Ce mai facem noi - vocalize

De cateva zile timpul alocat alaptatului+adormitului s-a lungit (la noi sunt impreuna, amandoua la plimbare, shshh-it si leganat, el se tot ridica pe umarul meu, si iar se coboara la san pentru o gura de lapte, si tot asa pana adoarme). S-a prelungit pentru ca descoperise el ca daca "aa-aa-aa-a"-ul pe care si-l canta de obicei ca sa adoarma, il zice cu gura pe umarul meu, iese ceva interesant! Reusea cu buzele pe umarul meu sa scoata consoane :)). Si iesea un "papa-papa-papa-pa" sau "mama-mama-mama-ma", dar cel mai des "baba-baba-baba-ba" si "dada-dada-dada-da". Si canta puiul ca la muzicuta, isi tot misca gurita de pe umar pe brat, sa vada cum suna si acolo :)).

Ei, azi dimineata a descoperit ca poate sa rosteasca aceste consoane si singur si a inceput "nda-nda-nda-nda" :)). Era un scump, spunea asa nervos, parca s-ar fi certat cu cineva :)).

Evolutia limbajului de pana acum: la doua luni canta cu mine, facandu-si gurita in toate felurile, culmea, cel mai des folosea sunete nespecifice limbii romane, cum ar fi "è", "ü", "ö". Si colinda impreuna cu mine de numa. Apoi s-a oprit din cantat. Mai zicea cate un "îngî". Apoi in ianuarie ne-a surprins pe toti, de ne-am apucat de google-it, oare ce poate sa insemne "letocoi". Asa de limpede spus, intr-o lume doar de vocale, ca am ramas mute eu si mami, uitandu-ne una la alta!

De fapt primul "cuvant" a fost "hău", spus asa, cu buzitele stranse la sfarsit, asa mirat de lumea inconjuratoare! Se uita in ochii nostri si zicea asa, ne termina pur si simplu! De atunci a ramas cu "hee", asa il striga pe Lucky, labradorul nostru, si numai cu el foloseste cuvantul asta! (cu mioriticul Nero se cam ignora reciproc)

De atunci, mai slabut, cand ii e somn si foame (la noi e acelasi lucru), incepe sa-si cante "aa-aa-aa-a" sau sa spuna "abu", pentru ca asa ii canta bunica "aa-aa-aa-a abu-abu-abu-a". Si tot de la bunica a mai ramas cu un obicei. Ea il legana sus-jos, asa scuturat, in timp ce-i canta sa adoarma. Si acum, cand ii e somn, pe langa ca incepe sa-si cante singur, isi si misca funduletul sus-jos, sa ne spuna cum sa-l leganam! E asa de dulce! :x Mai ales cand se intoarce nedumerit de ce radem :D.

Din 1 martie face ca motorul "brrrrr". L-a invatat tot bunica, il intreba "cum face motorul lui tata? Brrrr". Si dupa o vreme a inceput s-o imite, ea intreba "cum face motorul lui tata?" si el raspundea "brrrr", scuipand in jur de numa, facandu-si cateodata gurita asa, ca pentru un pupic dulce si umed :)).

La sfarsitul lunii a sasea a avut vreo saptamana cateva incercari de a spune "mama". Cand trebuia sa ma strige sa-l iau de jos sau de unde il mai puneam. A incercat "ammmmm", "mammmmm", "meme", si apoi, in niste tipete nervoase pe mine, i-a iesit chiar "mamaaaa"! Am mers entuziasmata la el "ai zis mama?" :D si s-a rusinat, a zambit timid. De fapt se rusineaza de cate ori folosesc eu cuvantul "mama", se baga cu nasul in maini sau in mine. Daca il intreaba cineva unde e mama, isi intoarce capul dupa mine. Dar asa face si cu Lucky, daca il intrebi unde e Lucky, il cauta cu privirea pana il gaseste. Dar ce sens are s-o strige pe mama, daca e tot timpul langa el?

Acuma seara mi-a dat un "gu-gu-gu-gu-gu-gu"!

Later edit: cum am putut uita de "buf!"? Cand mestereste ceva aproape nervos, scoate cate un "buf!" foarte implicat acolo in ceea ce face :D. Si ca sa imi scriu aici pentru istorie, tot la capitolul "chestii dulci ce le face cu gurita", zambeste si rade scurt de la 2 luni, rade in hohote ca un tril de la 3 luni (de ne termina, eu sunt cu lacrimi in ochi razand de drag ce mi-e), ofteaza cateodata (dupa ce se uita atent la cineva nou, aproape fara sa respire)... Daca imi mai amintesc, mai intru sa mai editez, ca vad ca e moda la mine :D.