Incep prin a spune ca acest al doilea canin ne chinuie in alt mod decat primul (sau ori fi tot durerile de la primul, cum iese?). La primul plangea toata noaptea. La asta mai dormim intre plansete, dar ziua e foarte "agatator" de mine, foarte mamos, si in casa si afara vrea numai in brate. El care inainte patrula in toata gradina, ieri numai in brate a vrut. La un moment dat nu am mai putut de durere de brate, asa ca l-am pus in ergo in spate si am stat asa prin curte, a fost foarte comod.
Aseara a fost foarte obosit, dar el numai aproape de ora 12 noaptea se culca in general, si daca doarme cateodata numai o jumatate de ora la amiaza, trezit de dimineata devreme. Oboseala il face mai irascibil, normal.
Ne pregateam de culcare si am vrut sa-i dau o camilia, ca sa dormim mai bine. Lui ii place mult sa roada fiolele alea de plastic de camilia, si de obicei i le dau dupa ce bea apa dinauntru. Acum, dupa ce rupsesem sigiliul, el mi-a smuls-o si si-a bagat-o in gura invers, nu cu partea pe unde curge camilia. Si i-am zis "hai Alex sa bei camilia, si apoi ti-o las sa te joci sa o rontai". Nu am insistat, nu a fost o harjoneala, sa zici ca trebuia sa cedez, am zis o singura data frumos. A inceput sa urle, si-a dat capul pe spate si am vazut ca nu mai respira. Era rosu tot. L-am luat in brate. Era inca dat pe spate, curbat concav si era teapan de tot asa. A fost o chestie de secunde, dar in care ii vorbeam, il mangaiam, incercam orice sa-si revina. Dintr-o data s-a lasat moale, carpa, pe mine. I-am zis lui Relu "hai la masina si mergem la spital" si in momentul ala Alex s-a trezit speriat, parca nu stia ce s-a intamplat, si a inceput sa planga, dar de data asta altfel. Parca plangea de speriat si de derutat. L-am calmat, l-a mai luat si Relu pe geam si i-a povestit una alta. Atunci m-a luat tremuratul, dupa ce i l-am dat.
Eu am observat in viata ca reactionez foarte bine in momente de panica. Doar dupa aceea se resimte organismul. Si chiar nu stiam cum va fi acum, de cand il am pe Alex, daca nu cumva ma voi impacienta. Dar am vazut ca nu, nu am strigat, nu m-am panicat, nu am plans. Gandeam foarte rapid si lucid. Doar dupa ce a trecut am inceput sa tremur si sa imi imaginez ce se putea intampla, si inca il mai am in fata ochilor, cum i-am vazut fata pe pieptul meu atunci cand a lesinat, cand a devenit leguma... :(
Cat l-a tinut Relu am cautat rapid ce putea fi si am gasit: smasmul hohotului de plans (sobbing spasm sau apnea of crying). In engleza nu am gasit cate informatii m-as fi asteptat. In romana nu prea mi-a placut ce am gasit.
Deci se pare ca nu e ceva de rau, e in regula, se intampla la 5% dintre copii intre 18 luni si 3 ani. De ce la varsta asta? Pentru ca inainte de 18 luni nu prea au mari pretentii. Si dupa 3 ani deja se pot exprima, pentru ca asta e problema, ei plang asa de rau de frustrare ca nu iti pot explica tie cat de mult isi doresc ei ceva. Pentru ca acest smasm apare atunci cand li se refuza ceva.
Nu are nici o implicatie pe viitor, nici psihologica, nici fizica. Orice EEG facut unui copil cu smasm nu arata absolut nici o modificare. E ok.
Lesinul nu trebuie sa dureze mai mult de cateva minute pentru ca atunci nu se mai oxigeneaza creierul. La noi a fost o chestiune de vreo 2-3 secunde.
Asta nu va fi un stres pentru restul familiei, pentru ca am citit ca bebelusii fac astfel de crize doar cu acel membru pe care il simt mai apropiat. Adica cu mine :D. Si eu trebuie sa am grija cum ii refuz de acum inainte ceva, sa o fac (si mai) bland. Dar sa nu dau in cealalta extrema, cumva sa ajung sa evit spasmele astea. Pentru ca daca apuca sa mai faca de cateva ori si vede diferenta in atitudine dupa ele, am citit ca e posibil sa ajunga sa se foloseasca de ele, sa le provoace el. Mi se pare bizar asta, dar na, e clar ca vrem sa le evitam...
El facea asa de mic, i s-a mai intamplat de multe ori sa planga asa rau, sa isi piarda respiratia intr-un hohot din acela mare. Sa inspire aer, dar sa se blocheze, sa nu-l mai expire. Tinea cateva secunde, cat sa ma sperie, si apoi isi revenea. Fara lesin. De cand era mic mic, de la nastere... cand aveam noi show-urile alea cu plans cu orele, si ajunsesem sa facem cu schimbul toata familia cu tinutul lui in brate si incercatul linistirii lui...
Apoi saracutul aseara a fost asa lipicios, dar dulce, se uita la mine, imi zambea, ma magaia, si ma strangea tare in brate. Azi-dimineata la fel, de la trezire a fost un zambaret si un iubitor, si stateam amandoi intinsi in pat si ma mangaia pe fata puiul scump... si imi zambea asa frumos...
Featured Article: What is Unschooling?
Acum o zi
Si Natalia mea plange uneori cu pauze de respiratie de cateva secunde, clipe in care se aprinde tare la fata, asa a facut de foarte mica, acum parca din ce in ce mai rar. Nu s-a intamplat sa lesine dar stiu din povestile mamei mele ca fratele meu ar fi avut episoade cum povestesti tu. Fara urmari de nici un fel.
RăspundețiȘtergerePoate ca durerile dintisorului sa fi potentat frustrarea.
Off Ralu,imi pare rau ca ati trecut prin asa ceva :(.Imi imaginez ce-a fost in inima ta...
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta sa nu se mai repete! >:D<
Pupam dulce puiul iubitor :X
Ii pupam pe Alex - pui ambitios si pe mamica lui curajoasa !
RăspundețiȘtergereN-am stiu ca exista asa ceva.Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce-ai trecut.Imi pare rau si sper din suflet sa nu mai patiti asa ceva,sa treaca totul cu bine.Pupici.
RăspundețiȘtergereSper sa nu mai treceti prin asemenea momente, ai fost foarte curajoasa! Eu cred ca m-as fi speriat groaznic, dar cum spui si tu, cine stie cum voi reactiona de fapt...
RăspundețiȘtergereSa iasa repede caninii aia problematici, sa nu-l mai chinuie asa pe micutul Alex!
Nici nu stiu cum sa-mi aleg cuvintele , trebuie sa fie inspaimantator , bine ca nu te-ai pierdut cu firea si ai stiut sa controlezi situatia .
RăspundețiȘtergereNU stiu daca e o perioada mai suparacioasa ptr ei , dar sigut tantrumurile astea sunt la fel de teribile ptr parinti ca ptr bebelusi , sper sa treaca repede , altfel eu devin alba , nu stiu cum sa o fac pe Iza sa intelegea cand ceva nu e voie fara sa-i provoc o criza de tipete , urlete , plansuri si nervi .
Va pupam si dorim mult curaj si sanatate .
Ralukule m-am speriat cand am citit prin ce ati trecut. Sper sa nu se mai repete! Si noi suntem intr-o faza cu plansete si tipete multe si gestionez tare greu situatia.
RăspundețiȘtergereVa pupam cu drag!
Of, saracutii, nici lor nu le place cand trec prin asa ceva. Dar nu stiu cum sa evite crizele astea.
RăspundețiȘtergereSper sa nu mai aveti surprize din astea...
of, of ....ai dreptate, nu e nimic grav, din fericire, asa ca nu va ingrijorati.ma bucur ca esti curajoasa in astfel de momente, chiar e nevoie de o minte lucida si nepanicata in secundele alea!pupici dragilor si aveti grija de voi!caninii si pe noi ne au suparat putin, dar trece.
RăspundețiȘtergereO, Doamne, Raluca, ce sperietura ai tras. Si eu am acelasi tip de reactie: sunt tare in momentul critic, reactionez, dar dupa sunt ca o leguma.
RăspundețiȘtergereSper sa nu mai treceti prin asa ceva
Pupici micului ALex
am citit cu sufletul la gura... bine ca nu s-a intamplat nimic grav! Va doresc din tot sufletul sa nu mai treceti prin asa ceva!
RăspundețiȘtergerepupam
Of Doamne, prin ce ati trecut:( Cred ca ti-a stat inima in loc!!
RăspundețiȘtergereOf, Raluca, îmi pare rău că treceți prin așa ceva! :(((
RăspundețiȘtergereVă îmbrățișez...
pup Ralu,sper ca ti-ai mai revenit intre timp.imi pare tare rau ca ati trecut prin asa ceva,e prima data cand aud de spasmul asta..noi am avut un episod asemanator acum vreo cateva zile numai ca nu a lesinat,cred ca acolo lesinam si eu langa el!
RăspundețiȘtergereva imbratisam cu drag
Miha & Josh
Dragele mele, imi cer mii de scuze ca nu v-am raspuns la timp. Chiar in zilele acelea cand am scris postarea nu am avut timp, dar v-am multumit in gand la fiecare si v-am trimis o imbratisare "energetica" :D. Apoi, in zilele urmatoare am uitat si mi-am ocupat timpul cu altceva :D.
RăspundețiȘtergereVa multumesc din suflet, nu stiu daca va puteti imagina cat de mult conteaza sa vezi atatea fete bune la suflet cum vin sa te imbratiseze. Va pup tare! Suntem ok, nu a mai avut crize din astea, dar cateva zile am fost foarte sensibila pentru ca aveam tendinta sa ma speriu la fiecare inceput de plans...
Spasmul hohotului de plans... dar daca, se intampla fara plans ?
RăspundețiȘtergereRia, fetita mea are 4 ani.. mi-a facut primul episod cand i-am pus putin spray de arsuri pe o usoara arsura pe manuta, a dat ochii peste cap, s-a ridicat de burtica in sus, memrele au devenit rigide, a lesinat, fata a devenit palida, buzele, limba s-au albastrit, s-a oprit din respirat.. cand si-a revenit a inceput sa planga, iar cand s-a linistit a dormit vre-o 5 h.. Am mers la neuropsihiatru si mi-a spus ca e ok ca e Spasmul hohotului de plans.. si totusi, un gand nu-mi da pace.. Ria nu plange.. de atunci a mai facut de 2 ori, de fiecare data cand i s-a facut frica, o data cand am vrut sa-i pun crema, o data cand i-am pus un plasture pe o julitura, vorbeam cu ea cand a cazut din picioare (a dat cu fata de podea de abia acum dupa 2 sapt ii trece vanataia) Am vb cu ea si nu isi aminteste nimic.. Pediatra mi-a recomandat sa fac mai multe investigatii..Am facut iarasi programare la neuropsihiatru, apoi ma indrept spre Cluj pt o alta parere.. :((
Buna Andrada, si Alex a facut o data dintr-o repriza de ras. Dar in afara de acele secunde in care nu a putut lua aer, nu a patit nimic, nu i s-au albastrit buzele. Am o prietena a carei fetita a cazut asa din picioare si si-a pierdut cunostinta, au mers la neurologie, nu la neuropsihiatrie. Nu retin exact diagnosticul, stiu doar ca i-au interzis sa-i mai dea vitamina D, deci cred ca se inchisese prea devreme fontanela, fetita era mica, sub doi ani.
ȘtergereMulta sanatate!
buna. si noi am fost diagnosticati tot cu spasmul hohotului de plans...noua ni s-a intamplat de 2 ori pana acum. prima oara in vara trecuta, david avea aproape 3 ani, se juca cu sotul meu si cumva a cazut pe spate si s-a lovit dar trebuie sa precizez ca el a avut parte de lovituri muuult mai nasoale decat asta. A inceput s aplanga isteric, l-a luat sotul meu in brate, si dintr-o data a tacut iar apoi l-am vazut pur si simplu cum se stinge usor, pentru ca da, asta e senzatia unei mame neputincioase... m-am speriat foarte tare... sotul meu, mai pe pozitie, i-a desclestat gura si cumva a tras de limba . atubci ne-am gandit ca de la soc si-a inghitit limba. Anul acesta in februarie s-a intamplat iar. De data aceasta am stiut din prima ce e si sotul meu a incercat iar sa ii traga d elimba.... Am vb cu medicul de fam si ne-a dat trimitere la neuropsihiatrie, am gacut un EEG, care a iesit ok, si atunci ne-a zis ca se paote sa fie SHDP...desi nu stiu daca isi revine singur sau doar ajutat de noi...Dar ne-a mai zis ca va trece pana la 5 ani... La voi cum mai e ? A mai facut copilul tau vreun episod??? Sanatate si putere... Laura
RăspundețiȘtergereAlex nu a mai facut niciodata. Are acum 4 ani si jumatate, cand am scris postarea avea 1 an si jumatate.
ȘtergereMulta sanatate!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSi noi tragem cu acest SHP..are 2 ani si 7 luni si a facut 3 crize..il am la gradi si mi e teama ca nu vor sti ce sa i faca
RăspundețiȘtergereBuna. Si noi ne luptam cu spasm
RăspundețiȘtergere