cu ele pe blog. Alex era intr-o zi maraita, cu caninii gata de iesit, si voia numai in brate. Mainile ma dureau. Umerii am zis ca ii pastrez pentru plimbarile lungi in oras (unde nu vrea in ergo), asa ca l-am pus in ergo in spate si mi-am redresat spatele! E cea mai comoda pozitie la 11.45 kilograme ale lui Alex. L-as purta tot timpul asa daca i-ar placea, dar in oras, la plimbari lungi, se simte mai in siguranta in sling.










Update 16 noiembrie 2011:

Tocmai am dat acest link unei mamici care ma intreba de mijloace de purtare pentru nou-nascuti si mi-am dat seama ca nu am updatat postarea de multa vreme.

Intre timp am achizitionat inca 3 pouch-uri :D. Unul cu doua fete, maro si floral (de la sling.ro) pe care l-am folosit asta-primavara, cand Alex voia doar pe sold. Unul albastru mai subtirel, de vara:



si unul cu dungi, tot marca Poarta-ma, de la Kiddy Shop:



Am mai luat de la sling.ro un sling cu inele mai subtire, denim:



Si... atunci cand mi-am luat o Boba mi-am amintit de postarea aceasta http://alexcreste.blogspot.com/2011/01/oare-vrem-un-ssc-nou.html in care ma intrebam ce sa ma fac, cu Ergo nu ma mai descurcam.

Boba e SSC-ul ideal si nu spun asta doar pentru ca am adus-o la Kiddy Shop. Fata de ergo e o revelatie.

- Alex sta in ea, in ergo nu mai voia.
- Alex nu se lasa pe spate (citeste linkul de mai sus), deci nici pe mine nu ma doare spatele deloc.
- cand il port in spate, centura din talie nu ma taie peste burta, nu imi imparte burta in doi colacei :D.
- cand il port in spate curelusa aceea care leaga bretelele nu imi vine pana in gat, cum era la Ergo, si e mobila.
- intaritura din talie e mult mai buna si nici nu-l simt pe pitic.
- ca sa nu mai spun ca avand curelusele pentru picioare, pozitia e mai buna.

Poze cu noi cu Boba: aici, aici si aici.





Update 30 decembrie (fara poza inca, din pacate): Slingul cu inele e iar la putere!!! Se pare ca Alex are preferinte ciclice. Acum e a treia guvernare a slingului cu inele (imi place mult cel in dungi, e foarte usor de aranjat, parca mai usor decat cel denim). De vreo doua saptamani, de cand in sfarsit se plimba pe jos prin oras, impreuna cu noi, nu a mai vrut in Boba. Da, Alex doar acum la 2 ani si 2 luni a inceput sa umble pe jos in oras pe trotuare (in rest, in magazine, in parcuri, pe terase, la locurile de joaca, umbla pe jos demult, nu va speriati :)), ma refer strict la mersul pe trotuare in centrul nostru cam aglomerat). Era speriat de aglomeratia de pe strazi cred. Si dintr-un copil purtat doar in brate a ajuns direct sa faca 5 kilometri pe jos in prima zi :)). Deci de vreo 2 saptamani de cand ii place sa umble pe jos, nu mai vrea in Boba, ci doar pe cap sau pe sold in brate.

Dupa vreo cateva plimbari din astea in care mergeam in oras cu el in brate sau pe gat chiar si o ora, chiar si 6-7 kilometri (fara hainele de iarna ar fi usoare cele 12+ kilograme ale lui, dar asa nu prea e comod :D), mi-am adus aminte de slingul cu inele. Chiar daca pouch-ul imi place mai mult pentru simplitatea lui, intervine problema hainelor in exces. Cel albastru din pozele de mai sus l-am cumparat special sa-mi fie mare, ca sa-l port purta iarna cu haine groase, dar intre timp l-am facut cadou verisoarei si finutzei mele :D. Asa ca am ramas fara pouch cu o marime mai mare, am doar 2 pouch-uri potrivite pentru primavara-vara-toamna.

Ieri mi-am luat slingul cu inele si am umblat prin oras cu piticul mai mult de o ora. A povestit continuu, nu i s-a oprit gura nici 10 secunde :))). Si ne-am distrat si ne-am jucat si am glumit. Si i-a placut. Si eu m-am bucurat ca nu mai trebuie sa-l duc iar in brate :)). M-a durut putin umarul dupa o ora de purtat. Dar eu simt ca sunt dureri musculare, nu de oase, si dupa cateva iesiri nu mai apar, se obisnuiesc muschii.

Si eu nu sunt mare maestra la legatul rapid al slingului cu inele (motiv pentru care am preferat pouch-ul). Dar peste hainele de iarna atat de usor se regleaza si atat de comod e! Incredibil! Merita incercat!

Deci oricine m-ar intreba ce mijloc de purtare recomand, unul singur, nu as putea sa ma opresc la unul anume. Cu un bebe mic daca as lua-o acum de la capat nu as putea fara wrap elastic in care sa se cuibareasca, fara sling cu inele super versatil, fara pouch comod si rapid, fara SSC comod, fara dureri la purtat, si usor de folosit. Am noroc ca nu am avut ocazia sa iau virusul wrapului ne-elastic, al wrap-tai-ului si al mei-tai-ului, pentru ca mamicile ce le cunosc cu aceste "boli" sunt virusate rau :)) deci sigur mai dadeam cativa bani si pe ele.

Edit 23 aprilie 2012: Poze multe cu noi cu pouch si Boba si in aceste doua postari:
http://kiddyshopblog.blogspot.com/2011/08/purtarea-bebelusului-pe-timpul-verii.html
http://kiddyshopblog.blogspot.com/2012/02/babywearing-ul-e-foarte-util-in.html



Update 22 aprilie 2014:

Alex acum la 4 ani si jumatate e purtat foarte rar, in concedii cand oboseste dupa cateva ore de mers pe jos. Cum ar fi aici: http://kiddyshopblog.blogspot.ro/2014/01/boba-air-bun-si-pentru-copii-mari.html.  Despre tot ce am folosit cu Alex (dar o postare fara Boba Air, pentru ca o scrisesem inainte): http://alexcreste.blogspot.ro/2013/10/povestea-purtarii-lui-alex.html

David a preferat la inceput wrapul elastic, apoi slingul si wrapul tesut, iar de vreun an doar SSC: Boba 2G, Boba Air si Ergo. Si mie mi-e mai usor cu SSC, el fiind mai greu decat era Alex la varsta lui, asa ca ma bucur. 

Despre purtarea lui ca bebelus:

http://alexcreste.blogspot.ro/2013/01/purtarea-nou-nascutului-port-bebe-uri.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2013/05/purtatul-bebelusului-2-6-luni.html

David in wrap elastic:

aici avea 4 zile!

David in wrap tesut:

David in sling cu inele:

 

David in Boba Air:

   

   

David in Boba 2G:

 

Despre weekend + prima zi de prune

Vineri am mers la Cluj. In primul rand ca sa-l vada si bunicii pe Alexul bronzalit din concediu. In al doilea rand, ca sa-mi refac eu analizele de tiroida. Din iulie tot voiam sa mi le refac sa nu cumva sa fie si mai dezastruoase. Adica ma gandeam ca e posibil sa se fi agravat mult de tot pentru ca nu am luat tratamentul recomandat de doctorita (ci am ramas la doza mica de euthyrox). Si sa ma gandesc mai bine totusi la tratament...

Imi cer scuze de mii de ori fetelor dragi din Cluj, dar la lista lunga ce o aveam de rezolvat in timp asa scurt chiar nu mai incapea si o intalnire... Tare rau imi pare.

Am mers la Synevo, oameni super profesionisti ca de obicei. Am terminat cu analizele si am fost inapoi la masina in mai putin de 5 minute. De acolo am mers la Polus, sa cautam incaltaminte la pui. Am intrat la Deichmann si am gasit o pereche de ghetute superbe albastre, cu captuseala, ideale pentru iarna. Am mai gasit si o pereche de pantofi sport de toamna, bej cu maro. Si niste opincute din alea de casa, bleumarin. Superbe toate, si toate doar un pic mari (marimea 20). Opincutele la reducere, la 49 ron. Din piele toate. Absolut delicioase si superbe si minunate! O sa le fac o poza. De fapt cred ca cel mai tare m-a entuziasmat cat de usor i le-am pus in picioare! Piciorul a intrat simplu si usor! Fara nici un impins, nici o fortare! Talpa super moale si flexibila. Asa de tare m-am bucurat, incat m-a inveselit pe toata ziua!

Apoi am mai intrat si la un magazin sportiv, pentru ca Relu voia sa-i cumpere la pui niste pantofi sport adidas. Am gasit, dar nu am luat, pentru ca la pretul ala (200 ron) ne-am fi asteptat sa fie din piele...

Am mai intrat si la ecco si i-as fi luat la pui niste pantofiori marimea 19, ca i-ar fi fost chiar buni acuma de umblat, dar erau numai ghete marimea asta. Apoi am intrat rapid in Carrefour sa ne luam body-uri frumoase cu maneca lunga. Nu mai aveam decat 3 acasa care sa intre pe el, si din Baia Mare iei la pret triplu si tare urate...

Apoi am iesit in fuga, pentru ca mai aveam atatea pe ordinea de zi :)). In fata la Polus era ceva campionat mondial de gatit in aer liber, si circ. Am pus mana pe trompa unui elefant! Chiar a zis si Relu ca atatea chestii faine se intampla in Clujul asta!

De la Polus am zis ca mergem la magazinul Boribon, sa-i luam puiului un antemergator frumos, ce-l vazusem pe site (si chiar sunasem joi sa vad daca il au). Pana am ajuns noi de la Polus in centru, Alex a adormit la san. Asa ca eu n-am putut iesi din masina sa vad magazinul frumos, dar i-am explicat lui Relu ce sa cumpere. Acest antemergator. E absolut superb! Nu numai ca e dragut, dar jucariile astea de lemn de la boribon am inteles ca-s vopsite non-toxic, lemnul e lemn, nu placaj, no, calitate buna. Si pe langa ca e antemergator, si ca va putea sa-l foloseasca de carucior pentru jucarii mai incolo, are pe laterale gaurele pentru formele ce le are inauntru, mai are un vitelus de tras dupa carucior, si are un capac si manere ca sa poata si sa stea pe carucior si sa se miste cu ajutorul picioarelor. Nu stiu daca am reusit sa ma exprim bine :D.

Revenind la Cluj, era deja tarziu, eram lihniti de foame, asa ca am fugit la Iulius Mall sa-mi cumpar papi. L-am trimis pe Relu, ca Alex inca dormea. Dar cand s-a trezit am intrat si noi rapid. L-am recuperat pe Relu si am mai intrat totusi si aici la ecco sa vedem ce gasim, dar nici aici nu i-am gasit ce am fi vrut marimea 19. Au zis ca vor aduce... A, am trecut exact pe langa Mihai Albu :D ca urma sa fie ceva prezentare de moda pe acolo...

Apoi am mers la parintii lui Relu si Alex a fost, normal, in centrul atentiei. Cand n-a mai putut de oboseala, am pornit inspre casa. Inainte de a iesi din oras, totusi, am mai facut o oprire pentru a rezolva tot ce ne pusesem in plan. Mi-am cumparat doi arbusti de Goji Berries! Sunt tare fericita. Am si mancat cateva fructe de pe ei si urmeaza sa-i plantam undeva.

Pe drum Alex a fost minunat si inspre Cluj si inapoi acasa. A dormit mult, nu a plans, a fost super! Bine, de adormit il adorm la tzitzi, altfel plange, da...

Chiar am vorbit cu Relu cate schimbari in bine ne-a adus drumul de Grecia, incredibil! Incredibil!

Vineri seara acasa la Baia Mare a poftit cum manca bunica fructe si lebenita, asa ca a primit si el, si noi i-am tot dat daca am vazut ca vrea. Dar lebenita era cam veche, asa ca sambata si duminica a avut cate doua scaune apoase pe zi. Drept urmare, nu a mai primit deloc fructe, si la legume i-am dat morcov cu orez. Ii place combinatia asta, poate pentru ca i-o dau cam rar, din cauza ca e el asa de constipat :D. Azi (luni) n-a mai avut deloc scaun, asa ca am indraznit sa ii incep in planul diversificarii si prunele. Normal ca daca a avut impresia ca papa ca mine, cu bucati rupte si date cu degetul, a mancat. Cand vede lingurita inchide strans gura :)).

O, dar apropo de constipatie, joi parca, ajunsese asa de marait saracul, ca ne-am dat seama ca de fapt il doare burta si incearca sa se screama. Nu facuse kk de 3 sau 4 zile, nu mai tin minte acuma. La noi tocmai se luase curentul si eram si asa destul de nervosi :)), a fost luat 5 ore, de ne-a prins si intunericul. Am incercat sa-l ajut pe Alex in fel si chip sa aiba scaun. Pana la urma am ajuns la supozitor din nou, si a reusit sa il scoata intreg supozitorul, langa o bucatica mica de kk super tare! Peste o jumatate de ora a mai facut unul tot tare. Imi e asa de mila de el cat se chinuie cu constipatia! Si in zilele alea, pe langa lapte, singurele firimituri de solide mancate fusesera pere si piersici, doua fructe cu efect laxativ.

Duminica dimineata a vrut Relu sa-l duca in targul de masini cu el, sa prospecteze piata. Pe cand au ajuns acolo, Alex adormise in scaun :)). A stat cu el in masina sa-si faca somnul. Si culmea, spre deosebire de acasa, cand are un somn de o jumatate de ora pe zi, acum a dormit 2 ore! :))) si a stat Relu cu el in masina, si s-a terminat targul si nu a vazut nici o masina :)). Pe cand s-a trezit, a venit acasa :)).

Dupa-masa iar l-a luat Relu cu el cu masina sa mearga pana la un croitor dupa o pereche de pantaloni. Pana a ajuns acolo, Alex a adormit din nou :)) de a trebuit sa-l cheme pe croitor la masina sa-i aduca pantalonii :)).

Ca sa petrecem cumva mai frumos ultima zi de concediu a lui Relu, am zis sa mergem in parc. Daca poate fi denumit asa, sunt cateva alei pe care lumea se plimba. Cred ca e cel mai amarat parc din tara asta... Normal ca Alex a vrut in brate la mine. L-am pus in sling si am vazut ca lumea incepe sa se uite bizar. Cand ma plimb prin oras cu slingul nu mi se intampla, deci probabil ca cei ce sunt duminica in parc sunt alti oameni :))). Alex a vrut sa mearga inspre un carucior cu un copil de vreun an, si a ajuns destul de aproape, incat trebuia sa fac, sa zic ceva, asa ca i-am zambit mamicii. Aceasta a ridicat din sprancene si s-a uitat in alta parte, cu nasul usor in sus :)). Tot in parc am mai zambit si altor oameni, ca asa mi se pare normal, daca vad ca se uita la Alex, sau ca eu ma uit la copiii lor, ca si un fel de salut. Si de fiecare data am fost privita ciudat. Na, poate eu m-am obisnuit asa din Grecia de la atatia straini zambitori, pe cand aici... (A, si sa nu uitam in ce oras locuiesc, am trecut pe langa un bebe cat Alex care primea sticla de Frutti Fresh, banuiesc cu aroma de portocale, ca era galben... no, ce poti sa zici, oamenii or fi crezut ca e sanatos, nu e cola...)

Azi a fost mai greut un pic cu el, pentru ca Relu s-a intors la servici, si mami a lucrat toata ziua sa ne faca noua magiun fara zahar. (Si in plus, nu am prea dormit azi-noapte, ca puiul tot gemea, plangea, tipa, foarte des, nici nu apucam sa inchid ochii sau sa-mi scot tzitzi din gura lui. Cred ca ii iese dintele nr.8. De vreo luna e alb un colt al gingiei, se vede clar dintisorul dedesubt, dar nu a spart. Noaptea asta se anunta la fel dupa cat geme deja...) Alex are o energie incredibila si nervi daca nu-l lasi unde vrea el. Asa ca spre seara era murdarici ca un purcelus, si pe fata, si pe maini, si pe haine, cum s-a plimbat prin toata gradina, prin toata curtea, avea inclusiv funingine pe fata si furnici pe pantaloni. Si normal ca iar nu a vrut sa adoarma cand am crezut eu, si a adormit in masina lui Relu cand a vrut sa-l duca la spalatoria de masini :D.

O, dar cand s-a intors Relu de la servici, ce emotionant! Alex totusi in ultima luna l-a vazut zilnic toata ziua, banuiesc ca el chiar credea ca asta e starea normala. A zis tata de cateva ori azi. I-am pus si la ureche telefonul sa ii vorbeasca Relu si se uita mirat la telefon, l-a luat din mana si a zis "ta-ta"! :x

Dar cand a venit Relu acasa, s-a uitat la el aproape cu lacrimi in ochi. Ca si atunci cand a fost Relu plecat la Bucuresti, suparat si pentru ca nu a fost tata lui acasa, dar si ca si cum s-ar simti pacalit, ca numai atunci si-a dat seama de lipsa. Cum a ajuns Relu la un metru de noi, s-a aruncat de era sa-l scap, din brate de la mine in bratele lui, si s-a agatat de hainele lui, chiar daca Relu nu-l putea tine cu mainile, ca avea niste pungi in maini. Emotionant!

Acuma cand sa pun tagurile mi-am dat seama ca nu am povestit ca atunci cand eram la socri, am intrat pe net sa-mi vad rezultatul la analize, ca trecusera cele 3 ore. Vestea rea e ca anti-tg sunt 414 si trebuie sa fie <115. Dar am mai multe vesti bune: in primul rand, anti-tg am mai avut si am mai scapat o data de ele, deci se poate. Trebuie doar o detoxifiere buna de tot (ceea ce nu pot acuma cu alaptatul, dar nici nu e o urgenta) si o reimunizare buna. Alte vesti bune: anti-TPO 10 (trebuie sa fie <34), FT4 14.5 (trebuie sa fie intre 12 si 22), si TSH 1.97 (valori normale 0.27 - 4.2). Deci un TSH minunat pentru cineva care ia un sfert din tratamentul recomandat. Adica doctorita mi-a dat de inteles in luna mai ca daca nu iau tratamentul soc va creste si mai mult decat rezultatele dezastruoase de atunci. Deci nimeni nu s-ar fi asteptat chiar sa si scada si sa ajunga normal! Rescriu rezultatele de atunci: anti-tg: 676 - valori de referinta: <115, anti-tpo: <5 - valori de referinta: <34, ft4: 7.7 - valori de referinta: 12-22, tsh: 73.6 (!) - valori de referinta: 0.27 - 4.2. M-am gandit ca va fi bine, din cauza "curei" de mare si soare. Dar incerc sa profit sa imi re-dresez (ma refer chiar la dresaj) tiroida sa lucreze mai mult, si in timp ce voi continua sa mananc alimente bogate in seleniu si iod, voi scadea si 25 de micrograme astea ce le iau. Deja iau doar 3/4 din pastila de doua zile. Doamne ajuta!

Linkuri diverse

Weekendul asta mi-am umplut timpul cu ceva. Nu ca ma lafaiam in timp liber, dar am strecurat si eu cum am putut :)). De cate ori il duceam pe Alex de manute prin camera trageam cu urechea cum mi-am dat la laptop volumul mai tare sa aud. In fiecare seara ascultam la casti, si il puneam pe Relu sa-mi spuna cand trebuie sa fug la pitic. Si pana la urma nici nu stiu daca a meritat sacrificiul de timp. M-am uitat la 3 filme lungi, de aproape 2 ore fiecare: http://bucuriebunastarehrisca.blogspot.com/2010/02/calendarul-maya-o-intelegere.html. Nu am simtit nimic de genul cum scrie Andreea acolo. Nici o revelatie. Ba chiar mi s-a parut enervant omul cu glumele lui. Si in plus, filmul e din 2003 si profetiile pentru 2003, 2004 si 2005 nu s-au adeverit, deci nu poti sa-l mai crezi. Oricum, nu am iesit in pierdere, pentru ca abia acum am aflat si eu cum e structurat calendarul maya. Pana acuma daca ma intrebai ceva de Maya, spuneam doar decembrie 2012 :)). Deci filmele sunt interesante, dar nu merita 5-6 ore din viata noastra super ocupata de bebei. Pentru cei care se plictisesc, da, te acapareaza.

Mi-a placut si ce e scris aici: http://www.drmomma.org/2010/09/peaceful-parenting-following-your.html

Articolul asta http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2010/09/08/china-study.aspx?aid=CD945 de la Mercola m-a intors putin, desi nu are de fapt nici o baza medicala, stiintifica, se bazeaza doar pe experienta. Dar sunt de acord ca sunt mult oameni care o duc mai rau cand sunt vegetarieni. Stiu ca oamenii sunt facuti sa manance carne si vegetale crude, si nu lapte. Suntem care o ducem mai bine fara carne. Mai ales cand vorbim de carnea din timpurile noastre. Chiar si vegetalele nu mai sunt ce au fost, si continutul lor de minerale depinde de solul in care sunt crescute si de modul in care sunt crescute. Articolul asta mi-a amintit de un filmulet de-al lui Kevin Gianni, raw-food-ist, care era uimit de oamenii din Peru parca, ce mancau aproape numai cartofi gatiti, si erau super super sanatosi! Si el pana atunci ar fi fost sigur ca daca nu mananci o anumita cantitate de frunze verzi zilnic, sigur te imbolnavesti.

Asa ca adevarul e de multe ori la mijloc. Probabil cel mai bine o ducem pe alimente locale, cu care corpul nostru este obisnuit genetic. Mai mult bine iti va face un mar local decat un mango.

Si asta a fost exemplul sanatos. Pe langa asta, eu stiu multe persoane super sanatoase care arata perfect, chiar daca nu fac sport, nici un dram de miscare, un mers pe jos, ceva, nu mananca decat junk food, etc. Tenul le arata perfect, parul, sunt sanatosi tun! Ce sa mai intelegi de aici? (eu pe de alta parte, eram cu cel mai sanatos regim posibil pe o dieta vegetariana, ca nu am putut renunta la lapte, dar cea mai sanatoasa dieta vegetariana posibila, si gandita si calculata bine! Si in plus, faceam si sport zilnic! Si eram grasuta, cu acnee, parul imi cadea, cu probleme de tiroida, probleme de ovare, de fertilitate, de digestie,... )

Revenind la mercola, articolul de fapt m-a pus pe ganduri. Bun, stiu ca eu sunt fericita pe regimul meu actual, nu as merge inapoi la carne Doamne fereste! Stiu cand si ce imi trebuie si stiu cand nu ma simt bine. Dar cum sa stiu eu daca Alex se simte mai bine pe un regim preponderent vegetal sau pe unul cu mai multe proteine? De unde stim cum sunt ei? Hmmmm....

Mi-a placut cum vorbeste tipa asta http://www.youtube.com/watch?v=qInBqTiCXw8
despre retractia preputului, lucrul care noi, mamele de baieti, suntem indemnate sa-l facem...

Oricum, eu sunt uimita de faptul ca in ultimele luni am aflat despre circumciziile din Statele Unite: cat de multe se fac, motivele stupide pentru care se fac (sau mai putin stupide pentru cei direct interesati), riscurile, numarul imens de decese, numarul incredibil de mare al efectelor adverse pe viata, faptul ca evreii sustin ca ei nu practica circumcizia in acel fel, faptul ca e aproape obligatorie in state (trebuie s-o refuzi, ca un vaccin), chiar daca e o forma de mutilare, asa cum era circumcizia feminina pe vremuri, si atatea si atatea noutati. Fara sa vreau mi-au trecut prin fata ochilor si am ramas uimita de prostia umana. Am citit eu articole super bine puse la punct, de la aspectele religioase pana la cele legate de sanatate. Dar nu le-am pus aici pentru ca m-am gandit ca nu au pe cine sa intereseze. Totusi, postarea asta de pe un blog mi-a placut mult, asa ca dau linkul. E vorba de scrisoarea unei mame pentru copilul ei ne-circumcis: http://ashley-fridgemagnets.blogspot.com/2010/09/letter-to-my-intact-son-why-i-kept-you.html

Am sperat sa ajung sa povestesc despre weekendul asta, si de drumul la Cluj de vineri, dar sper sa reusesc maine. Acum am vrut sa-mi explic disparitia, asa ca am dat linkul cu filmele mult prea lungi :)).

Despre drumul inapoi si altele

Din Grecia vad ca am inceput sa uit ce am mai vrut sa scriu. Stiu ca atunci m-am pierdut in Ikea de baietii mei si eram disperata... Mai stiu ca ultimele zile a fost destul de rece si nu prea am facut baie in mare. In piscina m-am ferit sa-l bag, eu am intrat de doua ori. Copii vedeam din ce in ce mai multi care plangeau din anumite motive si parintii ii ignorau, chiar daca puii se intindeau inspre ei cu disperare. Nu inteleg cum de nu am mai intalnit asa ceva pana acum, oare traiesc doar cu ideile de pe web de crestere a copiilor prin dragoste? Oare asa sunt parintii in viata reala? Totusi erau acolo si nemti, si greci, si rusi, si chiar si romani care faceau lucrurile astea. Si atunci? Care e numitorul comun la ei? Sau suntem noi, cateva femei care ne dam cu parerea pe bloguri si pe forumuri, exceptiile? Mi-ar placea sa cred ca nu. Mi-ar placea sa aflu ca astia erau exceptiile si am fost eu doar ghinionista sa nimeresc pe ei... ca imi venea mie sa ma duc sa-i iau in brate. Deci nu faceau istericale din alea fara logica. Pur si simplu se intindeau la parinti disperati si astia ii ignorau...

Pe drum inapoi Alex a fost saracutul de la inceput plictisit de drum si satul si obosit. I-am zis lui Relu ca a doua zi de drum o sa se tina cu mainile de marginile usii sa nu-l mai bagam in masina :)). Dar, scumpul de el, a fost cuminte. Nu-si gasea locul, mai maraia, eu m-am chinuit extraordinar sa il distrez, dar nu a plans si a cooperat cu mine tot drumul, a fost foarte intelegator! Cred ca m-a ajutat mult si tzitzi, cum maraia putin, cum il puneam la tzitzi, si daca era flamand, insetat, plictisit, obosit, somnoros, nervos, tzitzi rezolva pentru o scurta bucata de timp orice problema. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns vremurile astea sa suga si el oricand si oriunde. Am ajuns sa ma bucur la 10 luni jumate ca Alex suge de zeci de ori pe zi :)))).

Ne-am oprit sa mai bushileasca prin iarba pe la o benzinarie. Dar nu parea sa-l relaxeze, asa ca nu avea rost sa pierdem timpul. Am vrut sa schimbam traseul, sa nu mai venim prin Budapesta. Si ne-am gandit ca de la Szeged sa o luam la dreapta catre Arad. La Novi Sad i-am dat pe gps Arad, ca ne-am gandit ca la Szeged sigur este ceva centura, nu avea rost sa ii dam Sgezed. Si cand ne-a scos de pe autostrada am lasat dupa gps sa vedem unde ne duce. Adica gps-ul nostru a vrut sa ne bage in tara cat de repede, asa ca am ajuns la Jimbolia (noi acu doi ani tot pe la Timisoara am umblat, dar prin Deta). Am tras tare sa mai mergem putin si sa innoptam la Arad. Desi, cum se lasa noaptea, cum Alex e disperat in masina. Cred ca in oboseala aia incepe sa creada ca vom innopta in masina si se supara tare. Chiar as putea spune ca e speriat noaptea in masina, si daca ii aprind becurile din spate.

Am ajuns la Arad si scumpul de el era asa de fericit, ca a inceput sa faca ture pe jos prin camera si radea in continuu de fericire ca va dormi intr-un pat! Chiar daca era tarziu, am iesit totusi pe terasa sa pape Relu o supa. Cand am iesit cu el din camera si am intrat in lift iar s-a speriat ca plecam de acasa! Si noaptea a fost destul de grea, a dormit destul de rau puiul mic. S-a si trezit de tot inainte de 6, asa ca am profitat si am pornit la drum.

Am ajuns in Oradea si imi trebuia la baie, asa ca ne-am gandit sa mergem prin Ungaria acasa, ca au toalete mai civilizate la benzinarii :))). Glumesc :D, de fapt ne enervaseram pe drumul Arad-Oradea si stiam deja de mai demult ca Oradea - Satu Mare e dezastru rau rau, asa ca, la fel ca multi romani probabil, am iesit din tara la Oradea (Bors) si am intrat inapoi in tara la Satu Mare (Petea). Drumuri bune, benzinarii civilizate cu toalete curate :)). Si cu ocazia asta am "economisit" un drum, ca aveam noi de gand sa mergem candva la Tesco la Matesalka sa ii luam puiului haine de toamna. Ca a venit frigul si el nu are decat maieuri si pantaloni scurti :)). Hainele de copii in Ungaria sunt cam la un sfert de pret ca la noi si mult mai frumoase si mai de calitate. Asa ca am facut-o si pe asta si pe la ora 2 am ajuns la Baia Mare.

Si pe drum cand mai era marait eu incepeam sa-i povestesc despre bunicu' si bunica, cu cantecele de rigoare (ca ii inventeaza bunicul cantece cu orice), cu unchiu Lali cu care face cioc cu capul, cu Lucky si Nero (la fiecare trebuie descris latratul specific). Si de fiecare data cand ii povesteam asculta curios, se oprea din marait, ma privea nedumerit, ca si un batranel care parca parca isi aminteste ceva de chestiile astea dar nu stie de unde sa le scoata, ca si cum s-ar gandi "pai eu astea le cunosc bine, dar unde au disparut zilele astea?". Si zambea asa, usor, rusinat parca pentru ca nu isi aminteste totul bine. Cand am ajuns acasa, cateva ore a scos continuu exclamatii de mirare, si la bunica, si la catei, apoi l-a vazut pe unchiul Lali si a zambit, apoi la orice mic detaliu se mira (si curtea si casa sunt tare mari.... si el a fost peste tot si peste tot s-a jucat cu ceva)...


Despre zilele astea:

- eu caut papuci - astept recomandari :D. Imi plac cei de la hiphip.ro sau napati.ro, dar am inteles ca sunt de interior. Noi avem gresie rece, deci ar trebui sa-i iau ceva. Dar pentru afara, sa umble pe asfalt ud de toamna, oare ce ar merge? Imi plac mult cum arata pantofii sport, parca par mai flexibili decat pantofiorii clasici rigizi si greoi. Dar oare sunt ok? Cei gen adidas, nike, etc... De unde de pe net i-as putea lua pantofiori? Si cum as putea avea incredere de pe net ca ii sunt buni, cand ceea ce incerc aici in oras marimea 19 nu ii sunt buni, iar marimea 20 sunt prea mari? Cred ca 19 ar fi ok pe lungime, dar nu ii incape piciorusul pe latime... Si pentru la iarna oare ce trebuie sa cumparam? Sunt in mari dileme si cautari si nu ma lamuresc deloc... Am citit o reclama ca Elefanten de la Deichmann ar fi pentru piticii astia cu piciorul mai lat. Chiar asa o fi? Sper sa ajung la Cluj la un Deichmann

- azi m-a luat o mamica de baietel de un an ca il alaptez prea mult pe Alex. Eu am zis ca nu mananca solide. A spus ca ar trebui sa ii dau cateva zile tzitzi doar dimineata si seara, si de foame va manca solide :)))).

Al 7lea dintisor + a doua zi de piersica

Despre Grecia tot as mai vrea sa povestesc, dar nu azi ca e tare tarziu...

Ieri i-am dat prima data piersica. E un fruct riscant pentru ca da enteroviroze, banuiesc ca datorita pufului care nu se spala foarte bine. De aceea am asteptat sa se coaca piersicile din gradina noastra pentru a-i da (nectarine nu am gasit deloc bune de vanzare anul asta). S-au copt cu o zi inainte sa plecam in Grecia, asa ca acum sunt pe final. Totusi, ieri i-am pus in piureul de fructe si piersica. Nu a papat nici macar o lingurita de-a lui. Nu stiu daca i-a ajuns ceva in stomacel, ca se stramba de numa cand atingea cu varful buzelor varful linguritei :D.

Nu a avut inca reactii bizare, gaze are el de vreo luna foarte dureroase, asa ca nu le putem pune pe seama piersicii. Azi a papat totusi o molecula de piersica, pentru ca i-am dat cu degetele direct rupt din fruct. De piure nu a vrut sa se atinga.

La "masa" de legume i-am oferit azi si ieri cartof dulce, ca am stiut ca ii place si am relua diversificarea cu un pas mare. Ieri a mancat vreo 2 lingurite de-ale lui, dar azi nu a vrut...

Azi-noapte nu am reusit sa leg 10 minute de somn continuu. Ce imi place e ca am inceput sa ma obisnuiesc, nu mai sunt franta. A gemut aproape continuu. Si se trezea plangand tot la 3-4 minute. De fapt nu se trezea, plangea si se foia. M-am gandit care ar putea fi motivele:
- reacomodarea cu casa
- gazele dureroase (dupa ce se foieste, mai scoate cate o besinuta)
- dintii? (stiam ca sunt doi care se vad albi sub gingie)
- sau faptul ca sanii mei erau cam goi? Si el ar fi vrut sa-i curga usor...

Sanii mei erau carpe. Nu stiu de ce, ca nu mi se paruse ca ar fi supt mai mult. Si acum sa reiau obiceiul de mai sus cu gasitul cauzelor...
- de oboseala drumului
- din cauza ca acasa pap mai putin (da, am pus un kilogram in 2 saptamani de mancat ca o scrofita, eu care de obicei pun un kilogram daca intr-o seara mananc un fruct in plus fata de obicei; si acum am pus aproape un kilogram de ieri pana azi, cu mancat salate... e clar ca trebuie sa ma intorc in Grecia :D)
- apropo de kilograme, si faptul ca in Grecia nu ma ingrasam si daca mancam mult, cu ploile astea intra in scena hipotiroidismul, ceea ce pe langa ingrasare, aduce si lapte mai putin... (si vitamina D, si apa de mare ajuta mult la hipotiroidism)
- sau faptul ca in Grecia la fiecare marait il puneam la san (super incantata ca suge oriunde oricand, nu ca acasa, unde trebuia sa-l pacalesc sa suga si sa-l adorm intai), si deci se producea mult lapte ca o consecinta, iar aici mai sta la bunici, mai merge Relu cu el la plimbare, si deci suge mai rarut...

Oricum, m-am speriat. Am vazut ca vine seara si el va vrea sa suga mult si sa adoarma la san si eu nu aveam lapte in tzitzi. Am si facut un ceai de colici, daca tot are gazele astea dureroase si am sperat sa-l pot pacali in somn. Da de unde, cum a simtit ceva pe buze ce nu e tzitzi, a facut urat!

Noaptea la un moment dat, cand l-a apucat maraitul si am vazut ca nu putem dormi nici unul, l-am trezit sa-i dau Camillia. Nu ma zgarcesc la ea, dar am amanat pentru ca trebuie sa-l trezesc de tot ca sa o accepte in gura. Si a inceput sa planga asa dureros de ce il trezesc de tot cand el se straduieste atata sa adoarma... Ei si nici nu ne-a rezolvat nimic Camillia. Asa ca am tras concluzia ca nu e de la dinti, ci de la gaze. Si cum noi suntem niste constipati, ma gandesc ca gazele lui sunt cum au alti copii diaree de la dinti. Altfel nu-mi pot explica ce se intampla de au aparut la aproape 11 luni...

Azi am lapte :D. Puiul nu mai plange. Nu stiu daca de la reaparitia laptelui sau de la faptul ca azi i-a iesit un dintisor!!! Incisivul lateral superior stang. Asa ca acum sus ii avem pe toti 4, jos doar 3.

Sa vedem cum va fi la noapte. Ca azi de la 9 pana la 12 jumate am incercat sa-l adorm ca nu mai putea de somn. Si somnul ala de aproape o ora de la amiaza a fost singurul pana acuma dupa ora 10 seara...

Am si uitat sa scriu ca in Grecia a avut doua nopti in care de la 10 cand s-a culcat, nu m-a mai trezit pentru supt pana dupa ora 5!!! Deci se poate, numai sa ne iasa toti dintii astia!

Poze

Poza reprezentativa pentru cat era Alex de preocupat cu nisipul:



La apus:


Alex a invatat si sa scrie in concediul asta!


Cred ca voi schimba bannerul de la blog :)


:x :x :x


Si alta poza pentru banner... cat sa ne mai treaca dorul de mare pana la anu'


Noi doi:


Ultima poza din Grecia, in fata hotelului, inainte de a intra in masina:

Am ajuns acasa!

Azi am ajuns acasa. Totul a fost ok, si drumul, si concediul per total. Puiul drag e asa de scump si cand e obosit, nu e rau deloc. Il iubesc mult :).

Mai pe larg incepand de maine :).

Thessaloniki

Ieri am fost la Thessaloniki, azi iar la Kallithea. Ieri incepusem sa scriu o postare:

"A venit toamna si aici! Trist, foarte trist! Oricum intrasem deja in depresie ca acasa e toamna si frig si urat. Si ma tot gandeam ca voi merge acasa si gata! Pana la vara, pana peste 9 luni, va fi vai si amar... Oricum de cativa ani nu reusesc sa ma satur de vara, as vrea sa fie tot timpul vara. Anul asta a fost o vara ciudata, ori a fost canicula (eu as fi stat si atunci direct in soare...), ori a fost frig de toamna. Nu a mai fost vara ca pe vremuri, sa poti sta cu copilul mic afara toata ziua. Dar si sa fie canicula, prefer orice temperaturi fierbinti numai sa nu fie toamna si iarna...

Deja ma intristez si cand il vad pe Alex ca merge inspre mare si ma gandesc ca cel putin un an nu va mai vedea marea... nici nu o va tine minte. Il vad ca nu vrea sa-l imbrac cu nimic si ma gandesc ce chin urmeaza cu straturile de haine...

Chiar ii spuneam azi lui Relu ca atunci cand vine vara nu-ti dai seama, ba e o zi mai calduta, ba mai vin doua saptamani de ploi. Dar cand vine toamna totul se schimba drastic intr-o zi! Si nu mai e cale de intoarcere! Nu mai poti spera ca va mai fi vara macar o zi...

Deci, cum ziceam, pana acum eram deprimata ca merg acasa si acolo ma asteapta toamna... si ma tot gandeam cum voi numara ultimele clipe petrecute aici in paradis inainte de a pleca acasa. Mi-am amintit cu cata greutate m-am despartit de Grecia acu doi ani. Am si plans in ziua plecarii. Acum imi imaginam ca va fi si mai greu pentru ca acasa e frig si pentru ca ma gandesc si la Alex. Dar toamna nu m-a asteptat sa ajung eu acasa. M-a urmarit si aici. Asta ca sa merg mai usor acasa... Si nici nu si-a anuntat venirea, sa stiu sa traiesc la maxim ultimele clipe de vara (si sa filmez/pozez chestii care acum nu le mai pot, le tot lasam pe ultimele zile).

Mi-e mila de cei care au venit aici azi sau ieri. Nu-i mai invidiez ca altadata. Ne-am trezit dimineata si am mers la micul dejun. Era extrem de frig (aici cand e frig, nu se joaca...) batea un vant incredibil. Ne-am incapatanat sa mancam pe terasa, ca de obicei, cu vedere spre mare. Vantul mi-a luat din bol fulgi, si i-a luat pe sus, chiar daca erau ingreunati de laptele din bol! Eu ma imbracasem cu costumul de baie si o rochita cu bretelute. Eram toata inghetata. Noroc ca pe Alex l-am imbracat cu maneca scurta. Sper din tot sufletul sa nu racim careva cu vremea asta ciudata. Relu a mers cu Alex pana la mare cat am mancat eu. A constatat ca nu mai exista plaja, marea are valuri mari si nervoase, vantul sufla la plaja de nici nu puteai respira. Si un friiiigggg....

Ne-am imbracat mai bine. Adica i-am dat puiului si pantaloni lungi, chiar daca subtirei. Si am zis sa nu pierdem vremea in camera de hotel, mergem si noi in "vecini" sa vedem Thessaloniki (Salonic), pentru ca numai in trecere am fost pe acolo si acum si acu doi ani. Si ca tot omul care se pregateste de o plimbare in cel de-al doilea oras ca marime din Grecia, l-am gugalit. Am si aflat ca se numeste asa dupa sora vitrega a lui Alexandru cel Mare! Nu ne-a incantat insiruirea de muzee si am cautat mai adanc, sperand sa gasim o gradina zoologica, ceva frumos. Am retinut adresa gradinii zoologice si am sperat sa ajungem acolo, ca zicea ca este si o panorama frumoasa peste oras. De pe autostrada catre Halkidiki am vazut de cate ori am trecut pe langa oras si un Carrefour, asa ca si asta era in plan. Asa cum i-am zis si la mami acuma seara, am vrut si noi ca tot omul care ajunge in Thessaloniki, sa mergem la Carrefour si la un mall :D.

Si pentru Carrefour ne-am bazat tot pe domnul Google. Acuma nu stiu cine a gresit, Google sau Ioana noastra de pe GPS, dar strada pe care trebuia sa fie Carrefourul nostru de langa autostrada a fost pana la urma o straduta in mijlocul aglomerat al orasului. Sau a fost un complot sa ajungem si noi la centru :D. Pana la urma, dupa cateva incalciri pe stradute stramte, am incercat si strada pe care trebuia sa fie gradina zoologica. Nu am gasit-o. Asa ca i-am zis Ioanei sa ne scoata inapoi spre Kassandra. Inspre iesirea din oras, am vazut semnul Carrefourului, asa ca pana la urma l-am gasit.

Dupa aceea am cautat un mall ce-l vazusem de pe autostrada, care avea si un parc mare de distractii langa, cu o roata din aceea imensa din care poti admira orasul. Nu l-am gasit, normal, dar am dat totusi de o zona plina de hipermarketuri, si ne-am bucurat enorm sa vedem si o Ikea! Mie-mi place tare mult Ikea si am fost o singura data, cand eram graviduta, la Ikea Budapesta, sa luam mobila pentru pui. Nu avem in zona, asa ca ne era dor. Ne era si foame tare si am zis ca intram sa mancam. Am intrat, era o aglomeratie si o galagie de nedescris. Cand am ajuns in zona meselor, ne-am dat seama ca nu avem cum sa stam acolo cu Alex, copii plangeau, trebuia sa strigi sa te auzi ce vorbesti, oamenii vorbeau tare, se auzeau zgomote de tacamuri, groaznic, te apuca durerea de cap. Nu inteleg cum puteau acolo sa manance atatia oameni.

Relu m-a vazut ca sunt lesinata de foame, asa ca a zis sa raman eu sa imi iau mancare, si el ma asteapta cu Alex afara. Am intrat in inghesuiala, am vazut rapid printre oameni niste mancaruri gatite, tocanite si din alea carnivore... am vazut apoi niste salate. Singura fara carne era ceva gen salata greceasca, 3 frunze de salata, 2 felii de rosii, o maslina si un cub de feta, 3 euro si ceva. Am vazut ca e farfurie de portelan, altfel poate m-as fi gandit sa o iau si sa tot plec. M-am hotarat repede ca nu pot manca o mancare naspa, putina, intr-un astfel de mediu si sa mai si stiu ca e asa scumpa... Am iesit rapid, sigura ca voi da afara de Alex si Relu, dar nu erau in apropierea iesirii..."

...si am crezut ca voi reusi s-o termin azi, dar vad ca nu mai pot de somn. Si ieri am cazut la datorie. Cred ca si din cauza vantului, mi-s uscate buzele si ma ustura, sper sa nu racesc. Dar am zis ca daca nici acum n-o trimit, va parea bizar sa povestesc acasa de faptul ca a venit aici toamna :D.

Nu cred ca voi mai intra nici maine, sa vedem. Sambata pornim spre casa. Asa ca voi mai intra doar saptamana viitoare candva.

Doamne ajuta sa avem un drum bun si sa ajungem acasa cu bine.