Dansuri si iubire multa

Noi de obicei seara avem o muzica de atmosfera, sau ceva lent, sau in perioada sarbatorilor am avut chiar si colinde. Acuma seara piticul nu a reusit sa adoarma la san, asa ca mi-a spus sa-l plimb. Am dansat in doi pana a adormit, pe piesa asta:



Si mi-am dat seama ca ni se potriveste. Am ajuns sa fiu si eu o lady pentru cineva (chiar ma crede frumoasa :)) ), si el e cavalerul meu drag care m-a invitat la dans in aceasta seara. "Whenever you reach for me/ I'll do all that I can", puiule...

Nu stiu daca am scris pe aici de faptul ca i-au trecut tantrumurile din jurul varstei de doi ani in momentul in care a inceput sa vorbeasca. Nu stiu daca am scris aici ca a avut tantrumuri :D. Dar e atat de iubitor si atat de minunat!!! ♥♥♥♥♥

Noaptea cand se trezeste, chiar si cand ajung in pat langa el, se intoarce la mine, se cuibareste la mine in brate, isi pune mana pe dupa gatul meu, ma mangaie, ma pupa pe fata. Si adoarme repede inapoi. Si mie imi trece toata claustrofobia pe care am avut-o vreodata (niciodata nu am suportat sa dorm cu fata inspre cineva, ci doar in afara, nu mai vorbesc sa ma ating de cineva :))), aveam impresia ca ma sufoc). Si ma cutremur de fericire, si inchid ochii si vreau sa memorez clipa, pentru ca e cea mai mare fericire si fizica, sa-mi tin in brate puiul, si emotionala. Si Ii multumesc lui Dumnezeu ca e sanatos si ca putem sa ne imbratisam asa fericiti.

Dimineata ma trezeste si vrea "tzitzi astalalt" (el crede ca inseamna "asta"). Dupa ce suge asa, stand culcati, in loc sa-mi spuna din aceeasi pozitie ca il vrea si pe cel de deasupra, si ridica in picioare si razand imi pune degetul pe sanul nesupt, spunand "si aaaacccuuummaaaa astalalt!" :))).

Desi eu m-as imbraca doar in negru si albastru, are pasiuni si la hainele mele. "Ia bluza rosie, mama!" aud toata dimineata. Daca trebuie sa iesim si ma schimb de bluza rosie de casa, e bai :D. Daca trebuie s-o pun la spalat, iarasi nu e bine :D.

Are grija de mine, cand coboram la parter unde e frig "ia papucii, mama, jos e frig!".

Ma vrea in totalitate chiar si cand se joaca. Stam jos pe covor cu masinutele, si chiar daca ni se lipesc genunchii, atat suntem de aproape, el imi spune "hai, mama, aici langa mine!" ca un pisoi abandonat :)).

Ma intreaba mereu "ce faci, mama?", "de ce razi, mama?". Daca nu inteleg ceva ce spune el, zice, dand din cap dezaprobator, "aiiii, mama asta!"

Vorbeste toata ziua! Continuu. Si foarte corect. Conjuga verbele corect, foloseste corect pronumele, ba chiar m-a surprins prin decembrie cred sa vad ca foloseste genitivul cand trebuie, corect. Si noi, total nepedagogic, ori ne minunam de el cand mai scoate cate o perla, ori izbucnim in ras.

Ii place mult sa-i citesc si stie pe de rost toate carticelele din care citim, dupa aproximativ 3 lecturari. Cand fac pauza la un cuvant, il spune el, chiar daca nu e poezie, sa cred ca l-a ghicit. In rest, toata ziua ne distram cu masinute, cu creioane colorate, cu plastilina, cu lego, ba mai si pacatuim cu iphone si ipad, unde face orice joc, orice puzzle, fara sa ii explic eu. Invata regulile jocurilor singur, chiar daca sunt in engleza, eu nici nu-mi dau seama ce are de facut, si el in cateva secunde e gata cu jocul. Si stie si denumirile englezesti ale animalelor si ale formelor geometrice :)).

Tzitzi este la putere inca, toata ziua, toata noaptea. De vreo 2 luni principala mancare solida pe care o accepta este: paine cu vinete sau paine cu zacusca de vinete. Nu tu oua, nu tu unt, oricat am incercat sa-l tentez. Nu mai vorbesc ce bunatate de mancare de broccoli i-am facut zilele trecute, am savurat-o la maxim :D. El doar prin lapte. In rest, foarte rar, o data pe saptamana poate, gusta ceva nou, dar numai gusta, si apoi nu se mai atinge de acel aliment.

Din septembrie, desi inca era cald afara, nu mai vrea sa iasa din casa. De fiecare data trebuie sa-l lamurim ore intregi, sau sa-l santajam, sau sa-l pacalim. Santajul e un cuvant mare, de fapt pur si simplu cand nu mai pot de aer inchis, eu ies afara la aer, si ii spun asta. Ii las usa deschisa de la casa si eu stau afara, la cativa metri de el. Doar dupa ce se supara, se hotaraste sa vina afara si ma cheama sa-l imbrac. Dar tot bosumflat, ca "e frig afara, mama!". Eu as iesi la aer de dimineata pana seara. As iesi in oras la plimbare zilnic. Dar vad ca nu am cu cine.

Asa ca ne ramane mult timp sa ne maimutarim prin casa. Pentru ca, pentru ceilalti din familie, ori suntem canguri, ori suntem koala, ori suntem maimute. Tot timpul legati unul de celalalt si in casa, tot timpul unul langa altul, sau unul peste altul.

Dar va veni vremea cand Alex va dansa cu altcineva... si atunci va fi o problema... pentru Relu :)) care ii va lua locul de dansator! (Cred ca daca citeste se va hotari sa-mi mai faca un baiat, doar doar se mai prelungeste concediul lui de la dans :)) )