Greturile de sarcina

In ambele sarcini am avut greturi, din saptamana a 5-a si pana in saptamana  a 14-a cu Alex (cred), respectiv pana in saptamana a 16-a cu actuala sarcina. Deci vreo doua luni pline. Ma consider o norocoasa ca nu am vomat deloc. Cunosc multe mamici care au trecut prin chinuri oribile. Si cum am vomat doar de 2 ori in toata viata mea, ore intregi, chinuri ce au tinut cel putin o noapte, recunosc ca mi-e tare teama sa nu cumva sa mai ajung vreodata asa. (Dupa cele doua episoade oribile de voma, ajunsesem sa ma gandesc ca pe lumea asta mi-e frica de vomat si de nastere. Acum a ramas un singur item pe lista :)) )

Dar asta tot nu a facut sa mi se para mai usoara perioada aceea de greturi in momentele acelea, cand imi era rau si as fi facut orice sa-mi treaca. In perioadele mentionate mai sus mi-a fost rau 24 de ore din 24, zi sau noapte. Imi era ciuda ca imi trebuie noaptea la baie pentru ca de-abia puteam adormi la loc din cauza greturilor. Senzatia traita de mine a fost identica cu cea de rau de masina. Chiar simteam si ameteli, aveam impresia continua ca merg pe un drum denivelat, pe serpentine. Ca dupa ce citesti ceva pe masina. Exact ca pe masina simteam fizic (chiar se auzea in afara) cum mi se misca apa in stomac ca si cum as fi scuturata intr-un montagne-russe. Ma deranja atat de tare scuturatul asta de apa incat nu mai beam apa. Oricum imi era greata cand imi ajungea apa in gura. Dar chiar s-a mirat o data mami cand mi-a auzit apa din stomac miscandu-se de parca as face sport, in timp ce eu stateam jos. 

In sarcina cu Alex mi s-au parut mai puternice greturile, dovada ca in sarcina de acum am putut totusi sa consum anumite alimente total respinse cu Alex. Atunci era dificil sa ma concentrez la serviciu, pe cand acum era dificil sa fiu plina de energie pentru Alex. In sarcina cu Alex am putut consuma pe perioada greturilor doar paine prajita si mai spre 10 saptamani am inceput sa consum si cartofi :D. Foarte rar oua si branza. Nu imi era pofta de aceste alimente, dar imi era greata de toate celelalte. Imi era greata de apa, de lapte, de orice lichid, de fructe, de legume. Daca vedeam o rosie la tv mi se facea rau, asa ajunsesem, eu care in general consum rosii si iarna din cele de plastic, atat imi sunt de dragi :D.

In sarcina de acum mi-a fost aproape la fel de rau. Nu puteam consuma apa, simteam nevoia doar de uscaturi. Oricat am incercat sa mananc fructe, am renuntat repede din cauza raului provocat. Singurele vegetale au fost rosiile, dar si astea mult mai rar si mai putine decat in general. 

Sunt multe idei prin carti si pe internet. Si pentru remedii, si pentru posibile cauze ale greturilor. Ideea principala e ca sunt pe cale hormonala, din cauza progesteronului crescut. In consecinta se crede si ca daca ai greturi atunci sarcina e fixata, lucru dovedit si prin statistici, la sarcinile cu greturi procentajul pierderilor de sarcina e foarte, foarte mic. In plus, femeile care iau progesteron pentru fixarea sarcinii vor experimenta cresterea in intensitate a greturilor. Deci teoria pare valida. 

Anul acesta am aflat o teorie interesanta, ca in spatele greturilor de sarcina sta bacteria Helicobacter Pylori. Mai multe detalii puteti citi aici. Nu stiu daca o fi adevarat sau nu, dar totusi ceva nu-mi suna bine in teoria progesteronului. Nu cred ca in vremurile stravechi femeilor insarcinate le era atat de rau, ceva e dubios la mijloc, nu cred ca ar fi putut sa lucreze in continuare la fel. Iar teoria conform careia e un mecanism de auto-protejare al fatului, sa nu manance mama ceva toxic, nu sta deloc in picioare, pentru ca putea pur si simplu sa ne fie rau doar de la ce ne-ar fi nociv, nu cum mi-a fost mie :D. Sau totusi, daca stau sa ma gandesc, poate aveau greturi ca sa realizeze ca sunt insarcinate si sa aiba grija de ele? Multe treceau de la alaptare indelungata fara menstruatie direct in alta sarcina, deci nu aveau altfel cum sa stie ca sunt gravide.

O alta teorie mai veche este ca greturile arata o lipsa a vitaminei B6. Cred ca daca in primele saptamani as fi citit care sunt alimentele in care se gaseste vitamina B6, mi s-ar fi facut si mai rau :)). Adica imi era greata atat de tare incat vedeam in ceata doar de la miros de orez fiert, deci ce as mai putea sa spun daca simteam miros de ton :)).

In sarcina cu Alex am incercat disperata sa iau magne-b6 (stiam ca magneziul e ok in sarcina, ba chiar e indicat atunci cand ai contractii usoare, relaxeaza musculatura). Dupa cateva zile in care imi era mai rau cand luam pilula (incercati sa inghititi vreun medicament atunci cand va e rau si de la o gura mica de apa), si nu am vazut nicio imbunatatire a starii mele, am renuntat. 

Mai citisem de remediul ghimbir. Mare atentie, gasiti pe net doza maxima permisa in sarcina, pentru ca nu e o planta recomandata decat in cantitati foarte mici. Mi-am facut o data ceai de ghimbir si pe langa ca de obicei imi era rau de la lichide, acum m-am intrebat cum poate cineva sa bea asa ceva de placere, cand ma pisca toata gura :D. 

Apoi in iunie, cand deja nu mai aveam probleme :)), a scris Mommypotamus doua postari pe tema:

The REAL Cause Of Morning Sickness

Si  7 Real Food Remedies for Morning Sickness.

Normal ca nu stiu sigur daca are dreptate, de obicei stiu ca cerceteaza mult inainte sa scrie pe anumite teme. Dar pare verosimila si ideea lipsei de magneziu. Chiar daca sursele de magneziu par a fi dintre alimentele ce le pot consuma ca vegetariana, dupa ce am ramas insarcinata n-am putut suporta nimic din gama nucilor si semintelor.

Am mai incercat ceva. Am gasit din greseala pe youtube un film despre un anumit punct de la antebrat ce trebuie apasat. Nu-l mai gasesc, trebuia apasat (si expirat in acelasi timp) la vreo 3 grosimi de deget distanta de incheietura pumnului (cred ca totusi e asta). Si parca vreo 2-5 minute mai scadeau greturile in intensitate, dar nu de tot. Gasisem si o pozitie yoga ce alina putin greturile, dar recunosc ca am uitat s-o pun in practica.

Eu, cum am spus, puteam manca doar uscaturi, paine prajita, uneori saratele. Zic “uneori” pentru ca de prin saptamana a 8-a nu am mai suportat nici mirosul sau gustul de branza sau cascaval. Si problema e ca in momentul in care mancam ma simteam cateva minute mai bine. Asta este o problema, pentru ca in ambele sarcini, din disperarea de a mai obtine cateva minute de usurare, de atenuare a greturilor, ajungeam sa rontai in momentul in care simteam ca mi se mai goleste stomacul. Simteam ca o sa mor de rau daca nu mananc ceva, simteam ca daca ma gandesc “cat mai dureaza? Cate zile? Cate saptamani???” nu am cum sa nu ma alin din cand in cand, cateva minute, ca sa nu intru in disperare. Deci recunosc ca toata ambitia mea anterioara sarcinii a palit dupa cateva zile si saptamani de greata continua, de lipsa de putere de concentrare si lipsa de pofta de viata. Daca am vazut ca painea prajita ma ajuta, atunci asta am consumat...