Turn pentru copii

De multa vreme tanjeam ori la un FunPod, ori la un Learning Tower. Aveam deja etape in care ma apuca febra cumparaturilor „mi-l iau, nu conteaza ca e scump, uite de cand tot aman il puteam folosi si ne bucuram de el”. Incepeam sa caut filme pe youtube si cu FunPod, si cu Learning Tower. Nu ma puteam decide daca imi place FunPod-ul ca nu poate iesi/cadea din el, sau imi place Learning Tower-ul tocmai pentru ca ar putea sa coboare si sa urce singur. Ce-i drept ca mai auzeam si de copii care ies periculos din FunPod, catarandu-se peste margini. Dar Learning Tower-ul era mult mai lat, ar fi ocupat toata bucataria. Si e mult mai scump chiar si decat scumpul de FunPod :)).

 

Nu intelegeam de ce tot aman, mai ales ca era clar ca il vom folosi si la un al doilea copil. Din acest motiv de fapt nu ma puteam decide ce accesorii mi-ar placea. FunPod exista si cu optiunea de scaun de masa, Learning Tower are tabla de scris si perdele de teatru de papusi :D.

Nu cunosteam pe nimeni care sa aiba Learning Tower, dar cei care au FunPod spun ca merita toti banii! Si ii credeam cand vedeam cat ma chinui sa-l tin pe Alex in siguranta ori pe blatul de bucatarie, ori pe un scaun, ori sa curat eu legumele jos pe gresie langa el, ori, cel mai des, cu el in brate. Dar orice aveam nevoie de pe blat, se enerva ca el nu ajunge. E evident ca cei mici isi doresc sa ne imite, si la fel de evident este ca cel mai bine (si mai usor si placut pentru ei) invata despre lume nu prin „jucarii” care sa imite bucatarii, sau scule tehnice, sau orice altceva care le arata ca locul lor nu e printre noi, ci prin participare activa la orice fac parintii lor. Ei sunt frustrati daca sunt plasati la „jucarii”, si vor sa invete prin joc observand lumea reala in care traiesc. Acest principiu este foarte bine accentuat in Continuum Concept, nu are rost sa mai vorbesc despre el. Din momentul in care nu mai vor „in brate” ca sa vada lumea, le trebuie un loc sigur, fie ca ne mutam noi cu munca pe jos :)), fie ca ii punem pe blat sau pe scaune, sau in astfel de turnuri de supraveghere si invatare. Si, de fapt, asa vor fi mai tentati sa mai lase bratele, vor cere sa fie luati in brate doar cand vor dori o reconectare cu parintii. Asa ca parintii care detineau FunPod-uri spuneau ca dintr-o data munca la bucatarie a devenit mult mai usoara, copiii sunt veseli si se implica, nu mai sunt nerabdatori la picioarele mamei, mama nu mai trebuie sa faca echilibristica in bucatarie, si nici nu trebuie sa gateasca doar cand doarme copilul sau numai cu el in brate. Din contra, gatitul devine o practica placuta si usoara si pentru mama, si pentru copil, si acesta e implicat de mic in treburile casei. Si asa va creste placandu-i sa lucreze prin casa, spre deosebire de situatiile cand parintii il rasplatesc, il platesc sau il pedepsesc pe copil ca sa lucreze ceva.

Lunile trecute am avut noroc sa aflu de la niste prietene ca au pus pe cineva din familie sa le faca un astfel de turn. Asa am aflat ca sunt multe proiecte gratuite pe internet. Din cate am gasit, acesta mi-a placut cel mai mult. Atentie, faza finala cu balamalele e optionala. Cred ca e foarte buna pentru bucatariile mici, dar daca nu aveti neaparat nevoie de spatiu, mai bine fara balamale, cred ca e mai stabil. L-am tradus, am convertit si masurile in sistemul metric, l-am printat, si i l-am dat sotului :). Cu mentiunea ca daca el nu reuseste sa faca unul, cumparam un FunPod in aceasta toamna.

El nici nu a vrut sa riste, cred, sa nu il faca destul de stabil, nici nu a avut timp, dar a rezolvat altfel problema. A apelat la prietenul unui prieten :D care in general nu face asa ceva, nu are timp sa faca prostioare din acestea la comanda, dar pentru prietenul lui a facut o minunatie de turn :D. Din lemn masiv, greu, stabil, rezistent, de abia il mutam prin bucatarie.

Rezultatul: Alex e incantat mai ales de partea de catarare/coborare. Cum l-a vazut, asta a inceput sa faca si a tinut-o tot asa mai mult de o jumatate de ora, de zeci de ori a tot urcat si a tot coborat. La un moment dat si-a dat seama cum poate cobori mai usor si mai sigur, si si-a perfectionat tehnica. Tarziu si-a dat seama care e rolul turnului, pentru ca noi nu gateam chiar atunci, dar acum vrea mereu cand ii fac eu „cafeluta” (lapte crud, carob si miere) sa urce sus in turn sa ma vada. Si eu apreciez ca nu mai trebuie sa stau aplecata la el sa vada cum amestec :D.

Pozele sunt facute in bucataria de jos, in care bunica lucreaza toata ziua, asa ca scuzati dezordinea :))

Invinge Dravet!

De pe site-ul Asociatiei pentru Dravet si Alte Epilepsii Rare am preluat o scurta descriere ca sa intelegeti ce inseamna acest sindrom. Am incercat sa scriu cu cuvintele mele, dar parca orice gand doare atunci cand e vorba de copii bolnavi si de parinti care se zbat neputinciosi sa le faca acestora viata mai fericita. Daca pentru mine doare asa, nici nu-mi pot imagina ce e in sufletul celor care chiar trec prin asta... Asadar:

 

Sindromul Dravet este o formă incurabilă de epilepsie, care debutează în primul an de viață și afectează unul din 20.000 de copii. În afară de crizele epileptice extrem de greu de controlat, este însoțită de cele mai multe ori de tulburări de dezvoltare, întârzieri în achiziția limbajului, instabilitate la mers.

Pe site-ul www.dravet.ro puteti asadar sa aflati mai multe despre aceasta boala, puteti citi studii de profil despre Dravet, puteti sa vedeti filmul realizat de aceasta asociatie:

Site-ul este foarte complex si frumos realizat, aveti parte de informatii utile daca sunteti un parinte care se confrunta cu asa ceva, sau daca doriti sa sprijiniti Asociatia si familiile ce se lupta cu Sindromul Dravet.

De ce va scriu acum toate acestea? Pentru ca in 6 octombrie are loc maratonul sportiv “Invinge Dravet! Start!”. Evenimentul e unul sportiv, pe prima pagina a site-ului vedeti cum va puteti inscrie. Maratonul sporturilor pentru Dravet va avea loc in 6 octombrie, la ora 15, in Parcul Herastrau la Roaba de Cultura. Vor exista si ateliere de creatie si obiecte date celor doritori, in schimbul donatiilor.

Copiii de la tara

In 17 septembrie am avut un drum din cauze triste la Napradea. Pomana s-a tinut la Caminul Cultural. Un Alex obosit, nedormit si plictisit a fost de acord sa iesim putin in curtea Caminului Cultural. Incerc sa trec peste gandurile mele, ca in afara de ultima pomana tinuta acolo, am doar amintiri dragute, in genul nuntilor si discotecilor la care am participat la acel Camin Cultural. Inca nu pot sa imi dau seama daca Cinematograful de la Caminul Cultural este in amintirile mele pentru ca am vazut asa ceva cand eram mica mica, sau e o amintire preluata din povestile altora.

   

In curte, in lateralul cladirii, se jucau mai multi copii. Se prefaceau ca se bat cu niste crengi si ca se lovesc cu niste piersici mici si verzi. Eu cu Alex stateam la distanta, pe scari, uitandu-ne la ei. Eu cu inima cat un purice, ca daca imi va cere sa-l duc acolo voi fi stresata. Stiu ca par exagerata, incerc sa ma cenzurez (si chiar cenzura in sine e un efort mare pentru mine). Incerc mereu sa nu intervin, si e obositor sa nu intervii, dar sa fii totusi cu un ochi pe situatie, sa poti sa salvezi copilul la nevoie. Pentru ca interactiunile lui Alex cu alti copii de pana acum s-ar putea incadra in urmatoarele situatii (cu vreo trei exceptii de copii mai “ca el”):

• Alex tot un zambet, dornic de comunicare, dornic de interactiune cu copiii, dornic sa le ofere toate jucariile lui, si are parte la “intalniri” doar de copii care ii distrug jucariile, de copii care il imping, care ii trag palme, care dau cu pietre dupa el, care se prefac ca ii dau un picior in cap, care ii suteaza cu o minge inspre cap intentionat, care isi bat joc de el, care fac tot posibilul sa-l raneasca, pentru ca apoi sa rada de el si sa se simta puternici. Recunosc ca nici cele mai mari deziluzii in dragoste nu mi-au adus atata suferinta ca acele momente in care vedeam privirea lui schimbandu-se din plina de dragoste intr-una disperata, plina de dileme si inimi frante.
• Dupa cateva astfel de interactiuni, cand incerca si el marea cu degetul din proprie initiativa, s-a intors la ceea ce il face sa se simta in siguranta, asa ca acum ma poarta pe toate constructiile de la locurile de joaca nu pentru ca i-ar fi teama de caderi si accidentari, ci pentru ca ii e teama de copiii care alearga pe langa el si il imping jos (si mie imi vine sa dau primaria in judecata cand vad ca turnurile din schelete metalice, vechi si ruginite de zeci de ani, situate la 4 metri inaltime au locuri prin care si eu as putea sa cad jos pe pamant daca as aluneca sau daca as fi impinsa de cineva). Dintr-un copil care oferea toate comorile lui pe tava oricarui copil, a ajuns temator atunci cand un alt copil pune stapanire pe ceva al lui. Si il inteleg perfect. Seamana cu mine la cat de mult tine la toate jucariile lui. Credeam ca eu am fost asa pentru ca am avut putine, si stiam ca nu voi primi altele in schimb daca se strica. Dar uite ca si el, care are prea multe deja, tine la toate, se joaca cu toate, le stie pe fiecare de cand le are, de la cine, si chiar magazinul sau orasul de unde i-au fost cumparate (inclusiv cadourile de la cei din afara familiei). Nu am putut inca sa instrainez nici jucariile care nu mi se mai par potrivite varstei lui, pentru ca daca le vede puse deoparte, sau daca nu-i ies o data la inventar, e tragedie. Isi tine minte absolut toate jucariile. Eu am trecut prin cateva experiente in care copiii din jurul blocului mi-au stricat intentionat niste jucarii, doar de dragul batjocurii. Si tin minte si acum suferinta mea, tristetea pierderii jucariei, injosirea sentimentului de batjocura, si jena cand ajungeam acasa si trebuia sa le arat parintilor ca nu am putut avea suficienta grija de acele jucarii. Deci chiar am situatiile in minte, chiar daca aveam sub 4-5 ani, tin minte chipurile copiilor, locurile precise unde s-au desfasurat “vandalizarile”, si suferinta mea de zile, si se pare ca ani intregi. De aceea sufar acum si mai mult cand il vad cum ii cade pur si simplu fata in momentul in care el ii da unui baiat o jucarie din dorinta de a se juca impreuna, si acel baiat da cu jucaria de beton intentionat ca sa o strice. Il vad nedumerit, trist, neajutorat, cu lacrimi in ochi.

Normal ca am avut mereu in minte multe dileme si intrebari de-a lungul timpului:

• De ce fac acesti copii asa ceva? De ce strica intentionat bunurile altor copii? De ce lovesc doar din rautate, nu din greseala? De ce asta ii face sa se simta puternici? De ce ar vrea sa se simta puternici? Asa e normal? Asta e natura pentru care trebuie sa-l pregatesc pe Alex? Asa e puiul de om in mod natural ca mamifer? Stiu ca nu-l voi putea apara toata viata de astfel de experiente, dar nu e prea devreme la 1, 2, 3 ani? Asa e normal sa fie copiii la aceasta varsta?
• Inteleg teoria neimplicarii parintelui. Si mie mi se pare ca ei s-ar juca mult mai frumos fara indicatiile noastre. Atata vreme cat e vorba de joaca. Atunci cand deja copilul e in pericol, dar el nu-si da seama, cand intervin? Saptamanile trecute un baiat facea scheme de karate cu piciorul pe langa capul lui Alex. Alex, saracutul, radea speriat, nu stiu cum sa explic, adica el voia sa se joace cu acel baiat, dar totusi i se parea ca ceva nu era in regula. Eu am avut cateva secunde (chiar secunde, a fost un soc si pentru mine sa vad pericolul si sa nu stiu ce sa fac) de stres maxim: “intervin si il chem pe Alex la mine? Sau il las in continuare sa se descurce singur? Ii dau de inteles ca de fapt copilul celalalt nu e atat de deschis ca el la joaca impreuna sau il las sa-si dea seama? Dar daca il las sa aprecieze el pericolul, nu voi avea mustrari de constiinta cand va trebui sa stau cu el in spital ca i-a fost scos de la loc ochiul sau i-a fost sucit gatul sau i-a fost spart capul? Nu imi va reprosa mai tarziu ca el a ramas cu un handicap poate pentru ca eu nu am intervenit sa-l apar, cand el inca nu avea aceasta putere de judecata?” In mintea mea in cateva secunde se faceau calcule ca aveam vreo 75 de kilometri pana la cea mai apropiata unitate de urgente, si ma vedeam deja injurandu-ma pe tot acest drum pentru ca nu am intervenit la timp. La fel am avut situatii cu dileme legate de neimplicare atunci cand s-a pus problema ca doi copii mai mari sa joace fotbal incercand sa suteze mingea inspre capul lui Alex, care se bucura ca e bagat in seama si credea ca acesta e jocul. Si nu isi putea imagina ca s-ar putea intampla ceva rau, ca cineva intentionat poate sa vrea sa-i faca ceva rau. Sau cand alt copil arunca pietre in el, sau lovea cu piciorul pietrisul inspre el, ca sa-l loveasca. Sau cand copiii mai mari se imbranceau pe beton, fugind unul dupa altul, si Alex printre picioarele lor risca sa dea o cazatura cu capul direct pe spate? Cand si cum intervin in situatiile periculoase? E vorba de copii cu care apoi nu se mai intalneste niciodata (nu am nimerit niciodata aceiasi copii la locurile de joaca), deci nu-mi pun problema inca de faptul ca acei copii l-ar crede mamos pentru ca eu il chem la mine cand jocul devine periculos. Nu stiu nici cum sa-i dau vestea lui Alex, nu-i pot spune ca acei copii doar vor sa-si bata joc de el.

Si apropo de faptul ca nu se mai intalneste cu ei, eu nu tin la socializarea aceasta cu oameni straini. Nici eu nu merg in parc sa incep sa discut cu cineva necunoscut. Si in niciun caz nu imi impart lucrurile cu oamenii necunoscuti din parc. Asa ca nu inteleg insistenta unor parinti ca puii lor sa imparta jucariile. Mi se par mult mai de valoare relatiile cu anumiti copii cu care ajunge sa se cunoasca.

Ma rog, revenind la Napradea. Eu, dupa experientele din oras, credeam ca asa sunt copiii, si probabil eu sunt prea sensibila si protectoare. Ma gandeam ca poate copiii sunt asa din cauza desenelor violente, sau din cauza undelor electromagnetice de la atatea aparate din casa, sau din cauza ca au fost si ei la fel “botezati spartan” la locurile de joaca, sau din cauza junkului consumat. Nu inteleg inca de ce sunt asa acum toti copiii, sau avem noi ghinion la locurile de joaca... Dar la tara mi-a fost dat sa vad un tablou foarte fain, ceva ce credeam ca doar in triburile din Continuum Concept mai puteam gasi. Copiii se jucau violent la prima vedere, dar apoi mi-am dat seama ca toti aveau grija sa nu raneasca pe nimeni. Erau cu varste intre 5 si 14 ani. Langa noi pe scara s-a asezat o fetita care a inceput sa-l mangaie pe Alex si sa-i spuna ce frumos e. Dupa ce Alex a inceput sa vorbeasca cu ea, fetita era incantata de vocea lui si de cat de frumos vorbeste. Alex o mangaia la randul lui, o tinea de mana, s-a intins s-o pupe. Ea era in clasa a 2-a, deci avea probabil 8 ani. Alex s-a ridicat, a mers la copiii din jur si le-a luat mana in mainile lui, zambind fericit. Era un amestec intre un salut barbatesc si o mangaiere. Toti copiii i-au zambit nedumeriti. Apoi a luat-o de mana pe fetita si a spus ca vrea sa mearga sa-i vada pe copii cum se joaca. Mie deja imi crestea tensiunea de frica, si nu stiam cum sa stau in spatele lor fara sa-i deranjez, dar sa fiu pe faza daca din greseala sau intentionat alti copii l-ar lovi cu crengile cu care se jucau, sau daca din greseala sau intentionat ar sari pe el (sareau de pe o platforma de vreo 2 metri de beton), sau daca ar vrea si el sa-i imite in ceva joc mai periculos. Fetita i-a atentionat ca se apropie cu un copil mai mic. Toti au incetinit jocul si au venit zambind la el. Au vrut si ei sa-l plimbe de mana pe acolo, Alex se simtea ca un rege, el era principalul personaj. Baieti de 7-8 ani il tineau de mana si ii spuneau ce frumos e. Au inceput sa-i aduca piersici mici cadou, cele care inainte erau munitie de razboi. Au inceput sa-i arate ce stiu ei “Alex, uite cum ma catar eu aici!”, l-au chemat sus pe scari, au avut grija de fiecare data cand au trecut pe langa el, sa nu-l impinga din greseala. Din moment ce se simtea in largul lui, Alex si-a dat drumul, a inceput sa le numere piersicile (“1, 2, 8, 5, 10, 14!”). Ei au exclamat bucurosi “uau, asa mic si stii sa numeri!”, l-au facut sa se simta important si iubit. Au trecut si niste baieti de vreo 14 ani care i-au zambit si i-au spus ceva. Au venit la un moment dat doi baieti oraseni de vreo 7 ani, care umblau asa ca gangsterii si incercau sa para smecheri vorbind „mai, vreti sa ne batem? Hai sa va bat!“. Si au tot trecut pe langa grupul nostru de copii, pentru ca nimeni nu i-a bagat in seama :)), nu era nimic interesant in bataia lor. S-au asezat pe jos prin gunoaie si kk de catei (sper  ca era de catei :)) ) si copiii au inceput sa ii explice lui Alex despre penele de gasca si de curca ce erau acolo pe jos. Alex a venit singur cu ideea unui joc, a luat pana de gasca si a inceput sa-i gadile la nas. Copiii au prins repede ideea jocului, fara sa vorbeasca nimic, fara sa isi spuna reguli, si au inceput sa pretinda ca fug de Alex, sa nu-i prinda, ca sa nu-i gadile cu pana la nas. Chiar si cei ce pareau pana atunci duri si bataiosi, il chemau pe Alex sa fuga dupa ei, si la un moment dat se prefaceau ca Alex i-a ajuns si i-a gadilat la nas. Alex era deja transpirat de atata ras, a fost mai fericit ca oricand. Apoi am plecat din zona, am vazut ca e pe maini bune. Cand i-am revazut in partea din fata a curtii, Alex ii impingea pe copii, acestia se prefaceau ca pica pe jos prin iarba uscata. Ceilalti copii si Alex puneau fan uscat pe copilul pe care Alex il pusese la pamant. Toti erau in continuare foarte atenti la Alex, cand fugeau pe pamantul denivelat, daca il vedeau ca fuge in apropierea unei gropi greu vizibile prin iarba uscata, il atentionau si-l ajutau sa sare peste ea. Din cand in cand fugeau ei dupa Alex ca sa-l prinda sa-l pupe si sa-l stranga in brate. Am intervenit de doua ori, cand l-am vazut pe Alex ca din entuziasmul mare ca e puternic ca ei, a inceput sa le dea palme cand ii impingea. Cred ca asta e o ramasita la el de la locurile de joaca din oras, pentru ca nu o avea inainte sa inceapa sa umble in astfel de locuri. I-am spus ca pe copii ii doare si ca poate n-o sa se mai joace cu el daca el ii loveste. Nu sunt de acord cu adultii care se baga in jocurile copiilor, dar mi s-au parut atat de minunati copiii acestia incat gestul lui m-ar fi suparat daca ar fi continuat. Toti din curtea Caminului Cultural ii sorbeau din priviri pe copii, si chiar si familia indoliata a uitat de suparari pe moment privindu-i si ascultandu-le rasul. Maica-mea mi-a spus ca ar trebui sa ne mutam la Napradea, sa-l ducem acolo la gradinita :)). Pacat ca e la distanta de o ora, o ora jumate de Baia Mare :D.

Toata ziua, cand ii admiram, ma gandeam la Andra, cum merg ei intr-un sat de langa oras sa se joace copiii frumos. Si acum as vrea totusi sa stiu de ce sunt asa violenti 99% din copiii cu care noi ne-am intalnit in oras pana acum? Pana acum dadeam vina pe tehnologie, pe viata tumultuoasa, dar din moment ce am vazut ca mai exista pe lume si copii carora le place sa se joace, nu sa isi bata joc, nu sa-si invinga complexele prin superioritate obtinuta prin violenta, nu sa-si verse frustrarile pe cei mai slabi, stau si ma intreb totusi care sunt adevaratele cauze? Faptul ca si ei au fost loviti cand au fost mici de alti copii mai mari? Dar cine a inceput cercul vicios? De ce?

Lista bagajelor pentru maternitate

Pentru mama:

• Camasi de noapte (3) – mi-am dus cu mine, insa am folosit si din cele de la maternitate, nu mai stiu de ce. Cred ca in frigul acela de octombrie mi-am dus doar una cu maneca scurta, si acolo in maternitate era extrem de cald.
• Sutiene de alaptare – am scris aici de ce eu am simtit nevoia de sutiene de alaptare si absorbante pentru sani inca din maternitate, camasile de noapte ce se frecau de mameloane imi provocau rani.
• Absorbante pentru sani – vezi mai sus.
• Chiloti (7) – da, mi-am pus cu mine, dar nu cred ca asa multi, am stat doar 3 zile in spital. O pereche cu un absorbant langa ea am asezat-o chiar intr-un buzunar lateral si bine am facut, ca asa i-au gasit mai repede asistentele ce m-au ajutat dupa nastere. Bine, femeile normale care au travaliu si in spital probabil apuca acolo sa isi scoata din bagaj lucrurile necesare :D.  
• Un prosop mare si unul mic – nu e greu sa pun unul mare si unul mic, insa nu mi-a placut explicatia ce am gasit-o pentru cel mic: pentru a sterge sanii dupa ce-i spalam si-i pregatim pentru supt. NU se spala sanii inainte de suptul copilului! Mai multe detalii despre ingrijirea sanilor pentru a nu face ragade, aici.
• Sosete - am citit ca sunt indicate pentru ca mamei ii e frig in timpul expulziei, cu picioarele atarnate asa in sus, se cam opreste circulatia sangvina. Si cred ca mi-am dus, desi daca bine tin minte, cred ca am ramas cu cele ce le aveam in picioare cand m-am internat direct cu dilatatie completa. Ce-i drept ca dupa nastere le e cam frig majoritatii mamelor, asa ca prind bine.
• Un pachet de vata – la mine nu a fost nevoie, ne dadeau absorbante din vata si tifon de acolo.
• Rola de fasa sterila – la fel ca mai sus.
• Tampoane gata confectionate – daca la spitalul la care mergeti nu vi se dau, mi se pare mult mai logic sa le faceti de acasa, macar pentru prima zi.
• 2 pachete de absorbante – eu cred ca un pachet e suficient. Si poate reusiti chiar sa nu va patati fara absorbant pe chilot, ar fi ideal, pentru ca rana (daca exista) sa poata respira.
• O pereche de papuci din plastic – pentru a se putea spala usor de microbii de acolo, cand ajungeti inapoi acasa, si pentru a putea intra si in locuri ude si murdare, cum ar fi baile spitalelor.
• Sapun - cum am scris intr-o postare anterioara, ideal ar fi bio/natural si fara miros.
• Perie + pasta de dinti
• Hartie igienica si servetele umede Lactacyd – Nu cred ca e sanatos ca in maternitate, cu lohii, sa ne stergem cu chimicale in zonele intime, si poate chiar pe rana de epiziotomie. Hartie igienica nu a fost nevoie sa-mi duc. Daca mergeti la stat, duceti cu voi o rola.  
• Servetele de bucatarie sau cutie de servetele
• Deodorant – nu cred ca e in regula ca in maternitate sa imi acopar mirosul meu natural de piele curata, si astfel sa nu ma mai recunoasca nici bebelusul. Se stie ca ei au simtul mirosului mai fin decat al nostru si de multe ori din astfel de cauze refuza sanul.  
• Halat sau capot, cu buzunare pentru bani :D (asa era comentariul din lista ce o primisem pe forum) - La particular nu a fost nevoie. La bani ma refer. Despre capot si experienta noastra am scris in postarea precedenta. La stat din pacate e nevoie nu numai pentru a fi bagat in seama, dar si ca sa nu ti-i lasi in salon. Am o prietena care a plans de suparare ca nu a fost lasata sa se imbrace cu halatul propriu, ci i s-a dat unul rupt si patat din spital, care nu avea buzunare, si a mers la nastere tinandu-si in maini banii si telefonul mobil, ca sa nu ii fie furate din salon. Nu, la noi in maternitatea de stat nu poate intra sotul dupa nastere sa vina sa-ti aduca bani sau alte lucruri. Cu ce te internezi, cu aia ramai. Pentru ca la fel am o alta prietena care si-a dat incet incet toti banii in travaliu asistentelor, moaselor, ingrijitoarelor, medicului, a prins doua ture, si cand i s-a spus ca va trebui sa faca cezariana, nu a mai avut bani si pentru asa ceva. Si sotul nu avea voie sa intre. A fost nevoie de niste pile enorme ca sotul sa-i poata trimite bani printr-o asistenta. Nu stiu daca e asa si acum, prietenele mele au nascut in urma cu 2-3-4-5 ani.
• Servetele umede pentru sters pe maini – nu cred ca e ok sa ne dam pe maini cu chimicale (cele antibacteriene contin chiar si periculosul triclosan) atunci cand punem mana pe copil sau cand il alaptam cu lapte format din sange, format din chimicalele ce intra prin piele. Apa si sapun pentru curatarea mainilor.
• Pieptene
• Pix + carnetel – probabil pentru masurarea contractiilor?
• Strugurel (balsam) de buze – peste tot citeam cat voi avea nevoie de acest item in travaliu, pentru ca mi se vor usca buzele. Nu am reusit in momentele acelea sa observ asa ceva, sunt curioasa daca e cineva care se opreste din impins ca sa isi hidrateze buzele. Poate pentru travaliile mai lungi e util.
• Cana
• Tacamuri masa
• Haine pentru externare – eu am iesit cu cele cu care am venit, poate nu se aplica tuturor, depinde daca ati avut membranele fisurate, sau rupte :D.
• Kit de recoltare a celulelor stem – daca recoltati. Am scris despre asta aici.
• Trusa de epidurala – am scris despre asta aici.
• Elastice de prins parul, bandane – cand am citit asta undeva, m-a atins! Si mi-am dat seama ca e musai sa-mi pun asa ceva cu mine. Nu radeti, la nasterea lui Alex aveam parul lung, cret, incalcit. In anii in care am avut parul lung nu l-am suportat niciodata desfacut. Il mai lasam la evenimente, ca arata frumos asa cu bucle, dar nu-l suportam deloc. Mi se lipea de ceafa, de frunte, se incretea aiurea si se ridica in sus. Nu il suportam sa ma atinga pe fata sau pe ceafa, de aceea cel mai des il legam strans strans intr-o coada-coc si mai puneam si bandane sa-l acopar, nu cumva sa iasa fire din coada si sa se ridice crete in sus. Cand am citit deci pe o lista de spital item-ul acesta, mi-am dat seama ca e musai sa-mi pun cu mine bandane de toate felurile, sa vad care imi tine mai bine parul strans, sa nu-mi ajunga pe fata sau la ceafa. Mai ales ca ma gandeam ca si transpiri impingand acolo :D. Aveam dileme mari cum imi voi prinde parul, din moment ce coada m-ar deranja la spate. Prins sus ma dureau radacinile. Ei bine, nu am apucat sa le scot din geanta de spital, desi fusesera alese acolo cele mai stramte si mai bune elastice si banderole :D. Mi-a fost prins parul intr-un elastic simplu, s-a zapacit de tot frecat acolo de masa de ginecologie, mi s-a ridicat in sus, mi s-a atins de piele, dar eu am observat abia dupa. Asa ca, daca avem hormoni care sa ne ajute sa nu ne stresam in momentele acelea pentru nastere si durere si teama, se pare ca hormonii aceia functioneaza si pentru alte “temeri”. Acum nu mai am acest stres :D.
• Pompa de muls – am scris aici despre ea, despre faptul ca va puteti foarte usor lipsi de aceasta cheltuiala. Dar daca o aveti (primita sau cumparata), eu mi-as duce-o sterilizata la maternitate, pentru orice eventualitate. Daca n-o aveti, si mai bine, un stres in minus. Si pentru furia laptelui mulgeti doar putin manual pana detensionati sanul.
• Mameloane de cauciuc sau silicon – am scris in linkul dat mai sus despre ele. Nu le consider ca fiind ceva util sau necesar, ba chiar cunosc cateva situatii in care au facut mai mult rau. Si si daca le aveti, cred ca puteti sa le lasati acasa. Daca veti considera ca aveti nevoie de ele, vi le poate aduce sotul dupa ce le sterilizeaza (daca nasteti intr-o maternitate unde aveti voie sa aveti vizitatori).
• Acte: buletin (copie si original), adeverinta de salariat (in care se precizeaza plata CAS si contul in care s-a facut plata), dosarul din perioada sarcinii
• Incarcator telefon + telefon
• Apa + pai pentru baut (paiul cica trebuia daca nu ma puteam ridica. Pare logic si nu ocupa loc; sau va luati o sticla cu dop special, din care se poate bea din pozitia culcat). Eu mi-am dus o sticla mica si atat, pentru ca stiam ca ne dau de la maternitate. Nu stiu in alte parti cum e.
• Mancare – dupa nastere veti simti nevoia sa mancati. Daca nu vi se da de la maternitate, sau nu va convin optiunile, ar fi bine sa va duceti mancare sau daca se poate intra in vizita, sa cereti familiei sa va aduca repede.
• Unguent carpicon – am scris aici despre el. Chiar daca e bun pentru hemoroizi si epiziotomie, nu cred ca mi-as aplica asa ceva in maternitate, cand au loc asa multe controale ale lohiilor. E un obiect discutabil deci. Mai bine ceva solutie de sitz-bath (solutie pentru regenerarea perineului) de care am scris tot in linkul de mai sus.
• Colaci de hartie sau punga de pus pe colacul wc (sau folie) sau servetele dezinfectante domestos – am scris aici de faptul ca unele maternitati sunt atat de mizerabile incat va trebui sa va inarmati cu asa ceva.
• Colac pentru stat in fund dupa nasterea cu epiziotomie – am scris aici de faptul ca mie nu mi-a fost comod, si am primit si un comentariu in care am aflat ca de fapt nici nu e recomandat. Face mai mult rau decat bine.
• Trusa proprie pentru clisma – am scris aici parerea mea. Sunt impotriva clismei pentru ca distruge flora intestinala a voastra, indispensabila pentru un bebelus sanatos, dar daca trebuie facuta, atunci poate ar fi mai bine sa aveti trusa proprie. Eventual interesati-va dinainte, sa nu o cumparati degeaba.
• Farduri - ca sa aratam bine in primele poze ale bebelusului – cred ca mi-am pus in bagaj. Nu le-am folosit, nu eram in stare sa stau atat in picioare sau in fund. Si parca nimic nu mi se mai parea important, voiam doar sa fiu aproape de Alex, sufeream cand imi era luat, si cand era el langa mine stateam pierduta si-l admiram si-i vorbeam.
• Planul de nastere - sa il tina sotul si sa fie sigur ca se intampla ce cerem noi. Mai ales pentru situatiile cand mama nu prea mai e constienta, sau nu mai poate vorbi, cum a fost cazul meu. Insa, desi il aveam in bagaj, nu l-am scos, imi era jena sa-mi cer drepturile. Am renuntat la toate pretentiile mele in afara de una, si aceea o stia Relu, nu trebuiau hartii. In rest, tot ce am vorbit cu ginecologul dinainte nu mi-a fost indeplinit. In afara de faptul ca am nascut vaginal. Ce am cerut la neonatologie nu mi-a fost indeplinit. Asta e, traim in Romania.
• De adus zilnic de acasa ceai de lactatie sau de dus fierbator la spital – e cu doua taisuri, nu vrei nici sa faci prea mult lapte. As astepta sa treaca furia laptelui si sa se regleze singura lactatia.

Mi-am permis sa sterg de pe liste obiectele chiar bizare la care am comentat in postarile anterioare (tot felul de medicamente supozitoare sau ovule vaginale, creme antivergeturi, etc.).

Pentru bebe:

• 5 body-uri cu maneca lunga sau 5 salopete – pe noi nu ne-au lasat sa ii imbracam cu hainele noastre de acasa, ca poate nu sunt sterile. De parca pijamaua mea nu e spalata la fel, si nu se atinge bebelusul de ea. Ei cu ideile lor ca nasterea trebuie sa fie sterila... Nici nu as vrea sa stiu in ce chimicale le spala ei, dar nu am putut comenta. Ah, si daca nasteti vara, normal ca duceti cu maneca scurta.
• 5 perechi de sosete – parerea mea despre haine am spus-o, nu vad rostul atator piese, cand poti folosi ori o salopeta intreaga over-all, ori un body cu pantalon intreg pana peste picior. Mai repede as duce o caciulita de bumbac. Nu sunt de acord cu caciulitele la bebelusi, dar imediat dupa nastere trebuie ca sa nu piarda caldura.
• 10 scutece nr.1 – aveau ei scutecele lor.
• un pachet servetele umede Sanosan sau Pampers –  parerea despre servetelele umede mi-am spus-o aici. La noi foloseau servetele Pampers. Am vrut sa le dau servetele umede bio, dar nu au fost acceptate. Ca doar nu puteam avea pretentia sa-l spele cu apa la fund (?!), si nici nu mi-l lasau mie in salon sa-l schimb. Daca mi l-ar lasa mie, as folosi servetele de bucatarie si apa, sau spalat la chiuveta, sau in cel mai rau caz servetele umede bio.
• o crema de fund Bubchen sau un tub unguent Bepanthene –  imi vine sa copiez tot comentariul de mai sus, parerea despre cremele cu chimicale mi-am spus-o in linkul respectiv, si la maternitate nu au acceptat crema mea bio (nu ma intrebati de ce), ci doar Petrini. Dar nu stiu daca trebuie dusa chiar si o crema bio. Apuca bebelusul sa se irite la fund asa repede dupa nastere, in cele 3-5-7 zile de spitalizare?
• 1 flacon de Baneocin pudra – mda, pudra cu antibiotic din prima zi de nastere. Am scris despre Baneocin aici.
• 1 sapun Sanosan de bebe – in linkul de aici am scris despre importanta nespalatului cu sapun, mai ales un sapun ne-bio, ne-natural.
• 1 ulei de bebe Sanosan – tot in linkul anterior am scris despre uleiurile astea din petrol. Nu cred ca o sa ma apuc oricum, nici cu uleiuri bio, sa-i fac masaj inca din maternitate.
• Haine pentru externare
• Scoica pentru externare
• 2 paturici subtirele pentru cand ii scoatem din spital – cred ca e un punct subiectiv, in functie de vreme.
• Aleze pentru schimbat pampersul  – poate ca sunt utile daca va e lasat copilul in camera pentru schimbul scutecului, sa nu murdariti cu meconiu lenjeria de pat cand il schimbati.
• Prosopel moale – probabil pentru situatia cand ii faceti baie acolo. La noi la maternitate le faceau baie asistentele obligatoriu in fiecare dimineata. Nu foloseau prosoape de la noi. Daca mi l-ar lasa mie la spalat, nu l-as spala deloc, as pastra vernixul protector pe el.

Am pastrat marcile la cosmetice si baneocinul, chiar daca am taiat peste ele, pentru ca am vrut sa spun cat mi se pare de bizar, din experientele majoritatii mamelor de pe forumul pe care activam, la spitalele din Bucuresti mai ales li se impunea mamelor ce marca de cosmetice sa aduca, si ce medicamente pentru bebelus (cum e Baneocinul). Daca tot te pune sa aduci de acasa, nu gasesc nicio logica de ce ti se impune marca.

Pentru sala de travaliu:

• apa
• ceva de mancat pentru energizare (daca vi se permite, stiu multe cazuri in care nu au fost lasate mamicile sa bea apa sau sa manance in timpul travaliului)
• telefon
• tata cu aparat foto (cu bateriile incarcate si cardul gol, si poate si camera de filmat) si ceva de mancare pentru el, sa nu lipseasca pe acest motiv de langa mama – daca nasteti intr-un spital in care tatal poate sa intre in maternitate
• ceva de notat distanta dintre contractii si durata lor (hartie, pix)
• ceva de cronometrat contractiile (ceas, telefon cu cronometru)
• Kit de recoltare a celulelor stem
• Cutie de servetele sau pachete batiste de hartie
• Balsam de buze
• Elastice de prins parul, cleme, bandane
• Mp3 player
• Evantai :D
• Ceva ustensila pentru masaj?
• Perna electrica? – nu-mi dau seama cand si cum
• un aparat de ras nou pentru cazul in care maternitatea pretinde asa ceva, si nu ati apucat sa va epilati dinainte

Nu stiu cum e la alte spitale, din moment ce in listele mamelor apar separat bagajele pentru spital de bagajele pentru sala de travaliu. La maternitatea la care am nascut eu, cred ca daca as fi avut ocazia sa stau mai mult in travaliu as fi fost lasata sa stau in salon. Banuiesc. In sala de nasteri nu cred ca si-ar fi avut sensul perna electrica, ceva de notat contractiile, etc. Deci aici chiar e totul prea subiectiv ca sa ne putem lua dupa listele de pe net, dar poate totusi va inspira sa aveti o mica geanta pentru sala de nastere, sau pentru sala de travaliu, daca la voi e diferita de salonul in care veti fi cazata mai apoi. Normal ca daca sunteti genul mai “naturist” va veti duce cu voi tot ce am discutat in postarile anterioare si credeti ca aveti nevoie, de exemplu:

• extractul de traista ciobanului pentru oprirea hemoragiei
• remediile Bach pentru linistire
• ceaiul de frunze de zmeur gata preparat pentru a-l bea in timpul travaliului, pentru o nastere mai usoara 
• un ceai de urzica si lucerna (alfalfa) pentru refacerea rezervelor de fier si vitamina K1.
• un ulei natural si bio daca gasiti o moasa dispusa sa va maseze perineul pentru a evita epiziotomia :D
• un fier natural (floradix, fier ionic) sau prafuri verzi (spirulina, chlorella) pentru revenirea dupa hemoragie. Prafurile verzi va vor fi utile si pentru a avea un colostru bogat in vitamina K.
• homeopatele ce v-au fost recomandate de medicul vostru pentru travaliu sau post-partum
• un wrap v-ar fi util pentru kangaroo care, chiar si pentru prematuri. Nu e neaparat necesar in maternitate, pentru ca puteti sa-l tineti pe pieptul vostru gol, piele-pe-piele, si sa va acoperiti cu o patura. Dar v-ar prinde bine macar pentru discretie si intimitate, daca tot am spus ca il puneti piele-pe-piele :D.

Pentru inspiratie, va ofer doua liste mai mainstream:

Checklist: Packing a Hospital Bag

Pregnancy Checklists

Ideea cand m-am apucat de aceste liste a fost ca asa poate ma voi mobiliza sa imi fac niste liste de cumparaturi, poate incet incet ma voi apuca sa spal ceva haine, sa imi fac bagajele :D. Se pare ca inca nu, am ramas tot la stadiul scris pe blog, nici macar nu mi-am notat undeva concret ce am de facut. Sunt in a 33-a saptamana :D. 

 

Lista de cumparaturi pentru bebe si nastere – 7 – update-uri si link-uri

Prima parte, cu cumparaturile asa-zis medicale, aici. 

A doua parte, cu cumparaturile legate de igiena, scutece si baie, aici. 

A treia parte, cu cumparaturile ce se presupune ca v-ar ajuta la alaptare, aici. 

A patra parte, cu cumparaturile de haine si jucarii, aici. 

A cincea parte, cu cumparaturile de mobilier si accesorii, aici. 

A sasea parte, cu gadgeturi, carucioare si marsupii, aici.

Antet comun tuturor partilor:

Disclaimer: observatiile sunt personale si subiective din experienta mea cu Alex. Deci are doua parti subiective: parerile mele si preferintele lui Alex. E foarte posibil ca un tip de haine pe care eu nu l-am folosit cu el, altei mamici sa i se para util. Va rog sa nu luati ca o jignire personala orice diferente intre noi si voi. Am scris doar pentru ca mie atunci, la prima sarcina, imi erau utile multe multe pareri, dovada ca mi-am alcatuit lista mea de atunci adunand cat mai multe liste ale altor mamici. E posibil chiar si eu sa imi schimb anumite pareri dupa ce vine bebe2. Mamele cu 3-4-5-... copii iarasi au probabil si mai multa experienta.

Legenda: cu rosu sunt parerile mele, cu albastru ce am facut la Alex, cu verde ce voi face acum :).

Concluzie: stiu, pare bizar sa pun concluzia la inceput. Consider ca putem intampina bebelusul cu cateva haine comode, cateva scutece si un wrap/sling. De fapt singurele obiecte fara de care nu se poate in primele zile sunt hainutele. Scutecele pot fi cumparate in prima zi de catre tata. Wrapul il puteti cumpara si dupa o saptamana, pana atunci va puteti odihni cu bebelusul pe piept tinandu-l cu mana. Dar lista haine-scutece-wrap mi se pare suficienta chiar si pentru prima luna. Restul toate se rezolva cu ce aveti deja in casa. Spun asta aici, inainte sa va speriati de ceea ce urmeaza :)).

-------------------------------------------------------------------------------------

In aceasta postare voi adauga unele mici chestiuni si voi da niste linkuri.

Update si finalizare

Intre timp am mai gasit cate ceva de adaugat :D.

Update la lista de produse medicale:

• Argint ionic sau coloidal – la noi in tara se gaseste doar argint coloidal, la o adica si acela e bun, daca e de calitate. Si pentru ca unii din noi il putem cumpara doar online, l-as cumpara dinainte. Oricum e bun si pentru adulti, deci nu e in plus prin casa. Pentru copii e remediul perfect pentru otite si conjunctivite. Argintul ionic are moleculele mai mici decat argintul coloidal, si deci sunt complet absorbite de organism cand sunt luate sublingual. Si nu se acumuleaza in corp, nu este toxic. Argintul omoara toti patogenii, fie ca vorbim de un virus, o bacterie sau chiar ciuperci, orice intalneste in primele 6 minute. Pe langa situatiile cand se poate lua intern, se poate aplica topic pe taieturi, infectii sau orice fel de iritatii.  La Alex nu l-am avut, dar nici nu am avut nevoie. L-am cumparat cand am comandat din UK fier ionic, daca tot am avut de platit transport. Mai iau eu uneori la raceli. Am vazut ca sunt produse de imunitate pentru copii care contin argint, deci merge si la copii. Acum nu trebuie sa cumpar pentru ca mai am.
• Ceai de lapacho (pau d’arco) – foarte bun in raceli. Pentru mama in primul rand, e bun si pentru bebelus dupa ce incepe diversificarea. Il am in casa de cativa ani, de cand ma luptam eu sa-mi fortific imunitatea pe toate planurile. In sarcina e interzis.
• Apa oxigenata – Apa oxigenata dezinfecteaza in primul rand. E foarte buna pentru rani, pentru oxigenarea lor, pentru ajutorul in vindecare. Mai e buna si la raceala, Mercola povesteste mult despre ea, cum e remediul perfect pentru raceli, pusa in ureche (vezi aici). Se mai poate aplica pe piele dupa baie, in cazul eczemelor sau iritatiilor, pentru ca tine patogenii la distanta si restaureaza pH-ul pielii. Cea din farmaciile noastre, buna pentru raceli, este de 3%. La o concentratie mai mare, 35%, este foarte buna pentru a steriliza orice echipament Mi-am cumparat la Alex sa am in trusa de medicamente sau de prim ajutor, cred ca la primul concediu. Acum am tot acea sticla, ar trebui sa ma interesez daca nu cumva prin deschidere isi pierde din potenta.

Update la lista de haine sau la cea de igiena, e vorba de haine pentru mama:

• Capot sau halat pentru spital – banuiesc ca e pentru situatiile cand in spital e frig sau cand primesti musafiri si vrei sa arati decent imbracata. Daca as fi nascut la spitalul judetean, cred ca mi-as fi cumparat un halat gros, asa le vedeam acolo la geamul de pe holul friguros pe majoritatea mamicilor venite sa vorbeasca scurt cu neamurile prin balamalele geamului (intre timp s-au pus termopane, cred ca au lasat un geam mic pentru comunicari). Asa nu am vrut sa-mi ocup intreg bagajul cu asa ceva, dar totusi mi-am pus un capot subtire, din bumbac, cumparat la set cu o camasa de noapte subtire de vara, deci din acelasi material subtire si vesel. Dar ori am uitat complet de el, ori simteam atunci ca m-ar incomoda sau ca mi-ar fi prea cald cu el. Cert e ca nu l-am folosit deloc, desi mi-ar fi prins bine, camasile de noapte imi erau ude la sani mereu, sigur nu eram o vedere placuta pentru vizitatori. Noroc ca in afara de sot, parinti si socri, au venit la maternitate doar nasii nostri de aici din Baia Mare intr-o zi, fara sa ma anunte, deci nu aveam cum sa sar sa-mi iau capotul pe mine :D. Acum nu trebuie sa-mi cumpar, sunt in dubii daca mi-l pun in bagaj sau nu :D.
• Slapi de plastic sau de unica folosinta pentru spital – stati, nu va mirati ce cauta acestia pe listele de cumparaturi. Sunt mamici care au acasa doar papuci din material, care s-ar umple de mizerie si bacterii prin spital, mai ales in sala de nasteri. Sau sunt care au doar flip-flops si constata in frigul din travaliu ca nu ii pot lua in picioare rapid, mai ales daca au si sosete :D. Daca nu aveti niste slapi de plaja clasici, poate aveti amintire de la vreun hotel slapi din aceia cu talpa subtire, si cu material de prosopel, pe care ii puteti apoi arunca la iesirea din spital. Nu stiu totusi daca nu exista riscul sa alunecati cu ei in toaletele comune mizerabile din spitale. Sau la dus. Eu mi-am dus niste slapi de plastic clasici, draguti, si i-am dezinfectat la venirea acasa. In travaliu insa am acceptat slapii lor, si ai mei i-am lasat in camera, de teama ca ii va uita cineva pe ai mei in sala de nasteri. Sau de fapt nu cred ca mai gandeam deloc logic atunci, cand nu aveam nici 30 de secunde intre contractii, am acceptat orice mi-au dat la internare :)). Acum imi voi duce aceiasi slapi :D.

Si inca un update, fara categorie, cartile. Nu are sens sa va pierdeti timpul citind carti care sa va invete cum sa spalati buricul, ochii, cate minute sa-i tineti la plimbare, cate minute trebuie sa stea la san sau cum trebuie sa adoarma. Mai bine va pregatiti emotional cu un alt tip de carti. Am scris pe scurt ca raspuns la un comentariu aici. Pe masura ce voi reusi sa gasesc timp pentru citit si pentru scris, probabil ca voi mai publica review-uri. Le voi trece mereu aici.

Linkuri utile:

Despre lucruri “esențiale”pentru copii, de care de fapt nu avem nevoie

All they need is love!

Is All That Baby Gear Really Necessary?

What is the best baby equipment?

20 "Essential" Baby Items That Aren't Essential...

The Minimalist Parent

Buying A Pram Or Pushchair

Prepare for Pregnancy, Birth, and Parenting

What to Expect When You’re Expecting . . . for Natural Parents

Think ahead to the baby: A checklist for new parents-to-be

Advantages of Babywearing for Dads

5 Reasons to Try a Baby Sling

Poate daca o sa mai am chef peste cateva luni, peste un an, voi scrie despre inutilitatea sau chiar nocivitatea folosirii altor gadgeturi, pentru bebelusi mai mari (premergator, ham ajutator pentru mers, scaun de masa, babycook, incaltamintea cu talpa fixa si talonet, etc.)

Nu ati scapat complet de liste, urmeaza lista cu bagajele pentru spital.