Haine frumoase si comode, create in Romania de mame minunate – partea 1: Lilu Tesa

Incep prin a-mi cere iertare de la ambele doamne pentru ca scriu asa aproape impreuna. Continui in a-mi cere iertare de la Nicol (Lilu Tesa) pentru ca atunci cand au purtat baietii hainele de la ea nu aveam timp de scris pe blog. Si cu David nu am poze...

Hainutele Lilu Tesa si despre Nicol

Pe Nicoleta am intalnit-o online, in grupurile de mamici de pe Facebook. Cand ma gandesc la ea imi vin in minte cuvintele: optimism, veselie, toleranta, bun simt, frumusete, caldura, iubire (de copii, de sot, de meserie, de prietene, de oameni in general). Ma incanta modul in care ea si sotul ei vad viata in general, si in special pasiunile si viata profesionala, traiul de viata, modul de crestere a copiilor, cum sa intampine greutatile vietii, etc. Nu cred ca am vazut-o/citit-o/simtit-o vreodata incrancenata, intoleranta, nervoasa, suparata. Poate doar ingrijorata cand nu poate ajuta suficient.

Pentru Botezul lui David mi-am dorit niste haine cu personalitate dar in acelasi timp comode. Personalitatea hainelor mi se pare ca vine si din originalitate artistica, dar si din iubirea cu care mamicile acestea isi inzestreaza produsele. Asa ca am vrut haine create de o mamica draga si am intrebat-o pe Nicol daca are timp sa imi aleaga niste haine. Stiam ca sunt pe punctul de a pleca in lume si nu voiam sa-i dau de lucru. Mai ales ca data de Botez s-a modificat de doua ori! (Poate vi se pare irelevant, dar la astia micii conteaza chiar si o luna in alegerea marimii.)

(Paranteza mai lunga: Don’t get me started pe tema hainutelor de Botez de la noi. N-o luati personal daca voua va plac, dar miniaturile de frac de satin mie mi se par odioase. Le pun in categoria pantofilor cu toc si a fardurilor la fetite, sau in categoria “hai sa ii punem o tigara in mana si o sticla, sa radem de el si sa-i facem poza”, adica ori caraghios-batjocoritor, ori pedofilic. Altfel de ce ai imbraca un copil in adult? De ce ai zice “vaiiii ce dulce e, ca un barbatel”? Un adult in miniatura mie mi se pare deci creepy (gen piticul din Twin Peaks) sau pedofilic. Nu in ultimul rand, trecand peste parerea mea personala, nu mi se par deloc comode hainele gen “adult in miniatura”. Nici mie nu-mi place atingerea unei camasi care ori e departe de piele, ori mi-e stramta si incomoda cand imi ridic mainile. Ce simte un bebelus cu pielea fina si moale cand e imbracat cu o camasa, cu o vesta, cu un sacou, cu un pantalon cu betelie? Nimic elastic sa isi poata misca in voie mainile si picioarele, nimic ce sa-i tina cald la spate, haine care se ridica in sus cand e tinut in brate, pantaloni care il strang peste burta la orice miscare a picioarelor. De ce i-as da asemenea haine bebelusului meu care pana atunci a fost imbracat doar comod, pentru placerea lui, nu a mea? Nu-mi pot da seama pentru ce bebelusi sunt create genul acela de camasi de forta. Cei care stau in pat sau in landou nu ar reusi sa-si ridice mainile si picioarele (poate creatorii lor nu stiu cum se joaca si cum se misca un bebelus), pe cei care stau in scoica i-ar strange pantalonii peste burta, iar cei tinuti in brate sau intr-un wrap, in costume barbatesti, nici nu mi-i pot imagina. Sa nu-si poata misca mainile si picioarele, sa nu poata sa adopte pozitia naturala a puilor de primate (Hominidae) atunci cand sunt luati in brate, cu genunchii inspre piept, dar in acelasi timp sa li se si ridice pana la subsuori sacoul si camasa, lasandu-le spatele gol. Repet, e evident ca cei ce le gandesc nu au vazut de aproape un copil. Alex a avut la Botez un compleu chic zic eu, dar tot, inclusiv vestuta si pantalonii, au fost din tricot, sau cum ii spune materialului de tricou elastic, 100% bumbac. Inchid paranteza.)

Revin la Lilu Tesa. Nicol a fost minunata in toata aglomeratia cu talciocurile de dinainte de plecarea lor in lume, si le-a facut piticilor mei costumatii ingenioase. Normal ca obligativitatea era achizitionarea unor haine pentru David. Dar cum nu voiam ca Alex sa se simta ignorat, i-am luat si lui.

Partea faina e ca Nicol a gandit in asa fel cele doua costumase incat sa poata fi imbracati identic daca as vrea, dar sa poata fi si numai asortati unul cu celalalt. Cum a facut asta? Folosind un material cu doua fete. Una mai lucioasa cu patratele bleumarin pe fond albastru si rosu, si una mai calduroasa, in carouri albe-albastre-rosii. Asa ca puteam sa le intorc pe fete diferite unele din haine, poate chiar sa se completeze reciproc. Am primit la ambii copii asa:

•  o pereche de pantaloni cu doua fete, cu elastic si la talie si la picioare, largi si comozi, care sa nu restrictioneze miscarile
•  o vesta cu doua fete
•  o haina cu doua fete (dar nasturii se pot incheia doar pe una)
•  cate doua bretele, una din fiecare material
•  cate doua papioane pe elastic (unul din fiecare material)

Nota: pentru mine papioanele astea nu intra in categoria mini-adult pentru ca mi le imaginez in stil clovn, purtate cu tricou, nu cu camasa, pe sub guler.   

Din pacate la David, chiar la el, personajul principal, nu am putut sa i le dau. Acasa inainte si dupa Botez l-au imbracat nasele. Ma gandeam ca il voi imbraca cum vreau eu la restaurant, ca sa nu supar pana atunci pe nimeni. Insa cand am ajuns in camera de hotel de la restaurant, acolo erau 30 de grade desi am deschis geamul, in luna februarie. Copilul urla de suparare pe ceea ce i se intampla (Botezul de acasa, lume multa, zgomot, camera necunoscuta de hotel, prea cald). Asa ca am simtit ca pantalonii grosi cu material dublu l-ar incomoda, i-am schimbat rapid pantalonii stramti de acasa pe unii din bumbac subtire si elastic (material de tricou, cum am zis mai sus) si un body simplu alb. Si asa a ramas toata petrecerea.

Insa costumatia Lilu Tesa a fost excelenta pentru Alex. S-a simtit atat de special, l-am vazut dintr-o data vesel si transformat. De cand se nascuse David nu l-am mai vazut atat de vesel. Era mandru de "fundita" lui de la gat. Si-a prins baloane de bretele si a fugit prin restaurant ore intregi. Razand in hohote. Imi fusese dor de puiul meu vesel si tinuta Lilu Tesa l-a ajutat sa simta ca e petrecerea lui.

Nota: pantalonii sunt foarte potriviti pentru scutecele textile!

Asadar hai sa-i lasam pe copii sa fie copii. Sa se miste in voie, sa fie veseli si colorati. Sobrietatea si rigiditatea incomoda sa le pastram pentru cand vor fi mari si nu vor avea de ales.

Nicol, iti multumesc din suflet pentru tot, ai facut un gest pe care nu-l pot scrie aici, dar raman datoare big time.  

Poze:

Aceasta este de cand au ajuns la noi hainutele si le-a probat. O pun pentru ca e singura cu vesta:

In Biserica era racoare, asa ca apare si haina de deasupra:

 Si restul:

(scuzati incetosarile rudimentare, am incercat sa fac sa nu se vada alti oaspeti de la Botez)

Si o poza cu "costumatia" lui David (deci nu cea Lilu Tesa, oricat as fi vrut), adica body simplu alb si pantaloni elastici de bumbac:

Compleul lui David, pozat de Nicol, il puteti vedea aici:

Uite ca am pus si poze de la Botez, chiar daca as fi vrut sa nu pun :)).