joi, 11 octombrie 2012

Stresuri de gravida pe ultima suta de metri



Sunt stresata rau rau si simt ca m-as relaxa daca le-as scrie pe toate undeva, organizat. As avea poate o imagine de ansamblu si as simti ca imi mai eliberez mintea. 


Care sunt motivele?

         1.       Principalul motiv este ca timpul trece prea repede si nu apuc sa fac nimic din cate imi propun, nu reusesc sa tin pasul nici macar cu lucrurile elementare. Sunt in a 35-a saptamana. Ma sperie apropierea nasterii din mai multe motive. Imi veti spune ca mai am suficient timp, asa credeam si eu :)). Dar de vreo 3 saptamani am contractii nedureroase, iar de ieri am chiar contractii dureroase, adica dureri ca cele menstruale, si deci asemanatoare celor de inceput de travaliu! Stiu ca sunt mamici care au asa ceva toata sarcina, dar din moment ce la sarcina cu Alex nu am avut contractii deloc decat in travaliu, m-am speriat. In plus, burta imi e tare aproape tot timpul. Ma iertati pentru detalii dar am nevoie de absorbante zilnice si stau si ma intreb daca e o incontinenta de sarcina sau mi s-au fisurat membranele. La Alex abia dupa ce am nascut am ajuns la concluzia, impreuna cu doctorul, ca membranele imi fusesera fisurate de 2 zile. La nastere nu a fost deloc lichid amniotic. Deci am antecedente...
      
         2.      Nu apuc sa fac nimic. Nici cu Alex, sa iesim, sa ne distram, nici legat de sarcina, sa fac putina yoga, ceva pozitii sa se intoarca bebe cum trebuie, un masaj perineal, un ceai de urzica, de frunze de zmeur, o curatenie a cuibului, sa mai citesc o carte, sa ies la cumparaturi, sa imi fac liste de lucruri trebuincioase pentru nastere si dupa, sa spal hainele lui Alex de cand erau bebe sau macar sa le aduc in casa, sa imi fac bagaje, sa ma bucur de burta, sa o mangai, sa vorbesc macar o data cu ea... Desi Alex doarme putin, ai zice ca imi ofera tot timpul din lume :)).
       
         3.       Ma sperie gandul ca acestea sunt ultimele zile sau saptamani in care eu cu Alex ne putem bucura pe deplin unul de altul. Imi vine sa-l absorb cu totul, sa tin minte mereu fericirea si implinirea si timpul si linistea ce le avem acum. Si mirosul si senzatia de mangaiere si imbratisare totala. Sa nu uit cat de fericit a fost si cum am putut sa-mi concentrez toata atentia asupra lui. Si cum am avut atata timp pentru iubire... Imi vine sa plang cand ma uit la el si ma gandesc ca nu stie ce il asteapta. Sau poate stie, are niste comportamente care imi dau de inteles ca simte saracutul... Si daca eu sunt stresata, eu adultul care pot banui ce ma asteapta, atunci el saracutul ce trairi are?

         4.       Saptamana aceasta avem atat de multa treaba cu sarbatoarea International Babywearing Week incat ma pierd. Noroc ca de firma in sine deja de multa vreme se ocupa colega mea, Dumnezeu sa-i dea sanatate :). Eu am ramas mai mult cu blogul, cu contul de Facebook, cu concursurile, din astea usurele si placute. Dar chiar si asa ma stresez ca nu reusesc sa tin minte cand se incheie concursurile :)). Si imi petrec cel putin o ora - doua zilnic adaugand in tabelul de concurenti :D.

         5.       Sambata il serbam pe Alex. Ziua lui e in 16, dar bunicii de la Cluj si nasii din Baia Mare vor veni sa-i ureze la multi ani sambata. Deci nu va fi nu stiu ce petrecere grandioasa, cu mari organizari, dar fiind acasa, azi aveam in plan sa fac ordine. Nu, inca nu am pe unde sa calc prin camera. Azi aveam in plan sa incep tortul raw preferat al lui Alex si sa-l pun la congelator pentru sambata. Nu, inca nu... Nici nu am apucat sa verific daca am toate ingredientele. Cel tarziu saptamana aceasta trebuia sa ajung si la medicul de familie. Musai. Am crezut ca voi merge azi, mi s-a aratat altceva. Maine sigur nu pot. Vineri nu va putea mami pentru ca va gati pentru masa de sambata (nu stiti povestea noastra, Alex e musai sa vina cu mine peste tot. Nu se poate altfel. Dar in locuri din astea super contagioase, cum am fost azi de exemplu la Spitalul de Boli Infectioase, il lamuresc sa ma astepte in masina, deci avem nevoie de o bunica libera pentru joaca si citit povesti...). Poate ar trebui intalnirea de familie de sambata sa o organizez drept munca voluntara in a ajuta o gravida sa-si faca ordine in cuib :))))). Problema e ca de cate ori imi vine acuma sa ascund bine ceva pentru aniversarea de sambata ma gandesc ca dupa ce trece va trebui sa scot tot pe unde am bagat ca sa organizez cuibul, dulapurile, bagajele de mers de acasa ca sa nasc... Deci am putea spune ca mai mult ma incurc cu “ordinea” ce trebuie s-o fac saptamana asta :)).

         6.       Comunicari zilnice cu synlab pentru screening-ul neonatal, cu Cord Blood Center pentru sange din placenta daca mai gasim stem pe acolo, cu doctori peste doctori, cu firme de curierat sa avem totul pus la punct cu trimiterea eprubetelor de analize, cu magazine virtuale cu care avem probleme la cumparaturi ca ne vin colete cu produse lipsa :D ...

         7.       Ma implic intr-o multime de proiecte virtuale, de drag, si apoi nu reusesc sa ma tin de ele. Nu apuc sa ajung la posta, nu apuc sa ajung la banci. Si nu-mi spuneti ca exista internet banking, pentru ca acesta exista doar cand ai salariu banuiesc :D.

         8.       In 1 octombrie trebuia sa trimit la Bucuresti sange pentru analiza de toxoplasmoza. Poate tineti minte din iulie ca voiam sa nu merg pe la Bucuresti tocmai ca sa testez ca se pot trimite de la Baia Mare? Si sa nu ma trezesc in pragul nasterii ca nu pot? :)) Well, asta s-a intamplat. Cu o saptamana inainte am contactat-o pe doamna doctor de la Infectioase de aici ca sa se intereseze daca poate ea, asa cum mi-a spus in iunie. Si sa-mi spuna din timp daca nu poate, ca sa incerc sa rezolv altfel, sa resun la curieri, etc. Dupa doua saptamani in care mi-a spus de cate ori am sunat-o ca se poate dar nu in acea zi :D, saptamana trecuta nu a fost in tara. Si fix saptamana trecuta a mers la Bucuresti masina cu care credea ca imi va trimite analiza... Detaliile sunt multe, demne de un film de comedie, incerc sa le uit asa ca nu mai scriu aici. Dar sa ma trezesc ieri ca sunt intrebata daca sigur trebuie la acel laborator, sau daca nu le pot face ei, sau daca nu se pot trimite simplu prin FanCurier, sau daca nu cumva IgG imi trebuie? Sau cate si mai cate... Sau azi sa astept nemancata pana la ora 11, in speranta ca se va rezolva, apoi sa mi se ia sange inainte sa se stie daca se va putea. Sange luat din ambele maini pentru ca asistenta nu a fost atenta ca trebuie in doua eprubete, asa ca a pus o eprubeta plina pana sus, in ideea ca e acolo sange cat pentru doua :D. Bun, hai sa intepam si dincolo pentru a doua eprubeta atunci (cine are acum o vanataie la a doua incheietura?)... Apoi hipoglicemica ametita cum sunt oricum daca nu mananc pana la ora aceea, (chiar si cand nu imi lipseste sange :))  ) sa conduc masina pana acasa :D. Comedia continua cand aflam ca la Eco-Para-Diagnostic de 2 luni nu mai au reactivi pentru analize. Si ca pana la finalul lunii octombrie sigur nu vor avea. Panica, s-o sun pe doctorita inainte sa porneasca sangele meu din Baia Mare, s-o intreb daca ea in aceste 3 luni si-a trimis pacientii pentru analize in alta parte. Panica pentru ca nu stiam acest lucru si deci nu e sigur ca la nastere voi sti unde sa trimitem sangele (sau cum :)))) ). Resemnare in momentul in care doctorita nu raspunde la telefon... Dupa vreo 3-4 mesaje de la mine si cateva ore in care am insistat cu sunatul, am reusit sa vorbesc cu doamna doctor... Stresul nu a trecut. Intre acele multe to-do-uri din capul meu in fiecare din zilele urmatoare, maine nu trebuie sa uit sa sun la Eco-Para-Diagnostic sa vad daca au ajuns cu bine si cum facem cu plata. V-am mai spus ca ma ruineaza toxoplasmoza asta? :)) E o boala de domni din cate observ, sub 5-10 milioane nu am scapat la nicio “intalnire” cu ea. Cu boala ma refer :D. Si tot incerc sa uit super cheltuiala din primavara cu ea,  cu avion si cazare in Bucuresti, dar nu reusesc :)).
       
          9.       Deci ura mea pentru toxoplasmoza asta nu reuseste sa se atenueze. Dupa ce mi-a stricat sarcina in sensul ca am avut luni intregi de plans zilnic, luni intregi in care singurele planuri ce le faceam erau legate de analize si abordari medicale, luni intregi in care am abandonat orice plan de sarcina, orice carte de citit, orice interactiune emotionala cu burta, imi distruge si planul de a naste cat mai natural. Si la cate piedici apar pentru nastere, revin mereu cu gandul “daca n-as fi avut toxoplasmoza, as fi rezolvat asa de usor asta...”.

         10.   Ah, si tot toxoplasmoza ma face sa studiez enorm de mult (si obositor si stresant) despre sangele din cordon si cel placentar. Am obosit :D. Am obosit sa caut daca nu pot sa-i iau analize si din sangele placentar, ca sa ii pot lasa cordonul sa pulseze. Am aflat ca e acelasi sange, dupa indelungi cautari medicale. Dar nu am aflat daca e suficient pentru doua eprubete. Nu stiu, la Alex nu am avut ce placenta sa-mi vad, din moment ce mi s-a facut automat chiuretaj, in urmatorul minut dupa expulzie, pentru ca se grabea medicul acasa. Deci daca as naste acum tot cu el, astfel l-as obliga sa-mi lase placenta sa se elimine intreaga :)))).
             
        11.   La final de septembrie trebuia sa imi fac analizele de sarcina. Din moment ce asteptam zilnic sa fiu chemata la Infectioase pentru analize de trimis la Bucuresti pentru toxo, nu am vrut sa imi iau sange in zile consecutive, asa ca am tot amanat analizele. Zi cu zi s-au adunat atat de repede incat imediat este o luna de cand trebuia sa le fac... Stiu ca e bine ca cele de coagulare sa fie cat mai aproape de nastere, dar parca daca nu sunt bune cele de tiroida mi-ar fi placut sa stiu mai din timp sa iau tratament. Si as aprecia daca as reusi sa le fac inainte sa nasc :D.

         12.   Dupa ce imi venea rezultatul de la analize trebuia sa mai merg la medicul ginecolog. Na, fara analize normal ca nu am mai fost.
     
         13.   Nu stiu inca unde nasc. Adica nu ca nu stiu medicul, nu stiu nici localitatea.
a.       In Baia Mare ma sperie orice gand de nastere la clinica, de cand mi s-a spus un NU hotarat la orice chestiune de bun simt ce am cerut-o. De bun simt si chestiuni recunoscute medical de Organizatia Mondiala a Sanatatii, nu aiureli hippioate de-ale mele. De exemplu nu voi fi lasata nici macar in travaliu (la travaliu ma refer la orele ce incep de la prima contractie, sau ma rog, de cand ajung in spital, nu la faza de impins) sa ma ridic din pat. Obligatoriu la orizontala, tintuita la aparatul de monitorizare, si medicul sa poata veni oricand sa imi faca un control. Sa fi indraznit sa le cer sa nasc, sa imping, in orice pozitie imi doresc? Nu, asta in niciun caz. Dar aberatia asta m-ar tenta sa stau acasa cat pot de mult, ca sa ma pot misca, sa ma pot plimba pe un hol. Si daca n-as fi avut tampita de toxoplasmoza asta as fi si facut, cu riscul sa nasc din greseala acasa, sa nu-mi dau seama cand deja e de mers la spital. Nu as fi mers la maternitate decat cand (daca) nu as mai fi putut. Nu mai vorbesc ca nu mi se permite clamparea intarziata a cordonului, sau sa imi fie dat bebelusul din prima zi in brate, cu mine in camera, nimic :(... Nastere naturala, da? La care in alte tari poti si sa te externezi in ziua nasterii... Si la o clinica particulara, sa ne intelegem, ca dincolo e si mai rau. Am incercat sa vorbesc cu conducerea, desi asta ar fi insemnat sa imi atrag ura doctorului, dar aici se pare ca nu se practica lamurirea unui plan de nastere concret si pus la punct, ce sa fie respectat, cum am vazut la Eva si la Isis. Cel mai tare ne doare aici la BM faptul ca nu ma lasa sa ma externez repede. Si nu-l lasa nici pe Alex cu mine acolo, sa doarma. Asa ca aspectul acesta cantareste foarte mult pentru noi. Ajunsesem la un moment dat la concluzia ca eu rabd orice, renunt la orice pretentii in ceea ce priveste nasterea pentru mine, daca ma lasa sa ma externez in aceeasi zi, sa merg la Alex...

b.      In Oradea e oferta cea mai tentanta din punct de vedere al dorintelor mele indeplinite. Am o prietena extraordinara ce are rabdare cu mine sa ma lamureasca una-alta, si care e neonatoloaga in Oradea. Deci pe partea ei sigur as obtine tot ce as cere si ar fi in interesul copilului. Pe partea de ginecologie nici nu sunt atat de pretentioasa, dar si acolo incearca tot ea sa ma ajute si cauta un medic cooperant. DAR exista o problema :D. Mai multe de fapt, dar una e nerezolvata, restul sunt stresuri de-ale mele :D. Cea nerezolvata e cazarea. Din moment ce am deja contractii, m-as duce din saptamana 37 sa fiu in Oradea, mai ales ca drumul e greu si lung. Si totusi sa nu uitam ca pot naste si in saptamana 40 sau mai mult. Asa ca nu ne permitem sa stam asa mult la un hotel, mai ales daca acolo voi naste la clinica particulara. In plus, la un hotel automat cheltuiesti mult si pe chestiunile adiacente: mancare si altele. Am cautat chirie, ca sa ne putem spala haine in saptamanile cat stam acolo (sa nu duc doua geamantane de haine pentru Alex), sa ne putem face de mancare, etc. Nu va spun ca ma apuca plansul de cate ori imi dau seama cat mi-as fi dorit sa stau pana in ultimul moment, si chiar in travaliu, in casa mea, in cuibul meu, sa mi-l pregatesc cum imi vine, sa ma pregatesc eu pe mine si fizic si pishic intr-o atmosfera cunoscuta. Sa am la indemana orice lucru de-al meu care mi s-ar nazari pe moment in travaliu sau inainte, si care sigur o sa-mi lipseasca de acolo. Este un stres in plus acesta, dar daca altfel nu se poate... Nici nu stiu ce inseamna asta din punct de vedere birocratic, bebe va avea certificatul de nastere facut la Oradea? Habar n-am. Nu stiu deci inca nici ce trebuie sa-mi duc cu mine, pentru saptamanile de asteptare, pentru nastere, pentru birocratia de dupa... Am gasit la un moment dat ceva chirie in regim hotelier cu vreo 20-25 de milioane pe 2 saptamani. Mda... (Sa reamintesc oare ca eu de un an sunt in concediu fara plata, sotul are un salariu de bugetar sub 2000 ron si in firma mea inca bag din banii lui in loc sa scot ceva? :D) Oricum, acum nu cred ca mai exista oferta asta. Acum singura oferta gasita repede de o prietena saritoare este o garsoniera in afara orasului, nu stiu cat de repede as ajunge la spital noaptea cu un taxi :D, neincalzita, fara apa calda, fara masina de spalat... Am zis de taxi pentru ca planul e sa merg eu cu Alex si cu mami, pentru ca Relu sa nu-si termine toate zilele libere inainte de nasterea mea. Si cand nasc sa vina si Relu. Si iar stres: unde dorm(im) toti intr-o garsoniera? Deci hai sa strig bolduit: caut chirie pentru luna noiembrie in Oradea, prefer oras, apartament cu 2 camere, masina de spalat, aragaz, oale de facut mancare :D! Stresurile mai mici? Daca pana la Real cand merg cu masina mi se intareste burta si ma doare, cum voi merge 3-4 ore pe un drum rau? (singurul tren catre Oradea e la 12:40 noaptea si face 5 ore! Altfel sigur as fi preferat trenul.) Cum venim inapoi 3-4 ore cu un bebe nou-nascut in masina? Ii fac cunostinta cu aerul conditionat atat de repede? :D Cum ne vom descurca acolo cand eu voi merge la nascut si voi merge singura? Din moment ce maica-mea va sta sa-l calmeze pe Alex? :| Cu ce viteza va veni Relu la noi cand va auzi ca eu am mers inspre spital?

c.       In Cluj-Napoca nu reusesc sa povestesc cu cineva la modul concret. Si vorba lui Relu, ce imi garanteaza ca isi vor tine promisiunile? Si doctorul meu din Baia Mare mi-a spus in sarcina cu Alex ca nu imi va da oxitocina si imi va lasa placenta sa se elimine natural, poate vreo jumatate de ora. Si doar dupa aceea va interveni. Si la nastere a trecut peste toate promisiunile si a facut cum a vrut el... Asa la Oradea as avea garantia ca prietena mea neonatoloaga s-ar lupta pentru drepturile mele si as avea incredere in ea. De cand m-am apucat sa scriu la postarea asta, fragmentat, am reusit sa vorbesc cu o doamna doctor din Cluj la telefon. Prima impresie buna: a raspuns la mobil, a avut rabdare sa ma prezint, si a vorbit cu mine la telefon mai mult de 10 minute (la medicul meu din BM nu m-as putea astepta la asa ceva :D). Partea proasta: nici la Gynia nu ma lasa sa doarma cineva cu mine (Alex in special, daca nu chiar Alex si Relu). Poti inchiria un salon doar pentru tine daca platesti inca 50% din pretul nasterii, dar numai ca sa poti sa stai singura in salon, fara alta mamica (saloanele sunt de 2 paturi). Nu iti da voie sa externezi bebelusul sub 72 de ore. Sunt curioasa daca ei cunosc legile, dar trecem peste asta, ca doar nu ai chef de lupte inainte sau dupa nastere... In rest, la telefon mi s-a parut mai ok decat medicul meu din BM, adica cel putin ma lasa sa cred ca daca totul decurge repede si usor nu intervine MULT. Ca au ei o gramada de protocoale, cum ar fi faptul ca oxitocina e din oficiu obligatorie, asta e alta treaba. Ca sa vad cat de mult o speriu, i-am trimis pe mail planul meu de nastere, sa vedem ce parere are, unde ne-am putea intalni la jumatatea drumului. Inca nu mi-a raspuns. Chiar daca am spus si mai sus ca sunt incredibil de trista si nervoasa ca trebuie sa-mi fac bagajele in astfel de momente si sa plec din casa mea si sa ma stresez cu gatit si spalat in loc strain, as prefera Clujul. Pentru ca il cunosc, pentru ca mi-e drag, pentru ca e mult mai aproape (facem vreo 2 ore cu masina), pentru ca acolo ar fi si ceilalti bunici ai lui Alex, sa ne ajute si cu mancare :D, si cu Alex in timp ce eu imping pe acolo :D. Dar daca alegerea Clujului inseamna ca alegem sa stau 3 zile internata fara Alex, si in plus sa nu fiu sigura ca mi se indeplinesc unele dorinte, atunci as alege Clujul doar ca sa incerc eventual o nastere “acasa”, urmata de mers la Gynia doar in caz de nevoie. De ce la Cluj ar fi mai ok nasterea acasa decat la Baia Mare? Pentru ca ar fi medici dispusi sa ma asiste. De ce n-ar fi ok? Pentru ca n-as fi acasa, in mediul meu intim si curat :D. 

          14.   Ma tem ca voi naste prematur. Am contractii dureroase de doua zile, am nevoie de absorbant zilnic, burta e tare aproape toata ziua. Mi se face bolovan si daca ma aplec dupa o jucarie (si am zis mai sus ca trebuie sa fac ordine, da? :D). Ma dor soldurile, incheieturile, coloana. Na, am imbatranit :)). Si de la frica nasterii premature ma apuca apoi din nou panica, de la capat: nu am apucat sa rezolv cutare si cutare, nu voi apuca sa ajung la Oradea sau la Cluj, sigur nu ma voi putea externa repede impreuna cu bebe, etc etc etc...

          15.   Aaaaaa si am uitat sa spun ca mi-e teama de nastere :)))))). Cand eram insarcinata mi-am intrebat o prietena ce nascuse un copil deja: „acum nu mai ti-e frica, nu? Acum daca stii cum e.“ (credeam ca teama imi e data doar de necunoscut). Si ea mi-a raspuns: “ba tocmai ca mi-e frica pentru ca stiu cum e” :)))). Stiu, stiu, ca sa am o nastere cat mai frumoasa si mai naturala si ecstatica nu ar trebui sa am astfel de ganduri. Dar recunosc ca mai mult decat teama de durere imi e teama de luptele cu medicii, cu sistemele, de vorbitul politicos in momente in care ai vrea sa stai singura, de reusita luarii sangelui pentru analiza aia de toxo, de perioada de acomodare in 4...


Pe final vreau sa spun ca nu mai consider asa grav ca am atatea ganduri, de cand am citit linkul acesta. Diferenta e ca ea e la al 4-lea copil. Si in plus, are si umor, eu doar ma panichez :D.


45 de comentarii:

  1. Stiu ca e usor de dat sfaturi :) Si n-as vrea sa fiu in partea care stie tot:) M-am regasit in cuvintele prietenei tale, exact asa gandeam si eu, cand voi sti cum e nasterea nu voi mai avea frica,era exact invers:D Eu vreau sa te incurajez doar atat, priveste partea buna a lucrurilor, si bucura-te ca ai ocazia sa nasti normal si nu esti constransa la cezariana. Nu te apuca acum de ordine si alte cele daca deja ai contractii dureroase. Calm, calm, calm! Inca putin si veti fi acasa toti 4 si o sa uiti de ceea ce nu a fost exact cum ti-ai dorit. Importanta e sanatatea! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te imbratisez! Si iti trimit multe ganduri bune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Raluca, eu nu cred ca te vor lasa cu Alex in spital pe nicaieri. E un risc pe care nu si-l asuma. Un copil mic e purtator de tot felul de virusi care nu se manifesta la el, dar pot sa se lipeasca de bebelusi. MAi bine ramane cu bunica acasa. 3 zile nu e asa mult si e destul de mare sa inteleaga ed ce nu poate merge cu tine la spital.
    Daca tot e de mers cu masina, n-ar fi o idee sa nasti la Brasov? E departe, dar 2-3 ore in plus fata de Cluj nu e asa mult. Si stiu ca al Eva chiar e ok.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ne-am gandit si la Brasov, dar cred ca faptul ca acolo nu cunoastem pe nimeni, si e si mai departe, si tot am avea de cautat cazare, ne-a facut sa eliminam Eva dintre optiuni. Oricum, hormonii mei ma fac foarte instabila, trec si prin faze de genul "nu mai vreau sa ma stresez, nasc la Baia Mare, o sa uit eu candva nasterile astea doua, da-le-ncolo". Sunt curioasa cat ma mai rabda Relu atat de nehotarata. Cu Alex e mai delicata treaba...

      Ștergere
  4. Buna Raluca!
    O sa fie bine, cu atati oameni pe care ii ajuti si care se gandesc si ei la tine pozitiv, nici nu are cum sa fie altfel.
    Imi amintesc cum era sa vreau sa fac lucruri pe ultima suta de metri (curatenie, comenzi, aranjat toate lucrurile pentru bebe, multe si diverse...), dar acum cand imi amintesc realizez ca tot freamatul acela l-as schimba in relaxare, plimbare, sau orice altceva ma face sa ma simt bine, puternica, increzatoare.
    Despre nastere si despre tot... lasa-te surprinsa, nu putem controla mare lucru, observi? Si mai zic o data, o sa fie bine. Te imbratisam cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Cristina, nu stiu, cum spuneam mai sus, sper ca hormonii ma fac atat de instabila si exagerata. Adica sper ca nu asa sunt eu :D. Si culmea e ca oricat ma stresez cu "ce as mai avea oare de facut pentru bebe, sau pentru bagajele de mers la Oradea/Cluj", nu ma misc deloc, nu-mi iese nimic, nu reusesc sa duc la bun sfarsit nimic, nu stiu de ce.

      Prima data cand am citit mesajul tau, sa ma las surprinsa, mi-a venit sa iti explic cat de mult ma doare si acum nasterea lui Alex, ca lacrimez de cate ori ma gandesc la ea, si nu in sensul emotionant. Si ca simt nevoia sa lupt acum cat pot sa fie mai bine, nu ma pot lasa doar in voia sortii. Dar acuma seara, cand raspund, sunt intr-o pasa mai deprimanta si vad altfel raspunsul tau, imi suna mult mai pozitiv. Ca sa vezi ce fac hormonii astia din mine :D. Pupici dragi!

      Ștergere
  5. Buna,eu mai am 10zile pana la termen si mai am o fetita de 1n si 9 luni de care ne-am ocupat doar eu si sotul meu.De cand sunt insarcinata cu al 2lea am reusit sa nu ma gandesc cum va fi nasterea sau dupa. Pur si simplu m-am concentrat pe fetita mea si sa am grija de ea.Nici nu stiu sa zic daca mi-e frica sau nu.Nici nu conteaza.A contat sa fiu linistita si impacata, desi toata lumea spunea ca nu suntem normali sa facem al 2lea copil asa repede:)O sa vina totul de la sine. Stiu ca la tine e o situatie mai grea,insa atat de mult conteaza sa fii linistita,sa ai incredere ca totul va fi bine...fara stres! Eu zic ca dc BM e eliminata din start, Clujul ti-ar fi cel mai ok, dc ai si socrii si multi medici...la stanca te lasa sa te plimbi in travaliu...nu stiu cu placenta cum e. Iti doresc sa te linistesti si sa te ocupi de pregatiri fara stres!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc mult pentru mesaj! Ma impresionezi cum in astfel de momente gasesti puterea sa vii sa ma incurajezi pe mine. Si mai si spui ca la mine e o situatie mai grea, esti o draguta, mie mi se pare greu in toate familiile :D, doar am impresia ca eu ma plang mai mult.

      Ștergere
  6. Mai Ralu , mai in gluma ass ti-as zice ca te stresezi prea mult :) , dar te inteleg si stiu prin ce treci , o mie si una de ganduri , nu poti controla ceea ce nu depinde de tine , poti doar sa te rogi ( si noi cu si pentru tine ) sa fiti bine toti si sa treceti usor peste asta .
    Curaj mai mami , esti o luptatoare , ai sa reusesti .
    Sa nu uit : cand am venit cu Iza din spital i-am adus lui Alex un cadou din partea ei , a fost foarte incantat si acuma isi aminteste de asta , asta ca idee asa .
    Uff contractiile alea mi-au mancat si mie zenul in ultimele 10 saptamani de sarcina .

    Pupici si imbratisari calde pline de curaj si de zen .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, stresul cred ca il am pana cand ma decid. Adica sper sa-mi treaca apoi. Sper! Pana atunci simt ca trebuie sa lupt si sa ma informez cum sa fie mai bine pentru toata lumea, ca sa nu am regrete mai apoi. Dar imi vine sa abandonez orice decizie, si apoi iar imi amintesc nasterea lui Alex, si iar o iau de la capat... Pupici dragi si o zi faina azi!

      Ștergere
  7. Buna Raluca, curaj curaj curaj!!!
    Daca exista avion din Baia Mare spre Constanta sau spre Szeged... ai putea sa te gandesti si la variantele astea. Si cu Brasovul cum a zis cineva mai sus.
    Alex o sa fie bine cu bunica, pregateste-te pentru bebe2!
    Si la faza cu obligatul sa stai la pat nu inteleg.. zici ca vrei la baie si hop te ridici :D
    Dincolo de toate, CURAJ!!! O sa fie bine! Doamne-ajuta!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Avion din Baia Mare este doar catre Bucuresti, si doar o data pe saptamana, daca bine imi amintesc de atunci cand am vrut sa merg rapid la consult la doamna doctor. Esti o simpatica, mersi mult!

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Pupici dragi! Va multumesc ca ma rabdati, cred ca din afara postarile mele hormonale sunt chiar enervante :d

      Ștergere
  9. Si eu te imbratisez, si ma gandesc la voi.
    Sa-ti zic cum sta si la mine treaba, poate te fac sa te simti putin mai bine :)

    Pai deci mai am 2 luni pana la data X, cu 5 saptamani de mers la serviciu, si nu stiu daca spatele meu mai rezista atata la job-ul de butonat calculator 8h/zi. Cu vreo 2-3 saptamani inainte de data X ar trebui sa vina soacra-mea din Brazilia sa stea cu noi pentru vreo 3 luni, ca altfel nu avem pe nimeni sa ne ajute. Dar inca nu i-am cumparat bilet de avion... :D

    Sotul meu isi cauta de lucru - de la 1 ianuarie nu mai are contract. Momentan cauta local (adica o raza de vreo 50-60km de casa), dar are si 2 interviuri la Londra saptamana viitoare (noi suntem in Olanda, da?).
    A, si contractul meu e pana la 15 ianuarie, dar probabil ca nu ar fi o problema sa mi-l faca permanent... sau cine stie?

    Am fi vrut sa ne mutam in alta casa, dar am tot amanat din cauza de incertitudine a orasului/tarii unde vom fi pe viitor din cauza sotului. In cele din urma am zis "hai sa ne mutam chiar si pe perioada scurta" - chiar nu mai vreau sa stau inca o iarna, cu inca un bebelus in casa asta - dar nu putem pentru ca nu ne inchiriaza nimeni daca sotul nu mai are contract. :D

    Si pe mine ma sperie nasterea, si nu stiu unde va avea loc - adica acasa/centru de nasteri/spital. Si mi-e teama ca o sa fiu prea obosita, ca nu mai stiu tehnici de respiratie, ca nu mai stiu nimic. Nu am apucat sa mai citesc, sper sa am timp in concediu prenatal, cat timp e piticul la gradinita si eu nu alerg de la chiropractor la fizioterapeut la moasa la dentist la psiholog (am avut probleme cu depresie in sarcina) ...

    De bagaj de spital / spalat haine bebe /etc nici nu mi-am pus problema inca, dar poate ca ar trebui :)

    Si cireasa de pe tort este ca aici concediul de maternitate este super scurt si nu stiu cum sa fac sa stau cat mai mult acasa (poate concediu fara plata). Sa renunt la job? Hm, dar daca nici sotul nu o sa aiba ?

    Cam asa pe la noi...

    Apropo, daca te hotarasti ca vrei remedii din acelea homeopate pentru colici/ eruptie dentara sau Vitamina K uleioasa (administrare orala) sau Vitamina D uleioasa.... spune-mi cat mai repede ;) - si iti pot trimite detalii.

    Va pup.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, cred ca par egoista daca iti spun ca dintr-o data nu mi se mai pare ca am probleme... :D

      Nu stiu, mie instabilitatea jobului imi da cel mai mare stres, de aceea cand mi l-am pierdut prin decembrie 2008, am alergat la primul gasit, chiar daca era cu salar de 5 ori mai mic :D, nu suportam ideea sa raman pe somaj. Of, va imbratisez sa se aranjeze totul cum e mai bine pentru voi toti!

      Hai ca nu am apucat sa ma interesez de vitamina K daca o refuz de tot sau iau orala. Mersi mult!

      Ștergere
  10. Va multumesc, fetelor, revin cu raspunsuri cand ne e mai bine. Cred ca daca te plangi ti se arata ca se poate si mai rau. Alex are febra mare, stam si vegetam lipiti. Cred ca s-a amanat aniversarea, deci si saptamana viitoare voi face ordine pentru musafiri :)), mami va face mancare speciala, chestii din astea.

    Si uite ca am uitat sa ma stresez si pentru asta, stiu ca poate deveni grav de tot daca o gravida se imbolnaveste in ultimele saptamani de sarcina. In plus, abia acum realizez in ce dileme sunt mamele de doi copii cand trebuie sa ii izoleze cat de cat, daca unul e bolnav. Adica daca Alex se imbolnaveste cand nasc eu, sau imediat dupa, eu trebuie sa aleg daca stau cu bebe sau cu bolnaviorul? Sau sa-l expun asa repede virusilor pe cel mic? Brrr...

    Multa sanatate si weekend frumos tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  11. Raluca, iti trimit toate gandurile mele bune de peste mari si tari! Pe mine tot ma lauda lumea ca ce curajoasa am fost sa nasc natural (cum ai citit in mailul meu), dar de fapt cea mai si cea mai curajoasa esti tu! Imi pare tare rau ca nu ti se pot indeplini toate dorintele legate de nastere, imi imaginez cu usurinta ce e in sufletul tau, dar din putinul cat te cunosc de pe acest blog minunat, stiu ca esti o mare luptatoare!
    Cum spunea cineva mai sus, suntem multi cei care ne gandim la tine si-ti trimitem multa energie pozitiva din toate colturile lumii!

    Cu drag,
    Andra

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce comentariu plin de energie pozitiva! Iti multumesc mult pentru incredere si aprecieri. Acum nu ma simt deloc curajoasa (tu cu nasterea ai fost mult mai tare), si nici luptatoare. Si tin minte ca si la nasterea lui Alex am fost slaba si carpa si n-am indraznit sa cer ceva ce stiam ca i-ar face pe cei din jurul meu, doctori sau asistente, sa ridice din sprancene... Na, important e ca stiu ca va trece. Peste o luna pe vremea asta nu cred ca voi mai avea niciun stres, doar amintiri frumoase sau nu. Te pup cu drag!

      Ștergere
  12. Raluca, pacat ca nu poti veni la Constanta! Doctorul Zaher de la Isis cred ca este exact ce ti-ar trebui tie, iar locatia este de asemenea potrivita pentru ce iti doresti (plus ca este una dintre cele mai ieftine maternitati private din Constanta si poate si din tara, din ce am cercetat)... Eu nu voi naste cu el, dar am multe prietene care l-au avut la nastere si am numai impresii extra-favorabile. Personal, eu il stiu de la niste controale pe care mi le-am facut inainte de sarcina si mi-a lasat o impresie extrem de buna. Mi-a placut ca a fost singurul doctor care m-a incurajat sa nasc natural, in ciuda unor probleme majore de sanatate pe care le am (unele vad ca sunt comune cu ale tale, dar eu mai am si altele in plus, care ma impiedica sa nasc natural. Si totusi el mi-a povestit despre nasterea naturala, in apa sau nu, incat parca ma si vedeam nascand natural, dupa ce deja ma obisnuisem cu gandul ca nu se poate). Deci este genul de doctor care gandeste asa cum trebuie, consiliaza pentru natural chiar si in cazuri considerate cu risc (cazul meu)... cred ca in cazul lui nu ar fi fost nevoie sa "explici" ce doresti tu de la nastere :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am inteles ca la Isis si la Eva chiar poti avea o discutie in legatura cu planul de nastere si optiunile dorite. Nu cred ca voi mai avea o sarcina in viata asta, asa ca planul meu este sa fiu o soacra-cu-doua-nurori bagacioasa si care sa vrea sa se impuna, le duc pe sus pe nurori la Eva sau la Isis sau la ce va fi pe atunci :)), sa imi indeplineasca ele visul. Cum sunt parinti care isi forteaza copiii sa le urmeze visele neimplinite pe partea profesionala, eu va trebui sa ma orientez inspre nurori cu nasterile :D.

      Ștergere
  13. Buna, Raluca, iti voi povesti experienta mea, poate iti va fi de folos

    RăspundețiȘtergere
  14. Este vorba despre cea de-a doua nastere a mea. Desi era a doua, am fost stresata, of course, pentru ca prima a fost un haos. Mi-am gasit un medic cu recomandari, de la clinica Stanca din Cluj si am participat la cursuri de Lamaze cu moasa sefa de acolo, de la Stanca. Eram super pregatita si increzatoare dupa toate astea. Miercurea am fost la control, aveam 38 de saptamani si medicul mi-a zis ca ne vedem peste o saptamana. Mergeam inca la serviciu, deh workaholica. Eu locuiesc in Turda.
    Miercuri noapte au inceput ceva contractii, destul de regulate. Dimineata ma simteam destul de ok, burta mi se mai intarea, dar am fost sa-mi duc fetita la gradi, apoi am venit acasa, am facut o baie si m-am culcat. Aveam ceva contractii din sfert in sfert de ora. La ora 13 prima contractie mai serioasa, adica dureroasa. Am aplicat eu ceva metoda de control al durerii (despre care iti pot povesti daca vrei) si probabil de aceea nu mi-am dat seama ca voi naste :D Apoi la 13:10, apoi la 13:19, apoi la 8 minute, apoi la 7, apoi la 6 minute. Si ceva sangerare. M-am speriat. Mi-era teama sa nu pateasca ceva bebe, nici prin gand nu imi trecea ca voi naste. L-am sunat pe nasul meu, care e si el ginecolog, care mi-a spus ca probabil e o alarma falsa (ca doar fusesem cu o zi inainte la medic), dar sa merg totusi la spitalul din Turda, sa ma vada cei de acolo. L-am sunat pe sotul meu care a venit in 10 minute si pe la ora 14:10 am pornit spre spitalul din Turda. Pe drum mi-am dat seama ca voi naste, adica durerile deja nu ma mai deranjau, dar imi venea sa imping. Am ajuns la spital, acolo nici macar nu erau medici prin zona. In final a venit un medic care mi-a zis sa ma intind sa ma vada. Am spus ca nu ma pot intinde.
    Pai de ce?
    Pai ma doare rau daca ma intind. Cred ca nasc.
    Ei, nasti.
    Si, surpriza, eram dilatata la 10 cm, doar ca nu se rupsesera membranele. M-au dus pe brate in sala de nasteri, iar la ora 14:35 fiica-mea era nascuta. Tot ce puteam spune eu in timp ce ma transportau era: nu pot sa nesc la Turda, cum sa nasc la Turda. Eram ingrozita de spitalul ala.
    Medicul era acolo pe faza, dar toata treaba a facut-o moasa, adica ea m-a tinut de mana, mi-a spus sa imping, m-a incurajat.
    Pe fetita mi-au aratat-o, apoi au dus-o la neonatologie. Pe mine m-au dus intr-un salon (unde am fost singura, ca doar cine naste la Turda), iar dupa cele 2 ore obligatorii de stat in pat m-am ridicat si am mers sa o vad. Seara am primit-o la alaptat, apoi in timpul noptii de 2 ori. Deci efectiv mi-au adus-o cand s-a trezit si astfel si eu si ea ne-am odihnit. A doua zi dimineata au adus-o langa mine. Le-am intrebat si m-au asigurat (si le-am crezut ca nu a papat nimic altceva). Desi spitalul arata ca dupa razboi, mi s-a parut un loc minunat si nu imi venea sa cred ca personalul e atat de dragut. Totul a decurs minunat, mi-au reamintit cum sa o atasez la san, mi-au schimbat-o, etc.
    Deci, am nascut la Turda si totul a fost bine. Acum trebuie sa intru in sedinta, apoi iti voi trimite si un mesaj de incurajare

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga mea, foloseste aceste ultime zile de sarcina pentru a povesti cu bebelusul, pentru a-l asigura ca vine intr-o lume plina de iubire, pentru a bea ceai din frunze de zmeur si a manca rodii (multe rodii, daca iti plac). Ia-ti un supliment de fier pentru dupa nastere (eu am avut o sticla de sirop de coacaze negre) si astfel te ve intrema din prima zi si iti vei avea bebele cu tine.
    Gandeste-te ca va fi bine si asa va fi.
    In seara asta, inainte de culcare, daca te streseaza mult problema locatiei de nastere, roaga-l pe Doamne Doamne sa te indrume, dupa rugaciunea de seara. Primul gand pe care il vei avea dimineata va fi cel bun. Iti trimit o imbratisare virtuala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de tot! Intrebarea asta asupra divinitatii sau a intuitiei vad ca nu functioneaza la mine, chiar ma speriu cand imi dau seama ca azi prefer o varianta care ieri mi se parea de neconceput, si atunci ma tem ce ma fac daca voi ajunge la concluzia ca am ales gresit cand deja e prea tarziu :)).

      Multumesc si pentru ideile cu fierul, eu dupa prima nastere am fost foarte slabita...

      Iti multumesc mult si pentru povestea ta, mi-a placut, sper sa reusesc si eu sa ma bucur de tot ce va fi bine in viitoarea poveste de nastere. Te imbratisez!

      Ștergere
  16. Varianta pe care o vei alege este cea mai buna. Tu stii deja care este aceasta, trebuie doar sa ai incredere in tine.

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna Raluca,
    Am citit framantarile tale inca de la aparitia postarii, nu am comentat, dar nu stiu de ce in unele momente din zi gandul ma duce la tine. M-am decis astfel sa-ti scriu cateva randuri aici. Nu stiu cum a fost prima ta nastere, prin ce neplaceri ai trecut de ai ajus acum sa te framanti atat de tare. Nu stiu ce sfaturi as putea sa-ti dau sa te linistesti, cred ca te-ai incarcat mult cu diverse ganduri, stari, trairi (ceea ce e normal in timpul sarcinii) si poate bine ar fi sa gasesti o persoana cu care sa vorbesti, daca nu poti trece singura peste acest hop, incat sa te bucuri de momentul nasterii.
    Eu una, cand am ramas insarcinata prima data (acum 7 ani) nu am avut de ales decat cezariana; stiam foarte bine care sunt riscurile pentru mine, pentru copil, prin urmare nici n-am avut cum sa visez macar vreo nastere naturala. Au fost ceva complicatii (minore) dar tot timpul sarcinii nu m-am gandit decat la copil - el sa fie sanatos. Altceva nu a contat .. cum trebuie sa nasc, unde, daca imi doresc sa fie intr-un anume fel, etc. La a doua sarcina s-au complicat lucrurile putin mai mult incat pana in luna a 7-a aproape ca nu am avut timp sa ma bucur de sarcina, dar in tot timpul asta ma rugam pentru sanatatea copilului, era singurul lucru care ma interesa, singurul lucru pe care mi-l doream; nu a contat nici presiunea celor din jur sua a medicilor pentru tot felul de teste, nu a contat nici durerea fizica sau sufleteasca, gandul meu era doar la sanatatea lui, un gand pozitiv, optimist care a invins totul. Cand l-am vazut sanatos bucuria a fost atat de mare incat nu mi-a pasat prin ce am trecut pana atunci si nici acum nu condamn acele momente. Am doi copii sanatosi si asta este tot ce conteaza pentru mine, nu momentele mai putin placute prin care am trecut pana la venirea lor pe lume. Ti-am spus toate acestea in speranta ca daca gandul tau se va concentra pe copil, pe sanatatea lui, poate framantarile acestea ale tale se vor reduce in intensitate sau chiar vei gasi mai usor raspunsuri. Starea aceasta nu-ti face nici tie bine si nici copiilor; ambii te simt si sufera cu tine.
    Iti doresc numai ganduri pozitive si optimism!
    O zi minunata in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Alina! Stresurile mele sunt tot legate de copii, asa cum si regretele de la nasterea lui Alex sunt in legatura cu consecintele ce le-a avut asupra lui, prin actiunile pe care nu am avut putere sa le opresc. Cand citesc cat de mult ne afecteaza si in viata adulta lipsa mamei din primele ore de dupa nastere nu pot sa nu regret ca nu am fost mai tigroaica. Pentru ca e chiar bizar la o nastere vaginala sa imi fie permis sa stau cu copilul doar dupa 24 de ore. Sa i se dea intre timp lapte praf cand camasa mea uda patul cu colostru. Sa stiu ca anemia lui e data de taiatul prematur al cordonului doar pentru ca medicul se grabea sau pentru ca nu vrea sa isi schimbe obiceiurile.

      Intr-adevar, faptul ca ne intereseaza aspecte asa fine in legatura cu copiii nostri poate fi enervant pentru parintii care si-au pierdut copiii sau care au copii cu boli grave, si imi cer iertare daca par imatura in fata lor. Dar cate din aceste boli pot avea o cauza chiar la nastere? Taiatul prematur al cordonului este in stransa legatura si cu afectiuni cerebrale, ca sa nu mai vorbesc de oxitocina sintetica, recunoscuta deja medical ca este un factor important pentru autism si pentru multe afectiuni cerebrale ale copilului. Din cauza oxitocinei, Michel Odent spune ca o cezariana la cald, dupa inceperea contractiilor, e mult mai sanatoasa pentru copil decat o nastere vaginala provocata si grabita. Deci de fapt ce ma enerveaza e neputinta mea de a-i asigura copilului meu tot ce e mai bun ATUNCI CAND ACEST LUCRU E POSIBIL din punct de vedere medical. Adica eu sa presupunem ca pot naste natural, sigur, repede si sanatos. Si sa nu gasesc un loc in care medicii sa nu intervina abuziv distrugand sanatatea copilului meu. Si eu, de teama de a nu supara, dintr-o politete absurda, sa nu indraznesc sa ma lupt in acele momente cu ei. Aici sta frustrarea mea, sa stiu ca ar fi posibil, dar ca eu nu-i voi putea oferi copilului meu tot ce e mai bun din cauza circumstantelor. Daca ar trebui sa fac cezariana, normal ca iau tot ce e mai bun in acea situatie, mai ales daca e facuta la cald. Daca e nevoie de unele interventii medicale care sa-i salveze copilului viata, normal ca nu o sa ma stresez care sunt efectele negative ale interventiilor, pentru ca a fost nevoie de ele. Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteleasa. Uite, o comparatie aiurea, la nivel mai mic: nu as fi vrut in sarcina cu Alex sa iau hormoni tiroidieni, insa daca analizele mi-au aratat ca am hipotiroidism, am luat, stiind ca efectele negative asupra mea si asupra fatului Alex sunt mai mici decat efectele negative ale hipotiroidismului asupra lui. Dar asta nu inseamna ca as fi fost fericita sa iau euhtyrox in sarcina daca n-ar fi fost nevoie, pentru ca atunci m-as fi lovit si eu si Alex doar de partile negative.

      Iti multumesc pentru urari si mesaj. Multa sanatate!

      Ștergere
  18. Oh Raluca, nimic nu e enervant cand vine vorba de copii; nimic nu e exagerat. Eu am o vorba ... daca eu ca mama nu exagerez atunci cine sa o faca? Eu incerc sa te indrum catre puterea gandului. Spunea cineva mai sus de rugaciune; nu exclude rugaciunea ... asa iti vei gasi calmul/linistea si vei putea gandi pozitiv. Eu cred in puterea gandului, imi concentrez gandul spre finalitate; drumul pana acolo e posibil sa nu fie chiar cel ce mi-l imaginez eu sau pe care sper sa merg, dar finalitatea e cea importanta. Eu .. nu stiu daca sa numesc noroc sau altceva, gandindu-ma ca totul va fi bine am exclus orice gand negativ poate am transmis si celorlalti astfel ca ... eram atat de convinsa ca impuneam numai din privire ... nu cred ca pot sa explic lucrul asta dar medicii si asistentele au facut numai ce le-am spus. Acestea nu mi le-am planificat ci veneau de la sine. Doar cand se uitau la mine parca tremurau. Acum ma amuz dar ... Si da ... a trebuit sa fac cezariana, dar la amandoua am ales sa astept momentul declansarii, cand copilul era pregatit. Si medicul, desi sceptic la inceput, m-a sustinut si atat de ferma am fost incat i-a disparut orice indoiala si simtea si el ca va fi bine. Poate n-am reusit sa transmit ce am vrut, dar eu sper ca da ... concluzionez atat ... ai grija de sufletul tau, vindeca-l si apoi vei vedea cata putere vine din interiorul tau, pe care o vei transmite si celorlalti.
    Sarcina usoara in continuare si numai ganduri pozitive!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Cred ca stresul mai mare a fost ca nu imi auzeam glasul inimii pentru a face alegerea. Acum, de ieri, ne-am hotarat sa mergem la Oradea, si dintr-o data sunt mai bine, adica de aici incolo voi incerca sa iau ce e mai bun din tot. Doamne ajuta sa fie bebe sanatos dupa o sarcina in care in prima parte m-am stresat pentru toxoplasmoza, si in a doua parte pentru locul in care sa nasc...

      Ștergere
  19. Ati gasit cazare in Oradea? sau mai cautati? s-ar putea sa fi gasit ceva :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi credem, speram, ca am gasit. Multumesc mult! Sunt coplesita sa vad asa multi oameni care nu ma cunosc si care vor sa ma ajute! Sper ca binele sa vi se intoarca inmiit!

      Ștergere
  20. Ma bucur! Doamne ajuta sa va fie bine si sa fiti toti sanatosi si fericiti!

    RăspundețiȘtergere
  21. am inteles ca ai o cunostinta la Oradea... eu sunt din Oradea, urmeaza sa nasc in ianuarie si inca caut un medic care sa ma lase sa nasc natural, fara anestezie sau ”perfuzii ajutatoare” care declanseaz contractii, travaliu, dilatare..., care sa imi puna bebelusul la piept imediat dupa nastere si care sa accepte clamparea intarziata a cordonului ombilical. pana acum am avut o sarcina usoara, normla fara probleme, deci ar trebui sa pot naste astfel. poate ca sunt prea multe cerinte, dar daca tu cunosti un astfel de medic, te rog ajuta-ma si spune-mi un nume, ca sa stiu la cine sa apelez !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnul doctor Zdrehus la care am fost la control luni mi-a zis ca e de acord cu clamparea intarziata. Pusul bebelusului pe piept depinde mai mult de neonatologul pe care il nimeresti, pentru ca ei trebuie sa fie dispusi sa il controleze pe bebelus pe pieptul tau. La Pelican din cate stiu eu ambele neonatoloage sunt pro-atasarea-mamei-de-bebelus. Te tin la curent dupa nastere daca totul a fost ok. Sarcina frumoasa!

      Ștergere
  22. Nastere cat mai usoara Raluca!! Poate iti face o surpriza si vine in ziua Sfintilor Arhangehli Mihail, Gavriil si Rafail ;) sau poate chiar de Sfantul Nectarie! Oricum sunt sigura ca va fi bine si iti doresc sa iti iei revansa acum si sa fie cat mai natural posibil asa cum iti doresti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult mult! Esti a treia persoana care imi prevesteste o nastere maine :D.

      Ștergere
  23. Succes, Raluca.
    Astept cu emotie comentariile si postarile tale. O sa fie bine, sunt sigura!

    RăspundețiȘtergere
  24. Raluca,
    Te-aș ruga să-mi dai un sfat sau o părere... că nu găsesc niciunde ceva demn de încredere :)
    Ce părere ai despre centurile prenatale? Mai am vreo 5 săptămâni până la naștere și suport foarte greu durerile de spate, abia merg, am o postură corporală groaznică, dar nu reușesc să o îndrept, deși sunt conștientă de ea. Sunt la a treia sarcină și mai am și prostul obicei :) de a face copii mari, toți peste 4 kg, în vreme ce eu sunt mică (nu chiar acum, dar în general :) )
    Aproape că du un război cu mama mea, care mă bate mereu la cap să-mi strâng burta cu ceva, că ea așa a făcut, se lega strâns și o ducea bine, putea și să alerge și nici copilul nu avea loc să crească așa mare (auzi!), că are timp destul să crească pe pământ. Etc. Acum, trecând peste toate astea, există centurile alea speciale care susțin burtica, dar mie mi-e teamă totuși să nu-l afecteze pe bebe în vreun fel. Nu pot să nu mă gândesc că și-așa stă rău cu căpușorul în jos și înghesuit ca vai de lume, să mă mai apuc și eu să-l strâng... exact acolo unde îi e căpușorul... Of, habar n-am, iar părerile pe net sunt de toate culorile, nu știi ce să mai crezi.
    Ce mă sfătuiești?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Elena, eu cred ca daca tu simti ca acea centura doar iti tine un pic burta, cum ti-ai tine-o tu cu mana, ca un pantalon de gravide cu un elastic comod, nu are ce sa-i faca rau. Daca tu simti ca te strange atunci nu e ok.

      Chestia ca sa nu mai creasca e un mit, nu are cum sa-l tina sa nu mai creasca decat daca ii faci ceva cu placenta si cu fluxul de oxigen, ceea ce ar fi chiar periculos. De acum oricum nu mai creste, doar se pregateste de nastere. Sarcina frumoasa acum pe final, nastere asa cum vrei si sa te descurci cat se poate de usor cu 3 minuni!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...