Am apasat repede "Postare noua" sa prind data de azi (6 mai) la blogger, chiar daca eu voi reusi sa scriu postarea mai incolo... sper sa reusesc, ca puiul trece prin chinuri mari cu caninii...
Asa ca voi fi foarte rapida si voi scrie doar pe scurt, sa nu ramana uitat.
Azi s-a implinit un an de cand mi-a spus prima data MAMA! Si inca ma emotioneaza mult mult, ma topesc toata, cand imi spune "mama"! ♥♥♥
De aceasta aniversare mi-a amintit mama mea, pentru ca isi notase in agenda ziua minunata!
Azi a reusit sa-i sparga gingia primul canin! Cel de dreapta sus. Se vedeau deja de cateva zile amandoi caninii de sus, atunci cand radea, ca si cum ar fi afara, albi si coborati. Dar daca il studiai mai bine vedeai ca de fapt sunt inca sub o pielita, sub gingie. De cateva nopti plange saracutul in somn si doarme foarte putin si ziua si noaptea (da, se pare ca se poate si mai putin decat cat dormea inainte! :D). Dar azi-noapte a fost apogeul (adica sper ca nu va fi mai rau in noaptea aceasta)! L-am culcat la 12 si de pe la 1:30 a inceput sa planga in somn aproape continuu. Nu avea pauze mai lungi de 5 secunde intre tipete, plans si gemete! Nici nu apucam sa imi inchid ochii! Nu mai stiam cum sa-l mangai, cum sa-i dau tzitzi, sa-l invelesc, sa-l dezvelesc... M-a topit toata cand la un moment dat am pus pana peste el si el s-a cuibarit in bratele mele, fara sa caute tzitzi, pur si simplu s-a bagat in mine sa-l strang in brate! Si atunci a avut cea mai lunga pauza intre tipetele de plans. A fost un moment extraordinar!
Pe la 4 nu am mai putut de oboseala si am riscat sa-l trezesc pentru o doza de Camilia. De ce nu i-am dat mai devreme? Pentru ca trebuie sa-l trezesc de tot si plange din cauza asta si mai rau, si nu vrea sa-i bag in gura nimic si se enerveaza. Dar Camilia o mai accepta cat de cat. Nu a avut nici un efect. Asa ca pe la 5 l-am trezit sa-i dau ibuprofen. A fost un mare chin, oricat am incercat sa-l pacalim, sa-i spunem ca bea si tata si e bun, sa-i explic ca ii face bine si n-o sa-l mai doara. Nimic nu a functionat, plangea suparat cand vroiam sa-i bag seringa aceea in gurita. Asa ca i-am dat capul pe spate, mi-am bagat degetele in maxilarele lui ca la catei si i-am desclestat gura. In urletele lui disperate i-am dat ibuprofenul in 3 doze si i-am apasat pe gat (iar, ca la catei) ca sa il fortez sa inghita, sa nu mi-l scuipe afara. A plans rau si m-a impins apoi suparat si dezamagit de mine.
Ma repet cand spun cat ma enerveaza astia cu ibuprofenul lor. I-am dat 3 ml desi la varsta lui scrie pe prospect sa-i dau 5. Si 3 ml inseamna ca de 3 ori i-am umplut pur si simplu gura, nu mai aveam loc unde sa injectez substanta super scarboasa. De ce nu fac o cantitate mica, de genul unei pastile, si sa poti sa pui doua picaturi? Amare, fara excipienti, fara atatea prostii ca ibuprofenul asta pentru copii, si sa nu-i chinuim atat? De ce? Imi vine sa rup bucati tablete de ibuprofen si sa calculez cat vine la un sugar, sa amestec cu putina apa si sa-i dau. Ar fi mult mai usor...
A trebuit sa-l adorm la loc. L-a calmat ibuprofenul timp de vreo 7 minute, eram deja plutind de liniste si relaxare, cand a inceput iar plansul. Apoi, la 5:29, a adormit de tot si m-am culcat si eu pentru prima data in aceasta noapte. (Acum ar trebui sa fug la culcare sa prind vreo 15 minute de somn si inainte de ora 1, cand se pare ca il apuca durerile alea mari)
La 6:30 a inceput iar si a tinut-o asa pana cand s-a trezit de tot, intr-un plans si un tipat. L-am dus jos la mami sa mai dorm putin...
De ce am scris in titlu "vorbaret"? Nu numai pentru aniversarea cu "mama". Ci si pentru ca de vreo saptamana povesteste in continuu! Pe limba lui, nimeni nu-l intelege. Dar foloseste tonalitati, de cearta, de explicatii, e super simpatic! Cu greu ne abtinem sa nu radem in fata lui, sa nu-l inhibam. Dar e absolut minunat! Si are mimica, si se vede pe fata lui pasiunea! Toata ziua o tine tot intr-o poveste!
Ca si cuvinte clare atat ca mai face cate un "cucu" si un "bau" foarte foarte dulci. Of, ce minunat e cum vorbeste! :))
Edit: tot netul e plin de chestii de Mother's Day, asa ca la fix e aniversarea asta cu "mama". Cica e a doua duminica din mai. Deci anul asta in 8 mai. HAPPY MOTHER'S DAY! :)
Si Peaceful Parenting da o poezie faina:
Asa ca voi fi foarte rapida si voi scrie doar pe scurt, sa nu ramana uitat.
Azi s-a implinit un an de cand mi-a spus prima data MAMA! Si inca ma emotioneaza mult mult, ma topesc toata, cand imi spune "mama"! ♥♥♥
De aceasta aniversare mi-a amintit mama mea, pentru ca isi notase in agenda ziua minunata!
Azi a reusit sa-i sparga gingia primul canin! Cel de dreapta sus. Se vedeau deja de cateva zile amandoi caninii de sus, atunci cand radea, ca si cum ar fi afara, albi si coborati. Dar daca il studiai mai bine vedeai ca de fapt sunt inca sub o pielita, sub gingie. De cateva nopti plange saracutul in somn si doarme foarte putin si ziua si noaptea (da, se pare ca se poate si mai putin decat cat dormea inainte! :D). Dar azi-noapte a fost apogeul (adica sper ca nu va fi mai rau in noaptea aceasta)! L-am culcat la 12 si de pe la 1:30 a inceput sa planga in somn aproape continuu. Nu avea pauze mai lungi de 5 secunde intre tipete, plans si gemete! Nici nu apucam sa imi inchid ochii! Nu mai stiam cum sa-l mangai, cum sa-i dau tzitzi, sa-l invelesc, sa-l dezvelesc... M-a topit toata cand la un moment dat am pus pana peste el si el s-a cuibarit in bratele mele, fara sa caute tzitzi, pur si simplu s-a bagat in mine sa-l strang in brate! Si atunci a avut cea mai lunga pauza intre tipetele de plans. A fost un moment extraordinar!
Pe la 4 nu am mai putut de oboseala si am riscat sa-l trezesc pentru o doza de Camilia. De ce nu i-am dat mai devreme? Pentru ca trebuie sa-l trezesc de tot si plange din cauza asta si mai rau, si nu vrea sa-i bag in gura nimic si se enerveaza. Dar Camilia o mai accepta cat de cat. Nu a avut nici un efect. Asa ca pe la 5 l-am trezit sa-i dau ibuprofen. A fost un mare chin, oricat am incercat sa-l pacalim, sa-i spunem ca bea si tata si e bun, sa-i explic ca ii face bine si n-o sa-l mai doara. Nimic nu a functionat, plangea suparat cand vroiam sa-i bag seringa aceea in gurita. Asa ca i-am dat capul pe spate, mi-am bagat degetele in maxilarele lui ca la catei si i-am desclestat gura. In urletele lui disperate i-am dat ibuprofenul in 3 doze si i-am apasat pe gat (iar, ca la catei) ca sa il fortez sa inghita, sa nu mi-l scuipe afara. A plans rau si m-a impins apoi suparat si dezamagit de mine.
Ma repet cand spun cat ma enerveaza astia cu ibuprofenul lor. I-am dat 3 ml desi la varsta lui scrie pe prospect sa-i dau 5. Si 3 ml inseamna ca de 3 ori i-am umplut pur si simplu gura, nu mai aveam loc unde sa injectez substanta super scarboasa. De ce nu fac o cantitate mica, de genul unei pastile, si sa poti sa pui doua picaturi? Amare, fara excipienti, fara atatea prostii ca ibuprofenul asta pentru copii, si sa nu-i chinuim atat? De ce? Imi vine sa rup bucati tablete de ibuprofen si sa calculez cat vine la un sugar, sa amestec cu putina apa si sa-i dau. Ar fi mult mai usor...
A trebuit sa-l adorm la loc. L-a calmat ibuprofenul timp de vreo 7 minute, eram deja plutind de liniste si relaxare, cand a inceput iar plansul. Apoi, la 5:29, a adormit de tot si m-am culcat si eu pentru prima data in aceasta noapte. (Acum ar trebui sa fug la culcare sa prind vreo 15 minute de somn si inainte de ora 1, cand se pare ca il apuca durerile alea mari)
La 6:30 a inceput iar si a tinut-o asa pana cand s-a trezit de tot, intr-un plans si un tipat. L-am dus jos la mami sa mai dorm putin...
De ce am scris in titlu "vorbaret"? Nu numai pentru aniversarea cu "mama". Ci si pentru ca de vreo saptamana povesteste in continuu! Pe limba lui, nimeni nu-l intelege. Dar foloseste tonalitati, de cearta, de explicatii, e super simpatic! Cu greu ne abtinem sa nu radem in fata lui, sa nu-l inhibam. Dar e absolut minunat! Si are mimica, si se vede pe fata lui pasiunea! Toata ziua o tine tot intr-o poveste!
Ca si cuvinte clare atat ca mai face cate un "cucu" si un "bau" foarte foarte dulci. Of, ce minunat e cum vorbeste! :))
Edit: tot netul e plin de chestii de Mother's Day, asa ca la fix e aniversarea asta cu "mama". Cica e a doua duminica din mai. Deci anul asta in 8 mai. HAPPY MOTHER'S DAY! :)
Si Peaceful Parenting da o poezie faina:
I am large in my skin
I make no apology
This belly grew a baby
Why should it be flat?
It curves with the memory of the womb.
These breasts fed a baby
Why should they be pert?
They swell with the memory of milk.
These hips carried a child
Why should they be slim?
They are full with the memory of life.
My bones are secret under flesh
My skin plump and white and fine
Mine is the face of Botticelli
Mine is the water of the Nile
Mine is the shape of things forbidden
Daughter of Gaia, grown beautiful and wild.
~ Lorri Barrier
Postări
Bine ca a iesit.Am inteles ca atunci cand le ies dintii definitivi nu mai e asa dureros deci scapam :D!Va pupam si va imbratisam cu drag.
RăspundețiȘtergerePupam dulce vorbaretul si ii tinem pumnii ca urmatorii sa iasa mai usor.
RăspundețiȘtergereImi imaginez ce frumos a sunat "mama" de acum 1 an :X..
>:D<
of!! Imi pare nespus de rau ca treceti prin asftel de momente. Citind reactiile lui Alex, sunt recunoscatoare ca Maria a invatat ca seringa ii ia durerea si o accepta spasita, dar ochisorii ei imi sageteaza sufletul atunci cand i-o administrez.
RăspundețiȘtergerePutere multa sa depasiti cu bine si celelalte reuptii. Mai e putin si scapati!
pupam.
Pupam sa treaca! Subscriu si eu la faza cu medicamentele! Dar cred ca nu le-ar lua, daca nu ar fi dulci, sau si-ar face greata in cazul in care sunt amare.
RăspundețiȘtergereOnixa, numai un pic mai avem, da! Iupii! Pupici si de la noi, multumim!
RăspundețiȘtergereMeli, va pupam si noi cu drag! Multumim mult! >:D<
Gabi, mai e putin, da. Ne iarta puii scumpi. Pupici!
Ralus, lui Alex ii e greata si asa, deci daca ar fi cantitate mai mica eu cred ca ar fi mai usor... Pupici!