Turn pentru copii

De multa vreme tanjeam ori la un FunPod, ori la un Learning Tower. Aveam deja etape in care ma apuca febra cumparaturilor „mi-l iau, nu conteaza ca e scump, uite de cand tot aman il puteam folosi si ne bucuram de el”. Incepeam sa caut filme pe youtube si cu FunPod, si cu Learning Tower. Nu ma puteam decide daca imi place FunPod-ul ca nu poate iesi/cadea din el, sau imi place Learning Tower-ul tocmai pentru ca ar putea sa coboare si sa urce singur. Ce-i drept ca mai auzeam si de copii care ies periculos din FunPod, catarandu-se peste margini. Dar Learning Tower-ul era mult mai lat, ar fi ocupat toata bucataria. Si e mult mai scump chiar si decat scumpul de FunPod :)).

 

Nu intelegeam de ce tot aman, mai ales ca era clar ca il vom folosi si la un al doilea copil. Din acest motiv de fapt nu ma puteam decide ce accesorii mi-ar placea. FunPod exista si cu optiunea de scaun de masa, Learning Tower are tabla de scris si perdele de teatru de papusi :D.

Nu cunosteam pe nimeni care sa aiba Learning Tower, dar cei care au FunPod spun ca merita toti banii! Si ii credeam cand vedeam cat ma chinui sa-l tin pe Alex in siguranta ori pe blatul de bucatarie, ori pe un scaun, ori sa curat eu legumele jos pe gresie langa el, ori, cel mai des, cu el in brate. Dar orice aveam nevoie de pe blat, se enerva ca el nu ajunge. E evident ca cei mici isi doresc sa ne imite, si la fel de evident este ca cel mai bine (si mai usor si placut pentru ei) invata despre lume nu prin „jucarii” care sa imite bucatarii, sau scule tehnice, sau orice altceva care le arata ca locul lor nu e printre noi, ci prin participare activa la orice fac parintii lor. Ei sunt frustrati daca sunt plasati la „jucarii”, si vor sa invete prin joc observand lumea reala in care traiesc. Acest principiu este foarte bine accentuat in Continuum Concept, nu are rost sa mai vorbesc despre el. Din momentul in care nu mai vor „in brate” ca sa vada lumea, le trebuie un loc sigur, fie ca ne mutam noi cu munca pe jos :)), fie ca ii punem pe blat sau pe scaune, sau in astfel de turnuri de supraveghere si invatare. Si, de fapt, asa vor fi mai tentati sa mai lase bratele, vor cere sa fie luati in brate doar cand vor dori o reconectare cu parintii. Asa ca parintii care detineau FunPod-uri spuneau ca dintr-o data munca la bucatarie a devenit mult mai usoara, copiii sunt veseli si se implica, nu mai sunt nerabdatori la picioarele mamei, mama nu mai trebuie sa faca echilibristica in bucatarie, si nici nu trebuie sa gateasca doar cand doarme copilul sau numai cu el in brate. Din contra, gatitul devine o practica placuta si usoara si pentru mama, si pentru copil, si acesta e implicat de mic in treburile casei. Si asa va creste placandu-i sa lucreze prin casa, spre deosebire de situatiile cand parintii il rasplatesc, il platesc sau il pedepsesc pe copil ca sa lucreze ceva.

Lunile trecute am avut noroc sa aflu de la niste prietene ca au pus pe cineva din familie sa le faca un astfel de turn. Asa am aflat ca sunt multe proiecte gratuite pe internet. Din cate am gasit, acesta mi-a placut cel mai mult. Atentie, faza finala cu balamalele e optionala. Cred ca e foarte buna pentru bucatariile mici, dar daca nu aveti neaparat nevoie de spatiu, mai bine fara balamale, cred ca e mai stabil. L-am tradus, am convertit si masurile in sistemul metric, l-am printat, si i l-am dat sotului :). Cu mentiunea ca daca el nu reuseste sa faca unul, cumparam un FunPod in aceasta toamna.

El nici nu a vrut sa riste, cred, sa nu il faca destul de stabil, nici nu a avut timp, dar a rezolvat altfel problema. A apelat la prietenul unui prieten :D care in general nu face asa ceva, nu are timp sa faca prostioare din acestea la comanda, dar pentru prietenul lui a facut o minunatie de turn :D. Din lemn masiv, greu, stabil, rezistent, de abia il mutam prin bucatarie.

Rezultatul: Alex e incantat mai ales de partea de catarare/coborare. Cum l-a vazut, asta a inceput sa faca si a tinut-o tot asa mai mult de o jumatate de ora, de zeci de ori a tot urcat si a tot coborat. La un moment dat si-a dat seama cum poate cobori mai usor si mai sigur, si si-a perfectionat tehnica. Tarziu si-a dat seama care e rolul turnului, pentru ca noi nu gateam chiar atunci, dar acum vrea mereu cand ii fac eu „cafeluta” (lapte crud, carob si miere) sa urce sus in turn sa ma vada. Si eu apreciez ca nu mai trebuie sa stau aplecata la el sa vada cum amestec :D.

Pozele sunt facute in bucataria de jos, in care bunica lucreaza toata ziua, asa ca scuzati dezordinea :))