Sunt extenuata... (va rog nu cititi mai departe, nu e o postare interesanta, e doar un loc de varsat amarul; sunt sigura ca mami se va supara de ce scriu din astea pe blogul lui Alex, dar simt nevoia sa spun cuiva, in speranta unui sfat. Imi pare tare rau ca ajung sa vorbesc despre problemele noastre, nu-mi place deloc lucrul asta... Si stiu, sunt constienta ca important e sa fim sanatosi, si sunt fericita si il iubesc pe Alex in continuare, nu asta e problema, doar ca incep sa-mi ating limitele oboselii)
De cateva zile Alex nu mai vrea sa doarma. Bine, de mai demult e asa, dar reuseam sa-l pacalesc si sa-l adorm destul de repede. In ultimele doua luni era chiar ok, dupa vreo 20-30 de minute de plimbat si leganat la san adormea. Avea doua somnuri ziua si cel final de seara. Se trezea dimineata foarte devreme, foarte devreme, si adormea seara pe la 10-11. Cele doua somnuri de zi de 5-45 de minute. Spun ca asta mi s-a parut Rai pentru ca muulllteee luni trebuia la cele 4 somnuri de zi sa-l plimb la san si sa-l scutur si sa-l leagan in brate cate o ora, si la somnul de seara 2 ore! Da, nici nu-mi vine sa cred, dar asa era, cand treceau 2 ore si nu reuseam sa-l adorm chiar daca lui ii cadeau ochii de somn, il dadeam lui Relu sa incerce si el. Stiu ca si atunci in fiecare seara ziceam ca nu mai pot. Si totusi mai puteam. Si ziua imi era deja groaza cand il vedeam ca ii e somn, tot o data la 3 ore, sa-l plimb iar o ora...
Dar sa revin. Deci am avut o perioada mai usoara. Si acum, de vreo saptamana poate, sau mai mult... nu mai vrea sa doarma! Da nu mai vrea. Si daca se freaca la ochi, ii pica ochii, e slabit, cade de pe picioare, maraie, casca, etc. Se cere in brate, dar daca merg inspre camera lui plange si se cere pe jos. Si urla disperat daca incerc sa-l leagan. Sau daca incep sa ii cant. Asa ca am incercat sa-l pacalesc pentru ca vedeam ca are nevoie de somn. Dar nu mai merge cu pacaleala. O perioada mai adormea daca dansam cu el in brate. Acum nu, cand vede ca vine Mos Ene, si atipeste, se trezeste repede repede si urla sa-l las pe jos.
E foarte frustrant. In carucior nu mai sta mai mult de 1 minut, deci varianta asta cade.
Mai nou vrea numai la mine in brate, plange infiorator daca il ia altcineva sau daca nu-l iau eu cand vrea. Deci nici vorba sa incerce sa-l culce altcineva.
Nu stiu daca e de la raceala asta, dar i-a trecut. Sau pentru ca vrea sa invete sa umble in picioare? Parca de atunci a inceput sa fie asa cu somnul, de cand s-a pus mai serios pe treaba asta cu umblatul. Sau ce altceva ar putea fi? Medicamentele naturiste ce le iau pentru raceala?
Oricum, joi si vineri au fost zile de cosmar pentru mine. Joi am fost cea mai racita din ultimii 15 ani sigur, poate din toata viata. Daca nu as fi avut un copil, puteam sa jur oricui ca nu pot sa ma ridic din pat. Deci nu m-as fi alintat, inainte sa-l am pe Alex cam alea imi erau limitele de rezistenta fizica. Dar nu, acum si sa fiu in coma, Alex trebuie plimbat in brate. Nu am putut sta in pat deloc. Ma simteam din ce in ce mai rau. Mami meu la fel, si in plus mai avea si o durere de masele. Relu la servici pana seara la 7. Si oricum, nu stiu de ce mai socotesc potentiale ajutoare, cand el urla de parca il tai daca il las la cineva, oricat ar incerca sa-l pacaleasca. Si daca reuseste Relu sa-l pacaleasca, pe cand e aproape adormit incepe sa planga ingrozitor si ma striga...
Drept dovada ca raceala mea era de stat in pat, in noaptea de joi spre vineri, daca am stat in pat, aproape m-am vindecat complet.
Oricum, si vineri, aseara, am avut impresia de 3 ori ca pic de pe picioare, deci chiar m-am dezechilibrat cu el in brate.
Si la somnurile de zi, si la cel de seara, de cand imi da semne ca ii e somn, si pana cand adoarme, trec cel putin 2 ore (!) de plimbat, leganat, dansat, alaptat la plimbare, alaptat in pat, mangaiat, soptit, cantat, etc.
Ma termina si recunosc ca nu-mi place sa ma plang. O fac doar in speranta ca cineva a mai trecut prin asta si-mi poate spune "da, mai, e de la mersul in picioare, si apoi se va calma", sau "e de la raceala...". Aseara incercam sa-l lamuresc pe Relu ca metoda Cry it Out nu e buna pentru copil, ca deja el mi-a zis s-o incercam... Alex era ca un om beat, de somn ce-i era, dar in momentul in care adormea se scutura tot, si se impingea sa mearga la joaca sau sa umble pe jos. Deci nu plange ca ar avea ceva dureri. Nu mai plange dupa ce il las pe jos sa umble dus de manuta. E clar ca nu vrea sa doarma, nu pare ca l-ar deranja ceva.
Alaltaseara a adormit la 23, iar aseara la 23:56. In fiecare seara ajungem sa ne rugam de el sa adoarma, ca noi doi nu mai putem de oboseala si am vrea sa dormim. Nu se mai pune problema de facut ceva dupa ce se culca copilul, internet, aranjat in camera, relaxare, povesti. Nu! Vrem sa dormim si el nu! Aseara ne-am pus intr-un final in pat, cu el intre noi ca in fiecare noapte, si eu il mangaiam, ii dadeam tzitzi cand voia, si Relu ii canta. Se tot oprea din cantat ca atipea, apoi incepea iar. La un moment dat s-a oprit si Relu din cantat, si a adormit si Alex! Am crezut ca traiesc o minune ca a adormit in pat, nu plimbat-alaptat.
Ieri si alaltaieri am fost foarte surprinsa ce putere are totusi o mama. Nu stiu daca un tata e insuflat de aceeasi energie. Dar va zic ca eu chiar simteam ca ma prabusesc si totusi Cel de Sus imi mai dadea putina putere! Incredibil cum mi-am depasit orice limite de cand il am pe Alex! Inainte faceam sport mult. Dvd-urile de tae-bo ale lui Billy Blanks erau foarte grele (Get Ripped, ca alea cu bootcamp is mai usoare). Acolo simteam eu ca e capatul puterilor mele. Si faceam de 3 ori pe saptamana cate o ora. Ei bine, Billy Blanks ar fi cazut pe jos sa aiba grija de Alex, garantez! Tae-bo ala e fix pix fata de ce imi face Alex zilnic! Si mai ales faptul ca nu pot apasa butonul de Pause cand nu mai pot! Trebuie sa pot, atunci, in momentul ala, fara nici o pauza! (stau si ma intreb atunci de ce din ianuarie nu mai coboara cantarul, dar apoi iar imi amintesc de problemele mele de tiroida si imi musc limba...)
De duminica am vrut sa fac si eu un dus, sa ma spal pe cap de spuma aia de la nunta. Dar am reusit numai aseara. De ce oare?
Nu stiu, poate si pentru ca am fost asa bolnava sunt asa obosita. Poate imi va parea rau ca m-am descarcat aici si voi sterge postarea asta...
Tot de cand e asa cu somnul a renuntat complet la mancarea solida. Nu zic, ca si inainte manca doar una-doua lingurite pe zi. Acum nici o molecula nu intra in gura lui, si-o tine strans si intoarce capul. Deci la aproape un an mananca mai putin decat la 7-8 luni, cand manca poate o lingurita de solide pe zi.
Sa nu uit sa amintesc ca a iesit dintele nr. 8, deci avem formatie completa 4 sus si 4 jos. Se vedea prin gingie ca si cum ar fi afara de mai mult de o luna, dinainte de a merge in Grecia. Numai daca puneai degetul vedeai ca are pe deasupra o piele subtire a gingiei si nu a spart inca de tot. Ieri dimineata era iesit. Si intr-adevar de ieri dimineata si pana dupa-masa a fost foarte cuminte. Eram sigura ca s-au rezolvat toate problemele si ca au fost de la dinte. Dar cum a trebuit adormit iar, cum au revenit istericalele.
Ma doare burta ingrozitor, am crampe. Poate pentru ca nu apuc niciodata sa mananc cand mi-e foame. Aseara din moment ce nu puteam manca cu el in brate, el nu voia la nimeni altcineva, am asteptat sa adoarma ca sa pot manca. Normal ca la ora 12 noaptea m-am pus la somn fara sa mananc. In rest, tot timpul sunt lihnita pe cand ajung sa mananc, si el se catara pe mine maraind. Deci e clar cum imi cade mancarea, pe fuga, si pe fond sonor "placut". Ieri dimineata nu am mai rezistat fondului sonor, dar imi era mult prea foame. Asa ca m-am aplecat, i-am bagat tzitzi in gura, si eu am mancat peste capul lui. El statea in picioare sprijinit de genunchii meu. Nu era flamand, ca tocmai mancase tzitzi, dar era nervos ca nu-l iau in brate, asa ca tzitzi l-a mai calmat si l-a facut sa mai uite putin. De ne-ar fi filmat cineva, cascadorii rasului...
Acum sunt nervoasa pentru inca o chestie, ca se pare ca daca te apuca nervii, apoi tot asa o tii. La noi a fost ingrozitor de frig si de urat saptamana asta. A plouat, maxime de 9 grade, atmosfera intunecata, etc. Si acum in sfarsit a iesit soarele, de vreo jumatate de ora. Alex e extenuat de oboseala, de 3 ore incerc sa-l adorm. Am fost afara si nu a stat in carucior. A vrut in brate sau pe jos, pe pamantul ud si rece. In brate nu am mai avut puterea sa-l tin, asa ca am intrat ca doi bursuci in casa. Sa poata sa stea jos... Si stau si ma uit pe geam ca a fost o toamna frumoasa pentru o jumatate de ora. Acum nu mai e... :(
Tocmai l-am adormit... Nu, nu pot merge afara sa imi aerisesc creierii, ca daca somnul lui dureaza intre 5 si 45 de minute, apoi cand se trezeste e musai sa fiu aproape, altfel plange ingrozitor daca il ia altcineva din pat. Mai ales ca ii mai trebuie o gura de tzitzi asa in loc de cafea... Ahhh cafea, ce dor mi-e de o cafea. Poate daca as bea cafea ar dormi mai bine...
Sunt curioasa ce se va intampla intai: prabusirea mea fizica, sau faptul ca-l voi lasa sa planga? Sper sa ma prabusesc eu intai...
Featured Article: What is Unschooling?
Acum o zi
Am mai vrut sa adaug si faptul ca nu-mi mai vine sa-i prepar mancarea. Cand vad ca murdaresc atatea vase, stric atatea fructe si legume, timp in care el maraie la picioarele mele sau curat fructe cu el pe o mana, si el nu vrea nici sa guste! Isi baga mainile, dar nu le duce apoi la gura, ci murdareste toata camera in care suntem, peretii si pardoseala, fie ca suntem in bucatarie, birou, living, etc...
RăspundețiȘtergereRaluca, imi pare rau ca treceti printr-o perioada dificila. Cu mancatul nu stiu ce sa-ti spun pentru ca si a mea este destul de sclifos, da totusi mananca ceva. Eu nu alaptez si ea are doar doua mese de lapte, seara si dimineata.
RăspundețiȘtergereLa partea cu somnul, incearca o zi, doua sa nu-l mai culci deloc ziua, chiar daca pare sa crape de somn. Nu e ok sa il plimbi 2 ore ca sa adoarma. Deja e maricel si stie cand ii e somn si poate adormi singur. Daca nu vrea, lasa-l si culca-l seara mai devreme. Sunt multi copii care in jur de 1 an renunta la un somn ziua si raman doar cu cel de pranz. Eu cred ca daca unui copil ii e somn, adoarme si fara leganat, plimbat, cantat.
Sper sa se rezolve cumva situatia pentru ca ai si tu nevoie de un pic de odihna. Va pupam
Te imbratisez Ralu...nu stiu ce sa zic altceva:(
RăspundețiȘtergerePoate ca-i o perioada mai grea pentru tine acum..s-au adunat multe, si raceala, si vremea rece, oboseala..
nu stiu ce sa zic... nu am nici eu mare experienta la mamicit, insa Maria acum - din cauza racelii- nu mananca altceva decat lapte... rar accepta si cerealele in lapte si nici nu doarme, insa eu fac precum zice Roxana: o las sa sara peste somn, iar ziua urmatoare doarme tun, la fel e si cu mancarea. Cand ii e foame, mananca ea... Am inteles ca aceasta mica greva a foamei la ea se datoreaza rosului din gat. :( Nu stiu ce sa zic... Sper doar sa nu se intample nici una dintre variantele metionate de tine si sa isi revina cat mai repede. :)
RăspundețiȘtergereOh, mai Ralukutz, asa-mi trebuie daca intru sa citesc din an in pasti. Eu ma plang la tine pe email si tu aici suferi draga de tine si ai avea si tu nevoie de un sfat.
RăspundețiȘtergereUite, eu m-am gandit mult la situatia voastra, care pe unele locuri (somnul) seamana cu a noastra. Eu cred ca Alex nu se oboseste destul ca sa doarma linistit. Sa ma explic: Soimita mea a avut si are probleme cu somnul de cand s-a nascut, mai exact n-a dormit mai mult de jumate de ora legat pe timp de zi. Asa e si acum....doar in weekend, deci acasa. La gradi imi povesteste madame ca doarme 3 ore legat la pranz!!!!!! si eu imi explic asta doar ca se oboseste altfel in contact cu alti copii. La fel cu mancarea, acolo mananca de rupe, orice ii da la pranz.....acasa am cate o feluri pregatite ca sa vad cu ce o nimeresc :)))). Eu te sfatuiesc sa il scoti din casa chiar daca e frig si ud , il imbraci adecvat si il alergi prin curte vreo 2 ore, nu-l lasi in brate la prima strigare, il obosesti bine, bine.... cu catei, cu tot ce se poate explora pe acolo, lasa-l sa se murdareasca, incurajeaza-l sa se desfasoare :). Daca ai posibilitatea sa mergi intr-un parc sa vada si alti copii e minunat. Ai sa vezi ca va si manca mai bine, va si dormi mai bine.....e normal pana la urma sa nu poti dormi daca nu esti obosit, nu???
Mi-a placut mult o vorba de-a lui dr Phil: ''it's time to put on your mommy pants''. Alex e un copil inteligent si asta trebuie valorificat, incurajat sa avanseze.
In alta ordine de idei, mi-a fost dor tare sa te citesc.
Va pupa fata
p.s. cry it out nu e o solutie dupa parerea mea :(
vad ca se poarta oboseala mamiceasca :)
RăspundețiȘtergereeu cred ca treceti la un somn ziua dar revin mai pe larg de pe pc. Te imbratisez cu drag.
bun, am revenit de la tastaturi mai prietenoase. Extrapolez, asadar.
RăspundețiȘtergereCum spunea o mamica mi sus,in jurul varstei de una copiii isi scot unul din cele doua somnuri. Mai toti, de fapt.
Ce te-as sfatui eu: nu mai incerca sa-l culci. Deloc, no ritualuri, lasa-l sa pice. vei fi mirata ca poate adormi si asa, dar poate. Trecand printr-o perioada asemanatoare si cu somnul de zi si cu cel de noapte, iti spun cu mana pe inima ca singura data cand am inceput sa sa ma simt si eu om a fost cand n-am mai avut asteptari de la anda in ce priveste somnul, mancatul etc. Aka cand n-am mai petrecut tzaspe ore adormind-o sau dandu-i sa manance. Culmea e ca mi-a aratat ca are un program si ca mananca si ea, daca n-o pisez. Chiar daca atipic, a fost programul ei, iar eu m-am mulat dupa el. Nu sunt doi copii la fel, de exemplu anda e mult mai putin urlacioasa decat ALex, ea si-a rezolvat treburile cu maraieli iar plansul ca taiat de fierastrau a fost descoperit cam acum o luna. Pana acum, plansetul ei era ca o melodie care--ti rupea sufletul, dar nu simteai ca moare langa tine. Asta nu inseamna ca nu eram responsive, dupa cum spuneam, plansul ala imi atingea cea mai sensibila coarda a insensibilei mele fapturi si ma conformam. Deci scoate-i un somn si vezi ce reusesti asa :D
Apoi cu mancatul. E normal sa fii epuizata, estti bolnava asa de rau si pentru ca mananci pe sponci si probabil ti-ai dat imunitatea peste cap rau de tot sii esti atat de obosita si din pricina asta. Nu mai stiu exact ce tratament iei dar stiu ca atunci cand am citit nu am vazut niciunul care sa nu fie OK in alaptare. Deci exclude asta.
Poate Alex e inca iritat in gat. Din experienta proprie stiu ca mai doare gatul si cand e roz si frumos, dar inca sunt racita. Incearca un puf de tantum verde daca simti ca e ok pentru voi. Nu in ultimul rand, l-ar putea supara un premolar (parca asta e ordinea) desi incanu se vede.
RăspundețiȘtergereIn momnte asemanatoare, eu am intrerupt 100% diversificarea. Daca aveai nevoie de o confirmare ca se poate si ca e voie, iat-o. Nu are rost sa continui ceva care nu are sanse de reusita si-ti toaca nervii. In schimb, asteapta-l pe el sa manifeste iarasi interes pentru mancare, s-ar putea sa dureze mai mult, o saptamaa,d doua, dar tu mananca in fata lui sau cu el in brate lucruri pe care le poate si el manca si nu-l intreba daca vrea si el. Vei sti cand sa-i dai :) E posibil ca mancatul sa semene acum cu o obligatie si sa il streseze.
Mai am o nelamurire: Alex nu sta in Ergo legat in spatele tau? Poate e o solutie sa reusesti sa mai iesi si tu pe-afara linistita, sa mananci... Nu mai sari peste mese. cand ti-e foame, agata-l de tine, tine-l n brate, pune-l in poala sau pe masa si infuleca si tu ceva. Mare parte din epuizarea ta se datoreaza faptului ca te privezi de cele mai bazice ca sa zic asa (:d) necesitati. Orice om clacheaza la un moment dat, chiar si o mama. Daa nu te ingrijesti, vei intra intr-un cerc vicios fiindca parte din epuizarea si necooperarea copilului se datoreaza tie care obosita si bolnava fiind il intelegi putin mai greu. Ca sa fii empatica trebuie sa fii (partial) odihnita, sa mananci (cat de cat) pentruca somnul si foamea intuneca simturile si ne fac sa aluecam spre depresie, adica taramul drobului de sare, loccul unde nicio solutie nu-ti poate face viata mai usoara.
Am treut prin nenumarate aventuri, un urlet crancen si maraituri, precum si vreo doua alaptari de cand am scris mesajul de pe telefon pana l-am terminat pe asta. Dar una din nevoile mele de baza este sa fac si ceva care nu o implica direct pe fetita. Scriind mesajul asta si faptul ca nu l-am pierdut cand mi-a inchis Anda browserul (culegand mouse-ul de pe jos) impreuna cu cana de cafea din fata, ma simt mult mai bine. tu ce faci ca sa reusesti sa te detasezi de scutece? Te imbratisez cu drag! ramona
PS faptul ca te sraduiesti sa mananci numi chestii care nu l-ar putea supara pe Alex e putin dubios, pentru ca in realitate putine chestii il pot supara asa de rau in laptel tau incat sa merite evitate. Cafeaua si ceaiul verde sunt tolerate dar iti recomand sa le introduci treptat. Incepe cu cafea fara cafeina amestecata cu ceva cafea cafeinizata si mareste doza zilnic pana cand ajungi sa bei juma--juma. Pentru cineva care a facut atat de mult pauza de cafea e suficient.
Vaiii Ralu , imi pare asa de rau ca va este atat de greu , sincer , cand ti-am citit postarea mi-a venit in gand ca din cauza lipsei de somn si a oboselii pierdeti multe chestii amandoi , el ptr ca e prea somnoros si nervos si obosit ca sa se joace si tu prea obosita si stresata , ca sa te joci cu el , si aici ma refer la jocuri bazice cu mingea . masinute etc.
RăspundețiȘtergereOricum cam ce am vrut si eu sa-ti zic ti-a spus si Zoozie dar mai fain desigur , eu nu ma exprim atat de bine , oricat de mult ne iubim copiii, suntem femei si avem nevoie si de o farama de moment ptr noi ca sa ne reincarcam bateriile si sa putem continua , eu recunosc , desi nu e bine , bateria mea e net-ul , aici ma odihnesc .
poate ca plansul nu e solutia ideala dar uneori asa se descarca si ei , eu detest cand plange Iza si in momentele alea nu ma simt o mama buna , insa au fost cateva momente , nu multe ce-i drept cand era atat de obosita , nervoasa , agitata etc incant dupa o doza buna de plans a fost alt copil .
eu de la ai mei am invatat o chestie , cu cat sunt mai obositi cu atat o sa doarma mai greu si mai putin si aici atunci chiar daca nu vor sa doarma , mai ales la Iza , stau cu ea in pat si ne dragalim si ne jucam si ii trece din oboseala .
hai , capul sus , dupa ploaie vine si soarele , intotdeauna .
Pffff raspunsesem la fete, in afara de zoozie si Dana, si uite ca mi-a sters picasa textul din casuta.... of of.. incerc sa reiau...
RăspundețiȘtergereNa nu mai apuc acuma seara. Nu l-am culcat dupa-masa, l-am adormit mai devreme si acum aproape la 10 seara s-a trezit de tot. Am crezut ca e trezire de refill de lapte dar nu. E treaz si plange si maraie la mine in brate. Daca am vrut sa-l dau la Relu sa merg la baie a plans isteric, asa ca m-am dus cu el in brate, ca de obicei...
RăspundețiȘtergere:(
Si as fi vrut sa fie azi o postare mai vesela despre primii pasi :((
a mers singur? oaaaa, felicitari!
RăspundețiȘtergeremai asa mi-a facut si Anda acuum cateva ziie cand am vrut s-o culcv devreme. S-ar putea sa ai noroc sa doarma macar pana mao tarziu maine. Ai incecat sa-i pui baby einstein sau pocoyo sau vreun cnecel? POate sta in brate dat te mai lasa sa te asezi putin.
Ralukule, mamis, te cred ca esti extenuata iar fetele au spus atat de bine si de frumos cam ce s-ar putea face incat eu nu prea mai am ce adauga.
RăspundețiȘtergereNoi suntem cam tot pe-acolo doar ca nu-l legan la san ca sa adoarma ci il asez langa mine si-l las sa faca flic-flacuri cu sanul in gurita :D.
Ce am facut eu si a functionat:
- l-am pasat altcuiva si...am disparut din raza lui vizuala (cat sa-mi incarc bateriile). A plans nitel dar s-a calmat imediat. Alteori a plans mai isteric si s-a linistit greu dar nu am catalogat etapa drept "Cry out". Mi-am zis ca la fel de frumos ar fi urlat si cu mine.
- i-am lasat pe ceilalti sa-l hraneasca pentru ca daca eram eu pateam ca si voi. Nici cu ei nu a functionat prea bine treaba dar au descoperit ca-i plac reclamele. Nu si promo-urile :) Deci intr-un moment in care se "rupe filmul" se zapeaza tv-ul la greu.
Poate o fi avand perioada asta mai nasoala din cauza premolarilor. Noi suntem zombificati si asteptam sa ii iasa caninii ca pe sfintele moaste :D
Hai, curaj mamis. Macar incearca sa te detasezi cat de cat de istericalele lui. Incetul cu incetul va invata ca tu vii si pleci iar el este in siguranta.
Ah, am uitat...
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru primii pasi!!!!
Hai, inca putin si va fi pe picioarele lui ;)
Buna, Raluca. Iti citesc de ceva timp blogul, pot sa-ti zic ca mi-ai dat si mie puteri cu rabdarea ta uneori, m-ai ajutat fara sa stii sa vad mai mult partea frumoasa a relatiei cu bebele meu de 4 luni, decat pe cea istovitoare. Sunt sigura ca perioda asta grea va trece cat de curand si vei uita toata oboseala fizica si psihica acumulata. Sfaturi, nu prea pot sa-ti dau, eu sunt inca la inceput de drum cu Vlad al meu, mai invat si eu de la voi cate una, alta; dar sunt alaturi de tine.
RăspundețiȘtergereRaluca draga...nici eu nu stiu ce sfat sa iti dau...oricum felicitari pentru primii pasi! Si multa rabdare tie...va trece si perioada asta. Ca sa fiu mai la obiect iti spun ce mi-au zis si imi tot repeta nasii Isabelei (parinti a doi copilasi perfecti): primii 18 ani sunt mai grei, dupa asta pleaca la facultate (speram!) si putetii respira si voi! ( e spirit de gluma...sper sa il iei asa!)
RăspundețiȘtergereVa pupam!
Ca si Liliana nici eu nu am prea multe de adaugat, celelalte fete au spus totul extraordinar de bine. Si eu sunt de parerea Deliei ca trebuie mai mult "obosit", eu de ex. imi alerg zilnic copiii pe afara de mici, indiferent de vreme (mai greu este de fiecare data sa ma mobilizez eu pe mine, ca lor le place la nebunie, cu cat e mai urata si mai umeda (noroioasa) vremea) si ce spune Zoozie cu diversificarea e o idee buna si eu asi mai suspenda si toate medicamentele, fie ele si naturiste (ce "rasufla" in presa cateodata si despre bio si despre medicamente sau alimente naturiste, iti sta mintea in loc!!!).
RăspundețiȘtergereIti tin pumnii sa treci cat mai usor prin perioada asta si trebuie neaparat sa va recomand cartile scrise de americanca Aletha J. Solter, psiholog, cel mai mare specialist in "plansul" copiilor (e un mecanism f. important al corpului de a prelucra diferite informatii si trairi, e o mare greseala sa impiedicam copiii sa planga, dar bineinteles ca lasat copilul sa planga singur intr-o camera e o greseala si mai mare, in nici un caz sa nu aplici metoda asta, copilul trebuie sa primeasca sansa sa poata plange in liniste si totusi sa se simta acceptat si iubit - este o teorie fantastica, te rog eu din tot sufletul sa-ti procuri cartile, sunt deja traduse in ro, asa cum te "cunosc" eu, o sa-ti placa la nebunie si o sa gasesti o gramada de raspunsuri la intrebarile tale), eu am incercat si sunt absolut convinsa de ce scrie aceasta femeie (cu experienta a mii de pacienti si zeci de ani de practica). Scuza-ma pt. noul roman, nu am reusit sa fiu mai "scurta"!
Uff,Ralucule drag..nici nu stiu ce sa-ti spun,am citit atatea sfaturi si ganduri bune mai sus incat simt ca ce as zice eu n-ar fi la fel de intelept (si aici ma refer la faptul ca pe multe dintre voi va consider mult mai experimentate decat mine,chiar daca am 2 copii; ati trecut prin mai multe si in unele situatii eu nu ma prea vad in masura sa vorbesc sau sa dau sfaturi...).
RăspundețiȘtergereIti doresc multa,multa putere sa treceti peste perioada asta!
Felicitari pentru primii pasi ! Asta da lucru mare!
Va pup si va imbratisez cu drag!
Mimi cata dreptate ai cu plansul. Empiric, si eu am observat asta, ii spun mereu sotului meu ca plansul Andei este un mod de comunicare. Eu una m-am imunizat. Cand era mai mica, instinctual imi venea sa plang sau sa dau din colt in colt, cred ca e o bucata de instinct de supravietuire la mijloc :)
RăspundețiȘtergereDa, oamenii sunt niste fiinte extraordinare pe care lumea incearca sa le ciunteasca intregimentandu-le. Tratatele de tot felul fusesera gandite de priimii oameni care le-au scris drept moduri de popularizare a ideilor, dar noi le-am ridicat la litera de lege, chiar daca periodic ajung sa fie contrazise de alte tratate. Asa am ajuns sa credem ca un copil trebuie sa ia n sute de grame in greuttate, sa doarma, sa serveasca masa la ora 10. Of, sunt supparata, se vede. scuze pentru pologhie...
Zoozie te imbratisez de un milion de ori, cat de adevarat graiesti!!!!
RăspundețiȘtergereM-am tot gandit, ca poate totusi ar fi bine sa scriu cateva cuvinte despre problematica plansului la copii (te rog mult sa-mi dai adresa ta de mail, ca sa nu mai plictisesc aici atata lume cu comentariile mele interminabile!!).
RăspundețiȘtergerePrin plans, copiii (de fapt si adultii) comunica cu mediul lor inconjurator, prelucreaza informatii si trairi, plansul ajuta omul sa se descarce de tensiuni nervoasa, este cum s-ar spune o supapa de siguranta, absolut necesara pentru pastrarea echilibrului sufletesc.
Cel mai bine insa, povestesc din experienta mea proprie. Fetita mea plangea f. mult si dupa ce am citit (in disperare de cauza) cartea Alethei J.Solter, m-am hotarat sa incerc sa vad daca functioneaza intr-adevar ce scrie ea. Teoria e f. simpla si f. logica, in practica e destul de greu de aplicat, iti trebuie, mai ales la inceput, nervi tari. Desi nu ai altceva de facut, decat sa stai (cel mai bine jos) cu copilul in brate, sa-l mangai sau sa-i vorbesti si sa-l lasi sa planga. Fetita mea era f. mica (cca. 2 luni), prima seara cand am inceput cu tinutul in brate pt. plans, am stat cu ea in fotoliu tinand-o in brate, ea plangea ca din gura de sarpe (mama si sotul au navalit in camera si mi-au reprosat ca virgula chinui copilul(???)), desi eu o tineam numai in brate si o mangaiam pe frunte si-i spuneam ca o cred ca trebuie sa planga si ca poate sa planga linistita pana e totul iar bine, pana "spune" tot ce are de spus. Trebuie sa va mai spun ca fetita plangea, dar se uita in continuu direct in ochii mei, ma fixa cu aceeasi privire pe care a avut-o la nastere cand s-a uitat pentru prima data in ochii mei. A urlat peste o jumatate de ora (eu aratam la sfarsit ca iesita din sauna), dupa care nu pot sa va spun cum s-a linistit dintr-o data, cum zambea, cat de multumita parea, cum gangurea si cum a adormit linistita dupa ce a supt, aceasta intoarcere totala a situatiei m-a convins sa fac acelasi lucru si in serile ce au urmat, iar cu timpul, perioadele de plans se scurtau din ce in ce mai mult si avea din ce in ce mai rar nevoia sa planga asa de tare. Si acum, la 7 ani, cand are o problema, vine si vrea singura sa o tin in brate si ea sa planga, dupa care se scoala ca si cum n-ar fi fost nimic si e echilibrata si fericita si se joaca linistita mai departe.
Alex trece acum printr-o perioada grea, ii cresc dintii, incepe sa mearga, toata diversificarea mancarii, a fost si bolnav, si nunta cu atat lume, totul nu a fost o bagatela pt.el, toate aceste intamplari trebuie cumva prelucrate, poate ca plansul este singura modalitate si singura lui posibilitate de exprimare. Si daca iti imaginezi asa, o sa vezi ca nici nu o sa te mai stresseze pe tine asa de tare plansul lui, ca o sa poti sa-l accepti, ca pe cel mai natural si mai bun pt. el lucru din lume...
M-as bucura sa-ti fi fost de ajutor, iarta-ma inca o data pt. aceste comentarii mult prea lungi!!